Decizia civilă nr. 3599/2013. Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3599/R/2013
Ședința publică din 23 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul C. H. L. împotriva sentinței civile nr. 8625 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată SC H. SA PRIN S. H. C. - PRIN LICHIDATOR E. I.
S., având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 09 septembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 16 septembrie 2013, apoi pentru data de azi, încheierii care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8625 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes și a lipsei de obiect a acțiunii invocate prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și completată de reclamantul C.
L. H. în contradictoriu cu pârâta SC H. SA București și, în consecință, s-a anulat Hotărârea nr. 25/2012 emisă de societatea pârâtă în privința revocării reclamantului din funcția de director al Sucursalei H. C. din cadrul SC H. SA.
S-a anulat decizia nr. 295/_ emisă de societatea pârâtă.
S-a dispus reintegrarea retroactivă a reclamantului în funcția de director al Sucursalei H. C. din cadrul SC H. SA pentru perioada_ -_ .
S-a disjuns petitul privind plata către reclamant a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit, petitul privind actualizarea acestora cu rata inflației, petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale precum și petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, urmând să se formeze un nou dosar în privința acestora (dosar nr._ ).
S-a dispus suspendarea judecării dosarului nou format, având ca obiect petitele menționate în alineatul anterior, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei în temeiul contractului individual de muncă nr. 2588/_ .
Începând cu data de_ prin decizia nr. 423/_ reclamantul a fost numit în funcția de director al Sucursalei H. C. din cadrul SC H. SA.
Contractul individual de muncă al reclamantului a fost modificat succesiv prin mai multe acte adiționale.
Prin decizia nr. 24/2012 s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director al Sucursalei H. C. din cadrul SC H. SA.
Prin decizia nr. 295/2012 reclamantul a fost numit în funcția de inginer principal specialist la serviciul Dezvoltare Terenuri din cadrul SH C. .
La data de_ reclamantul și-a înregistrat la pârâtă demisia începând cu data de_ .
Societatea pârâtă a intrat în insolvență din data de_ .
Referitor la excepțiile invocate s-a reținut că acestea se întemeiază pe faptul că și-a dat demisia în data de_ . Tribunalul a observat însă că demisia reclamantului și-a produs efectele doar începând cu data de_, iar acțiunea sa privește și o perioadă anterioară acestei date. În aceste condiții reclamantul are interes și acțiunea are obiect întrucât în măsura în care susținerile sale se vor dovedi întemeiate (aspect care va fi analizat în cele ce urmează), reclamantul este îndreptățit la admiterea cererilor sale până la data de_ .
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamantul a exercitat funcția de director nu doar în temeiul hotărârilor societății pârâte ci și în temeiul contractului individual de muncă și al actelor adiționale la acest contract, fiind prin urmare aplicabile prevederile Codului muncii.
În consecință, instanța a reținut că orice modificare felului muncii reclamantului trebuie să se facă în conformitate cu prevederile codului muncii, reclamantul beneficiind de aceleași drepturi ca și orice alt angajat.
Or, hotărârea de revocare a reclamantului din funcția de director și numirea sa într-o altă funcție reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă a reclamantului, efectuate cu nerespectarea dispozițiilor în materie cuprinse în Codul muncii (art. 17 alin. 5), fiind prin urmare nelegale, motiv pentru care instanța le-a anulat.
În ceea ce privește efectele demisiei reclamantului din data de_ s-a apreciat că reclamantul nu ar fi avut cum, din punct de vedere legal să își dea demisia doar din postul în care a fost reîncadrat ca urmare a deciziei nr. 295/2012. De altfel, având în vedere că prin demisia sa reclamantul notifică încetarea contractului de muncă nr. 2588/_, este clar că reclamantul a
înțeles să încheie relațiile de muncă cu societatea pârâtă.
În aceste condiții, ca urmare a anulării hotărârii nr. 24/2012 și a deciziei nr. 295/2012 instanța a dispus reintegrarea retroactivă a reclamantului în funcția de director al Sucursalei H. C. din cadrul SC H. SA însă numai pentru perioada pentru perioada_ -_, aceasta din urmă fiind data de la care produce efecte demisia sa.
În privința celorlalte petite instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Astfel privind plata către reclamant a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit, petitul privind actualizarea acestora cu rata inflației, petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale precum și petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, sunt reprezintă o acțiune judiciară pentru realizarea creanțelor asupra debitorului. Or, după cum s-a reținut anterior, societatea pârâtă a intrat în insolvență, fiind prin urmare pe deplin aplicabile dispozițiile art. 36/din Legea nr. 85/2006.
Pentru o bună administrare a cauzei, având în vedere că celelalte petite vor fi soluționate, instanța a dispus disjungerea petitelor care urmează a fi
suspendate și formarea unui nou dosar cu privire la acestea, în temeiul art. 165 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. L. H.
, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul modificării soluției instanței prin care a dispus reintegrarea acestuia în funcția de director al Sucursalei H. C., doar pentru intervalul_ -_ și admiterea în integralitate a petitului privind reintegrarea definitivă ca director al Sucursalei, începând cu data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a reiterat starea de fapt reținută de instanța de fond, arătându-se în esență că în calitate de director al Sucursalei H. C., reclamantul avea încheiat contract individual de muncă, astfel încât raportului de muncă încheiat cu pârâta îi sunt aplicabile dispozițiile codului muncii.
S-a mai precizat că Hotărârea nr. 24/2012 prin care reclamantul a fost revocat din funcția de director și Decizia nr. 295/2012 prin care a fost numit în funcția de inginer principal specialist la Serviciul Dezvoltare Terenuri, acte emise de administratorul special, respectiv de administratorul judiciar al societății, produc consecințe juridice diferite.
Referitor la natura juridică a Hotărârii nr. 24/2012 s-a arătat că nefiind numit în funcția de director sucursală de consiliul de administrație, ci de directorul general în exercitarea prerogativelor prevăzute de art. 22 din actul constitutiv al societății (HG 627/2000), nu putea fi revocat din funcție, raportul său juridic de muncă fiind guvernat de codul muncii. În hotărârea administratorului special nu se menționează că după revocarea din funcție i se modifică locul muncii sau că este trecut din funcția de director în cea de inginer principal specialist, situație în care s-ar fi putut vorbi de modificarea unilaterală a locului muncii. În actul menționat se precizează că administratorul special după revocarea din funcție l-a pus la dispoziția societății pentru a ocupa un post conform pregătirii profesionale, fapt ce presupune existența unor motive expres prevăzute de lege (art. 61 lit. c și lit. d din Codul muncii), care nu erau incidente în cazul recurentului, respectiv respectarea unei proceduri prevăzute de art. 64 din Codul muncii. Denunțarea contractului individual de muncă și consecința acestei denunțări, chiar dacă nelegale, și-au produs efectele, astfel încât la data de_ recurentul nu mai ocupa postul de director de sucursală. În opinia recurentului, hotărârea de revocare din funcția de director nu reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, întrucât în acest act nu se menționează trecerea pe funcția de inginer principal specialist, respectiv elementele prevăzute de art. 41 din Codul muncii. Punerea la dispoziție pentru ocuparea unui alt post reprezintă o măsură subsecventă revocării, nu o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, atâta vreme cât nu se indică în concret postul.
Recurentul a mai arătat că administratorul judiciar nu a respectat hotărârea administratorului special întrucât nu i-a propus nici un post și nu l-a examinat pentru a-și dovedi competențele profesionale, ci a procedat la denunțarea unilaterală a contractului său individual de muncă. În aceste condiții, numirea recurentului în funcția de inginer specialist ulterior concedierii sale reprezintă o manifestare de voință de a-l angaja, urmând ca în conformitate cu dispozițiile codului muncii să încheie un nou contract individual de muncă.
La data de 31 iulie 2012 când și-a înaintat demisia contractul de muncă al recurentului încheiat în anul 2009 pentru funcția de director era denunțat în mod unilateral în temeiul art. 86 alin. 5 din Legea 86/2005, astfel încât demisia era lipsită de obiect, între părți neexistând nici un raport de muncă.
Intimata Societatea de Producere a Energiei Electrice în H. H. SA București
a solicitat prin întâmpinare
(respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Obiectul prezentului recurs, așa cum a fost determinat de partea care l-a promovat, îl reprezintă capătul de cerere privind reintegrarea recurentului pe funcția de director al sucursalei C. și, implicit, efectele produse de demisia recurentului din data de_ (fila 39), celelalte capete de cerere nefiind recurate.
Fără a reitera starea de fapt reținută de Tribunal, Curtea constată că motivul pentru care s-a solicitat de către reclamant la fondul cauzei și s-a dispus de către prima instanță anularea Hotărârii nr. 24/2012 emisă de administratorul special al intimatei (fila 9 dosar fond), respectiv a Deciziei nr. 295/_ emisă de administratorul judiciar al intimatei (fila 29 dosar fond) a fost modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv revocarea sa din funcția de director sucursală și numirea sa într-o altă funcție, care s-au realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. 5 din Codul muncii.
În aceste condiții, susținerile din recurs în sensul că hotărârea de revocare din funcția de administrator nu reprezintă o decizie de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, ci o denunțare unilaterală a contractului individual de muncă, respectiv că decizia de numire în funcția de inginer principal specialist este o manifestare de voință de angajare pe acest post, pe lângă faptul că sunt contradictorii cu susținerile de la fondul cauzei, dacă ar fi validate de instanța de recurs ar determina încălcarea autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere care au avut ca obiect anularea celor două acte, soluționate în mod irevocabil de instanța de fond (întrucât nu au fost recurate).
Mai mult, se reține că există și alte argumente de natură să infirme susținerile din recurs în sensul că prin Hotărârea nr. 24/2012 contractul individual de muncă al recurentului a încetat și că Decizia nr. 295/2012 reprezintă o manifestare de voință în sensul încheierii unui nou contract individual de muncă. Astfel, în Hotărârea nr. 24/2012 se menționează expres că recurentul "rămâne la dispoziția SC H. SA pentru a ocupa un post conform pregătirii și competenței sale profesionale";, "recomandându-i-se să coopereze cu noul director";, iar ulterior este încadrat prin Decizia nr. 295/_ pe postul de inginer principal specialist, ceea ce denotă intenția intimatei de a continua raporturile de muncă cu recurentul. De asemenea, acestuia i s-au achitat drepturile salariale, corespunzătoare funcției de director, până în data de_, iar în perioada_ -_ a fost în concediu de odihnă, ceea ce înseamnă că raporturile de muncă dintre părți au continuat și ulterior revocării recurentului din funcția de director (_ ) până în data de_, data la care și-a produs efecte demisia.
În consecință, Curtea apreciază că la data de_, când recurentul și-a depus demisia, acesta avea raporturi de muncă cu intimata, astfel încât demisia nu era lipsită de obiect.
Referitor la susținerile din concluziile orale și scrise în sensul că demisia recurentului a fost provocată de atitudinea angajatorului și că implicit s-a contestat și demisia prin continuarea acțiunii și după notificarea demisiei, Curtea reține că recurentul nu a contestat nici la fondul cauzei, nici prin memoriul de recurs demisia sa. De asemenea, ca răspuns la întâmpinarea pârâtei care a invocat excepția lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior, reclamantul a arătat că și-a dat demisia din funcția de inginer principal, fără să conteste în niciun fel manifestarea sa unilaterală de voință. În consecință, Curtea consideră că instanța de fond nu
putea decât cu încălcarea principiului disponibilității să analizeze demisia reclamantului. În plus, în condițiile în care această cerere nu a făcut obiectul judecății în primă instanță, formularea ei în recurs este inadmisibilă în condițiile art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. L. H. împotriva sentinței civile nr. 8625 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | DS |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: B. G. Z.
