Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 816/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 816/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 816/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 816
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Președinte – A.-M. R.
Judecător - M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta C. de A. Târgoviște – Dâmbovița SA cu sediul în Târgoviște, . nr. 50, jud. Dâmbovița împotriva Sentinței civile nr. 13 din 8 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul V. V. V. domiciliat în P., .. 23, jud. Dâmbovița.
Dezbaterile avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apelantei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2015 și, respectiv pentru azi, 26 mai 2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ /28.05.2014 reclamantul V. V. V. a formulat în contradictoriu cu pârâta C. de A. Târgoviște – Dâmbovița contestație împotriva deciziei de concediere nr. 98/18.04.2013 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei de concediere nr.98/18.04.2014, reintegrarea în funcția avută anterior concedierii, respectiv, șef Centru P. - Fieni, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost privat pe perioada de la data concedierii din funcție (19.04.2014) și până la data efectivă a reintegrării în funcție și obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 06.02._14, conform Contractului Individual de Muncă nr._/09.01.2008 și a actelor adiționale nr.598/06.02.2009 și nr.470/03.10.2011, a desfășurat activitatea de Director/ Șef Centru Operațional P. - Fieni în cadrul . Târgoviște - Dambovita SA, post obținut în baza unui concurs organizat de Consiliul de Administrație al societății în data de 29.01.2009, că prin decizia nr. 98/18.04.2013 sa dispus, în temeiul art. 65 coroborat cu art.55 lit.c) C.Muncii, concedierea din inițiativa angajatorului, începând cu 19.04.2014, motivat de faptul că locul de muncă „a fost desființat urmare a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 76/14.03.2014 prin care s-a aprobat Informarea nr.7914/14.03.2014”, că decizia este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale în domeniu, astfel:
Decizia de concediere nr.98/18.04.2014 nu conține motivele de fapt, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Art.76 lit. a) Codul Muncii, aspect ce atrage nulitatea absolută a acesteia, potrivit Art.78 C. Muncii, nu conține motivele de fapt care au determinat concedierea, așa cum impun dispozițiile Art.76 lit.a) corob. cu Art.65 alin.l C. Muncii, că pârâta prezintă în cuprinsul deciziei ca și motiv de fapt al concedierii individuale desființarea locului de muncă ocupat, urmare a Hotărârii nr. 76/14.03.2014 a Consiliului de Administrație prin care s-a aprobat informarea privind reorganizarea și restructurarea companiei, organigrama și statul de funcții, însă desființarea locului de muncă nu este un motiv în sine de desfacere a CIM, ci trebuie să reprezinte o consecință a unor motive de natură tehnică, economică, organizatorică, pe care angajatorul ar fi trebuit să le aibă în vedere la desființarea locului de muncă.
Simpla indicare a temeiului de drept al concedierii nu constituie o arătare a motivelor care determină concedierea, în accepțiunea Art.76 lit.a) C. Muncii.
A mai arătat că decizia de concediere este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor Art.65 alin.2 din Codul Muncii, în sensul că lipsesc elementele esențiale și necesare stabilite de lege pentru legalitatea concedierii, respectiv: desființarea locului de muncă să fie efectivă, cauza să fie reală și serioasă, să fie determinată de motive care nu țin de persoana salariatului, condiții de care angajatorul nu a ținut cont când a emis decizia de concediere.
Potrivit practicii judiciare în materie, desființarea locului de muncă este „efectivă”, atunci când acesta „este suprimat din structura funcțional - organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigrama și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării”, însă, în speță, postul de „șef Centru Operațional P. - Fieni" nu a fost suprimat definitiv din structura funcțional - organizatorică a societății, existând și în prezent, dar sub o altă denumire, respectiv Șef Secție Nord, post care s-a desființat prin comasarea Secției Nord și a Sectorului Moreni.
Reclamantul a mai arătat că la data emiterii Hotărârii CA nr.76/14.03.2014 nu era titularul postului de „șef Secție Nord", ci era titularul postului de „șef Centru P.”, că până la data concedierii nu a încheiat nici un act adițional la CIM de modificare a funcției deținute - din șef Centru P. - Fieni în șef Secție Nord.
De asemenea, a susținut că decizia de concediere a fost luată în baza unor hotărâri ale Consiliului de Administrație care nu pot produce efecte juridice, fiind luate nestatutar, întrucât nu au fost confirmate și aprobate de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, așa cum cere Actul Constitutiv al societății, că potrivit art.7 alin.2 și 3 corob. cu art.17 pct.17.2 lit. e) din Actul Constitutiv pârâta poate înființa sucursale, numai cu acordul A..
Prin Hotărârea AGEA nr.2/06.11.2008 au fost înființate 4 centre zonale de profit la nivelul societății, ca sucursale fără personalitate juridică, în localitățile P. - Fieni, Moreni, Găești și T., care au funcționat, sub această denumire, până la 27.07.2013.
De la 27.07.2013 până la data concedierii, Consiliul de Administrație al societății a emis trei hotărâri - nr.54/27.07.2013, nr. 69/06.12.2013 și nr.76/14.03.2014 prin care au fost aprobate noi organigrame, însă niciuna nu a fost confirmată de AGEA, având în vedere că noile schimbări priveau desființarea celor 4 sucursale - centre de profit și înființarea unui număr mai mic de sucursale - sub forma unor secții.
Astfel, prin Hotărârea nr.54/27.07.2013, noul Consiliu de Administrație a aprobat un Plan de reorganizare și restructurare a activității prin care s-a propus o altă structură organizatorică și o reducere de personal de la 616 persoane la 591 persoane.
Potrivit acestui Plan de reorganizare, au fost desființate cele 4 sucursale - centre de profit (înființate prin AGEA nr.2/2008) și au fost înființate 3 unități fără personalitate juridică, sub forma a 2 secții — Secția Nord (P. -Fieni) și Secția Sud (Găești - T.) și a unui Sector - Sectorul Moreni (nivel inferior față de secție), însă, fără a avea aprobarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, așa cu prevăd dispozițiile Art.7 alin.2 și 3 corob. cu Art.17 pct.17.2 lit. e) din Actul Constitutiv al pârâtei.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.69/06.12.2013 a fost aprobată o nouă organigramă, prin care numărul de salariați s-a majorat de la 591 la 644 persoane, în contra prevederilor Art.53 alin.3 din Legea nr.5/2013 a Bugetului de Stat.
Potrivit acestei organigrame, au fost păstrate sucursalele organizate sub forma a 2 secții și un sector, la fel ca în organigrama din 27.07.2013, fără a exista, însă, aprobarea AGEA și cu încălcarea prevederilor Art. V, pct.3 lit. 10 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de Administrație al . Târgoviște - Dambovita SA .
Pentru Centrul P. - Fieni (Secția Nord) numărul de salariați aprobat a crescut de la 101 ia 111 persoane.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.76/14.03.2014 se aprobă un nou „Plan de reorganizare și restructurare a societății" și o nouă organigramă, prin care numărul de salariați rămâne neschimbat - de 644 persoane, cu majorarea numărului de personal T. de la 162 la 164 persoane și diminuarea numărului personalului muncitor de la 462 Ia 460 de persoane. Pentru Secția Nord - Est(P. — Fieni -Moreni) numărul de salariați aprobat a crescut de la 111 la 116 persoane.
Această reorganizare și restructurare, presupune la nivelul sucursalelor, comasarea Secției Nord și a Sectorului Moreni într-o nouă secție - Secția Nord - Est, astfel că, potrivit noii organigrame, la nivelul societății pârâte, începând cu 14.03.2014, funcționează 2 unități fară personalitate juridică, organizate astfel: Secția Nord Est (P. - Fieni - Moreni), care are în subordine două sectoare - Sectorul Moreni și Sectorul P. - Fieni, având sediul Ia P.; Secția Sud (Găești - T.) (așa cum a fost modificata prin Hotărârea CA nr.54/27.07.2014) care are în subordine două sectoare - Sectorul Găești și Sectorul T., având sediul la Găești.
Reclamantul arată că în speța de față, toate cele trei hotărâri ale Consiliului de Administrație de desființare a centrelor de profit / de înființare a noi sucursale - sub formă unor „secții" - reprezintă, potrivit dispozițiilor statutare mai sus amintite, simple propuneri, până la confirmarea lor de către AGEA, pentru aceste considerente, fiind cert că desființarea Centrului Operațional P. — Fieni, nu este efectivă și nici statutară, atâta timp cât nu există o Hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor de aprobare a desființării sale (și de înființare a Secției Nord - Est).
De asemenea, nu se poate vorbi de o efectivă „reorganizare și restructurare, atâta timp cât numărul de salariați ai societății a rămas același - de 644 (față de 06.12.2013), cu majorarea numărului de personal T., de la 162 la 164 persoane, iar postul presupus a fi înființat sub o altă denumire - Șef Secție Nord - Est (P. -Fieni - Moreni) a preluat atribuțiile postului ocupat de reclamant - șef Centru P. - Fieni.
Mai mult decât atât, deși cele 4 centre de profit existente la nivelul societății la 27.07.2013 conduse de 4 șefi de centre au fost „restructurate” (nestatutar) sub forma a două secții, singurul post de conducere „desființat” a fost cel ocupat de reclamant.
S-a susținut și că desființarea locului de muncă nu a avut o cauză reală și serioasă, fiind determinată de motive care țin de persoana salariatului, în contra prevederilor Art.65 alin.l și 2 C. Muncii, întrucât angajatorul nu a prezentat o justificare tehnico - economică prin care să se susțină o asemenea măsură, singura mențiune a angajatorului că s-a restructurat și reorganizat societatea nefiind suficientă, în accepțiunea legii.
După concediere, atribuțiile reclamantului au fost preluate în totalitate de șeful Secției Nord - Est (P. – Fieni - Moreni).
Din analiza organigramei aprobată în data de 14.03.2014, raportată la cea anterioară (din 06.12.2013), Secția Nord Est (P. - Fieni - Moreni) s-a format (în mod nestatutar) prin preluarea de către Secția Nord (P.-Fieni) a Sectorului Moreni și nu prin comasarea celor două. Pe cale de consecință, atribuțiile șefului Secției Nord au fost extinse și asupra Sectorului Moreni.
Așa cum este prezentat în organigramă, nu se poate vorbi de „comasarea" Secției Nord cu Sectorul Moreni, atâta timp cât acesta din urmă nu a fost desființat, ci se regăsește în subordinea Secției Nord, șeful Sectorului Moreni devenind subalternul șefului Secției Nord, redenumită Secția Nord-Est (P. - Fieni - Moreni).
Deși există o situație similară la „Secția Sud", în ceea ce privește „comasarea" fostelor centre Găești și T., singurul post de conducere desființat în cadrul sucursalelor (centre de profit / secții) a fost cel ocupat de reclamant.
Reorganizarea și restructurarea activității aprobată prin Hotărârea CA nr.76/14.03.2014, invocată ca motiv al concedierii este nereală atâta timp cât numărul de personal aprobat rămâne nemodificat - de 644 de persoane, iar ulterior concedierii mele, societatea a angajat persoane din afara unității.
Informarea nr._/23.07.2013 aprobată prin Hotărârea CA nr.54/27.07.2013 nu cuprinde nicio mențiune cu privire la necesitatea desființării Centrului P. - Fieni.
Reclamantul a mai arătat că începând cu 25.11.2013 până la 19.04.2014 (data concedierii), am fost supus unei serii de abuzuri din partea conducerii Companiei de A., că prin decizia nr.212/20.11.2013 și Convocatorul nr._/25.11.2013 s-a dispus cercetarea sa disciplinară pentru o pretinsă faptă săvârșită de un subaltern, cercetare care s-a finalizat prin emiterea Deciziei nr.6/15.01.2014 prin care a fost retrogradat din funcția de șef Centru P.- Fieni în funcția executivă de inginer la Serviciul Tehnic Mecano - Energetic, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 16.01.2014, că prin decizia nr.218/27.11.2013 i s-a suspendat CIM nr._/09.01.2008 pe toată perioada cercetării disciplinare prealabile, începând cu 28.11.2013, decizie a căror efecte au încetat începând cu data de 16.01.2014, data intrării în vigoare a deciziei de sancționare nr.6/15.01.2014, că prin Convocatorul nr._/06.12.2013 a fost informat că s-a dispus o nouă cercetare disciplinară bazată pe două declarații neadevărate date de doi angajați ai pârâtei, cercetare care, deși au trecut aproape 6 luni, până la data prezentei, nu a fost finalizată, că după expirarea sancțiunii de retrogradare din funcție, respectiv la 17.03.2014 s-a prezentat la locul de muncă avut anterior sancționării, respectiv, șef Centru P. Fieni (redenumit Secție Nord P. - Fieni), unde a lucrat până în data de 20.03.2014, inclusiv iar la 19.03.2014, i s-a comunicat Preavizul nr.47/19.03.2014 prin care era înștiințat că postul se desființează, acordându-i-se un preaviz de o lună de zile, urmare a Hotărârii nr.76/14.03.2014 a Consiliului de Administrație, iar prin Adresa nr.8685/20.03.2014 mi se comunică modul în care urmează să prestez munca în perioada de preaviz.
Dincolo de faptul că în perioada de preaviz a fost trimis în concediu de odihnă legal, în mod forțat, începând cu 21.03.2014, deși am semnat condica de prezență la locul de muncă situat în P. pentru funcția de șef Centru P., prin Adresa nr.8685 din 20.03.2014 i s-a comunicat faptul că, în perioada 19.03._14 (inclusiv) va lucra efectiv 8 ore/zi la serviciul Tehnico - Mecanic și Energetic", unde fusese retrogradat.
Cum perioada de retrogradare din funcție de 60 de zile a expirat în data de 16.03.2014, rezultă, fie că aceasta a fost prelungită, în mod nelegal, până în data de 20.03.2014 (inclusiv), fie, locul de muncă a fost schimbat în mod unilateral.
La fel rezultă și din extras din statul de plată (fluturaș de salarii) atașat, de unde rezultă că pentru luna martie, locul de muncă a fost la „Serviciul tehnic mecano-energetic", cu funcția de „inginer mecanic", deși din data de 16.03.2014 îi expirase sancțiunea disciplinară de retrogradare din funcție.
In drept, au fost invocate disp. art.78, art.148 alin.l, art.268 alin.l lit.a) C. Muncii.
Au fost anexate, în copie, înscrisurile menționate în cererea de chemare în judecată.
La data de 14.07.2014, după expirarea termenului prevăzut de lege, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea deciziei de concediere ca fiind legală și temeinică, susținând că această decizie este emisă cu respectarea dispozițiilor art. 76 lit. a Codul muncii și că motivul concedierii a fost desființarea postului ocupat urmare a Hotărârii nr. 76/14.03.2014 a consiliului de Administrație, că reorganizarea a avut ca efect comasarea Secției Nord și a Sectorului Moreni, care au avut ca afect înființarea unei singure secții – respectiv Secția Nord Est.
S-a mai arătat că hotărârile Consiliului de administrație sunt legale și statutar emise, că reclamantului i s-a oferit un alt loc de muncă în cadrul societății, că între postul nou înființat și cel ocupat înainte de concediere nu există similitudine și că desființarea postului ocupat de reclamant a fost motivată de reorganizarea structurii organizatorice.
La data de 25.09.2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității depunerii întâmpinării și a solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, conform art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât întâmpinarea s-a depus cu depășirea termenului legal.
La termenul din data de 23.10.2014 tribunalul a decăzut pârâta din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, conform art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă tardiv.
La același termenul de judecată tribunalul a încuviințat probele cu înscrisuri și interogatoriu în favoarea reclamantului, probe ce au fost administrate.
Fiind decazuta din dreptul de a mai propune probe în aparare, parata nu a solicitat și nu au fost incuviintate probe în favoarea acesteia, fiind doar discutata admisibilitatea probelor propuse de reclamant.
Prin Sentința civilă nr. 13 din 8 ianuarie 2015 Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a admis acțiunea, a anulat decizia de concediere nr. 98/18.04.2014 emisă de pârâtă și a dispus reintegrarea reclamantului în postul avut anterior concedierii.
Totodată instanța a obligat intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, actualizate și cu celelalte drepturi avute de la data concedierii - 19.04.2014 și până la reintegrarea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamantul V. V. V. a fost salariatul pârâtei C. de A. Târgoviște – Dâmbovița în funcția de Director Centru P., fiind concediat în temeiul prevederilor art. 65 Codul muncii prin decizia nr. 98/18.04.2014 începând cu data de 19.04.2014.
În cuprinsul deciziei de concediere se arată că motivul de fapt ale concedierii individuale îl reprezintă desființarea locului de muncă ocupat de reclamant, ca urmare a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 76/14.03.2014, prin care s-a aprobat informarea nr. 7914/14.03.2014 privind reorganizarea și restructurarea companiei, potul de Șef Centru P. devenit Șef Secție Nord fiind desființat prin comasarea Secției Nord și a Sectorului Moreni.
A învederat prima instanță că a susținut reclamantul ca decizia de concediere este nulă absolut, întrucât lipsește motivația faptică, aspect ce contravine art. 76 lit. a Codul muncii.
Tribunalul a observat însă, că decizia de concediere cuprinde motivația faptică, fiind aceea că s-a desființat postul ocupat de reclamant, urmare a Hotărârii Consiliului de Administrație.
Prima instanță a reținut că eronat consideră reclamantul că desființarea postului său nu putea fi dispusă de Consiliul de Administrație, ci doar de adunarea generală a acționarilor, aspect ce vizează nelegalitatea emiterii deciziei de concediere, întrucât Consiliul de administrație nu are competența de desființare sau înființare de sucursale.
Tribunalul observat ca a fost desființat conform organigramelor Sectorul Moreni, care nu este o sucursală a societății pârâte, ci un punct de lucru, asupra înființării sau desființării acestora având atribuții de decizie Consiliul de Administrație, iar potrivit înscrierilor din Registrul Comerțului, societatea pârâtă nici nu are înregistrate sucursale.
S-a constatat, astfel, de către tribunal, ca nefiind întemeiate motivele ce vizează nelegalitatea deciziei de concediere.
Sub aspectul temeiniciei emiterii deciziei de concediere, tribunalul a învederat că reclamantul a aratat ca aceasta nu îndeplinește cerințele art. 65 Codul muncii, în sensul că desființarea locului de muncă nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă.
În ceea ce priveste efectivitatea desființarii locului de muncă ocupat de reclamant, tribunalul a reținut, în primul rând, că în chiar decizia de concediere se menționează că postul se redenumește, fiind regăsit în noua organigramă. Dacă reclamantul ocupa postul de „Șef Centru P.”, nou post înființat prin Hotărârea CA este „Șef Secție Nord”. Practic a fost modificată titulatura postului și câteva atribuții, postul în sine nefiind desființat.
Potrivit organigramei conforme Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 76/14.03.2014 comparata cu cea anterioară – filele 49 și 54, se poate constata că ceea ce s-a desființat a fost Secția Moreni, care a fuzionat cu Secția P., practic postul de Șef Secție Moreni a fost desființat, iar nu cel de Șef Secție P..
Desființarea postului nu a fost nici serioasă, întrucât în prezent acest post este ocupat de subalternul reclamantului, domnul P. D., așa după cum reiese din răspunsul la întrebarea nr. 18 a interogatoriului administrat societății, pentru acest nu a fost organizat până în prezent concurs pentru a fi ocupat, și nici nu a fost declarat vacant la AJOFM, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.
În ceea ce privește realitatea desființării postului ocupat de reclamant, tribunalul a reținut că în prezent societatea are nevoie de un asemenea post, care a fost păstrat în organigrama societații, cu o altă denumire, fiind desființate alte posturi, de execuție, doar 2 fiind anunțate ca fiind vacante la AJOFM.
Hotărârea Consiliului de Administrație, ce constituie temei pentru concedierea reclamantului, nu cuprinde motivele pentru care societatea recurge la concediere, limitandu-se la a menționa faptul că aprobă Informarea cu privire la necesitatea reorganizării și restructurării activitații societatii, în aceasta din urmă neprevăzându-se desființarea postului ocupat de reclamant, ci dosar reorganizarea celor doua sectoare – P. și Moreni.
Tribunalul a mai reținut că potrivit adresei nr. 9546/18.11.2014 emisă de AJOFM Dâmbovița societatea a angajat personal ulterior concedierii reclamantului, astfel că nu subzistă necesitatea reală de suprimare a postului ocupat de reclamant.
A învederat prima instanță că așadar concluzia care se desprinde este aceea ca unei concedieri nelegale, abuzive, cu legatura directa cu persoana salariatului și luând considerare că în cauză s-a dovedit că măsura concedierii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 65 Codul muncii care o reglementează, tribunalul a apreciat întemeiată contestația și a dispus admiterea acesteia.
F. de cele retinute, tribunalul, în baza art. 80 Codul muncii, a anulat decizia de concediere nr. 98/18.04.2014 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior concedierii și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă, 19.04.2014 și data reintegrării efective.
În temeiul art. 453 NCPC tribunalul a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr._/3.09.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C. de A. Târgoviște-Dâmbovița SA, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeincie, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței, ca fiind nelegală și netemeinică iar pe fond respingerea contestației formulata împotriva deciziei de concediere nr. 98 din 18.04.2014, ca fiind neîntemeiată.
Printr-un prim motiv de apel apelanta a arătat că, în mod eronat prima instanța a considerat că desființarea postului nu a fost una efectiva.
A învederat apelanta că, în realitate măsura desființării postului ocupat de salariat luata de către conducerea executiva urmare a hotărârii Consiliului de Administrație de a se aproba o noua organigrama și un nou stat de funcții, este o măsura ce se circumscrie prevederilor alin.2 al art.65 din Codul Muncii care stipulează ca desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva și sa aibă o cauza reala și serioasa.
Apelanta a mai precizat că în cazul dedus judecații se poate lesne constata ca desființarea postului ocupat de către salariat s-a făcut urmare a unei masuri a managementului societății de reorganizare și reactualizare a entităților funcționale.
Aceasta măsura s-a efectuat în vederea eficientizării tuturor entităților funcționale ale societății astfel incat sa se maximizeze eficienta folosirii resurselor umane și materiale existente la nivelul societății și a cuprins mai multe compartimente ale Companiei de Apa, nefiind o măsura luata arbitrar în vederea concedierii salariatului contestator.
Organigrama și Statul de funcții valabile începând cu data de 14.03.2014 depuse la dosarul cauzei aferente Secției Nord Est a societății, dovedesc ca în fapt, postul ocupat de salariat a fost desființat urmare a reorganizării prin comasare a două secții respectiv a Secției Nord și a Sectorului Moreni, secții existente înainte de reorganizare și înființării unei singure Secții respectiv SECȚIA NORD - EST.
Apelanta a mai arătat că din cuprinsul informării nr. 7914/13.03.2014 făcuta în cadrul ședinței Consiliului de Administrație în care a fost luată măsura aprobării unei noi organigrame a societății și a unui nou stat de funcții, se poate observa fara echivoc ca propunerea de reorganizare a activității privește majoritatea entităților funcționale ale societății, reorganizare care s-a realizat efectiv prin desființarea unor posturi și înființarea unora noi, salariaților cărora li s-au desființat posturile ocupate asigurându-li-se ocuparea altor posturi conforme cu pregătirea lor profesionala în cadrul societății.
De asemenea din cuprinsul informării nr. 7914/13.03.2014 care a fost aprobata de către Consiliul de Administrație prin hotărârea menționata s-a stabilit expres ca pentru ocuparea posturilor nou înființate se vor organiza concursuri.
Cum, postul de Sef Secție Nord Est este post nou înființat este evident că ocuparea acestuia trebuia sa fie făcuta prin concurs iar salariatul ce ocupa postul anterior, post care a fost desființat, avea posibilitatea de a participa la concurs în vederea ocupării acestuia.
Apelanta a mai arătat că, în completarea măsurii de luate de către Consiliul de Administrație de reorganizare și comasare a compartimentelor și secțiilor existente conducerea executivă a stabilit ca pentru ocuparea posturilor nou infiintate sa fie organizat concurs iar prin decizia nr. 56 din 26.03.2014 au fost nominalizate un număr de 8 posturi de conducere care se subscriu acestei decizii, posturi printre care se regăsește și cel nou înființat respectiv cel rezultat urmare a comasării celor două secții, secția nord și sector Moreni.
Pe de altă parte, anterior emiterii preavizului și a deciziei de concediere a salariatului al cărui post a fost desființat, prin adresa nr. 8295 din 17.03.2014 a fost notificat în ceea ce privește desființarea postului, i s-a oferit un alt post în cadrul societății, corespunzător pregătirii sale profesionale și a fost informat că poate să participe la concursurile organizate la nivelul societății pentru ocuparea posturilor nou infiintate, insa acesta nu a optat pentru ocuparea postului oferit.
Printr-un al doilea motiv de apel apelanta a arătat că reținerea instanței de judecata din care rezulta că și măsura de anulare a deciziei de concediere și desființarea postului nu a fost una serioasă motivata de angajarea dlui P. D. pe postul ocupat de salariatul concediat, este neîntemeiată având în vedere faptul ca acesta nu a fost angajat pe postul ocupat anterior de salariat respectiv acela de Sef Secție P., ci pe postul nou creat urmare a comasării respectiv postul de Sef Secție Nord Est entitate care nu este una și aceeași cu cea al cărui sef era salariatul concediat.
Printr-un al treilea motiv de apel apelanta a învederat că nici reținerea instanței referitoare la faptul ca în informarea nr. 7914/13.03.2014 nu se prevede desființarea postului ocupat de reclamant ci doar reorganizarea celor doua sectoare - P. și Moreni nu este întemeiata având în vedere ca în realitate aceasta trebuie luată în mod unitar cu organigrama propusa, organigrama din care rezulta o alta entitate funcționala Secția Nord Est cu mai multe posturi nou create și prin urmare cu desființarea celor vechi.
Apelantei a mai precizat că, pentru a pronunța o hotărâre legala și temeinica în apel trebuie a fi avute în vedere mai multe aspecte.
Astfel, Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 76 din 14.03.2014 de reorganizare a activității prin care s-a aprobat o noua organigrama și un nou stat de funcții este una legala și statutar emisa, necontestata de către cei interesați, neexistand nici o obligație legala de avizare, aprobare, confirmare a acesteia de către Adunarea Generala a Acționarilor.
Referitor la susținerea contestatorului prin care se încearcă a se face legătura intre Centrele de profit, sucursale, puncte de lucru și structura organizatorica consemnata în Organigrama societății apelanta a învederat că la Oficiul Registrului Comerțului se înregistrează punctele de lucru, care potrivit legii sunt locuri aparținând societății unde se prestează activitate salarizata, iar obligativitatea menționării acestora la ORC este fixata în cazul în care acolo lucrează mai mult de 5 salariați. În aceste condiții nu exista identitate intre punctul de lucru
descris mai sus și structura organizatorica de personal a societății.
In realitate în cadrul Secției Nord - Est - structura organizatorica înființata dupa aprobarea noii organigrame - activează mai mulți salariați care, din punct de vedere al legislației privitoare la punctele de lucru și la înregistrarea acestora la Registrul Comerțului, sunt constituiți în mai multe puncte de lucru punct de lucru Moreni, punct de lucru P., Punct de lucru Fieni, punct de lucru Stația de apa P..
Astfel, nu se poate pune semnul echivalenței intre Structura organizatorica de personal și sediile - clădirile în care își desfășoară activitatea salariații din cadrul acestor structuri organizatorice.
In raport de critica din cuprinsul contestației referitoare la înființarea unui nou post apelanta a precizat că, din cuprinsul organigramei depuse la dosarul cauzei, rezulta ca intre postul nou infiintat de care se face vorbire in
întâmpinare și postul ocupat de salariat anterior deciziei de concediere nu exista similitudine, cel nou infiintat având în subordine o alta structura organizatorica cu un alt număr de personal cu mult mai mare decât cele din vechea structura organizatorica.
Astfel, potrivit noii Organigrame, postul nou infiintat, respectiv cel de Sef Secție Nord Est, dupa cum rezulta și din cuprinsul statului de funcții, are în subordine o structura organizatorica și de personal cu mult mai mare decât cea existente anterior în subordinea postului desființat, respectiv acesta are în subordine și personalul fostului punct de lucru Moreni, atribuțiile specifice acestei noi funcții fiind mai mari.
Prin aducerea la absurd, daca s-ar accepta că atribuțiile și structura de personal aferente noului post infiintat sunt identice cu cele ale fostului post ocupat de salariat, este atributul conducerii executive a societății de a-si selecta personalul în raport de aptitudini și pregătirea profesională astfel ca selecția persoanei care ocupa noul post infiintat putea sa fie făcuta în raport de acestea.
In fapt din cuprinsul programului de reorganizare, respectiv informarea nr. 7914/13.03.2014 și din cuprinsul deciziei nr.56 din 26.03.2014 a rezultat tocmai aceasta situație respectiv s-a statuat ca ocuparea posturilor nou infiintate sa fie făcuta prin concurs.
Apelanta a mai arătat că, în raport de criticile neincadrarii măsurii desființării postului în condițiile fixate de prevederile art. 65 din Codul Muncii, acest articol reglementează ca și măsură întemeiata desființarea postului salariatului, nefiind menționat în mod generic în cuprinsul său care trebuie sa fie motivele de desfintare a postului ci numai faptul ca aceasta desființare a locului de munca sa fie o măsura reala.
Consideră apelanta că din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta neechivoc faptul ca desființarea postului a fost motivata de reorganizarea structurii organizatorice a societății pe motive de maximizare și eficientizare a folosirii resurselor umane existente.
Mai mult, măsura luata este una reala, din cuprinsul Informării 7914/13.03.2014 care a stat la baza noii Organigrame și a noului Stat de Funcții, rezultând neechivoc faptul ca reorganizarea activității a cuprins mai multe entități funcționale ale societății și nu a fost o măsura luata în vederea concedierii salariatului contestator.
În ceea ce privește respectarea de către societate a prevederilor art. 76 lit.d din Codul Muncii, respectiv oferirea unui loc de munca în cadrul societății conform pregătirii sale profesionale a solicitat apelanta a se observa că, prin adresa nr. 8295/17.03.2014, deci anterioara deciziei de concediere, societatea i-a comunicat salariatului posibilitatea de a opta pentru ocuparea postului de inginer în cadrul Serviciului Tehnic Mecano- Energetic, post corespunzător pregătirii sale profesionale însă contestatorul nu a uzat de aceasta posibilitate.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 76 lit. b din Codul Muncii - durata preavizului, apelanta a solicitat a se observa că, anterior deciziei de concediere societatea i-a acordat salariatului preavizul legal de 1 luna în perioada 19.03._14 inclusiv, iar în perioada preavizului i s-a acordat dreptul de a absenta patru ore pe zi din programul de lucru.
Aceste ore absentate i s-au acordat cumulat în condițiile stabilite de comun acord conform adreselor 8593 din 19.03.2014 și 8685 din 20.03.2014.
In ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea prevederilor art.76 lit.c din Codul muncii - criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art.69 alin.3 din Codul Muncii, apelanta a învederat ca în speța dedusa judecații situația este cea a unei concedieri individuale și nici în cazul uneia colective, astfel ca articolul invocat nu are incidență.
Referitor la angajările efectuate în și după perioada concedierii reclamantului, apelanta a precizat ca acestea au privit alte funcții/posturi decât cel al reclamantului, nevizând practic funcția ocupată de acesta, mai ales ca respectiva funcție fusese desființată ca urmare a comasării a mai multor entități funcționale și a înființării uneia noi.
Apelanta a solicitat a se da eficiență și practicii judecătorești în materie, care a statuat că stabilirea posturilor care vor fi desființate sau reorganizate este un atribut specific societății, ce nu poate fi cenzurat de către instanțele de judecata.
Intimatul reclamant V. V. V., legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns punctual motivelor de apel invocate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Apelanta a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Curtea a încuviințat intimatului proba cu înscrisurile atașate întâmpinării, cu excepția celor aflate la dosarul de primă instanță.
Curtea analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a fost investit cu o contestație împotriva unei decizii de concediere a reclamantului V. V. V., intimat în prezenta fază procesuală, act emis de pârâta C. de A. Târgoviște – Dâmbovița SA, apelantă în litigiul pendinte pe rolul Curții.
Procedând la soluționarea cauzei tribunalul a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de concediere cu toate consecințele care decurg dintr-o atare soluție.
Pe de altă parte, după cum se reține din chiar conținutul deciziei contestate la baza luării măsurii de către angajator au stat dispozițiile art. 65 Codul Muncii.
Ori, potrivit art. 65 alin. 1 Codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
În lumina dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași text de lege desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă la bază o cauză reală și serioasă.
Dintr-o interpretare coroborată a textelor de lege redate în paragrafele precedente rezultă că legea impune drept condiție pentru legala concediere a salariatului pentru motive exterioare persoanei acestuia ca desființarea locului de muncă ocupat să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Printr-un prim motiv de apel apelanta critică tocmai reținerea de către prima instanță a lipsei caracterului efectiv al desființării postului reclamantului intimat.
În acest context Curtea reamintește că, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, nu se mai regăsește în organigrama sau statul de funcții, măsura care se întemeiază pe o situație concretă ce trebuie dovedită.
Pe de altă parte, schimbarea denumirii postului nu poate fi considerată o desființare efectivă a locului de muncă.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte Curtea observă că, în mod corect a reținut prima instanță pe baza probatoriului administrat că desființarea postului reclamantului nu a fost una efectivă.
Astfel, din chiar cuprinsul Informării privind actualizarea structurii organizatorice a CS C. de A. Târgoviște – Dâmbovița SA nr. 7014/13.03.2014 invocată inclusiv în motivele de apel rezultă fără putere de tăgadă că noua structură organizatorică reprezintă în fapt o reactualizare a entităților funcționale astfel încât să se maximizeze eficiența folosirii resurselor existente, iar nu o diminuare a activității cu reducerea numărului de posturi aflate în schemă.
Că este așa o dovedește și faptul că în aceiași informare singurele mențiuni cu privire la desființare de locuri de muncă vizează un post de șofer și un post operator introducere validare date.
Mai mult decât atât reorganizarea sectorului Moreni și Secției Nord într-o nouă structură Secția Nord Est a presupus înființarea de noi posturi, iar nu reducerea celor existente.
De asemenea dintr-o analiză comparativă a statelor de funcții înainte și după aprobarea informării în discuție rezultă că la Sectorul Moreni exista la data de 06.12.2013 un post de șef de sector, iar la Secția Nord un post de șef secție, respectiv cea ocupată de reclamant, iar la data de 14.03.2014, deci ulterior reorganizării postul de șef secție Nord Est.
Altfel spus în privința reclamantului nu a avut loc o efectivă desființare a locului de muncă, ci acesta și-a schimbat parțial denumirea, însă cu păstrarea atribuțiilor de serviciu, așa cum rezultă din fișele de post aflate la dosarul primei instanțe.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile apelantei în sensul că dacă dorea intimatul putea participa la concursul pentru ocuparea postului de Șef secție Nord Est.
Dincolo de împrejurarea că, așa cum rezultă din relațiile comunicate de organele abilitate respectivul post nu a fost scos la concurs, fiind ocupat de o altă persoană, angajatorul nu se poate prevala de o astfel de modalitate de recrutare a personalului pe un post care nu a fost efectiv desființat, pentru a înlătura persoana care ocupase anterior postul respectiv.
Referirile apelantei la oferirea unui alt post reclamantului potrivit pregătirii sale sunt lipsite de relevanță juridică față de argumentația în raport de care tribunalul a apreciat ca întemeiat demersul juridic al reclamantului.
Pentru toate motivele arătate Curtea apreciază ca nefondate criticile apelantei subsumate primului motiv de apel.
Sub aspectul criticilor ce fac obiectul celui de al doilea motiv de apel Curtea constată că acestea vizează reținerea de către tribunal a lipsei unei cauze serioase în ceea ce privește desființarea postului reclamantului intimat.
Ori, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
În cauza de față, așa cum s-a demonstrat pe larg în precedentul prezentelor considerente sarcinile de serviciu ale reclamantului sunt exercitate de o altă persoană ce ocupă postul deținut anterior de către persoana concediată, doar denumirea acestuia fiind parțial schimbată.
Pentru considerațiile expuse Curtea apreciază ca nefondate și criticile apelantei subsumate celui de al doilea motiv de apel.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel Curtea observă că unele din criticile subsumate acestuia nu au incidență în soluționarea cauzei de către instanța de control judiciar, obiectul căii de atac fiind dat de hotărârea pronunțată în precedent.
Astfel, susținerile privitoare la legalitatea emiterii Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 76 din 14.03.2014, la legăturile făcute de către contestator între centrele de profit, sucursale, puncte de lucru și structura organizatorica consemnata în organigrama societății sau la respectarea de către angajator a dispozițiilor 76 lit. b, c și d din Codul Muncii, fie nu au fost invocate de parte în fața tribunalului ca motive de nelegalitate a măsurii concedierii, fie cele care au fost invocate în justificarea nulității deciziei au fost apreciate de către prima instanță drept nefondate, iar intimatul din prezenta fază procesuală nu a apelat hotărârea sub respectivele aspecte.
Criticile apelantei privitoare la lipsa de similitudine a posturilor, la atributul conducerii societății de a-și selecta personalul în funcție de aptitudini și pregătirea profesională sau la angajările ulterioare, au fost deja analizate de către Curtea în cadrul primelor două motive de apel, așa încât nu se va mai reveni asupra acestor susțineri.
Pe de altă parte Curtea nu poate avea în vedere nici susținerile apelantei în sensul că măsura concedierii intimatului a avut la bază o cauză reală.
Cauza reală în sensul dispozițiilor Codului Muncii este cea care prezintă un caracter obiectiv, impusă de dificultăți economice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului.
Ori, apelanta nu a făcut dovada că la baza măsurii luate în ceea ce îl privește pe reclamantul intimat au stat astfel de împrejurări, o rentabilizare a resurselor, dar fără reduceri efective de personal neconducând la existența unei cauze reale care să justifice concedierea acestuia.
Așa fiind Curtea apreciază ca nefondate și criticile subsumate celui de al treilea motiv de apel.
Pentru toate motivele arătate Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta C. de A. Târgoviște – Dâmbovița SA cu sediul în Târgoviște, . nr. 50, jud. Dâmbovița împotriva Sentinței civile nr. 13 din 8 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul V. V. V. domiciliat în P., .. 23, jud. Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
4 ex./27.05.2015
d.f. nr._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. R.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 199/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 664/2015.... → |
|---|
