Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr. 1390/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1390/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1390/2015
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1390
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Președinte – M. P.
Judecători – C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2120 din 26 septembrie 2014 pronunțată de T. Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. L., cu domiciliul ales la sediul Tribunalului B. în B., Calea Călărașilor, nr. 47, jud. B. și intimații pârâții C. DE A. G., cu sediul în G., ., jud. G., T. B., cu sediul în B., Calea Călărașilor, nr. 47, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar intimata reclamantă a depus la dosar un extras cu minuta Deciziei nr. 7/27.04.2015 a ÎCCJ. Totodată se menționează că apelantul pârât a solicitat, în cadrul cererii de apel, judecata cauzei și în lipsa acestuia.
C., având în vedere că apelantul pârât a solicitat, în cadrul cererii de apel, judecata cauzei și în lipsa acestuia, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată, pe rolul Tribunalului Prahova, cu nr._ /06.03.2014, reclamanta B. L. a chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. G., T. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata unor daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii lor și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care i le datorează cu titlu de drepturi salariale potrivit sentințelor civile nr.1383/20.09.2007, 55/23.01.2008, 44/17.01.2008, 4 F/14.01.2009 ale Tribunalului G., Tribunalului V., Curții de A. G., deciziile civile nr.962 /R/10.12.2007, 369/ R/22.05.2008, 414R /02.06.2008, 750/R/31.05.2010 ale Curții de A. G..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza hotărârilor judecătorești sus menționate au fost obligați pârâții, în solidar, să îi achite diferite drepturi salariale, însă aceștia cu rea credință nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor, invocând diferite acte normative care au eșalonat nejustificat plata drepturilor salariale recunoscute în favoarea sa, motiv pentru care are dreptul la dobânda legală reprezentând daune interese moratorii în condițiile în care pârâții au eșalonat plata sumelor de bani la care au fost obligați pe o perioadă foarte mare de timp, cauzându-i un prejudiciu care nu poate fi acoperit decât prin plata unei dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit în urma executării cu întârziere a obligațiilor.
La data de 23.05.2014 pârâții C. de A. G., T. B. au formulat întâmpinări în cadrul cărora au arătat că în baza deciziei nr.2/2014 a ICCJ s-a stabilit acordarea unor daune interese moratorii sub forma dobânzii legale privind plata eșalonată a sumelor de bani prevăzute în titlurile executorii.
La data de 02.06.2014, pârâtul M. Justiției a formulat o întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în condițiile în care pretențiile formulate sunt prescrise pentru perioada aferentă ultimilor trei ani în raport de data formulării acțiunii – 06.03.2014, solicitând și respingerea acțiunii atât timp cât s-a stabilit constituționalitatea actelor normative privind plata eșalonată a drepturilor salariale, mai ales că debitorii nu au refuzat îndeplinirea unor obligații, ci pur și simplu au respectat actele normative privind plata eșalonată a drepturilor salariale stabilite în favoarea reclamantei.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, T. Prahova, prin sentința civilă nr. 2120 din 26 septembrie 2015, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul M. Justiției, a admis acțiunea formulată de reclamanta B. L., împotriva pârâților M. JUSTIȚIEI, C. DE A. G., T. B., și a obligat, în solidar, pârâții să plătească reclamantei daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în urma executării cu întârziere a obligației de plată stabilită în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor până la achitarea integrală a sumelor datorate de către pârâți cu titlu de drepturi salariale în baza sentințelor civile nr. 1383/20.09.2007, 55/23.01.2008, 44/17.01.2008, 4 F/14.01.2009, ale Tribunalului G., Tribunalului V., Curții de A. G., deciziile civile nr.962/R/10.12.2007, 369 R/22.05.2008, 414R/02.06.2008, 750R/31.05.2010 ale Curții de A. G..
Pentru a pronunța această sentință, T. Prahova a reținut următoarele:
Prin sentințele civile nr. 1383/20.09.2007, 55/23.01.2008, 44/17.01.2008, 4 F/14.01.2009 ale Tribunalului G., Tribunalului V., Curții de A. G., deciziile civile nr.962/R/10.12.2007, 369 R/22.05.2008, 414R/02.06.2008, 750R/31.05.2010 ale Curții de A. G., au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantei drepturi salariale, reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada decembrie 2004 – aprilie 2007, sporul de 50% din salariul de bază de încadrare pentru perioada septembrie 2004 - februarie 2007, februarie 2007-ianuarie 2009 actualizate cu indicele de inflație, sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada septembrie 2004-iunie 2008 actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Conform OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 18/2010, OUG nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011 s-a stabilit că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, va avea loc eșalonat în perioada 2012-2016 în diferite procente de la 5% până la 35% din valoarea titlurilor executorii, acte normative având un caracter constituțional stabilit în temeiul unor decizii ale Curții Constituționale care au decis că statul are dreptul să eșaloneze executarea unor hotărâri judecătorești.
Potrivit disp.art.1535 c.civ. modificat, în cazul în care o sumă de bană nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății în cuantumul convenit de către părți sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără să se dovedească existența unui prejudiciu.
S-a reținut că, în baza deciziei nr.2/17.02.2014 a ICCJ, s-a stabilit că în aplicarea disp.art.1082,1088 din vechiul cod civil în prezent disp.art.1531 alin. 1, 2 Teza I, 1535 alin.1 din noul cod civil, pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale ale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1, 2 din OUG nr.71/2009, referitoare la plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată prin Legea nr.230/2011, decizie cu caracter obligatoriu.
T. a constatat că din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în baza sentințelor civile nr.1383/20.09.2007, 55/23.01.2008, 44/17.01.2008, 4 F/14.01.2009 ale Tribunalului G., Tribunalului V., Curții de A. G., deciziilor civile nr.962/R/10.12.2007, 369 R/22.05.2008, 414R/02.06.2008, 750R/31.05.2010 ale Curții de A. G., au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantei diferite drepturi salariale constând în sporul de 50%, sporul de confidențialitate de 15%, indemnizația lunară de 10% din salariul brut, actualizate cu indicele de inflație existent la data plății efective, pentru perioade diferite de timp, însă începând cu anul 2009 s-a procedat în temeiul OUG nr.71/2009 modificată, inclusiv prin Legea nr.230/2011 la plata eșalonată în diferite procente din anul 2010 până în anul 2016 a unor părți din drepturile salariale ce se cuveneau reclamantei, invocându-se inexistența fondurilor necesare pentru plata integrală a sumelor de bani ce se cuveneau reclamantei.
Ca atare, instanța a apreciat că, atât timp cât în temeiul hotărârilor judecătorești sus menționate, rămase irevocabile s-a stabilit în sarcina pârâților obligația de a achita diferite sume de bani cu titlu de drepturi salariale, pentru diferite perioade de timp reprezentând sporuri, indemnizații de bază, iar pârâții au achitat eșalonat în perioada 2010 – 2014 diferite procente din sumele de bani ce se cuveneau reclamantei, invocându-se diferite acte normative care au stabilit plata eșalonată a acestor drepturi, înseamnă că în realitate reclamanta a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia la timp de cuantumul integral al sumelor de bani constituind drepturi salariale, mai ales că perioada privind plata eșalonată a acestor sume de bani a fost foarte mare, implicând un interval de timp de 6 ani, interval în cadrul căruia reclamanta se află în imposibilitate de a beneficia de sumele de bani recunoscute în favoarea sa.
Faptul că în baza hotărârilor judecătorești sus menționate s-a stabilit achitarea sumelor de bani reprezentând drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective nu înseamnă în mod automat că reclamanta nu suportă un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia la timp, respectiv la scadență de sumele de bani respective, deoarece în realitate actualizarea are ca efect doar plata la valoarea reală a sumelor de bani cuvenite reclamantei în urma devalorizăii monedei naționale și nicidecum a c/valorii prejudiciului suferit de către reclamantă în urma neexecutării la scadență a obligației de plată stabilită în sarcina pârâților, prejudiciu care reprezintă în realitate paguba suportată efectiv de către creditoare prin imposibilitatea de a încasa la scadență sumele de bani la care are dreptul constând în beneficiul nerealizat ca urmare a neîncasării acestor drepturi, beneficiu raportat exclusiv la dobânda legală aplicabilă în raporturile juridice civile în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a unei obligații de plată.
Apărările pârâților conform cărora au fost obligați să respecte actele normative care au stabilit în sarcina lor modalitatea de plată în mod eșalonat a sumelor de bani pe care le datorau reclamantei, stabilindu-se caracterul constituțional al acestor acte normative și că în baza deciziei nr.954/20.03.2014 a ICCJ s-a stabilit că dobânzile în cazul drepturilor salariale instituite prin hotărâri judecătorești nu reprezintă daune produse în urma imposibilității executării unei hotărâri, neexistând refuzul nejustificat privind plata sumelor de bani datorate, nu pot fi avute în vedere întrucât în realitate indiferent de caracterul constituțional al actelor normative invocate de către pârâți, de existența deciziei sus menționate, de imposibilitatea achitării integrale a sumelor de bani datorate, pârâții au obligația să achite reclamantei sumele de bani aferente drepturilor salariale ce se cuvin acesteia cu titlu de dobândă legală pentru prejudiciul suportat de către aceasta în urma achitării eșalonate a debitelor în baza deciziei nr.2/17.02.2014 a ICCJ care a stabilit clar acordarea unor daune interese moratorii sub forma dobânzii legale în cazul plății eșalonate a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, decizie cu caracter obligatoriu pe care pârâții au obligația să o respecte, fiind imposibilă exonerarea acestora de la plata daunelor moratorii.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente și ținându-se seama de disp.art. disp.art.1082,1088 din vechiul cod civil în prezent disp.art.1531 alin. 1,2 Teza I, 1535 alin.1 din noul cod civil, decizia nr.2/17.02.2014 a ICCJ, a admis acțiunea și a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantei daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în urma executării cu întârziere a obligației de plată stabilită în sarcina acestora prin titluri executorii de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate de către pârâți cu titlu de drepturi salariale în baza sentințelor civile nr. 1383/20.09.2007, 55/23.01.2008, 44/17.01.2008, 4 F/14.01.2009 ale Tribunalului G., Tribunalului V., Curții de A. G., deciziile civile nr.962/R/10.12.2007, 369 R/22.05.2008, 414R/02.06.2008, 750R/31.05.2010 ale Curții de A. G..
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune atât timp cât dreptul de a solicita acordarea daunelor moratorii a început să curgă de la data emiterii deciziei nr.2/17.02.2014 a ICCJ, care are un caracter obligatoriu și care instituie în favoarea creditoarei dreptul de a solicita plata dobânzii legale reprezentând daune interese moratorii în urma prejudiciului suferit în urma achitării eșalonate a sumelor de bani datorate de către pârâți, deoarece numai de la data emiterii acestei decizii s-a clarificat modalitatea de aplicare și interpretare a dispozițiilor vechiului cod civil, noului cod civil, privind acordarea daunelor interese moratorii în cazul întârzierii nejustificate privind plata drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, modalitatea de aplicare în continuare a OUG nr.71/2009 privind dreptul Statului de a eșalona pe o perioadă de 6 ani plata unor asemenea drepturi, consecințele unei asemenea eșalonări.
T. a apreciat că este inechitabil, injust ca Statul Român prin intermediul Ministerului Justiției să-și invoce propria culpă constând în eșalonarea pe o perioadă foarte mare de timp a achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru a fi exonerat de plata prejudiciului suportat de către reclamantă în urma eșalonării sumelor de bani respective.
Instanța a apreciat că, nu au relevanță în cauză, susținerile pârâtului M. Justiției, constând în prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele de bani solicitate după expirarea termenului de prescripție de 3 ani în raport de titlurile executorii datând din anul 2007, invocându-se disp.art.3 din Decretul nr.167/1958, art.268 alin.1 lit. c din Codul Muncii, art.171 alin.1 C. Muncii, întrucât emiterea actelor normative în temeiul cărora s-a dispus plata eșalonată a sumelor de bani datorate reclamantei cu titluri de drepturi salariale a avut ca efect întreruperea cursului prescripției care a început să curgă începând cu anul 2007, data emiterii primului titlu executoriu în condițiile în care plata unor părți din sumele datorate nu a avut ca efect recunoașterea dreptului în sine al reclamantei de către pârâți, ci, pur și simplu, îndeplinirea parțială a unor obligații, fiind îndoielnică data stingerii obligației, mai ales că nu se poate stabili în ce proporție au fost executate obligațiile, ce sume de bani au fost achitate în raport de fiecare titlu executoriu, existând riscul ca pârâții să se prevaleze de plata eșalonată a debitelor și să invoce oricând stingerea obligațiilor fără însă să facă dovada efectivă a cuantumului sumelor de bani achitate în perioada eșalonării plății acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, pârâtul a arătat că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale și, pe cale de consecință, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 2120/2014.
Astfel, pentru a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și a obliga la plata dobânzilor de la data emiterii titlurilor executorii, instanța de fond a reținut în mod absolut nefondat că plata parțială de bunăvoie în temeiul actelor normative care au eșalonată plata sumelor de bani datorate a avut efect întreruptiv de prescripție.
Apelanta a solicitat a se observa că potrivit raționamentului instanței de fond, se poate concluziona că pe toată perioada de eșalonare pe care OUG 71/2009 a prevăzut-o pentru plata drepturilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești, toți cei care au stat în pasivitate pot promova în continuare acțiuni având ca obiect plata unor drepturi salariale de natura celor pentru care s-au pronunțat aceste hotărâri judecătorești, fără a se ține cont că finalitatea instituției prescripției extinctive este tocmai sancționarea acestei inactivități.
Atât literatura de specialitate cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera că recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă si să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce si să se refere la pretențiile afirmate. în speță dobânda legală.
Or, prin actele normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii, personalului din sectorul bugetar, Guvernul s-a angajat să plătească eșalonat aceste drepturi, din motive economice, prevăzându-se, astfel o procedură specială de executare.
Raționamentul greșit al instanței pornește de la confuzia pe care o face prin a considera dreptul material la acțiune cu privire la însuși dreptul pretins ca fiind echivalent al executării sumelor de bani datorate în temeiul hotărârilor judecătorești prin care s-au soluționat acele acțiuni.
În aceste condiții, apelanta a solicitat a se observați că dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958 referitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția nu pot fi reținute, întrucât OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamanții le-au solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de executare a unor sume care urmează a se plăti din bugetul de stat.
Așadar, instanța de fond a lipsit de sens dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea
Totodată, conform art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere că prin acțiunea de față intimatul-reclamant a solicitat noi pretenții, referitoare la dobânda care nu a fost solicitată în termenul legal de prescripție. în mod nefondat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Mai mult, apelanta a solicitat a se constata că opinia instanței de fond este în contradicție cu reținerile din Decizia nr. 304/04.02.2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, potrivit cărora "...termenul de prescripție pentru acțiunea privind plata dobânzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii,
Referitor la daunele-interese constând în dobânda legală, apelantul a arătat că nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese, însă, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul și la termenul stabilit de OUG 71/2009.
În speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadentă. în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Așadar, în ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadentă, nu se pot acorda dobânzi pentru neexecutare.
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."
În aceste împrejurări, apelantul a arătat că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG 977/2013, HG 248/2014, HG 551/2014 și 870/2014.
Ca practică judiciară, apelanta a invocat Decizia nr. 117/10.12.2013 pronunțată de C. de A. Timișoara în Dosarul nr._ .
Prin această hotărâre, C. a reținut că prin efectul termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin OUG 71/2009, „creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp nu curge nicio dobândă penalizatoare, reprezentând daune-interese moratorii.
În plus, pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata daunelor-interese moratorii, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, adică trebuie făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate...
S-a observat că instituțiile publice debitoare nu au refuzat executarea, ci au făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată...".
De asemenea, prin Decizia nr._/7.12.2012 pronunțată de C. de A. C. în Dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de M. Justiției împotriva Sentinței civile nr. 2474/13.09.2012 pronunțată de T. M..
C. de A. C. a reținut că „o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească devine exigibilă numai în momentul în care hotărârea devine executorie fie prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea caracterului executoriu prin lege, exigibilitatea fiind astfel confirmată prin conferirea caracterului executoriu hotărârii judecătorești...instituția debitoare nu a refuzat executarea creanței, ci a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat.. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim., și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit...Intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de C. Constituțională și de C. Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie caz fortuit care exonerează pe debitori de plata dobânzilor."
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
C., analizând cererea de apel formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de apel în susținerea căruia apelantul-pârât a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea demersului judiciar al reclamantei, C. reține că legalitatea și temeinicia sentinței apelată este confirmată prin chiar decizia nr. decizia nr. 2/17.02.2015 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, obligatorie de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial, conform art. 517(4) c.proc.civ., potrivit căreia în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011. Prin urmare, acest motiv de apel urmează a fi reținut ca neîntemeiat.
Raportat la decizia nr. 21/ 23 iunie 2015 pronunțată de ICCJ în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 521(3) c.proc.civ., potrivit căreia în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii, orice pretenție de acordare a dobânzilor legale apare ca fiind prescrisă pentru perioada anterioară celei de 3 ani calculată de la momentul introducerii acțiunii, astfel că motivul de apel în susținerea căruia apelantul-pârât a învederat că în mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca întemeiat.
În consecință, în baza art. 480 c.proc.civ. C. va admite apelul declarat de pârâtul M. Justiției împotriva sentinței civile nr. 2120 din 26 septembrie 2014 pronunțată de T. Prahova și o va schimba în parte, în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 6.03.2011 și va respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
Va menține pentru pretențiile solicitate începând cu data de 06.03.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2120 din 26 septembrie 2014 pronunțată de T. Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. L., cu domiciliul ales la sediul Tribunalului B. în B., Calea Călărașilor, nr. 47, jud. B. și intimații pârâții C. DE A. G., cu sediul în G., ., jud. G., T. B., cu sediul în B., Calea Călărașilor, nr. 47, jud. B..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2120/26.09.2014 pronunțată de T. Prahova, în sensul că admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 6.03.2011, invocată de pârâtul M. Justiției și respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Menține sentința pentru pretențiile solicitate începând cu data de 06.03.2011.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. P. C. M. M.
GREFIER,
C. C.
Red.MP
Tehnored.CC
6 ex./09.10.2015
d.fond_ T. Prahova
j.fond C. M.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 1327/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
