Despăgubire. Decizia nr. 1327/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1327/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1327/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1327
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - P. M. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâtul C. NAȚIONAL M. E., cu sediul în B. ., județ B. împotriva sentinței civile nr. 523 pronunțată la 13 mai 2015 de Tribunalul B. în contradictoriu cu reclamanta M. M., domiciliată în comuna M., .. 51, județ B..
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-pârât C. Național M. E. și intimata-reclamantă M. M..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la data de 10.09.2015, prin Serviciul registratură, intimata M. M. a depus la dosar o cerere prin care solicită judecata cauzei și în lipsa sa.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, va da eficiență dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza II NCPC și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. Național „M. E.” B. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligat la plata dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr.853/14.10.2009 și nr.338/05.03.2012 pronunțate de Tribunalul B., pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentințele civile nr.853/14.10.2009 și nr.338/05.03.2012 pronunțate de Tribunalul B. pârâtul din prezenta cauză a fost obligat la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii ni 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 si a Legii 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite îi conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 si ale Legii 330/2009 și Legi nr.285/2010 în perioadele 1.10.2008 – 31.12.2009 și 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă plății.
A mai arătat reclamanta că deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul lor prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Învederează instanței de judecată faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)]; „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art. 161 (fost art. 156), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)], următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
În consecință, apreciază reclamanta că, și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), anume:
Art. 1530 Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației. (3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 ([1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantum convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. (3)Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
În egală măsură, învederează instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contract individual de muncă.
În opinia reclamantei, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, fiind privată de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
Pârâtul C. Național „M. E.” B. nu a formulat întâmpinare în condițiile art.205-208 Cod. procedură civilă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 523 pronunțată la 13 mai 2015, Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata către aceasta a dobânzilor legale aferente drepturilor bănești datorate în baza titlurilor executorii invocate pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii (18.03.2015) și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta este în posesia titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr.853/2009 și nr.338/2012 pronunțate de Tribunalul B. prin care pârâtul a fost obligat la plata unor drepturi salariale, actualizate cu rata inflației. Prin hotărârile civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
S-a mai arătat că, deși pârâtul a fost obligat să le plătească drepturile salariale menționate anterior, doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâtul prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine die plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii nr.113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamantă întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 7 ani, ceea ce încalcă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional. Totodată imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, potrivit art. 1101 C.civ. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată, iar excepțiile de la acest principiu nu sunt aplicabile în cauză.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile suferite prin executarea cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 V.C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la o dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză reclamanta solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit pentru executarea cu întârziere a obligației.
Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, tribunalul a reținut că acesta nu trebuie probat, deoarece în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală, prin urmare fiind în fața unei evaluări legale, nu există obligația de a se face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației reclamanții au suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 V.C.civ., condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Aceste dispoziții au fost preluate în mod asemănător de art. 1535 N.C.civ.„în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din C. muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."
Din coroborarea acestor norme, se deduce fără echivoc că, dreptul creditorului la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei], dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Tribunalul a mai reținut că dobânzile legale, accesorii ale creanței, se cuvin ca daune moratorii, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație. Ca atare, reclamanta este îndreptățită să primească daune moratorii pentru neexecutarea la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
De asemenea, Tribunalul a constatat că nivelul dobânzii legale a fost stabilit prin lege, respectiv O.G. nr. 9/2000, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001.
O.G nr 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
A concluzionat tribunalul că interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantelor la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți; în nici un caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
S-a mai arătat că în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 2/2014. prin care, admițând recursul în interesul legii, a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin 1 .alin 2 teza 1 si art. 1535 alin 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 si art. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011 cu modificările și completările ulterioare".
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul C. Național M. E. care a susținut că instanța nu a ținut cont de apărările invocate în întâmpinarea pe care a formulat-o.
S-au invocat în susținerea apelului dispozițiile OUG nr. 71/2009 modificată prin OUG nr.18/2010 și OUG 45/2010, modificată și aprobată prin Legea nr.230/2011 care la Art.1 (1) prevede că „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești care dispun acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare desfășurată astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. De asemenea, în cursul acestor termene, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
OG nr.17/2012 în art.l4 (l) prevede că „plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012, se va realiza în aceleași condiții cu cele prevăzute de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr.230/2011, ale cărei dispoziții se aplica în mod corespunzător.
OUG nr.83 /2014 stipulează în art. 35 alin. 1 că ”în anul 2015, persoanele juridice de drept public, instituțiile si autoritățile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, plătesc sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariata stabilite în favoarea personalului din instituțiile si autoritățile publice, devenite executorii pana la 31 decembrie 2014, rezultate ca diferența intre sumele aferente anului 2015 stabilite potrivit art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011, art. 14 alin din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, aprobata cu modificări prin Legea nr. 280/2013, art. XI alin. (1) Ut. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor masuri în domeniul învățământului si cercetării, precum si în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, art. 21 alin. (1) Ut. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 103/2013, aprobata cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările si completările ulterioare, si sumele plătite în anul 2014 conform art. 26 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 si unele masuri bugetare”.
În alineatul 2 se prevede că „începând cu luna martie 2015, prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011, si ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, aprobata cu modificări prin Legea nr. 280/2013, persoanele juridice de drept public, instituțiile si autoritățile publice indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, pot plați, în condițiile prezentului articol, tranșă aferenta anului 2016”.
În alineatul (3) al aceluiași articol se menționează că începând cu luna martie 2015, prin derogare de la art. XI alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor masuri în domeniul învățământului si cercetării, precum si în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, persoanele juridice de drept public, instituțiile si autoritățile publice, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, pot plați, în condițiile prezentului articol, tranșă aferenta celui de-al patrulea an de la data la care hotărârea judecătoreasca a devenit executorie.
În alineatul (4) se arată că” începând cu luna martie 2015, prin derogare de la art. 21 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările si completările ulterioare, persoanele juridice de drept public, instituțiile si autoritățile publice, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, pot plați, în condițiile prezentului articol, tranșă aferenta celui de-al treilea an de la data la care hotărârea judecătoreasca a devenit executorie.
Plata sumelor prevăzute la alin. (2)-(4) se realizează eșalonat în patru tranșe egale, după cum urmează: prima și a doua tranșă începând cu 1 martie 2015; a treia tranșă începând cu 1 iunie 2015; a patra tranșă începând cu 1 februarie 2016.
De asemenea, în alineatul (5) se arată că sumele plătite în temeiul prezentului articol se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., iar în alin. (6) se stipulează că prin ordin sau, după caz, act administrativ al ordonatorilor principali de credite va fi stabilita procedura de efectuare a plații titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (5)."
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Apelantul a invocat ca temei pentru justificarea netemeiniciei pretențiilor reclamantei de obligare a sa la plata dobânzii legale, dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013 privind plata în tranșe a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
Problema ce se cere a fi tranșată în cauza dedusă judecății se referă la existența prejudiciului și la natura acestuia, respectiv la îndreptățirea reclamantei de a obține reparație sub forma daunelor interese moratorii și dacă acestea constau doar în actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial, așa cum susține apelantul, ori în dobânda legală, înțeleasă separat de actualizarea la inflație, așa cum susține reclamanta.
Rezolvarea acestei probleme s-a realizat prin Decizia în Interesul Legii nr.2/2014, prin care, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
În cuprinsul acestei decizii s-a statuat că în cazul titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale neachitate salariaților bugetari, pot fi pretinse dobânzi penalizatoare menite a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicită a statului, care în calitate de debitor, achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătorești, deși acestea sunt executorii de drept de la momentul pronunțării acestor hotărâri.
A arătat instanța supremă că cererile adresate instanțelor de judecată, prin care au fost solicitate daune-interese sub formă de dobânzi au fost întemeiate pe dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864 ce se regăsește în cuprinsul cap. VII, intitulat “Despre efectele obligațiilor”.
Această poziționare în cuprinsul codului face ca dispozițiile legale invocate să își găsească aplicarea doar în materia răspunderii contractuale sau delictuale.
Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile.
Cum . unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, s-a analizat în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Pentru argumentele expuse în considerentele deciziei date în interesul legii, s-a conchis că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, fiind analizată în continuare îndeplinirea în mod cumulativ a acestor condiții.
Referitor la prejudiciu, s-a reținut că este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de OUG nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții, s-a arătat că sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, a reținut instanța supremă, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din OUG nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
S-a arătat în continuare că principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei “cauză străină, care nu-i poate fi imputată” în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată, însă, s-a apreciat că deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin OUG nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a reținut că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului (care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, “creanțele asupra statului sunt garantate”) și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Pentru toate aceste considerente, prin decizia nr.2 din data de 17.02.2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.411 din 03.06.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis recursul în interesul legii, în sensul celor sus-arătate, decizia respectivă fiind obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ce statuează că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Argumentele prezentate sunt deopotrivă valabile și pentru creanțele eșalonate prin art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013 ( act normativ care face trimitere la OUG nr. 71/2009).
Având în vedere considerentele ce preced, nu poate fi primită critica apelantului potrivit căreia nu se putea acorda dobânda legală.
În raport de argumentele expuse mai sus, Curtea constată că, prin obligarea pârâților, la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului, acest motiv de apel fiind nefondat.
Rezultă din cele expuse anterior că reclamanta, în calitate de creditor este beneficiara acestor dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.371 1Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar ea datorită actelor normative menționate mai sus a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Soluția de obligare a apelantului la plata dobânzii se impune și din considerente de echitate, dat fiind că amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgență a guvernului, fără acordul reclamantei creditoare, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile apelantului, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul C. NAȚIONAL M. E., cu sediul în B. ., județ B. împotriva sentinței civile nr. 523 pronunțată la 13 mai 2015 de Tribunalul B. în contradictoriu cu reclamanta M. M., domiciliată în comuna M., .. 51, județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. P. M. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMP
Tehnored.PJ
4 ex /28.10.2015
j.f. Anam A. D.
d.f._ Tribunalul B.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
