Decizia civilă nr. 157/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 157/A/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul | declarat de pârâta S. | N. DE T. | |
F. | DE C. C. C. SA - S. | DE T. F. DE C. | C. împotriva |
sentinței civile nr. 1971 din 31 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat N. V., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei apelante, consilier juridic Berindean N., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a urmat procedura prevăzută de art. XV Legea nr. 2/2013, s-a formulat întâmpinare de către reclamantul intimat care a fost comunicată pârâtei apelante, iar pârâta apelantă a formulat răspuns la întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 20 noiembrie 2013, prin fax, s-au depus la dosar note scrise din partea reclamantului intimat, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului și respingerea contestației împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, arătând în motivare că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 52 lit. b Codul muncii și, modificând condițiile pentru suspendare prevăzute în textul legal a statuat că acestea trebuie întrunite cumulativ. De asemenea, arată că s-a admis contestația și sub aspectul că în codul muncii nu sunt prevăzute cazurile pentru care se poate contesta decizia de suspendare, fapt pentru care consideră că se poate face contestație pentru ca instanța să verifice și să constate dacă condițiile prevăzute de art. 52 Codul muncii sunt întrunite, în situația de față dacă plângerea penală a fost formulată și înregistrată la organele de cercetare penală competente, relevantă fiind data anterioară formulării plângerii penale față de cea a emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul N. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALA DE T. F. DE C. "C. C. "SA, reprezentată în proces de
S. DE T. F. DE C. C., anularea deciziei de suspendare S4/10 din_, ca fiind nelegală și netemeinică; repunerea angajatului în situația anterioară suspendării și obligarea angajatorului la plata integrală a drepturilor salariale și celorlalte drepturi de care reclamantul a fost lipsit de la data suspendării și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, actualizate și indexate la data plății; cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Reclamantul a fost salariatul S. -Depoul Tg. Mureș din data de_ și din anul 1993 a fost angajat în calitate de conductor de tren.
Se mai arată că, în anul 2001, acest salariat a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă, respectându-și toate obligațiile față de angajator, atât în ceea ce privește clauzele contractuale cât și în ceea ce privește regulamentul de ordine interioară și fișa postului.
Funcția de conductor de tren, conform fișei postului, presupunea și atribuții de gestionar (încasare contravaloare bilete de călătorie).
Reclamantul a mai arătat că, în vara anului 2012, împreună cu câteva sute de colegi din cadrul S., a fost audiat de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 520/P/2011, având ca obiect infracțiuni de corupție.
Inițial reclamantul a avut calitatea de învinuit pentru infracțiunea de dare de mită în forma continuată și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție și față de el s-a luat măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, iar ulterior, măsura obligării de a nu părăsi țara.
După luarea acestei măsuri, care, în final, a fost revocata la data de_, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, angajatorul a luat măsuri drastice, disciplinare, motivate de către acesta prin faptul ca împotriva reclamantului s-a început urmărirea penală în dosarul mai sus indicat, pentru infracțiunile arătate anterior.
Astfel, la data de_, a fost emis actul adițional la contractul individual de muncă prin care a fost schimbat din funcția de conductor de tren, care presupunea activități de gestiune, în aceea de "muncitor necalificat categoria de lucrări obișnuite";, ceea ce a constituit o retrogradare, de la salariul de 1109 lei ajungând la un salariu de 749 lei și i s-a pus în vedere că în situația în care nu va accepta acest post, contractul individual de munca va înceta.
Reclamantul a arătat că, în condițiile în care este singur întreținător de familie, a acceptat această modificare de contract.
Ulterior, prin actul adițional din data de_, a fost modificată funcția ocupată de către acesta, în cea de manevrant vagoane I. În ultimul aliniat al acestui act adițional, se stipulează ca" prezentul act adițional la contractul individual de muncă rămâne în vigoare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 520/P/2011."
S-a mai arătat că, potrivit fișei postului a asigurat manevra la compunerea și descompunerea garniturilor trenurilor de călători și această funcție nu presupune sub nici o formă activitate de gestiune și nici măcar încasare de un leu și nu se intră în contact direct cu nici un călător, ci doar cu un șef ierarhic superior - șef manevră.
Prin decizia de suspendare, atacată, i s-a adus la cunoștință reclamantului faptul ca pârâta a primit de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov o adresă
prin care a fost obligată să se constituie parte vătămată și parte civilă și, urmare a acestei adrese, a înțeles să formuleze împotriva sa plângerea penala nr.171.
Astfel, s-a decis în mod unilateral suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
S-a invocat faptul că această decizie este nelegală și netemeinică, neîndeplinind nici măcar condițiile esențiale de formă. Astfel, pentru a putea fi supusă controlului judecătoresc, decizia de suspendare trebuie să cuprindă existenta unor cauze de suspendare dintre cele prevăzute de lege, să precizeze temeiul legal al suspendării și să precizeze termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă.
Reclamantul a arătat astfel că s-a invocat ca temei legal art.52(l) lit. b din Legea 53/2003, din care rezultă că pentru suspendarea contractului de muncă trebuie îndeplinite două condiții: existența unei plângeri penale împotriva salariatului formulată de angajator ori trimiterea în judecată a salariatului pentru fapte penale și faptele sesizate sa-l facă pe salariat incompatibil cu funcția deținută. Ori, din cuprinsul deciziei de suspendare, a rezultat doar punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva salariatului, nu și trimiterea în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută.
În drept, se invocă art.8 alin.1 și 268 pct.l lit.a Codul Muncii și art.451 Cod.proc.civilă.
Intimata S. DE T. F. DE C. C. din cadrul SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE T. F. DE C. "C. C. "-SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1971/F din_ pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud,
s-a admis contestația formulată de reclamantul N. V., în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. ";SA
B. și, în consecință, s-a anulat decizia nr. S4/10 din_ de suspendare a raporturilor de muncă, emisă de pârâtă, s-a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei, pârâta fiind obligată să plătească acestuia drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei și, începând anul 1993, până la data de_, a deținut funcția de conductor tren la Stația CF B. Nord.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă din data de_, s- a modificat felul muncii prin acordul intervenit între angajator și salariat, reclamantul fiind încadrat pe postul de muncitor necalificat categoria de lucrări obișnuite.
Acest act adițional a fost încheiat între părți urmare a faptului că în dosarul de urmărire penală nr.520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov reclamantul era cercetat pentru săvârșirea de fapte penale, în legătură cu serviciul, în perioada 2011-2012, fiind începută urmărirea penală față de acesta pentru fapte de corupție, fapte săvârșite în legătură cu funcția deținută aceea de conductor de tren și față de reclamant s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara și totodată s-a stabilit și obligația de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta și anume aceea de conducător de tren, reclamantul fiind, astfel, în imposibilitatea de a ocupa în continuare funcția de conductor de tren.
S-a mai reținut de către tribunal că sesizarea inițială a organului de urmărire penală nu a fost efectuată de către angajator, angajatorul formulând plângere penală, ulterior, la data de 15 martie 2013, după ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a adus la cunoștința pârâtei faptul că reclamantul ar fi săvârșit fapte penale prin care i s-ar fi produs acesteia un prejudiciu și, potrivit art.221 alin.4 Cod.proc.penală, unitatea ar fi obligată să sesizeze organul de urmărire penală despre săvârșirea faptelor de care a luat cunoștință și să se constituie parte civilă.
Astfel, pârâta a formulat plângere penală împotriva reclamantului, plângere penală înregistrată la S. C. sub numărul 168, depusă la dosarul penal nr.520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, așa cum rezultă din ordonanța emisă de procuror în acest dosar la data de_, ordonanță depusă la dosar la fila nr.7 dosar de fond.
Ulterior, printr-un alt act adițional la contractul individual de muncă, încheiat la data de_, prin acordul părților, s-a stabilit ca reclamantul să ocupe funcția de manevrant de vagoane I la Stația Salva, începând cu data de_ și până la data rămânerii definitive a hotărârii penale care se va pronunța în dosarul penal nr.520/P/2011.
După ce, la data de_, angajatorul a formulat plângere penală împotriva reclamantului și s-a constituit parte civilă, pentru aceleași pretinse fapte de corupție, săvârșite de către acesta în calitate de conductor de tren, prin decizia nr.S4/10, din 18 martie 2013, în temeiul art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii, pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de_, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, cu motivarea că împotriva acestui salariat angajatorul a formulat plângere penală înregistrată la angajator sub nr168 /2013 și depusă în dosarul penal nr.520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
În cuprinsul actului contestat se menționează că, la emiterea acestuia, s-au avut în vedere: adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care angajatorul a fost înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție; plângerea penală nr.168, formulată împotriva salariatului reclamant, pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni.
Potrivit art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, iar conform alin.2 al aceluiași articol în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, mențiune care a fost făcută și în decizia de suspendare la articolul 3 al dispozitivului acesteia.
Prin urmare, în articolul 52 alin.2 litera b sunt prevăzute două situații care pot determina angajatorul să suspende contractul individual de muncă, respectiv, cea în care angajatorul a formulat plângere penală față de salariat pentru săvârșirea de către acesta a unor fapte penale incompatibile cu funcția deținută și cea de-a doua ipoteză, în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, situație în care urmărirea penală a fost efectuată la sesizarea unui terț sau din oficiu.
Prin decizia de suspendare a contractului individual de muncă contestată de reclamant, pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului ca urmare a formulării de către pârâta-angajator a plângerii penale împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, suspendare care durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că nu s-a impus ca salariatul să fie trimis în judecată, așa cum a susținut reclamantul, impunându-se doar ca angajatorul să fi formulat o plângere penală față de salariat, plângere prin care să solicite cercetarea acestuia pentru săvârșirea de fapte incompatibile cu funcția deținută.
În speță, suspendarea contractului individual de muncă nu a fost aplicată ca o sancțiune disciplinară, sancțiune care, de altfel, nu este prevăzută de art. 248 din Codul muncii.
Nu a fost vorba, în cauză, nici de suspendarea contractului individual de muncă prevăzută de art.52 alin.1 litera "a";, suspendare care poate fi dispusă de angajator pe durata efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Așa fiind, s-a reținut că nu sunt fondate criticile reclamatului prin care acesta a invocat nulitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă pentru nerespectarea condițiilor de formă, prevăzute de art. 252 din Codul muncii, pentru decizia de sancționare disciplinară.
S-a mai constatat că în Codul muncii nu sunt cuprinse dispoziții privind forma deciziei de suspendare unilaterală a contactului individual de muncă din inițiativa angajatorului, astfel că, în lipsa unei norme exprese care să reglementeze, cu caracter obligatoriu, elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă, printre care și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, lipsa acestor mențiuni din cuprinsul deciziei de suspendare nu afectează valabilitatea actului.
Decizia de suspendare atacată cuprinde date referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și drept ale măsurii dispuse, durata acesteia, astfel că nu s-a putut reține că a fost emisă cu rea credință.
Tribunalul a mai reținut că această suspendare a contractului individual de muncă este o suspendare din inițiativa angajatorului și presupune îndeplinirea următoarelor condiții de legalitate: 1. la data suspendării să fi existat formulată de angajator împotriva salariatului o plângere penală; 2.plângerea penală să fi fost formulată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
În ce privește prima condiție, tribunalul a constatat că, la data suspendării contractului individual de muncă, 18 martie 2013, față de reclamant era formulată o plângere penală, plângere care a fost formulată de angajator la data de 15 martie 2013, această condiție fiind îndeplinită.
Referitor la cea de-a doua condiție, impusă de art.52 alin.1 litera "b"; Codul muncii, tribunalul a reținut că această cerință nu este îndeplinită în speță, întrucât faptele pentru care angajatorul a formulat plângere penală împotriva reclamantului nu sunt fapte incompatibile cu funcția deținută.
Din fișa postului pentru funcția de manevrant de vagoane I, aflată în copie la dosar fila nr.25 dosar de fond, nu a reieșit că există vreo incompatibilitate între faptele pentru care este cercetat reclamantul și această funcție, care presupune asigurarea manevrării garniturilor trenurilor de călători în grupa tehnică a stației.
Faptele de corupție imputate reclamantului au fost în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu pe care reclamantul le-a avut anterior începerii urmăriri penale și pe care acesta nu le mai exercita la data suspendării .
Nefiind îndeplinite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art.52 alin.1 litera "b"; teza I din Codul muncii, care permit angajatorului să dispună suspendarea contractului individual de muncă, s-a reținut că decizia contestată de reclamant s-a emis cu încălcarea acestor dispoziții legale.
În baza art. 453 Cod.proc.civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța atașată la dosar.
Asistenții judiciari, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA B. - S. DE T. F. DE C. C. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Apelanta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 52 din Codul muncii și, modificând condițiile pentru suspendare prevăzute în textul legal, a statuat ca acestea trebuie întrunite cumulativ.
Se susține că, art.52 lit.b Codul muncii prevede două cazuri distincte în care suspendarea CIM se poate face unilateral de către angajator.
Apelanta mai arată că în Codul muncii nu se prevede o îngrădire a prerogativelor angajatorului cu privire la suspendarea CIM a salariatului în sensul celor statuate de către instanța de fond, ci conferă acestuia posibilitatea (rămânând la latitudinea angajatorului) de a formula plângere penală și totodată, de a suspenda CIM în aceasta situație.
Se mai invocă și faptul că în Codul Muncii nu se prevăd "…cazurile pentru care se poate contesta decizia de suspendare…";, fapt pentru care apelanta concluzionează că: "… contestația se poate face pentru ca instanța să verifice și să constate dacă condițiile prevăzute de către art.52 Codul Muncii sunt întrunite, în situația de față dacă plângerea penală a fost formulată și înregistrata la organele de cercetare/urmărire penală competente să instrumenteze dosarul raportat la faptele menționate în plângerea penală.";
Astfel, apelanta arată că a depus o copie a plângerii penale formulate împotriva contestatorului, neavând relevanță dacă această plângere penală a fost făcută când contestatorul desfășura o altă activitate decât cea pe care o ocupa la momentul săvârșirii infracțiunii, "…relevant fiind doar data anterioară a formulării plângerii penale față de cea a emiterii deciziei de suspendare a CIM.";
Intimatul N. V. a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii apelate și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Analizând apelul formulat de
pârâta S. N. DE T. F. DE C.
"C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C.
, prin prisma
motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reprezentantul legal al angajatorului, de îndată ce deține date și indicii suficiente cu privire la săvârșirea de către salariat a unei fapte penale în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, este într-adevăr obligat să sesizeze imediat autoritățile ce au competență în ceea ce privește soluționarea acțiunii penale, având în vedere că fapta aduce atingere în principal unor interese generale.
În speță însă, angajatorul nu a formulat o asemenea plângere penală în momentul în care a avut indicii cu privire la posibila săvărșire de către reclamant a unor fapte penale incompatibile cu funcția de conductor de tren, și, chiar după data la care s-a început urmărirea penală în dosarul nr.520/P/2011, nu a considerat că se impune suspendarea contractului individual de muncă al
acestui salariat, ci a luat decizia modificării contractului reclamantului, sub aspectul felului muncii și a salariului, în temeiul disp.art.41 din Codul muncii.
Astfel, prin decizia nr.11/510/_ , fila nr.15 dosar de fond, s-a dispus de către conducerea societății recurente modificarea elementelor contractului individual de muncă al reclamantului, în sensul trecerii acestuia pe funcția de muncitor necalificat, cu un salariu de bază de 749 lei, "…având în vedere că împotriva domnului N. V. s-a început urmărirea penală în dosarul nr.520/P/2011 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov…";. Art.1 al acestei decizii prevede că: "Motivul care determină modificarea elementelor contractului de muncă al domnului Nsitor V. este determinat de incompatibilitatea deținerii funcției de gestionar în condițiile începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de dare și luare de mită și abuz în serviciu.";
Ulterior, a fost încheiat între părți și actul adițional depus la fila nr.16 dosar de fond, în sensul modificării elementelor contractului individual de muncă menționate în decizia nr.11/510/_ .
Printr-un alt act adițional la contractul individual de muncă, încheiat la data de_, prin acordul părților, s-a stabilit ca reclamantul să ocupe funcția de manevrant de vagoane I la Stația Salva, începând cu data de_ și până la data rămânerii definitive a hotărârii penale care se va pronunța în dosarul penal nr.520/P/2011.
Abia la data de_, angajatorul a formulat plângere penală împotriva reclamantului
și, prin decizia nr.S4/10, din 18 martie 2013, în temeiul art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii, a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de_, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești
Conform dispozițiilor legale în vigoare la data formulării plângerii penale, respectiv a disp.art.52 alin.1 lit.b) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în
judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Angajatorul, în s itu aț ia în c are f or mul a plângere penală pentru fapte
penale incompatibile cu funcția deținută , împotriva intimatului, la o dată la care acesta mai ocupa postul de conductor de tren, avea într-adevăr posibilitatea să suspende contractul său individual de muncă, până la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În cauză însă, acesta a formulat plângerea penală abia la data de_ ,
c ând recl aman tul, potr iv it vo ințe i ang ajatorulu i, nu mai ocupa postul de conductorde tren, ci cel de manevr an t de v ago ane, av ând atr ibuț ii spec if ice prev ăzu te în f iș a
pos tulu i, c are nu po t f i aprec iate c a an tren ând o s itu aț ie de inco mp atib il itate c a
urmare a faptelor penale pentru care acesta este cercetat
Curtea Constituțională
s-a pronunțat în sensul că suspendarea din funcție a unor salariați împotriva cărora s-a formulat plângere penală este o măsură
legală care protejează unitatea față de pericolul continuării activității ilicite și al
extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale.
Pornind chiar de la aceste considerente reținute de către Curtea Constituțională, întrucât măsura suspendării contractului de muncă își are rațiunea în prevenirea continuării activității ilicite de către cel împotriva căruia s- a formulat plângerea penală, aceasta implică în mod necesar ca acest salariat să mai dețină, la data luării unei asemenea măsuri de către factorul decident, o
funcție care să-i permită o asemenea conduită, condiție care, în cauză, nu mai era îndeplinită la data de_ .
Mai mult, conform disp.art.48 din Codul muncii, angajatorul poate dispune temporar modificarea contractului de muncă al salariatului și cu titlu de măsură de protecție a acestuia, în condițiile în care suspendarea contractului de muncă antrenează pentru angajat consecințe mult mai grave, respectiv, lipsirea acestuia în totalitate de dreptul de a presta munca și de a beneficia de drepturi salariale în cadrul acestui raport juridic de muncă.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.480 alin.1 Cod.proc.civilă, să se respingă apelul formulat de pârâta S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C. și să se păstreze sentința primei instanțe.
În baza art.453 Cod.proc.civilă, apelanta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului N. V., suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C.
"C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C., cu sediul în C. -
N., P-ța A. I., nr. 17, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 1971/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatului N. V., domiciliat în B., B- dul D., nr. 37, sc.A, ap.10, jud. B. -Năsăud suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red.: C.M.; | ||||
Tehnored.: C.M./V.R.; | ||||
2 ex./_ | ||||
Jud.fond: Tribunalul B. | -Năsăud: R. | - I. | B. | . |
