Decizia civilă nr. 1223/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1223/R/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta C. B. SA - S. B. împotriva sentinței civile nr. 1932 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe pârâtele intimate O. C. S. și K. (F. ) V., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B. - Năsăud, reclamanta C. B. S.A. BUCUREȘTI - prin S. B. -a chemat în judecată pe pârâtele: O. C. -S. și K. (F. ) V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâta O. C. S. la plata sumei de 14.015,28 lei, cu titlu de prejudiciu, iar pe pârâta K. (F. ) V. la plata sumei de 14.882,20 lei, reprezentând daune, cu accesoriile ce se vor înregistra până la data recuperării debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în perioada 01-_, s-a efectuat la S. C. B. B., de către Serviciul Teritorial de Control Mureș, un control tematic privind contractele de credit acordate persoanelor fizice, pentru care Comitetul de Credit al unității teritoriale a avizat înregistrarea/stergerea în/din evidențele extrabilanțiere, ocazie cu care au fost verificate un număr de 7 dosare de credit.
Reclamanta a mai arătat că deficiențele constatate și persoanele răspunzătoare de acestea au fost menționate de către organul de control în procesul-verbal nr.7732/_, iar din verificarea documentelor prezentate au rezultat următoarele :
Clienta Tomoroga C. D. a beneficiat de un credit de nevoi personale, conform contractului de credit nr. RQ 070729600075365 din_, în valoare de 25.000 lei, pe o durată de 10 ani, garantat cu asigurarea de risc financiar la
S.C. "ASIBAN"; S.A., iar în urma verificării acestui dosar, au fost stabilite mai multe nereguli:
În contractul de credit, la pct.17, se menționează: "clientul se obligă să garanteze creditul cu risc financiar în valoare de 28.000 lei", încălcându-se principiul confidențialității asigurării de risc.
Cauza deficienței a fost stabilită ca fiind nerespectarea contractului de asigurare RF 423/2004 încheiat cu Asiban SA. în analiza și aprobarea creditului.
S-a susținut că această deficiență a avut drept consecință refuzul avizării de daună de către societatea de asigurare, salariata ce poartă vinovăția pentru aceasta deficiență fiind pârâta O. C. -analist de credite-, care a încălcat prevederile Contractului de asigurare RF 423/2004 pct.5.1 și a procedurii de creditare nr. 232/2005, Cap.V, secțiunea 1, pct. 137.
Totodată, reclamanta a mai arătat că nu a fost respectat principiul prudenței bancare, creditul fiind acordat unei persoane încadrate în muncă, cu doar trei luni în urmă, cu un salariu de 3.600 lei, fără a i se solicita prezentarea unor documente justificative în acest sens (copie stat plata, fluturaș salar, etc.), la dosarul de credit fiind depus originalul contractului individual de munca și nu o copie certificată. Cauza deficienței a fost considerată nerespectarea normelor si procedurilor de creditare privind principiul prudenței bancare, iar consecința este risc de credit prin intrarea clientului în imposibilitate de plată și refuzul la despăgubire de către societatea de asigurare.
S-au stabilit ca fiind răspunzătoare pentru această deficiențe pârâtele: K. ( F. ) V. -consilier credite-și O. C., care au încălcat prevederile procedurii de creditare nr. 232/2005, versiunea martie 2007, secțiunea 5, pct.26(1), lit. b; pct.133.
S-a mai arătat că, în fișa clientului, la cap.l pct.4 referitor la "funcția și locul de muncă al clientului", nu au fost completate datele cerute de formular, astfel că nu au fost respectate normele în legătură cu identificarea clienților și completarea bazei de date, consecința fiind necompletarea bazei de date în legătură cu clientul și cu toate informațiile legate de acesta, iar răspunzătoare pentru această deficiență a fost stabilită ca fiind pârâta K. (F. ) V. - consilier credite, care a încălcat norma metodologică nr. 262/2004 privind identificarea expunerilor mari, cap.1, pct. 1.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit datelor din adeverința de salariu nr.343/_, salariul net realizat de clientă în luna iunie 2007 a fost de 2.510 lei, însă la data eliberării adeverinței acesta nu era realizat (plata salariului făcându-se în 13 ale lunii -conform adeverinței sau în 10 ale lunii conform contractului de muncă).
S-a mai invocat faptul că factura de utilități prezentată de către clientă în vederea obținerii creditului este pe numele de Tomoroaga N. (unchi), domiciliat în loc.Livezile, nr. 249, în condițiile în care clienta locuiește în Livezile, nr.266.
S-a stabilit de către angajator că, astfel, nu au fost respectate normele și procedurile de creditare, prin neglijență în perfectarea actelor ce stau la baza acordării unui credit, cu consecința refuzului la despăgubirea dosarului de credit, iar persoanele responsabile pentru aceste deficiențe au fost considerate pârâtele:
K. (F. ) V. -consilier de credit și O. C. -analist de credit, care au încălcat procedura de creditare nr. 232/2005, cap. I, sect. 5, pct.26 (1) d și anexa nr.2.
De asemenea, s-a mai arătat că, nu au fost înmânate clientului pe bază de semnătură de primire, contractul de credit și graficul de rambursare, consecința fiind incertitudinea în legătură cu intrarea clientului în posesia unui exemplar din contractul de împrumut sau graficul de rambursare, iar persoana răspunzătoare a stabilită de către angajator ca fiind pârâta K. ( F. ) V. -
consilier de credite -fost salariat, care a încalcat prevedererile procedurii de creditare nr. 1232/2005 cap. V, sect. 1, pct. 138, 5 si cap. VII pct.205(3).
S-a mai arătat că este pe deplin dovedită culpa fostelor angajate, prin stabilirea deficiențelor conform procesului-verbal de control, deficiențe care nu ar fi existat dacă acestea ar fi respectat notele de serviciu, procedurile de creditare si normele metodologice, astfel că activitățile desfășurate de pârâtele K. (F. ) V. si O. C. au produs un prejudiciu în patrimoniul băncii în cuantum de 28.897,48 lei, prejudiciu pe care banca nu îl mai poate recupera.
În consecință, reclamanta a considerat ca fiind întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, prevăzute de art.270 alin.2, coroborate cu dispozițiile art. 271 din Codul Muncii.
Pârâta O. C. - S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția prescripției dreptului la acțiune în răspundere patrimonială, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta S.C. C.
B. S.A. ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta K. V. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta, prin reprezentant, a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că termenul de prescripție de 3 ani curge de la data de 3 august 2011, dată la care s-a constatat prin procesul- verbal de control nr.7732 faptul că pârâtele au pricinuit o pagubă băncii, în cuantum de 28897,48 lei.
În dovedire, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1932 din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud
, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtele: O. C. -S., și K. (F. )V., și, în consecință, a fost respinsă acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamanta C. B. SA - prin S.
B., ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei O. C. -S. suma de 1000 lei, iar pârâtei K. (F. ) V. suma de 500 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Reclamanta promovează o acțiune în răspundere patrimonială contra pârâtelor O. C. -S. și K. (F. ) V., în baza articolului 270 din Codul muncii (în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune), în vederea recuperării unui prejudiciu material în cuantum total de 28.897,48 lei, prejudiciu pe care banca nu îl mai poate recupera și de care se fac răspunzătoare, prin presupuse fapte savârșite, pârâtele - în calitate de foste angajate la S. C. B. B. .
Astfel, în perioada 01-03 august 2011 s-a efectuat la S. SC C. B. B. un control tematic privind contractele de credite acordate persoanelor fizice, ocazie cu care au fost verificate un număr de 7 dosare de credit, iar deficiențele constatate și persoanele răspunzătoare de acestea (inclusiv pârâtele) au fost menționate de către organul de control în procesul- verbal nr.7732/_ (fila nr.9 dosar de fond).
În acest context, s-a solicitat obligarea pârâtei O. C. S. la plata sumei de 14.015,28 lei și a pârâtei K. (F. ) V. la plata sumei de 14.882,20 lei, răspunderea acestora fiind stabilită proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei, potrivit art.271 din Codul muncii (în forma în vigoare
la data nașterii dreptului la acțiune).
Prin urmare, prima instanță a reținut că solicitarea angajatorului SC C. B. SA de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtelor este adresată instanței
pentru acoperirea unui prejudiciu în cuantum total de 28.897,48 lei, care derivă din contractul de credit nr.RQ 070729600075365 din_ al numitei Tomoroga C. D., prejudiciu care constă în refuzul asigurătorului S.C. Asiban S.A. de despăgubire a reclamantei cu suma nerecuperată din contractul de credit, refuz datorat faptelor pretins săvârșite de către pârâte.
S-a mai reținut că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar (fila nr.46 dosar de fond), refuzul societății de asigurare S.C. Asiban S.A. la despăgubire (motivat de faptul că nu s-a respectat clauza de confidențialitate) a fost comunicat reclamantei SC C. B. SA prin adresa nr.E 612 din 03 februarie 2009, astfel că de la această dată curge dreptul material la acțiune și un atare demers judiciar trebuie întreprins cu respectarea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, după prescripțiile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii (art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat).
Potrivit acestui articolului, cererea de chemare în judecată în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
S-a reținut astfel de către instanța de fond că cererea de chemare în judecată a pârâtelor O. C. -S. și K. (F. ) V. s-a introdus la Tribunalul B. -Năsăud la data de 21 mai 2012, așa cum rezultă din mențiunile ștampilei instanței aplicată la fila 2, cu depășirea în mod evident a termenului legal de exercitare a ei, întrucât angajatorul a cunoscut prejudiciul la data refuzului de despăgubire, respectiv 3 februarie 2009, putând și trebuind să facă verificările necesare referitoare la persoanele răspunzătoare și luarea masurilor care se impun începând cu această dată.
S-a mai reținut că nediligența este un fapt imputabil conducerii societății și nu poate atrage înlăturarea sancțiunii legale aplicabile, astfel că apărările reclamantei întemeiate pe disp. art.2528 din Noul cod civil și pe faptul că acțiunea nu a putut fi promovată decât la momentul îndeplinirii cumulative a celor două condiții: constatarea pagubei și identificarea persoanelor răspunzătoare, nu pot fi reținute în condițiile în care acestea puteau fi cunoscute începând cu data de 3 februarie 2009, reclamanta nesusținând vreun impediment obiectiv în acest sens.
Raportat la elementele subliniate, precum și la disp. art.6 alin.4 din Noul Cod civil (intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011) potrivit cărora"; prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit";, prima instanță a admis excepția invocată, iar acțiunea formulată a fost, în consecință, respinsă.
În aceste condiții, s-a reținut că nu se mai impune analizarea temeiniciei acțiunii.
Conform art.274 Cod procedură civilă, reclamanta, aflată în culpă procesuală, a fost obligată să plătească pârâtei O. C. -S. suma de 1000 lei, iar pârâtei K. (F. ) V. suma de 500 lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat în mod legal (filele nr.77 și 80 dosar de fond).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. B. S.A., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, stabilind în mod greșit momentul de la care curge dreptul material la acțiune.
Recurenta arată că, pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut în mod greșit, faptul ca dreptul material la acțiune curge de la data refuzului societății de asigurare ASIBAN S.A. de a despăgubi banca, refuz comunicat la data de_, deoarece numai la momentul la care a aflat faptul
ca debitoarea este insolvabila a cunoscut existenta prejudiciului. Doar după epuizarea procedurii de executare efectuata de BEJ, prejudiciul Băncii a fost cert, real si material, iar după efectuarea controlului asupra dosarului de creditare a constatat cine răspunde, în subsidiar, in cazul în care paguba nu poate fi recuperata direct de la debitoare.
Se mai arată că, pentru a analiza corect momentul de la care începe sa curgă dreptul material la acțiune, trebuie analizate acțiunile promovate de catre recurenta -reclamantă, pana la momentul introducerii acțiunii pe rolul instantei judecatoresti, astfel:
În baza contractului de credit nr. RQ 070729600075365/_, Banca a acordat clientei Tomoroga C. D. un credit, in valoare de 25.000 lei, întocmindu-se dosarul de creditare; referatul de credit care a stat la baza acordării acestuia a fost aprobat de catre paratele K. (F. ) V., in calitate de consilier de credit si O. C. S., in calitate de analist de credite.
Creditul a fost garantat pentru risc financiar, fiind asigurat la ASIBAN
S.A..
Întrucât clienta nu si-a respectat obligațiile de plata, la scadenta, constând
in rata de credit, dobânzile si comisioanele aferente, înregistrând un serviciu al datoriei peste limita permisa, încalcând astfel clauzele contractuale, creditul a fost declarat exigibil.
În prima etapa, s-a încercat recuperarea prejudiciului de la societatea de asigurare, moment la care s-au descoperit deficiente in dosarul de creditare, motiv pentru care societatea a refuzat sa ne despăgubească.
Ulterior, recurenta a demarat procedura de executare a debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc care a încercat recuperarea creantei prin toate modalitățile prevăzute de lege.
La data de_, BEJ a comunicat recurentei procesul-verbal de insolvabilitate, motivat de lipsa bunurilor urmăribile din patrimoniul debitoarei Tomoroga C. D. .
La data de_, în urma efectuării controlului, a fost întocmit procesul- verbal nr. 7732, cand s-a analizat întreaga documentație aferenta dosarului de creditare, moment la care s-a stabilit cu exactitate care dintre salariații bancii se fac vinovați de paguba pricinuita angajatorului.
În consecință, se arată că, întrucât creanța bancii nu a putut fi recuperata de la debitoare, răspunderea subsidiara revine acelora din vina cărora prejudiciul nu a putut fi acoperit de societatea de asigurare.
Totodată, se consideră că instanța a pronunțat o hotărâre nelegala si netemeinica, prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 2528 din Codul civil, potrivit căruia: "prescripția dreptului la acțiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita începe sa curga de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cat si pe cel care răspunde de ea", nicidecum de la momentul refuzului societății de asigurări sa ne despăgubească. Asadar, numai la momentul îndeplinirii cumulative a celor doua conditii: constatarea pagubei si identificarea persoanei răspunzătoare, reclamanta a putut formula acțiunea.
Recurenta concluzionează că, în cazul constatării insolvabilității autorului direct al prejudiciului, răspund, in limita valorii pagubei de recuperat salariații vinovați, în cazul nerespectării oricărei atribuții de serviciu, daca, fără încălcarea acesteia, paguba nu s-ar fi produs.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9 Cod.proc.civilă.
Prin întâmpinările formulate de intimatele: O. C. -S. și K. V. se solicită respingerea recursului formulat de S.C. C. B. S.A. ca nefondat.
În recurs, părțile depun la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de reclamanta C. B. SA - prin S. B. -în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei în stabilirea răspunderii patrimoniale a intimatelor-pârâte O. C. -
S. și K. V., pentru prejudiciul pe care angajatorul pretinde că l-ar fi suferit prin faptele acestora.
Cererile în vederea stabilirii răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator se soluționează, potrivit disp.art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii republicat, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Răspunderea patrimonială întemeiată pe disp.art.254 din Codul muncii republicat este o varietate a răspunderii civile contractuale cu particularități determinate de specificul raporturilor juridice de muncă, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art.6 alin.4 din Codul civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, potrivit cărora: "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le- au instituit";-reținute în mod corect în cauză și de către prima instanță-, momentul nașterii dreptului angajatorului la acțiune pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a salariaților în prezenta cauză îl constituie cel prevăzut de disp.art.8 din Decretul nr.167/1958, respectiv data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.
Se reține că, pentru a acționa în justiție un salariat în condițiile disp.art.254 din Codul muncii, angajatorul, prin reprezentantul său legal, trebuie să aibă convingerea că sunt întrunite toate condițiile pentru a fi antrenată această răspundere, respectiv fapta ilicită săvârșită de către angajat, prejudiciul cauzat societății, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului fiind, în acest condiții, prezumată.
În consecință, la momentul declanșării acțiunii judiciare, angajatorul trebuie să aibă date economice concrete din care să rezulte că prejudiciul, condiție esențială a răspunderii patrimoniale, este real, cert și determinat sau determinabil.
Astfel, până la data constatării și stabilirii unui prejudiciu cert, nu se putea naște dreptul la acțiune al angajatorului, în lipsa unei condiții esențiale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariaților.
Se rețin astfel ca fiind întemeiate susținerile recurentei în sensul că
reprezentantul legal al angajatorului, cel care putea acționa în justiție intimatele -
pârâte, a putut lua la cunoștință despre producerea prejudiciului cauzat băncii
de către aceste salariate, abia la data la care a fost încunoștințat c u privire la
stabilirea certă a diminuării patrimoniului băncii, respectiv, la data de_, când a fost înregistrat la C. B. -S. B., sub nr.5723, procesul-verbal de insolvabilitate a debitoarei sale, Tomoroga C. D., act încheiat de executorul judecătoresc Manchevici M. la data de_, în dosarul execuțional nr.333/Ex/2009.
Prin acest procesul-verbal, depus la fila nr.47 dosar de fond, s-a constatat
că executarea silită începută în acest dosar execuțional, în baza titlului
executoriu-contractul de credit nr. RQ 070729600075365/_, privind recuperarea sumei de 24426,37 lei, la cererea creditoarei C. B. S.A. nr.4890/_, împotriva debitoarei Tomoroga C. D. "…nu poate fi
continuată din lipsă de bunuri urm ărib ile, motiv pentru care se va remite titlul
executor reprezentantului unității creditoare, iar dosarul execuțional se va
închide conform art.371 indice 5, lit.b, Cod Procedura Civila.";.
Se mai reține în ace st sens că atât doctr ina de speci alitate, c ât și practica
judiciară, au stabilit că angajatorul es te obligat să epuizeze mai întâi toate
posibilitățile legale de recuperare a prejudiciului de la debitorul său, în temeiul
contractului încheiat cu acesta, și doar în situația în care are ce rtitudinea
insolvabilității sale, se poate adresa cu o acțiune în răspundere patrimonială
împotriva propriilor salariați, în situația în care pretinde că aceștia din urmă,
prin faptele lor ilicite, ar fi cauzat diminuarea patrimoniului unității.
Având în vedere faptul că acțiunea a fost introdusă de către reclamantă la data de 21 mai 2012, Curtea reține astfel că prezentul conflict de muncă a fost formulat înlăuntrul termenului de prescripție reglementat de disp.art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursului declarat de reclamanta C. B. SA - S. B., se va casa sentința recurată și, în temeiul disp.art.312 alin.5 Cod.proc.civilă, se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. B. SA - S. B. împotriva sentinței civile nr. 1932/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.D.;
2 ex./_ ;
Jud.fond:Tribunalului B. -Năsăud: I. C. .
