Decizia civilă nr. 2351/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2351/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. DARIUS M. împotriva sentinței civile nr. 179 din 5 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată R. N. A P.
R. - DS M., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. Bonyai G., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 mai 2013, prin fax, iar la data de 13 mai 2013 prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Se comunică reprezentantei reclamantului recurent un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar adresa de comunicare a referatului și referatul prin care s-a dispus arhivarea plângerii formulate de pârâta intimată, cu motivarea că din verificările efectuate nu rezultă
indicii în sensul comiterii vreunei fapte de natură penală a numitului D. Darius și solicită în probațiune efectuarea unei adrese către pârâta intimată cu solicitarea de a comunica instanței de ce prime ar fi trebuit să beneficieze reclamantul pe anul 2012 și 11 luni anterioare desfacerii contractului de muncă, prime reprezentând cotă din profitul anual. De asemenea, solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării.
Curtea, deliberând, respinge cererile formulate de reprezentanta reclamantului recurent, în ceea ce privește cererea în probațiune ca nefiind utilă cauzei, iar în ce privește acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării, motivat pe faptul că aceasta s-a depus în termen procedural, respectiv cu 5 zile înaintea termenului de judecată. Pune în discuție, având în vedere aspectele invocate în întâmpinare de câtre intimată, respectiv emiterea unei decizii de revocare a deciziei inițiale privind suspendarea contractului individual de muncă, rămânerea fără obiect a acțiunii în ce privește primul capăt de cerere prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 185/_ .
Reprezentanta reclamantului recurent arată că doar parțial rămâne fără obiect acțiunea, întrucât prin ce-al doilea capăt de cerere solicită acordarea
tuturor drepturilor salariale cuvenite, precum și a celorlalte drepturi pe perioada suspendării.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei intimate la repunerea reclamantului în drepturi și la plata tuturor drepturilor cuvenite pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport, conform chitanțelor pe care le depune la dosar, având în vedere că pârâta intimată se află
în culpă procesuală.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 179 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul D. Darius M. împotriva Deciziei nr. 185N/_ emisă de intimata R. N. a P. - R. - DS M., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Contestatorul D. Darius M. este angajatul intimatei R. N. a P.
- R. - DS M. în funcția de inginer, reprezentant al intimatei în colectivul de lucru de pe lângă Comisia Județeană M.
Așa cum rezultă din raportul întocmit de Serviciul de Control Tehnic din cadrul Regiei Naționale a P. nr. 14017/_, comunicat contestatorului la data de_, în perioada 08-12 octombrie 2012 s-a efectuat un control tematic al activității de fond forestier desfășurată de Ocolul Silvic Poeni în anii 2011 și 2012.
Cu ocazia controlului s-a constatat, potrivit secțiunii C din raport, că în anul 2011 Comisia Județeană M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la propunerea Comisiei Locale Poienile de sub Munte, a emis o singură hotărâre, nr. 2732/_, prin care, la propunerea colectivului de lucru de pe lângă comisia județeană, a validat amplasamentele pentru dreptul de proprietate recunoscut prin hotărâri judecătorești și/sau ale comisiei județene.
S-a reținut că Hotărârea nr. 2732/_ face referire la 22 de poziții, din care pentru 18 dreptul de proprietate a fost recunoscut prin sentințe civile emise în perioada 2002-2011, însă s-au stabilit și validat amplasamente, ce nu reprezintă vechile amplasamente ale solicitanților, pentru o suprafață de 91,9 ha teren forestier.
Suprafața de 91,9 ha a fost pusă în posesie în datele de 23 și 30 septembrie 2011 în U.P.II Socolou, în parcelele 122-125 în care se găsesc arborete de molid și fag, cu vârsta de 100-110 ani, preferențial, nu la rând, alegându-se arborete valoroase, evitându-se arborete mai puțin valoroase sau greu accesibile, fără a se respecta vechiul amplasament, așa cum prevede legea.
În raport s-a mai menționat la lit. e din Secțiunea C că anexa 37 validată prin Hotărârea nr. 2732/_ nu a fost însușită și semnată de către Șeful Ocolului Silvic Poieni așa cum prevede art. 70 din H.G. 890/2005, ci de către contestatorul inginer D. Darius, reprezentantul Direcției Silvice M. în Colectivul de lucru de pe lângă Comisia Județeană M. .
De asemenea, referatul Colectivului de lucru prin care se propune validarea amplasamentului (care nu reprezintă vechiul amplasament) este întocmit și semnat doar de contestator.
S-a concluzionat în raportul Serviciului de Control Tehnic din cadrul Regiei Naționale a P. că inginerul D. Darius M. și-a depășit atribuțiile de serviciu stabilind și propunând spre validare amplasamente care nu reprezentau vechiul amplasament semnând anexa 37 fără a avea acest drept, acesta revenindu-i șefului ocolului silvic, așa cum prevăd dispozițiile art. 70 din H.G. nr. 890/2005.
La punctul 3.6 din raport, Serviciul de Control Tehnic din cadrul Regiei Naționale a P. a propus formularea către organele în drept a unei plângeri prin care să se solicite efectuarea de cercetări pentru a se stabili dacă faptele săvârșite de contestatorul din prezenta cauză, prezentate la capitolul II pct. 3.1, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.
Urmare acestui raport, intimata DS M. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare cu plângerea penală nr. 9967/_ formulată împotriva contestatorului D. Darius solicitând întreprinderea cercetărilor de rigoare pentru a se stabili dacă depășirea de către acesta a atribuțiilor de serviciu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Conform adresei nr. 1891/VIII/1/2012 din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, sesizarea Direcției Silvice M. a fost înaintată
I.P.J. M. -Serviciul de Investigare a Fraudelor (f.23).
Apoi, prin Decizia nr. 185N/_ s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de_ până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Așa cum reiese din preambulul deciziei, măsura suspendării contractului individual de muncă s-a dispus din inițiativa angajatorului, în temeiul prevederilor art. 51 alin. 1 lit. b) din Contractul Colectiv de Muncă pe 2012 și art. 52 alin. 1) lit. b) din Codul Muncii, avându-se în vedere raportul R. nr. 14017/_ și plângerea penală nr. 9967/_ .
Contestatorul a contestat decizia în termenul legal prevăzut de art. 268 lit. a Codul muncii, solicitând instanței anularea acesteia ca nelegală și netemeinică.
Potrivit art. 52 al. 1 lit. b Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Astfel, instanța este chemată să verifice dacă sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de lege, respectiv dacă s-a formulat plângere penală împotriva salariatului și dacă faptele imputate prin plângere îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține.
Or, DS M. a făcut dovada plângerii penale formulate împotriva contestatorului (nr. 9967/_ ) fapta imputată acestuia constând
tocmai în depășirea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de reprezentant al angajatorului în Colectivul de lucru de pe lângă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor M., faptă care, în mod evident, este incompatibilă cu funcția deținută.
Decizia nr. 185N/_ prevede expres dispozițiile legale care au fundamentat inițiativa angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă al contestatorului și face trimitere la raportul nr. 14017/_ ce i-a fost comunicat acestuia și la plângerea penală nr. 9967/_, astfel că nu se poate susține imposibilitatea identificării cauzei suspendării, iar pe de altă parte, normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută.
Apoi, luând măsura suspendării contractului individual de muncă, angajatorul nu s-a pronunțat asupra vinovăției sau nevinovăției contestatorului și nici asupra răspunderii sale penale și nici nu i-a încălcat dreptul la apărare, la muncă și la un proces echitabil, cum susține contestatorul.
Suspendarea contractului individual de muncă constituie o măsură temporară, pe perioada căreia salariatul nu poate deține doar funcția cu care este
incompatibilă fapta pentru care s-a formulat plângerea penală, nefiind împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcție chiar la aceeași unitate. Astfel, dreptul său la muncă nu este atins.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. DARIUS M.
, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și constatarea nulității/anularea Deciziei nr. 185 N/_ emisă de către DS M. ca fiind nelegală și nefondată, obligarea angajatorului la repunerea recurentului în drepturi cu achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite precum și a celorlalți drepturi pe perioada suspendării, cu începere din_ și în continuare până la data repunerii în drepturi, reluarea de către reclamant a funcției avute anterior suspendării, obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată constând din onorar avocat.
În motivarea recursului reclamantul susține că Decizia atacată a fost emisă cu nerespectarea art. 62 al. (3) C. muncii. Consideră că Decizia atacată trebuia să conțină toate prevederile din acest articol a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, de vreme ce, alături de art. 252 al. 2 C. muncii, sunt singurele articole aplicabile și care impun, sub sancțiunea nulității absolute, conținutul oricăror decizii. Astfel, nu s-a trecut termenul în care sancțiunea putea fi contestată, nici instanța competentă la care sancțiunea putea fi contestată.
Instanța de fond, cu ocazia pronunțării hotărârii a depășit limitele unei judecăți echitabile și obiective, deoarece a intrat în analizarea aspectelor unor acte premergătoare (Raportul 14017/_ și plângerea penală nr. 9967/_
), raportându-se la acestea în considerentele hotărârii.
Consideră că instanța de fond a fost sesizată doar cu privire la analizarea oportunității, echității și inegalității veritabilei sancțiuni a suspendării contractului individual de muncă a recurentului, iar nu și cu temeinicia măsurii, care este în strânsă dependență de 2 elemente: rezultatul acțiunii în contencios administrativ pornite pentru anularea, ca nelegală, a părților din Raportul mai sus - amintit care se referă la subsemnat, acțiune având dos. nr._ al T. ui M. și rezultatul cercetărilor pe care le va efectua I.P.J. M. .
În măsura în care instanța de control va stabili totuși că decizia nu este nulă absolut urmează a analiza, raportat la probele de la dosar, oportunitatea și echitatea luării măsurii suspendării (dacă s-a luat cu bună credință sau discreționar).
Așa cum a susținut și prin plângerea introductivă de instanță, nu poate fi vorba de bună credință la luarea măsurii înscrise în decizia atacată, măsura suspendării este una abuzivă.
Doar dacă plângerea penală s-ar fi făcut pentru o anume infracțiune precis determinată, oricare să fi fost aceea, doar atunci se putea afirma că intimata a procedat cu bună credință cu ocazia suspendării contractului individual de muncă.
Din modul cu totul aparte și generalist de formulare a "plângerii penale" (o simplă adresă făcută fără indicarea vreunui articol din Codul penal sau din altă lege specială) rezultă mai degrabă faptul că recurentului i-au fost suspendate drepturile ca salariat în mod discreționar, găsindu-se această formulă pentru evitarea și eludarea cercetării disciplinare obligatorii, ocazie cu care recurentul putea să formuleze apărări.
În opinia recurentului această atitudine discreționară nu poate să rămână nesancționată de instanță, decizia atacată urmând a fi constatată ca fiind nulă sau urmează a fi anulată.
Recurentul și-a îndeplinit toate obligațiile în baza atribuțiilor alocate prin fișa postului, nu7 și-a depășit atribuțiile, încercând pe toată perioada angajării să reprezinte cu cele mai bune cunoștințe interesele instituției al cărei angajat a fost.
Decizia nr. 185N/_ emisă de intimată privind suspendarea contractului individual de muncă al recurentului este redactată lapidar, nu relevă ce anume fapte mi se impută și de ce se impune o astfel de măsura drastică, care lipsește recurentul de toate drepturile salariale afectând mijloacele de subzistență a acestuia și a familiei lui.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 mai 2013 (f.10-11) pârâta D.
S. M.
a solicitat respingerea recursului, ca lipsit de obiect, dat fiind faptul că Decizia nr. 185N/_ a Direcției Silvice M., prin care s-a decis suspendarea contractului individual de muncă a recurentului, a fost revocată prin Decizia nr. 62 N/_ .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. 185 N din_ emisă de DS M., s-a dispus, începând cu data de_ suspendarea contractului individual de muncă al recurentului reclamant, salariat ala DS M., până la soluționarea plângerii penale.
Decizia de suspendare a contractului individual de muncă a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 51 alin. 1 lit. b din Contractul colectiv de muncă pe anul 2012 și pe prevederile art. 52 alin. 1 lit. b din C.muncii, iar la baza emiterii ei a stat Raportul R. nr. 14017/_ înregistrat la DS M. sub nr. 9636/_ și Plângerea penală nr. 9967/_ .
Ulterior, prin Decizia nr. 62 N din_ emisă de DS M., depusă în dosarul de recurs, s-a dispus revocarea, începând cu data de_, a Deciziei nr. 185 N din_, de suspendare a contractului individual de muncă, cu precizarea că reclamantul își reia locul de muncă și funcția deținută anterior.
Din conținutul Deciziei nr. 62 N din_ rezultă faptul că la baza emiterii acesteia a stat Adresa nr. 1891/VIII/1/2012 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria B. -M., înregistrată la DS M. sub nr. 4406 din_, prin care se comunică faptul că din cercetările efectuate nu rezultă indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală de către reclamant.
Dată fiind emiterea de către angajator a Deciziei nr. 62 N din_, de revocare a Deciziei nr. 185N/_, se constată a fi rămasă fără obiect contestația formulată împotriva acestei decizii.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 2 C.muncii, "(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.";
Totodată, potrivit art. 253 alin. 1 C.muncii "(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Prin urmare, pentru perioada în care decizia de suspendare a contractului individual de muncă a produs inițial efecte,_ -_, ca urmare a revocării
acesteia devin incidente prevederile legale privind repunerea părților în situația anterioară, fiind necesar astfel ca pârâta, în calitate de angajator, să procedeze la repunerea reclamantului în funcția deținută anterior suspendării contractului de muncă, începând cu data de_ și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază ca nefiind necesară analizarea criticilor recurentului referitoare la legalitatea și temeinicia deciziei de suspendare atacate.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi admis recursul declarat de reclamant cu consecința modificării în tot a sentinței atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul D. DARIUS M. împotriva Sentinței civile nr. 179 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul D. DARIUS M. în contradictoriu cu R. N. a P. R. - DS M. .
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 185N/_ emisă de DS M. .
Obligă pârâta să-l repună pe reclamant în funcția deținută anterior suspendării contractului de muncă, începând cu data de_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului,_ -_ .
Obligă pe intimata DS M. să plătească recurentului D. Darius M. suma de 1.627,35 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | |||
I. -R. M. | C. | M. | S. | -C. B. |
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: G. Brîndușa
G.
G. C.
