Decizia civilă nr. 1066/2013. Drepturi salariale ale personalului din justitie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1066/R/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 9074 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe reclamanții intimați Ț. V., B. L., C. S. F., C. I. A. ,M G.
M C., H. H M. C., M. L. M., P. A., P. R. M., P. Ș.
B., P. D. V., P. A., R. D. G., V. R., Z. B. G. și
pe pârâții intimați TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -
D. C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat Ț. V., av. P. A. în substituirea av. P. uța Florica, lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți și intimați și reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat Ț. V. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegație de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată, arătând că instanța de fond a verificat doar aplicarea dispozițiilor legale în cauză, nedepășindu-și atribuțiile, reținând în mod temeinic că, compensarea diferenței dintre chiria stabilită pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită în baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii nu are caracter salarial și prin urmare nu se impozitează. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 9074 din_ a T. ui C. pronunțată în dosarul nr._ *, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. P., invocată prin întâmpinare și, în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C. I. A., G. C.
, Horhat M. C., M. L. M., P. R. M., P. Ș. B., P. D.
V., P. A., Ț. V. și Z. B. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții C. I. A. ,
G. C., Horhat M. C., M. L. M., P. R. M., P. Ș. B. ,
P. D. V., P. A., Ț. V. și Z. B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, C. de A. C. și Tribunalul Cluj și în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a cuantumului de 25% reținut din compensația pentru chirie aferentă perioadei_ -_ .
A fost respinsă solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la decontarea integrală pe viitor a chiriei, fără aplicarea procentului de diminuare de 25%, ca rămasă fără obiect.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F.
P., invocată de acesta prin întâmpinare, care se impune a fi analizată cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 din C.pr.civ., instanța a admis-o reținând în cauză incidența Deciziei nr. 10/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.
Pe fondul cauzei
, instanța a constatat că, în fapt, reclamanții aveau calitatea de magistrați în perioada dedusă judecății în cadrul Judecătoriei C. -N.
, astfel cum rezultă din tabelul depus la dosarul cauzei, tabel care cuprinde si numărul contractului de închiriere a locuințelor (f. 6).
În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul, în condițiile art. 22, la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Acest drept nu are caracter salarial și nu se impozitează.
În conformitate cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, alin. 2 și 3 ale acestui articol enumerând veniturile considerate ca fiind asimilate salariilor, printre care nu se regăsește și compensația pentru chirie.
Potrivit alin. 4 lit. c al art. 55 din Codul fiscal, nu este inclusă în veniturile salariale și nu este impozabilă, în înțelesul impozitului pe venit, contravaloarea folosinței locuinței de serviciu sau a locuinței din incinta unității, potrivit repartiției de serviciu, numirii conform legii sau specificității activității prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și compensarea diferenței de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Potrivit art. 2 alin. 1 din același act normative, se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora:
a) cuantumul drepturilor reprezentând salarizarea în valută și alte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate și, respectiv, ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prevăzute în anexa nr. V/3 la Legea-cadru nr. 330/2009 și în Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare; b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare; c) cuantumul drepturilor specifice pentru activitățile desfășurate în instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, prevăzute la pct. 3 alin. (1) și (2), pct. 4 alin. (1), pct. 6, 8, 10, 11 și 12 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009; d) cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament; e) compensația lunară pentru chirie.
Ori, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enumerate, se constată că beneficiul acordat reclamanților în virtutea calității acestora de magistrați, constând în diferența dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii, nu a făcut obiectul de reglementare al Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Astfel, instanța a reținut că este de natura evidenței că legiuitorul a utilizat în mod expres sintagma "drepturi de natură salarială";, sintagmă care, interpretată potrivit regulii per a contrario, exclude aplicarea reducerii de 25% drepturilor sau beneficiilor legale care, potrivit unor dispoziții speciale, sunt calificate ca neavând caracter salarial, cum este cazul beneficiului în cauză.
În ceea ce privește petitul cererii de chemare în judecată referitor la obligarea pârâților la decontarea pe viitor a chiriei integral, fără aplicarea procentului de diminuare de 25%, instanța a constatat că prevederile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, acestea fiind în vigoare și producându-și efectele până la data de 31 decembrie 2010, astfel cum reiese din chiar cuprinsul art. 16 din acest act normativ, astfel că se impune respingerea acestui capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect, întrucât în prezent, în aplicarea art. 23 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, aceștia beneficiază de decontarea în integralitate a diferenței de chirie, în măsura în care, bineînțeles, păstrează calitatea de magistrat care se găsește în situația de a necesita acordarea unei locuințe de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI B.
.
Prin recursul declarat de pârâta C. de A. C. s-a solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamanților
.
În motivarea recursului pârâta a arătat că sentința pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, în mod greșit instanța de fond admițând pretențiile reclamanților, întrucât nu există temei legal pentru admiterea, nici chiar în parte a acestora.
Prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 118/2010, legiuitorul a dispus reducerea cu 25%, printre alte drepturi, și a compensației lunare pentru chirie, adică dreptul la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii.
Compensația pentru chirie reprezintă un drept care derivă din calitatea de salariați a reclamanților, iar cât timp ea a fost menționată expres în cuprinsul art. 2 alin.(l) lit. e) din lege, ca fiind afectată de diminuarea cu 25%, încadrarea sau neîncadrarea în categoria venitorilor cu caracter salarial impozabil nu are relevanță, intenția legiuitorului fiind evidentă.
Faptul această compensație lunară pentru chirie a fost enumerată în categoria drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora, deși, prin legile speciale care l-au reglementat și prin Codul fiscal, acest drept ar fi fost exclus din categoria veniturilor sau drepturilor "cu caracter salarial"; - și deci de sub impozitare - nu poate conduce la inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 2 lit. e, așa cum greșit a reținut prima instanță pentru a admite pretențiile reclamanților.
Este evident că acest drept se cuvine numai în virtutea calității de salariat sau, în cazul de față, în virtutea statutului de judecător, deci este, cel puțin pentru scopul Legii nr. 118/2010, un drept de natură salarială. Văzând scopul reglementării, acela de reducere a cheltuielilor bugetare, inclusiv a cheltuielilor de personal, precum și menționarea expresă a compensației pentru chirie între drepturile asupra cărora se aplică reducerea de 25%, intenția legii este evidentă, reducerea afectând și dreptul în discuție.
În sfârșit, lectura ansamblului prevederilor Legii nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și aceea a prevederilor art. 2 din lege, duce la concluzia că prin reglementare s-a urmărit nu numai reducerea cheltuielilor cu salariile - sau cu veniturile din salarii, în sensul de drepturi impozabile, ci și reducerea cu 25% a plății unor beneficii la care persoanele plătite din fonduri publice au dreptul în virtutea calității lor de salariați sau în virtutea statutului lor, așa cum este, spre exemplu, conform art. 2 alin.(2) din lege, cazul valorii drepturilor/cheltuielilor cu asistenta medicală, medicamente sau proteze aferente personalului pentru care legea prevede decontarea de la bugetul de stat.
Însăși C. Europeană a Drepturilor Omului a arătat deja că reglementările din Convenția Europeana nu conferă salariaților din sistemul bugetar dreptul de a primi un salariu (și eventualele beneficii suplimentare) într- un anumit cuantum si ca este dreptul statului sa stabilească ce salarii poate plăti angajaților. Statul poate aprecia mai bine ca oricine realitățile economico-sociale Judecătorii europeni au arătat ca statul are dreptul de a suspenda sau suprima anumite retribuții salariale, prin schimbări legislative. S-a constatat ca în catul Legii nr. 118/2010 ingerința statului a fost prevăzuta de lege, și a urmărit atingerea unui scop de utilitate publica, acela de a salvgarda echilibrul bugetar, pe fondul crizei economice din România. C. a subliniat faptul ca datorita
cunoașterii directe a nevoilor societății, autoritățile naționale se afla mai bine situate decât judecătorii pentru a aprecia ce este cu adevărat de "utilitate publica";. în mecanismul de protecție instituit prin ratificarea Convenției, este prevăzut dreptul autorităților naționale sa se pronunțe cu precădere asupra existentei problemelor de interes general. De asemenea, C. a mai recunoscut statului roman si dreptul de a opera cu o marja mai larga de apreciere a in ceea ce privește modalitățile de punere în practica a politicilor economice și sociale, ținând cont de interesul general și de nevoia de atingere a scopului legii amintite. (Decizia în cauza Mihăieș C.României, par. 15-21).
Prin recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției
, s-a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 din C.pr.civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din C.pr.civ., conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Reducerea cu 25% a compensației lunare pentru chirie a fost prevăzută expres în textul Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Or, în cazul de față, obligarea M. ui J. la plata diferențelor bănești reprezentând tocmai această reducere de 25% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
În acest sens solicită instanței de recurs să aibă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 838 din data de 27 mai 2008 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească (reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție), pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, "și prin care s-a reținut că: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora";.
Un al doilea motiv de recurs este cel prevăzut la pct. 9 al art. 304 din C.pr.civ., potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal definește la art. 55 veniturile din salarii ca fiind "toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă";.
Totodată, art. 2 alin.1 din Legea nr. 118/2010 prevede că: "Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora: e) compensația lunară pentru chirie";.
Față de dispozițiile lega le citate rezultă că noțiunile de venituri din salarii și drepturi cu caracter salarial au un conținut și înțeles diferit față de sintagma venituri de natură salarială.
În timp ce veniturile din salarii sunt definite și enumerate expres de codul fiscal drepturile de natură salarială sunt enumerate de asemenea expres de Legea
118/2010, fiind un drept cuvenit în virtutea calității de salariat a beneficiarului și ca urmare a desfășurării unor relații de muncă.
Raționamentul instanței de fond potrivit căruia dacă se acordă compensații lunare pentru chirie personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice, ca și drepturi fără caracter sau natură salarială, aceste compensații nu sunt supuse reducerii prevăzute de art. 2 alin 1 din Legea nr. 118/2010, este fundamental eronat.
Un alt argument în sprijinul diferenței existentă între noțiunile de venit salarial și drept de natură salarială este și acela că în enumerarea cuprinsă în art. 1 al Legii 118/2010 ca drepturi de natură salarială sunt cuprinse și alte drepturi neimpozabile, de exemplu drepturile prevăzute de art. 104 alin. 3 și 107 alin 4 din Legea 128/1997, respectiv decont de transport și reducere la cheltuielile de transport. Prin urmare aplicarea interpretării oferită de instanța de fond ar echivala cu înlăturarea efectelor art. 1 lit. b, d și e din Legea 118/2010.
Dreptul la compensarea chiriei a fost calificat ca fiind de natură salarială prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
În concluzie, consideră că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea 118/2010 au fost incidente în ceea ce privește dreptul personalului din justiție la compensarea chiriei și că în mod eronat instanța de fond a Înlăturat aplicabilitatea acestora.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 februarie 2013 (f.11-16), T. V. a
solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține că recursurile sunt fondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Începând cu data numirii în funcția de judecător și până la data de_ recurenții au beneficiat de compensația lunară a chiriei astfel cum acest drept a fost prevăzut de art. 23 din O.U.G. nr. 27/2006.
Începând cu data de_, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. e din Legea nr. 118/2010, care prevedeau că se reduc cu 25% drepturile de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora, printre care figura și compensația lunară pentru chirie, reclamanților le-au fost reduse cu 25% sumele ce li s-au decontat în contul chiriei plătite pentru locuința închiriată.
Prima instanță a apreciat că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile întrucât compensația lunară pentru chirie nu constituie un drept salarial care să fie afectat de prevederile Legii nr. 118/2010, însă coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.1 alin.1 din aceeași lege, care prevăd că este supus reducerii cuantumului brut al "salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută";, concluzia care se desprinde este aceea că dreptul reclamanților constând în compensarea lunară a chiriei intră sub incidența prevederilor art. 2 alin.1 din Legea nr. 118/2010.
Atât timp cât la lit. e a art. 2 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 se precizează în mod expres "compensația lunară pentru chirie";, este evident că intenția legiuitorului a fost în sensul de a fi supusă reducerii cu 25% și această categorie de drepturi de care beneficiază reclamanții, astfel că pretențiile acestora se impuneau a fi respinse.
Având în vedere considerentele expuse, pentru care recursurile se constată a fi fondate, C. apreciază ca nefiind necesar a mai analiza celelalte motive de recurs invocate.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a fi admise recursurile declarate, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate cererii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva Sentinței civile nr. 9074 din_ a T. ui
C. pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții C. I. A., G.
, Horhat M. C., M. L. M., P. R. M., P. Ș. B., P.
V., P. A., Ț. V. și Z. B., având ca obiect plata a 25% din compensația de chirie aferentă perioadei_ -_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
I. -R. M. | C. | M. | S. | -C. | B. |
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: A. M. I.
