Decizia civilă nr. 552/2013. Drepturi salariale ale personalului din justitie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 552/R/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
G.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții H. A., F. I., V. A., C. C., B. L., V. O., B. M., P. M. D. ,
R. M., H. L., T. A., I. M., K. G., H. M., L. A., P.
, I. D., H. Z. și, respectiv, de intervenienta C. A. împotriva sentinței civile nr. 1796 din 09 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate pârâților intimați și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs, atât reclamanții recurenți, cât și intervenienta recurentă au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 13 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare.
Totodată, se constată că la data de 13 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a F. P. M. a depus la dosar întâmpinare.
, din oficiu, în temeiul art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului formulat de reclamanții recurenți, având în vedere că sentința atacată le-a fost comunicată acestora la data de 28 decembrie 2012, conform dovezilor de primire și a proceselor verbale de predare aflate la filele 104
-121 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost transmis prin fax la Tribunalul Maramureș la data de_, și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții și pe fond cu privire la recursul declarat de intervenienta C. A. .
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr._, la data de_, reclamanții H. A., F. I., V.
A., C. C., B. L., V. O., B. M., P. M. D., R. M.
, H. L., T. A., I. M., K. G., H. M., L. A., P. M., I.
, H. Z. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, C. de
A. C., Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 102/2012 din 6 martie 2012 emisă de Președintele Curții de A. C., în ceea ce privește premiul anual aferent anului 2010 privind personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Judecătoriei S. M., obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu";, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective, având în vedere că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat; obligarea T. ui M. să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure M. ui J. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de_, reclamanții au solicitat obligarea pârâților în solidar la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu";.
Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă la data de_ (f. 63 dosar fond) intervenienta Certerki A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, C. de A. C., Tribunalul Maramureș la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu";, având în vedere că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat.
Prin sentința civilă nr. 1796/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ ,
s-a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a F. P. M. și s- a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanți și dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 8 din Legea numărul 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la art. 44, art. 41, art. 124 și art. 125 din Constituția României.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții H. A., F. I., V. A., C. C., B. L., V. O., B. M., P.
M. D., R. M., H. L., T. A., I. M., K. G., H. M., L.
A., P. M., I. D., H. Z., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, C. de A. C., Tribunalul Maramureș.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C. A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, C. de A. C., Tribunalul Maramureș.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată,
invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare, tribunalul a reținut că numele și semnătura reclamanților H. A., F. I., V. A., C. C., B. L., V. O., B. M., P. M. D., R. M., H. L., T. A., I.
M., K. G., H. M., L. A., P. M., I. D., H. Z. sunt menționate în tabelul anexat acțiunii, aflat la fila 6 din dosar.
Așa fiind, în temeiul art. 133 alin. 1 și art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins excepția invocată ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice
, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, tribunalul
a apreciat că nu există identitate între acesta și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, pârâtul neputând fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de reclamanți,
instanța a constatat că aceasta nu este contrară prevederilor art. 29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, astfel încât nu poate fi respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, excepția de neconstituționalitate invocată privește dispozițiile din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din
fonduri publice, prin raportare la art. 44, art. 41, art. 124 și art. 125 din Constituția României, care au legătură cu soluționarea prezentului litigiu, având ca obiect acordarea premiului anual aferent anului 2010.
De asemenea, prevederile legale vizate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Exprimându-și opinia asupra excepției invocate, conform art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, tribunalul a apreciat că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, nu contravin prevederilor art. 44, art. 41, art. 124 și art. 125 din Constituția României.
De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității Legii nr. 285/2010, în ansamblul său, prin decizia nr. 1655/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 20 ianuarie 2011.
De asemenea, prin decizia nr. 115 din_, Curtea Constituțională a stabilit conformitatea cu legea fundamentală a art. 8 din Legea nr. 285/2010, raportându-se atât la dreptul la salariu, cât și la dreptul de proprietate, respectiv la principiul neretroactivității legii și la art. 124 și art. 125 din Constituție cu trimitere la statutul profesiei.
Așa fiind în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanți și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 8 din Legea numărul 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la art. 44, art. 41, art. 124 și art. 125 din Constituția României.
Pe fondul cauzei,
tribunalul a reținut că reclamanții H. A., F. I., V. A., C. C., B. L., V. O., B. M., P. M. D., R.
M., H. L., T. A., I. M., K. G., H. M., L. A., P. M.
, I. D., H. Z. și intervenienta în interes propriu C. A. au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei S.
M. .
Prin decizia nr. 102 din data de 6 martie 2012 a Președintelui Curții de A.
a fost respinsă contestația formulată de reclamanți, prin care aceștia au solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, "pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din
funcție pentru fapte imputabile lor. (4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul";.
Aceste dispoziții au fost abrogate de art. 39 pct. W din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010, s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Legiuitorul a stabilit așadar expres faptul că în anul 2011 nu se acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea acordării majorării salariale de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011.
Ca atare, sumele de bani destinate plății premiului anual sunt acordate personalului bugetar, numai că sub altă formă, respectiv cea a majorărilor aplicate la salariile de bază/indemnizații, în cuantum de 15%.
În acest sens este și expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pe luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar.
De asemenea, instanța a analizat solicitarea dedusă judecății și din perspectiva art.1 al Protocolului nr.1 al CEDO, concluzionând că aceste prevederi nu au fost încălcate, întrucât o creanță nu poate fi considerată ca fiind o valoare patrimonială decât dacă ea are o bază suficientă în dreptul intern
Or, în cazul dedus judecății, s-a constatat că prin dreptul intern au fost abrogate dispozițiile privind plata premiului anual.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții H. A., F. I.
, V. A., C. C., B. L., V. O., B. M., P. M. D., R. M.
, H. L., T. A., I. M., K. G., H. M., L. A., P. M., I. D.
, H. Z. precum și intervenienta C. A. .
Prin propriul recurs, intervenienta C. A.
a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii de intervenție așa cum aceasta a fost formulată.
Recurenta intervenientă consideră că hotărârea atacată a fost dată cu greșita aplicare a legii.
În acest sens, arată că acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu" este un drept ce a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
Precizează faptul că prin art. 25 din Legea 330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept. Dispozițiile arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
Dreptul invocat este unul prevăzut de legislația internă, adică are o bază legală.
La finele anul 2010, dispozițiile art. 25 din Legea 330/2009 erau în vigoare si erau aplicabile intervenientei raportat la calitatea acesteia, necontestată, de personal auxiliar de specialitate, a cărei drepturi salariale sunt expres stabilite prin acest act normativ. Dispozițiile în discuție statuează în favoarea ei dreptul reclamat în speță, respectiv premiul anual, proporțional cu perioada în care și-a desfășurat activitatea.
Așadar, dreptul intervenientei la încasarea premiului anual s-a născut cel mai târziu la data de_, adică la sfârșitul anului pentru care era instituit. Pentru plata sa, la momentul respectiv nu exista nici un impediment legal sau de fapt. Activitatea care o îndreptățește pe intervenientă la beneficiul său era prestata și nu s-a invocat și dovedit faptul că această activitate ar fi fost nesatisfăcătoare sau că aceasta ar fi săvârșit abateri disciplinare și nici că ar fi fost suspendată ori înlăturată din funcție pentru fapte imputabile ei, iar acordarea primei anuale nu era condiționată de lege de îndeplinirea altor condiții. Plata sa era prevăzută a se efectua începând cu luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda, ceea ce însemna că pentru anul 2010
trebuia făcută începând cu luna ianuarie a anului 2011.
Acest demers nu a mai avut loc față de prevederile act. 8 din Legea 285/_ și care au avut efect retroactiv, neacordarea premiului anual pentru 2010, adică pentru perioadă anterioară intrării lor în vigoare, în condițiile în care îndeplinea toate condițiile legale anterioare pentru a beneficia de respectivul drept și acesta era deja născut la data intrării în vigoare a noii reglementări.
Cu alte cuvinte, prin această din urmă normă legală s-a abrogat un drept salarial deja câștigat de către intervenientă, exigibilă la momentul apariției sale. Prin urmare, opinează intervenienta art. 8 din Legea nr. 285/2010 încalcă principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția
României.
Apreciază că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât dispozițiile lega le ce îl prevedeau erau în vigoare la data de_, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerința ce a avut ca efect privarea ei de un bun, în sensul art. l din Protocolul nr. l adițional la Convenție.
Prin întâmpinările depuse pârâții intimați Ministerul Justiției (f. 38) și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. (f. 45) s-au opus admiterii recursurilor formulate de reclamanți și intervenientă.
Prin propriul recurs, reclamanții H. A., F. I., VARA A., C. C.
, B. L., VIȘOV N O., B. M., P. M., R. M., H. L., T. A., I. M.
, K. G., H. M., P. M., I. D., H. Z., LESCHIAN A.
personal
auxiliar de specialitate, conex, funcționari publici și contractual din cadrul Judecătoriei S. M., prevăzuți în tabelul anexă cererii, au solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Nu au fost administrate probe noi.
T recând l a soluț ion ar e a c auze i, C. reț in e ur măto arele:
Recursul reclamanților H. A., F. I., VARA A., C. C., B.
L., VIȘOV N O., B. M., P. M., R. M., H. L., T. A., I. M., K.
G., H. M., P. M., I. D., H. Z., LESCHIAN A. este tardiv.
Potrivit dispozițiilor 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, C. constată că sentința atacată a fost comunicată reclamanților recurenți la data de_, conform dovezilor de primire și a proceselor verbale de predare aflate la filele 104-121 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost expediat prin fax la data de_, cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind _
.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art.
301 alin. 1 C.proc.civ., C. va respinge recursul ca tardiv formulat.
Recursul intervenientei C. A. este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către intervenientă, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.
În speță, intervenienta face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, a desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu a fost sancționată disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerință în sensul art.1 din Protocolul 1 la CEDO, deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, se reține că intervenienta a primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010. De asemenea,
C. constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica, cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul de a asigura un tratament egal tuturor persoanelor, prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Prin urmare, nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament, cum eronat afirmă intervenienta.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 din CEDO invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că intervenientei nu i s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010, fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, în temeiul art.
312 alin.1 Cod de procedură civilă, C. va respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientă, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta C. A. și ca tardiv recursul declarat de reclamanții H. A., F. I., V. A., C. C., B. L., V. O., B. M., P. M. D., R. M., H. L., T.
A., I. M., K. G., H. M., L. A., P. M., I. D., H. Z.
împotriva sentinței civile nr. 1796 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |||
D. G. L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ; Jud.fond: D.M.H.
