Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr. 1391/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1391/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1391/2015
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1391
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Președinte – C. M. M.
Judecători – M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta P. M. C., cu domiciliul ales la T. V., în Rm. V., Scuarul Revoluției, nr. 2, jud. V. și intimatul pârât M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2734 din 28.11.2014, pronunțată de T. Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți T. V., cu sediul în Rm. V., Scuarul Revoluției, nr. 2, jud. V. și C. DE A. PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar apelantul pârât a solicitat, în cadrul cererii de apel, judecata cauzei și în lipsa acestuia.
C., având în vedere că apelantul pârât a solicitat, în cadrul cererii de apel, judecata cauzei și în lipsa acestuia, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 18.03.2014, reclamanta P. M. C. a chemat în judecată pe pârâții M. JUSTIȚIEI, T. V. și C. DE A. PITEȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată începând cu data scadenței acestora și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 249/17.03.2008, nr. 225/11.03.2008 și nr. 361/18.04.2008 pronunțate de T. V. și deciziile nr. 497/R - CM/18.06.2008, 491/R - CM/ 17.06.2008 și 488/R - CM pronunțate de C. de A. Pitești; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlurile executorii reprezentate de sentințele civile, rămase irevocabile, pârâții M. Justiției, C. de A. Pitești și T. V. au fost obligați să plătească sporul de 50%, de 15%, indexarea de 11% și respectiv stimulente (fiind vorba de plata actualizată a sumelor și înscrierea în carnetul de muncă a acestor drepturi).
Deși reclamanta este în posesia unor titluri executorii încă din anul 2008, nici până la această dată debitorii pârâți nu au înțeles să își execute obligația și să îi achite în întregime sumele datorate.
Prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Conform hotărârilor judecătorești menționate, pârâții au fost obligați să-i plătească drepturi salariale reprezentând spor de risc neuropsihic (50%), spor de confidențialitate (15%), indexări (11%) și stimulente.
O parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine die plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii nr. 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamantă.
Hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantei, care consideră că prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime.
Debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil în materie.
Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată.
Este adevărat că de la acest principiu există câteva excepții în care însă nu se încadrează.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență.
Așa cum rezultă din hotărârile atașate reclamanta arată că deține o creanțe certe și exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru
prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese.
Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză, reclamanta soliciăt acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației.
Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de noi ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
În privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii.
Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Deci, câtă vreme se află în fața unei evaluări legale, nu are obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației am suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ. anterior, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile.
Învederează instanței că în privința evaluării daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, acesta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul reclamantei în calitate de creditor, la eșalonarea plății, această plata nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
În același timp solicită să se observe că titlurile executorii sunt din anul 2008 ceea ce ar însemna ca plata să se facă efectiv la aproximativ 8 ani de la data emiterii lor.
În plus, pentru mulți alți creditori sumele cuvenite s-au achitat integral deși titlurile lor - care intrau sub incidența aceleiași ordonanțe - erau mult mai recente.
În acest sens învederează că debitorul - M. Justiției - a efectuat plăți din conturi special alimentate, ceea ce denotă posibilitatea reală de plată din partea sa, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situația care ar exonera pe debitor de răspundere.
În concluzie, consideră că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, îi este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită obligarea pârâților la plata dobânzilor pentru sumele datorate, începând cu data scadenței acestora și până în prezent și pentru viitor, până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparare integrală a prejudiciului în sensul dispozițiilor art. 1531 din Codul civil anterior.
Mai mult decât atât, ÎCCJ a admis în data de 17 februarie 2014 recursul în interesul legii, pronunțând în acest sens Decizia nr. 2 în dosarul nr. 21/2013 prin care a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(l), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(l) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.l și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare", obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă".
În drept, au fost invocate disp. art. 1073, 1082, 1088 și 1101 din vechiul Cod civil, art. 1535 și 1536 din Noul Cod Civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, OG nr. 9/2000 și OG nr. 13/2001.
În anexă la acțiune, reclamanta a depus la dosar înscrisurile de la filele 7-39.
La data de 19.08.2014, pârâtul M. Justiției, a depus întâmpinare la prin care a arătat că în fapt, prin cererea formulată în contradictoriu cu M. Justiției și alții reclamanta solicită în temeiul art. 1084 din Codul civil obligarea pârâților la achitarea dobânzii legale la debitele restante stabilite prin sentințele civile enunțate de aceștia pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate până la data plății acestor sume.
Solicită să se constatate că acțiunea formulată este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Reclamanta a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plații efective.
Mai mult decât atât, solicită să se observe că OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin.(3) că: „Sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.."
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifica și dobânda legala, deoarece s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În același timp, potrivit art.1489 alin. 1 C. civ., „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadența până în momentul plații, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației si dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Solicită să se observe că reclamantul solicită acordarea dobânzii legale pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare.
Or, în speța creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadența.
În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen.
De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010:
"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedura de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silita se suspendă de drept."
În același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției.
La 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atâta timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamantul nu poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Față de temeiul invocat de reclamant, respectiv art. 1084 și art. 1088 ale Codului civil de la 1864, arată că, pe de o parte, aceste texte nu sunt incidente întrucât creanțele nu sunt ajunse ia scadență, astfel cum am arătat mai sus, iar pe de altă parte, în temeiul acestor dispoziții reclamantul avea posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală, din ziua cererii în judecata, o data cu introducerea acțiunilor respective, cale de care nu a uzat.
Nu în ultimul rând, solicită să se aprecieze că și în măsura în care se va constata că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, acestea sunt prescrise, putând fi acordate numai pentru o perioada de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni.
Este vorba de pretenții distincte pentru care termenul de prescripție se raportează la data introducerii acțiunii în instanță.
Totodată, vă rugăm să observați că nu a avut loc întreruperea cursului prescripției prin recunoaștere invocată de reclamant, întrucât recunoașterea trebuie să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.
Or, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Pârâții C. de A. Pitești și T. V. nu au formulat întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri (depuse la dosar).
După administrarea probatoriilor, T. Prahova, prin sentința civilă nr.2734 din 28 noiembrie 2014, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată pentru perioada anterioară datei de 11.07.2011 de către pârâtul M. Justiției prin întâmpinare și a respins acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. M. C., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, T. V. și C. de A. Pitești, a obligat pârâții M. Justiției, C. de A. Pitești și T. V. în solidar, să plătească reclamantei daune interese moratorii, respectiv dobânda legală, de la data de 11.07.2011 și în continuare pentru viitor până la achitarea integrală a sumelor datorate reclamantei conform titlurilor executorii reprezentate de Sentințele civile nr. 249/17.03.2008, nr. 225/11.03.2008 și nr. 361/18.04.2008 pronunțate de T. V. și Deciziile nr. 497/R/CM/18.06.2008, 491/R/CM/17.06.2008 și nr. 488/R/CM/17.06.2008 pronunțate de C. de A. Pitești și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, T. Prahova a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției în parte a dreptului material la acțiune, invocată de același pârât, tribunalul a reținut că, potrivit art. 6 alin.4 din NCC și art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute sub legea veche rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit.
Dobânda penalizatoare pentru întârzierea în executarea unei obligații cu executare succesivă are natura juridică a unei prestații succesive, dreptul la acțiune privind fiecare prestație fiind supus unui termen de prescripție distinct cu durata termenului general de prescripție de trei ani (aspect statuat constant în literatura juridică și în jurisprudență - de exemplu, Decizia nr.1366/1981 a Secției Civile a Tribunalului Suprem).
Atât timp cât dobânzile moratorii solicitate prin prezentul demers judiciar nu au fost stabilite prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii, fără a opera vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează aceste sume, în temeiul art.248 alin.4 Cod procedură civilă, coroborat cu art.12 din decretul nr. 167/1958, instanța va admite excepția prescripției dreptului materiale la acțiune pentru perioada anterioară datei de 26.02.2011, invocată de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare, urmând a respinge această pretenție, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta P. M. C. ce și-a desfășurat și își desfășoară activitatea ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului B., deține mai multe titluri executorii împotriva pârâților, astfel:
sentința civilă nr.249/17.03.2008 pronunțată de T. V. în dosarul nr._, reprezentând spor de 50%, irevocabilă (potrivit prevederilor Codului de procedură civilă vechi) prin decizia nr.497/R-CM din 18 iunie 2008 a Curții de A. Pitești în dosarul nr._ ;
sentința civilă nr.225/11.03.2008 pronunțată de T. V. în dosarul nr._, reprezentând spor 15 %, irevocabilă prin decizia nr. 488/R-CM pronunțată de C. de A. Pitești în dosarul nr._ ;
sentința civilă nr.361/18.04.2008 pronunțată de T. V. în dosarul nr._ reprezentând creșteri salariale prevăzute de O.G.10/2007 rămasă definitivă prin decizia nr. 491/R-CM din 17.06.2008 a Curții de A. Pitești, în dosarul nr._ ;
Prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile vechiului cod civil de la 1864, care, în cuprinsul art. 1073, prevede dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar, dreptul la dezdăunări.
În plus, prin dispozițiile art. 1082, legiuitorul a instituit obligația debitorului de a plăti daune interese pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credință din partea sa, afară de justificarea unei cauze străine și neimputabile, iar dispozițiile art. 1088 din același cod prevăd: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Normele legale enunțate în precedent au fost preluate în mod similar de art.1535 din Noul Cod civil care statuează că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
În cauză, își găsesc aplicabilitate și dispozițiile art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit căroira „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului”, în condițiile în care cererea de chemare în judecată vizează accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanțele cuprinse în titlurile executorii.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 s-a statuat ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
În mod cert, actualizarea creanțelor cu rata inflației nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamantă.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
T. a apreciat că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamantei, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
În soluționarea prezentei cauze, conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă, tribunalul a dat eficiență deciziei nr.2/17.02.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr.21/2013 prin care s-a admis recursul in interesul legii în sensul că, în aplicarea disp. art.1082 si 1088 C civil (de la 1864), respectiv art. 1531 al. 1, al. 2 teza 1 si art. 1535 al. 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si art. 2 din OUG 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările si completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. M. C. și pârâtul M. Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamanta P. M. a arătat că, în fapt, prin cererea formulată în contradictoriu cu M. Justiției, C. de A. Pitești și T. V., a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată începând cu data scadenței acestora și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 249/17.03.2008, nr. 225/11.03.2008 și nr. 361/18.04.2008 pronunțate de T. V. și deciziile nr. 497/R - CM/18.06.2008, 49l/R - CM/ 17.06.2008 și 488/R- CM pronunțate de C. de A. Pitești;
Prin sentința civilă nr. 2734/2014 pronunțată de T. Prahova în dosarul arătat mai sus, instanța a admis in parte acțiunea, dispunând obligarea pârâților la plata dobânzii legale, pe ultimii trei ani, anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare pentru viitor, aferente drepturilor bănești neachitate așa cum rezultă din sentințe. Totodată, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de M. Justiției.
În primul rând, apelanta a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de M. Justiției, acordând dobânda legală pentru ultimii trei ani, întrucât a avut loc întreruperea cursului prescripției.
Astfel, a apreciat că excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată, pentru următoarele motive: dispozițiile noului Cod civil nu sunt aplicabile drepturilor de creanță ce fac obiectul prezentei cauze, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora: „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.";
Potrivit dispozițiilor art. l alin.2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabil în cauză, dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, așa cum este și dobânda legală, se stinge odată cu dreptul la acțiune privind dreptul principal; dreptul la acțiune privind dreptul principal nu s-a stins, plata acestuia fiind făcută de bunăvoie în temeiul OUG nr.71/2009; în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 12 din decretul 167/1958, cu privire la prescripția aplicabilă prestațiilor succesive, ci dispozițiile art. l alin. 2 din Decretul nr.167/1958, citate anterior, care reglementează prescripția dreptul material la acțiune privind drepturile accesorii.
Îndreptățirea sa de a primi și dobânda legală este prevăzută atât de legea generală (art. 1088 din Codul civil de las 1864 - „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.", ale cărui dispoziții au fost preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul Cod civil - „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."), cât și de legea specială aplicabilă în cauză, fiind vorba de drepturi salariale (art.166 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit căruia: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului").
Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar).
Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate anterior, dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și de existența sau nu a culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantei la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți (chiar și dispozițiile art. 1535 din Noul Cod civil fac referire numai la cuantumul stabilit de părți prin contract, fără a fi necesară încheierea unei convenții nici măcar pentru determinarea acestuia;
În lipsa unei convenții cu privire la cuantum, acesta se determină potrivit dispozițiilor legale; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens), indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile contractuale au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal; existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
Dobânda legală se acordă pentru a compensa foloasele nerealizate de creditor din cauza neexecutării la timp a obligației de către debitor (lucrum cessans).
Posibilitatea acordării dobânzilor legale în condițiile eșalonării plății drepturilor mele de către prevederile OUG nr.71/2009 a fost statuată cu caracter obligatoriu chiar de către înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul deciziei nr.2/2014, publicată în M. Of. nr. 411 din 3 iunie 2014, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în care s-a stabilit că: „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011."
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 466 din Codul de procedură civilă, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
În motivarea cererii de apel, pârâtul M. Justiției a arătat că, potrivit art. 1382 din Codul civil, " cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat".
Însă, în ceea ce privește raporturile dintre debitori, art. 1383 C. Civil prevede că "între cei care răspund solidar, sarcina reparației se împarte proporțional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenția sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. în cazul în care nu se poate împărți sarcina reparației, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului".
Totodată, apelantul pârât a solicitat a se observa că M. Justiției nu plătește sume de bani reprezentând dobânzi legale aferente sumelor stabilite prin titluri executorii, ci doar alocă sumele de bani necesare.
Așadar, potrivit HG nr.652/27.05.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, art.6 din pct. VII-(3) în domeniul gestionării resurselor, „asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiile publice din sistemul justiției pentru care ministerul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului; repartizează creditele bugetate ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora". De asemenea, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, „Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz".
În susținerea acestei idei, apelantul a invocat și prevederile art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, referitoare la rolul ordonatorilor de credite în care se precizează: "(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și credite bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiile publice din subordine sau coordonare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la . legii bugetare anuale."
Or, din datele cauzei, reclamanții sunt grefieri în cadrul Judecătoriei Hârșova aflată în circumscripția Tribunalului C., care, potrivit art.36 alin.(1) din Legea nr,304/2004 privind organizarea judiciară, „Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridice".
Totodată, potrivit art.44 alin.(1) din același act normative, "președinții curții de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președintele tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite."
Așadar, apelantul a arătat că nu are obligația de a plăti dobânda legală pentru sumele stabilite prin titlurile executării menționate în cuprinsul sentinței atacate și a cererii de chemare în judecata, deoarece, așa cum am arătat, acesta doar alocă sumele de bani solicitate.
Referitor la daunele-interese constând în dobânda legală, instanța a apreciat că nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, însă, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul și la termenul stabilit de OUG 71/2009.
În speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadentă. în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Așadar, în ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadenta, nu se pot acorda dobânzi pentru neexecutare.
De asemenea, daunele se acorda atunci când se afla întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speța nu poate fi reținut.
Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume."
În aceste împrejurări, apelantul a arătat că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG_.
Ca practică judiciară, apelantul a invocat Decizia nr. 117/10.12.2013 pronunțată de C. de A. Timișoara în Dosarul nr._ .
Prin această hotărâre, C. a reținut că prin efectul termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin OUG 71/2009, „creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp nu curge nicio dobândă penalizatoare, reprezentând daune-interese moratorii.
În plus, pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata daunelor-interese moratorii, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, adică trebuie făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate...
S-a observat că instituțiile publice debitoare nu au refuzat executarea, ci au făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată...".
De asemenea, prin Decizia nr._/7.12.2012 pronunțată de C. de A. C. în Dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de M. Justiției împotriva Sentinței civile nr. 2474/13.09.2012 pronunțată de T. M..
C. de A. C. a reținut că „o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească devine exigibilă numai în momentul în care hotărârea devine executorie fie prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea caracterului executoriu prin lege, exigibilitatea fiind astfel confirmată prin conferirea caracterului executoriu hotărârii judecătorești...instituția debitoare nu a refuzat executarea creanței, ci a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat.. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim., și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit...Intervenția legiuitorului printr-un act normativ validat de C. Constituțională și de C. Europeană a Drepturilor Omului care a avut ca efect suspendarea executării obligației de plată și plata eșalonată constituie caz fortuit care exonerează pe debitori de plata dobânzilor."
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, apelantul pârât a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea sentinței civile apelată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate, ca neîntemeiată.
C., analizând cererile de apel formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Referitor la apelul declarat de pârâtul M. Justiției, curtea va reține că problematica dedusă judecății în speța pendinte a făcut obiectul unui recurs în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014, decizie avută în vedere și de către prima instanță, așa cum se reține din considerentele hotărârii ce fac obiectul prezentei căi de atac.
Potrivit acestei decizii, izvor de drept secundar de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial și deci obligatorie pentru instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Pentru a se fundamenta o atare statuare în considerentele deciziei s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Astfel, în ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu se constată că nici autorul sesizării și nici instanțele de judecată care au respins pretențiile reclamantului nu l-au exclus de plano, invocând principiul reparației integrale în materia răspunderii civile, prevăzut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. 3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. 2, alin. 2 teza întâi și art. 1.535 alin. 1 din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului - care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. 1 din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate" și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Totodată C. reamintește că instanțele sunt deopotrivă ținute atât de cele statuate prin dispozitivul deciziei în interesul legii, dar și de cele menționate în cuprinsul considerentelor.
Așa fiind orice trimitere a apelanților la dispozițiile OUG nr. 71/2009 ca argument în sensul caracterului nefondat al demersului judiciar al reclamantei nu poate fi avut în vedere.
Pentru aceiași argumentație juridică C. nu poate reține nici susținerile în sensul că prin actualizarea cu rata inflației prevăzută de actul normativ invocat în paragraful precedent are loc o reparare integrală a prejudiciului, iar acordarea dobânzilor ar reprezenta o dublă dezdăunare sau cele potrivit cărora cumulul daunelor interese compensatorii cu cele moratorii nu este permis decât în materie comercială.
În ceea ce privește temeiul juridic al demersului judiciar al reclamantei C. reține că acesta a fost reprezentat de texte de lege menționate în chiar decizia în interesul legii, inclusiv dispoziții din Noul Cod civil.
Așa fiind și susținerile vizând aceste aspecte, inclusiv prin prisma momentului intrării în vigoare a Codului civil nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar.
Pe de altă parte, contrar susținerilor apelantului M. Justiției în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile, pornind de la chiar dezlegările date prin decizia în interesul legii.
Pentru argumentația expusă C. apreciază ca nefondate toate criticile apelantului și, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ., urmează să respingă apelul ca nefondat.
Referitor la apelul declarat de reclamanta P. M. C., curtea va constata că acesta se referă la excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Această chestiune a fost tranșată de ICCJ, care, prin decizia nr. 21/ 23 iunie 2015 pronunțată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 521(3) c.proc.civ., potrivit căreia în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii, orice pretenție de acordare a dobânzilor legale apare ca fiind prescrisă pentru perioada anterioară celei de 3 ani calculată de la momentul introducerii acțiunii.
Astfel că toate susținerile formulate în apel de către reclamantă și care, în esență se referă la faptul că în mod nelegal a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune apar ca nefondate.
Pentru considerentele expuse, C. apreciază ca nefondate toate criticile apelantei reclamante și, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ., urmează să respingă și apelul acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta P. M. C., cu domiciliul ales la T. V., în Rm. V., Scuarul Revoluției, nr. 2, jud. V. și intimatul pârât M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2734 din 28.11.2014, pronunțată de T. Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți T. V., cu sediul în Rm. V., Scuarul Revoluției, nr. 2, jud. V. și C. DE A. PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. M. M. P.
GREFIER,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
6 ex./26.10.2015
d.fond_ T. Prahova
j.fond E. C. D.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
