Decizia civilă nr. 245/2013. Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 245/R/2013
Ședința publică din 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 4430 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de
O. S. C. ȘI P. I. S., privind și pe pârâtul intimat O. DE C. ȘI P. I. S., având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat O. de C. și P. I. S., consilier juridic O. Florian și reprezentantul intervenientei O. S. C. și P. I. S., domnul Știrb L., în calitate de președinte al acesteia,
lipsă fiind reclamanta recurentă.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei recurente să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat O. de C. și P. I. S., consilier juridic O. Florian și reprezentantul intervenientei O. S. C. și P. I. S., domnul Știrb L., în calitate de președinte al acesteia, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Reprezentantul intervenientei arată că domnul avocat Balog Roberth nu are contract cu reclamanta recurentă.
Atât reprezentanta pârâtului intimat cât și reprezentantul intervenientei arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta pârâtului intimat O. de C. și P. I. S. solicită respingerea recursului pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține și verbal, arătând în esență că potrivit adresei O. ui de C. și P. I. S. reclamantei recurente nu i s-a mărit salariul pentru lipsa fondurilor. Nu solicită obligarea reclamantei recurente la plata
cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intervenientei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, să se constate nulitatea art. 2 din Decizia nr. 113/2009 și obligarea pârâtului intimat la repararea prejudiciului cauzat reclamantei recurent prin recalcularea și plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate începând cu data de_ și până la data plății efective a acestora, actualizate conform legislației, pentru motivele expuse pe larg în concluzii scrise pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4430 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ 8, a fost respinsă ca nefondata contestația formulată de contestatoarea C. M. în contradictoriu cu pârâta O. DE C. ȘI P.
I. S., având ca obiect constatarea nulității absolute a art. 2 din decizia nr. 113 din_ și art. 1 pct. 1.2 din actul adițional la contractul individual de munca nr. 121 din_ și pentru obligarea intimatului la plata diferențelor salariale neacordate în cuantum de 20% lunar începând cu_ și până la data plății efective a acestora, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, contestatoarea este încadrată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la pârât, începând raporturile de muncă cu aceasta conform contractului individual de
muncă nr. 18/_ fiind încadrată inițial în funcția de referent I A - inginer agronom.
Ulterior, prin actul adițional nr.77/_, aceasta a fost încadrată în funcția asistent registrator I, fiind stabilit și un salariu în cuantum lunar de 2035 lei, conform funcției deținute.
Ca urmare a absolviri de către contestatoare a Facultății de Drept și Administrație P. ă din cadrul Universității Spiru Haret, pârâtul a emis Decizia nr. 113 și a încheiat Actul Adițional nr. 121/_ la contractul individual de muncă al contestatoarei prin care aceasta a fost reîncadrată în funcția de asistent
- registrator IV - principal.
Conform prevederilor art. 17 din Codul muncii în vigoare la acea dată, anterior modificării contractului individual de muncă are obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie contract sau să la modifice.
Alin. (11) al aceluiași articol prevede faptul că obligația de informare a salariatului se consideră îndeplinită de angajator la momentul semnării actului adițional.
Actul adițional nr.121/_ a fost semnat de către contestatoare aceasta fiind informată cu privire la clauzele esențiale ale contractului de muncă deci și în privința cuantumului salariului (7).
Nu s-a făcut dovada faptului că la data semnării actului adițional consimțământul acesteia ar fi fost viciat.
Aceasta a cunoscut modificările clauzelor contractului său individual de muncă și a fost de acord cu această clauză.
Nu au fost încălcate nici prevederile art.38 din Legea nr.53/2003 conform cărora ,, Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt cunoscute prin lege. Ori ca tranzacția prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lega salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate";.
Anexa nr.1 - grila de salarizare pentru A.N.C.P.I. și instituțiile subordonate
- la Contractul colectiv de muncă nr.1731/2009, stabilește limitele minime și maxime a salariului pentru funcția de asistent registrator I ,,nivelul de studii medii ca fiind cuprins între 1400 și 2100 lei, iar pentru funcția de asistent registrator IV principal"; nivelul de studii superioare era cuprins între 1300 și 3100 lei.
Prevederile acestui contract nu obligă angajatorul să acorde salariatului nivelul maxim de salarizare ci stabilește limitele minime și maxime între care se
poate stabili salariu prin negocieri individuale cu prevederile art.157 din Codul muncii în vigoare la acea dată.
Prin urmare angajatorul a respectat legislația muncii și în consecință deciziile contestate sunt legale.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins ca nefondată acțiunea contestatoarei.
Pârâta fiind căzută pretenții instanța a respins și cererea reclamantei privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C. M. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat că acțiunea de constatare a nulității deciziei nr.113/_, a art.1 pct.1.2 din actul adițional nr.113/_, nu este tardivă în raport de prevederile art.268 lit. d Codul muncii, conform cărora acțiunea poate fi formulată pe toată durata contractului individual de muncă.
Nulitatea deciziei și a actului adițional menționat rezultă din încălcarea art.39 alin.1 lit. a Codul muncii care stabilește dreptul la o salarizare corespunzătoare muncii depuse. În speță transformarea postului reclamantei în urma absolvirii studiilor superioare, nu a atras majorarea salarială reglementată de art.55 din Contractul Colectiv de Muncă nr.1731/2009, aplicabil la nivelul OCPI S., a art.8 din OG nr.10/2008, a art.49 alin.4 din Regulamentul intern al OCPI S. și a punctului 4 din procesul verbal din_ al Comisiei de aplicare și monitorizare a CCM nr.1731/2009.
Susține că se află într-o situație discriminatorie față de altă colegă, care deși ocupă o funcție similară beneficiază de drepturi salariale într-un cuantum superior, ceea ce, în opinia ei, încalcă principiul egalității în drepturi, dispozițiile OG nr.137/2000, art.6 alin.2 Codul muncii, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, art.23 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prioritare conform art.20 din Constituție, față de dreptul intern.
Pârâtul O. de C. și P. I. S. (în continuare OCPI S. ) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
arătând, în esență, că decizia nr.113/_ și actul adițional nr.121/_ nu sunt acte unilaterale, după cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr.2407/R/2012 a Curții de A. C. pronunțată într-un prim ciclu procesual.
La încheierea Actului adițional nr.121/_ la contractul individual de muncă nr.18/_, reclamanta a fost informată de către persoana responsabilă de la Compartimentul Resurse Umane și de către directorul instituției, cu privire la clauzele esențiale ale contractului individual de muncă care urmau să fie modificate și de efectele juridice produse de acestea, iar reclamanta a fost de acord cu acestea, fiind astfel îndeplinite atât prevederile art.17 alin. 1 și alin. 11 din Legea nr.53/2003 în vigoare la data semnării actului adițional, cât și prevederile art.39 din CCM nr.1731/2009.
În consecință, la momentul semnării Actului Adițional la contractul individual de muncă nr.121/_, reclamanta nu a fost constrânsă să semneze, ci în cunoștință de cauză și-a dat consimțământul liber și neviciat cu privire la modificările aduse contractului individual de muncă, respectiv, încadrarea în funcția de asistent registrator IV, cu un salariu lunar de încadrare în cuantum de 2035 de lei.
Reclamantei nu i-a fost încălcat dreptul la salarizare corespunzătoare pentru munca depusă, acesta fiind stabilit individual în raport cu calificarea, importanța, complexitatea și volumul lucrărilor ce revin postului în care este încadrată, cu pregătirea și competența sa profesională ( art.96 CCM
nr.1731/2009 ), încadrându-se între limitele salariale minime și maxime cuvenite pentru funcția de asistent registrator IV - principal, respectiv 1300 - 3100 lei.
Prin negocierea unui salariu în cuantum de 2035 lei lunar, nu s-a diminuat salariul avut anterior de reclamantă, prin urmare, considerăm că nu reprezintă o renunțare la drepturile recunoscute de lege, acest salariu se încadrează, între limitele salariale minime și maxime cuvenite pentru funcția de asistent registrator IV - principal, respectiv 1300 - 3100. Suma solicitată prin Nota de fundamentare privind bugetul pentru anul 2009 având nr.229/_, la capitolul "cheltuieli salariale în bani", respectiv 4.002,00 mii lei, nu a fost aprobată în bugetul pentru anul 2009, aceasta fiind mai mică ( 3.406,80 mii lei) astfel cum reiese din Fila de buget cu nr.327006/_, documente anexate în copie.
O. S. C. și P. I. S. a depus cerere de intervenție
în favoarea reclamantei, cerere admisă în principiu la data de_ de către instanța de recurs.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.2407 din_ a Curții de A. C., pronunțată într- un prim ciclu procesual s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art.315 C.pr.civ., că decizia nr.113/_ reprezintă un act bilateral, atacat în termenul legal de reclamantă, astfel încât nu poate fi repusă în discuție de către reclamantă dezlegarea instanței de recurs privind caracterul bilateral al deciziei nr.113/2009, după cum nici reafirmarea formulării acțiunii în termenul legal nu este necesară.
Prin actul adițional nr.121/_, încheiat ca urmare a absolvirii de către reclamantă a studiilor superioare, aceasta a fost reîncadrată în funcția de asistent registrator IV- principal cu un salariu de încadrare lunar de 2035 lei, neschimbat față de funcția deținută anterior de asistent registrator I.
Cu privire la acest act adițional, încheiat ca urmare a cererii reclamantei nr.5990/_, se invocă nulitatea sa datorită neacordării către reclamantă a unei majorări salariale de 20%, obligatorie în opinia sa conform art.55 din CCM nr.1731/2009, art.8 din OG nr.10/2008, art.49 alin.4 din Regulamentul intern al OCPI S. și a punctului 4 din procesul verbal din_ al Comisiei de aplicare și monitorizare a CCM nr.1731/2009.
Reclamanta a considerat că încadrarea salarială este afectată de nulitate absolută pentru încălcarea art.39 alin.1 lit. a Codul muncii care stabilește dreptul salariatului pentru munca depusă, sens în care a invocat normele care asigură cadrul juridic al salarizării sale.
Curtea de A. reține însă că dreptul la salarizare pentru munca depusă nu impune angajatorului să-i acorde reclamantei salariul maxim prevăzut în grila de salarizare aplicabilă, fiind obligat să se încadreze între limitele minime și maxime cuvenite.
În cadrul acestor limite, are loc stabilirea salariului în baza negocierii și cu respectarea încadrării în suma alocată cheltuielilor de personal din bugetul aprobat.
Astfel, art.37 din Codul muncii prevede că " drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere în cadrul …..contractelor individuale de muncă";.
De asemenea art.8 din Codul muncii enunță că "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe.
În fine art.17 din Codul muncii prevede că:
"(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori,
după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.";
Prin urmare, în raport de toate aceste cerințe legale, Curtea de A. reține că încheierea actului adițional nr.121/_ dă expresie principiului negocierii și al consensualismului prin manifestarea de către reclamantă a acordului său la stabilirea salariului său de încadrare în cuantum de 2035 lei lunar, situat între limita minimă și maximă din grila de salarizare.
Reclamanta nu își poate revoca manifestarea de voință, deoarece actul adițional are caracter bilateral și nu poate obține renegocierea judiciară a încadrării salariale care respectă limitele din grila de salarizare, prin stabilirea de către instanța de judecată a altui cuantum salarial decât cel liber negociat de către părți.
În acest context, Curtea observă că legiuitorul a impus o dublă limitare privind stabilirea drepturilor salariale, reglementând condiția negocierii în condițiile legii, care se reflectă în speță prin necesitatea încadrării în suma alocată cheltuielilor de personal din bugetul aprobat pe anul 2009.
Deși intervenientul a susținut, pe baza unor extrase de cont și ordine de plată că pârâtul la sfârșitul anului 2009 dispunea de fonduri care să asigure majorarea salariului reclamantei, proiectul de buget întocmit cu data de_ nu a fost aprobat (fila 19 recurs), iar sumele rămase în cont la cheltuieli de personal și virate la bugetul de stat reprezintă fie economii datorate faptului că au existat concedii medicale, care se plătesc de la bugetul asigurărilor sociale sau sume care nu au mai putut fi plătite salariaților (primă de vacanță, premii de sărbători) datorită măsurilor de reducere a cheltuielilor impuse de guvern datorită crizei economice-financiare.
Având în vedere că sumele rămase în contul pârâtei, de care se prevalează intervenienta pentru a susține acordarea majorării salariale reclamantei nu au prin urmare destinația asigurării plății salariilor de încadrare, precum și că acest aspect are caracter subsidiar față de considerentul privind libertatea de negociere între părți în limitele legale a elementelor salariale, Curtea de A. va înlătura această apărare.
Cu privire la starea de discriminare invocată de reclamantă, aceasta se raportează la situația unor colege care au obținut încadrarea salarială superioară în anul 2008, pentru care a fost aprobat un alt buget de venituri și cheltuieli, element de diferențiere suficient în opinia instanței de recurs pentru a considera că nu există o inegalitate de tratament.
De altfel, în cadrul analizei specifice discriminării, este esențial pentru aplicarea principiului nediscriminării, conform art.5 din Codul muncii, ca discriminarea directă sau indirectă, ori că actele de excludere, deosebire, restricție sau preferință să se bazeze pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenența națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență sau activitate sindicală.
În speță, angajatorul a dovedit că diferența de salarizare între reclamantă și colegele sale decurg din acceptarea încheierii actului adițional (principiul negocierii) și din constrângerile de natura bugetară, astfel încât reclamanta avea obligația să contraprobeze și că pretinsa inegalitate de salarizare are la bază unul din criteriile enunțate anterior, ceea ce însă nu a făcut.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei, iar în mod
subsecvent, conform art.54-56 C.pr.civ. va respinge cererea de intervenție accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 4430 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr.
_ *, pe care o menține.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de O. DE C. ȘI
P. I. S. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.C. N.