Decizia civilă nr. 133/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 133/A/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. SA București - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1983/F din 14 august 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamantul D. D., având ca obiect contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - consilier juridic Berindean N. și reprezentanta reclamantului intimat - avocat Vlad C. C. din cadrul Baroului Bistrița Năsăud.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care
Se constată că apelul este declarat în termen legal.
Curtea de Apel C. este competentă să judece apelul, în temeiul art. 96 pct. 2 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. la art. 95 pct. 1 și art. 209, 210 din Legea nr. 62/2011.
Se constată că la dosar se află dovada încercării de mediere, prin întâmpinarea formulată nu s-au invocat excepții, iar prin cererea de apel nu s-au solicitat probe, astfel încât nu este cazul de o estimare a procesului având în vedere că faza de cercetare a apelului nu reclamă administrarea unor probe care să necesite o perioadă mai îndelungată, astfel că dezideratul judecării apelului într-un termen optim și rezonabil este respectată.
Reprezentanții părților arată că toate susținerile și apărările au fost formulate prin înscrisurile depuse la dosar, astfel încât nu au alte cereri de formulat.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei susține apelul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia cu consecința respingerii acțiunii și menținerea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului.
Reprezentanta reclamantului intimat susține întâmpinarea formulată solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1983/F din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALA DE T.
F. DE C. "C. C. "-SA București, prin S. DE T. F. DE C.
C., și, în consecință a fost anulată decizia nr. S4/22 din_ de suspendare a raporturilor de muncă emisă de intimată; s-a repus contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și obligă intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății; a fost obligată intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: Contestatorul D. D. a fost angajat al intimatei S. N. de T.
F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C. - Stația Bistrița Nord, începând cu data de_, ocupând postul de muncitor necalificat până la data de_, dată la care i s-a schimbat funcția în manevrant vagoane I. Ulterior, începând cu data de_ a ocupat funcția de conductor tren I, așa cum reiese din copia carnetului de muncă (fila 18), cu un salariu de bază de 1109 lei, sarcinile de serviciu fiind enumerate în fișa postului (filele 31-34).
În dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, s-a început urmărirea penală față contestatorul D. D. pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, dare de mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24 ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi țara până la data de_ . Intimata, la data de_, a procedat la reîncadrarea contestatorului D. D. ca muncitor necalificat categoria lucrări obișnuite (f.9), iar ulterior ca manevrant vagoane I, fiind stabilit un salariu de bază lunar de 1109 lei, prin actul adițional nr. A1/1217/_ (fila10). Această modificare a raporturilor de muncă a fost acceptată de angajat, care a luat cunoștință și de noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului ( filele 27-30).
La data de_, intimata S. N. de T. F. de C. "C.
C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C., a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite de contestator în calitate de conductor tren (f.42-46). La data de_, intimata a emis Decizia nr. S4/22 din_ (f.8), prin care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului. Se menționează în cuprinsul actului contestat că la emitere s-au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție și plângerea penală nr. 180 formulată împotriva angajatului pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. Totodată, se arată că măsura suspendării urmează să își producă efectele până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Această decizie de suspendare a fost contestată în prezentul cadru procesual.
Contestatorul a invocat motivele vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă, constând în nerespectarea condițiilor de formă - lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație -, dar tribunalul apreciază că
aceste susțineri nu sunt fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și de drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte. De altfel, contestatorul nu a fost vătămat în nici un fel prin lipsa acestei mențiuni, contestația fiind formulată în termen legal.
Conform art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. La alin 2 se prevede că, în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat. Rezultă astfel că acest articol vizează două situații în care măsura suspendării poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte incompatibile cu funcția deținută, ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza de față, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Tribunalul a mai reținut că, în circumstanțele concrete ale cauzei, suspendarea din funcție a contestatorului este o măsură nejustificată. Astfel, a reținut că la momentul formulării plângerii penale de către angajator, angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dresat plângerea penală (manevrant vagoane I), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai deține/exercită (conductor tren). Rezultă astfel că cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei
imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită. Dovezile cauzei probează că nu există nicio conexiune între activitatea de conductor tren și cea de manevrant de vagoane, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de conductor tren nu poate atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de manevrant de vagoane, nefiind dată incompatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind mai mult decât evidentă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. Naționala de T.
F. de C. " C. C. " S.A. București - prin S. de T. F. de
C. C.
prin care a solicitat admiterea apelului, iar in urma rejudecarii
fondului respingerea contestației formulata de către contestator la contestația împotriva Deciziei de suspendare a CIM nr. S4/22/_ .
În motivare se arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 52 din Codul Muncii, modificând condițiile pentru suspendare prevăzute in textul legal a statuând ca acestea trebuie intrunite cumulativ. Potrivit art.52. lit.b Codul Muncii ,, contractul individual de munca poate fi suspendat din inițiativa angajatorului in cazul in care a formulat plingere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținuta, pana la raminerea definitiva a hotaririi judecătorești.
S-a apreciat că instanța a modificat textul legal in sensul ca aceasta a statuat faptul ca: ,, din cuprinsul art. 52 lit.b vizează doua situații in care o asemenea măsura poate fi luata: cand s-a fomulat plângere penala impotriva salariatului invinuit de savirsirea unei fapte incompatibile cu funcția deținuta ori cand angajatul a fost trimis in judecata pentru asemenea fapta ". Pârâta a considerat că instanța de fond a atașat textul din a doua situație prevăzuta in textul legal la prima situație, rezultând o mixtura a celor doua situații distincte pe care Codul Muncii le prevede, concluzionând in final ca:,, cerința legiuitorului de a subzista incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită".
În aprecierea pârâtei din conținutul art.52 lit.b Codul Muncii nu rezultă existența cerinței i de a subsista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este intrunita ", ci acesta prevede 2 cazuri distincte in care suspendarea CIM se poate face unilateral de către angajator.
S-a observat că Codul Muncii nu prevede o ingradire a prerogativelor angajatorului cu privire la suspendarea CIM a salariatului in sensul celor statuate de către instanța de fond, ci conferă acestuia posibilitatea (rămânând la latitudinea angajatorului) de a formula plângere penala si totodată de a suspenda CIM in aceasta sitatie și de asemenea în acest cod nu exista nicio prevedere care sa arate in ce condiții limitative angajatorul poate sa suspende CIM a salariaților împotriva cărora a formulat plingere penala, raportat la tipul faptei penale, datei săvârșirii faptei penale sau a funcției care a detinut-o anterior sau o deține in momentul formulării plângerii penale. Or, asemenea prevedere însă este prevăzuta in Codul Penal si este opozabila invinuitului căruia ii este interzis in mod expres (in conținutul ordonanței) de a desfășura activitatea in funcția in exercitarea căreia a comis faptele, acesta fiind obligat sa o respecte, nerespectarea acestei interdicții putând atrage sancțiuni specifice prevăzute de către Codul Penal in sarcina invinuitului care o incalca.
Reclamantul D. D. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea
apelului ca nefondat si păstrarea in totalitate a hotărârii atacate cu cheltuieli de judecata in apel-reprezentand onorariu avocat.
În motivare se arată că instanța de judecata a interpretat corect atat starea de fapt cat si prevederile Codului Muncii, in speța art.52 lit.b.
Astfel, asa cum a arătat si in contestație si cum de altfel a reținut si Tribunalul, prevederile art.52 lit. b, stipulează fara echivoc faptul ca:" (1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești;
Reclamantul consideră că din formularea textului de lege mai sus enunțat rezulta ca pentru a putea fi dispusa suspendarea in temeiul art. 52 alin 1 lit. b, trebuie îndeplinite doua condiții: existenta unei plângeri penale impotriva salariatului formulata de angajator ori trimiterea in judecata a salariatului pentru
fapte penale, in ambele ipoteze faptele sesizate sal faca pe salariat incompatibil cu funcția deținuta. Din cuprinsul deciziei de suspendare, rezulta doar punerea in mișcare a acțiunii penale impotriva salariatului iar nu si trimiterea in judecata a reclamantului pentru fapte incompatibile cu funcția deținuta. Din nici un act pe care il deține, nu rezulta ca aș fi trimis in judecata pana la momentul la care s-a emis decizia reclamantului de suspendare.
În aprecierea reclamantului tribunalul a reținut in mod corect ca cerința impusa de art.5 alin 1 lit. b nu este indeplinita in speța, respectiv faptele pentru care angajatorul a formulat plângere penala impotriva reclamantului nu sunt fapte incompatibile cu funcția deținuta.
În acest sens a arătat că funcția deținuta in ultima perioada de către el, respectiv aceea de manevrant vagoane, care asigura manevra la compunerea si descompunerea garniturilor trenurilor de calatori, nu are nici un moment vreo compatibilitate cu motivele pentru care este urmărit penal, sens în care chiar parata a apreciat ca faptele săvârșite de el și pentru care este urmărit penal, nu sunț fapte incompatibile cu posturile oferite succesiv salariatului.
A apreciat că, instanța retine in mod corect faptul ca la momentul formulării plângerii penale de către apelanta parata, cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este intrunita, precum și împrejurarea că nu se poate vorbi despre vreo conexiune intre activitatea de conductor tren si cea de manevrant de vagoane, astfel ca in aprecierea atat a acestuia cat si a instanței, nu se poate retine ca legala suspendarea raporturilor de munca intre angajator si angajat.
În aprecierea reclamantului, instanța trebuia sa mai retina si reaua credința a angajatorului, care a preferat sa emită o decizie de suspendare a raporturilor de munca, in condițiile in care era vorba despre un angajat care si-a desfășurat activitatea in societate timp de peste 13 ani.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat, la o lectura mai atenta a considerentelor sentinței, apelanta putea sa observe ca instanța a stipulat foarte clar ca motivele invocate de către el vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de munca pentru nerespectarea condițiilor de forma nu sunt fondate.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din
motivele de recurs și a apărărilor din întâmpinare, Curtea consideră că recursul
este fondat.
În acest sens se rețin următoarele:
Criticile formulate de pârâtă se referă la interpretarea greșită dată de prima instanță prevederilor art.52 lit.b din Codul muncii sub aspectul cerințelor ce trebuie a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea contractului individual de muncă.
Contrar celor reținute în critică, Curtea apreciază că prima instanță a dat o interpretare corectă dispozițiilor art.52 al.1 lit.b din C.muncii, reținând că cerința existenței incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute trebuie să fie actuală cu momentul suspendării.
Potrivit art.52 al.1 lit.b "contractul de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale
incompatibile cu funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii";.
Rezultă, neîndoielnic din dispozițiile legale arătate că legiuitorul a reglementat posibilitatea suspendării contractului individual de muncă al salariatului în două situații: când a formulat plângere penală împotriva salariatului și când acesta a fost trimis în judecată, în ambele situații pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
Prin folosirea conjuncției "sau"; între cele două ipoteze, legiuitorul a înțeles să le subsumeze ambelor, cerința ca faptele să fie incompatibile cu funcția deținută.
Interpretat rațional textul art.52 al.1 lit.b semnifică îndreptățirea angajatorului:
de a formula plângere penală împotriva salariatului sau pentru fapte penale, neavând legătură cu munca acestuia, caz în care nu îl poate suspenda din muncă pe salariatul în cauză.
de a formula plângere penală împotriva salariatului sau pentru fapte penale care au legătură cu munca acestuia, ceea ce implică deținerea uneia asemenea funcții, caz în care îl poate suspenda din această funcție.
În cauză reclamantului i-a fost suspendat contractul de muncă pentru formularea unei plângeri penale împotriva sa de către pârâtă înregistrată sub nr.182/_ pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită de dare de mită și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de lit.b din Legea nr.78/2000.
La data emiterii deciziei de suspendare respectiv la data de_, reclamantul îndeplinea funcția de manevrant de vagoane, potrivit actului adițional nr.1217/_, la contractul individual de muncă, care îi schimbase felul muncii avută anterior aceea de conductor tren.
Curtea notează că plângerea penală a pârâtei a fost făcută în contextul în care era începută urmărirea penală împotriva reclamantului și a altor persoane fiind întocmit dosarul penal nr.520/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor arătate, în legătură cu fapte săvârșite de reclamant în calitate de conductor tren, fapt necontestat în cauză, ba chiar confirmat de pârâtă prin motivele de recurs unde apreciază că suspendarea contractului de muncă operează atunci când plângerea penală este formulată și pentru fapte ce nu au legătură cu munca salariatului.
Măsura suspendării în cazul art.52 lit.b din Codul muncii se justifică pe pierderea încrederii angajatorului față de salariatul care în exercitarea anumitor atribuții a săvârșit fapte penale și astfel consideră că se impune a se dispensa temporar de serviciile acestuia în exercițiul acestor atribuții, pentru a nu-i fi afectată buna organizare a activității în zona atribuțiilor unde salariatul a săvârșit faptele penale.
Această rațiune a textului nu subzistă și în situația săvârșirea unor alte fapte decât în legătură cu funcția deținută.
În raport de cele arătate susținerea pârâtei din critică este neîntemeiată, interpretarea dată art.52 al.1 lit.b din Codul muncii de prima instanță fiind neconformă cu intenția legiuitorului, iar susținerea că nu există prevederi în Codul muncii care să stabilească condițiile limitative în care angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă este contrară realității dispozițiilor art.52 din Codul muncii fiind relevante în acest sens.
În ce privește aspectul din motivele de recurs, referitor la rațiunea contestației împotriva deciziei de suspendare care ar consta doar în verificarea de către instanță a formulării plângerii penale împotriva salariatului, el nu poate fi reținut.
Restrângerea controlului instanței doar la aspectul formal arătat nu rezultă din dispozițiile Codului muncii. Dimpotrivă plenitudinea de competență a instanței în soluționarea conflictelor de muncă este recunoscută de dispozițiile art.266 și următoarele din acest cod .
Pentru cele arătate în temeiul art.312 al.1 din C.pr.civ. urmează să fie respins ca nefondat recursul.
În baza art.274 C.pr.civ. urmează să fie obligată recurenta să plătească intimatului D. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S. SA București - S. DE T. F. DE C. C. cu sediul în C. -N. P. avram I. nr.17, jud.
C. împotriva sentinței civile nr.1938/F din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita apelantă să plătească intimatului D. D. cu domiciliul în sat M. nr.36, comuna Mărișelu jud. Bistrița-Năsăud suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
N. M. | I. | T. | N. | N. |
Red.M.N./A.C.
4 ex./_ Jud.fond.I. C.
