Decizia civilă nr. 3645/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3645/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. A-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC C. C. S. împotriva sentinței civile nr. 5715 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat M. I., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 11 septembrie 2013 și, respectiv 17 septembrie 2013, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5715 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC C.
C. S. C. -N. în contradictoriu cu pârâtul M. I., ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Astfel cum reiese din contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 71/_, între reclamanta SC C. C. S. și pârâtul M.
I. s-au derulat raporturi de muncă, pârâtul ocupând funcția de șofer de autocamion, până la data de_, când reclamantul a solicitat încetarea contractului individual de muncă.
Potrivit foii de parcurs depusă la dosar la f. 26-27, pârâtul a condus, în perioada_ -_, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe un traseu mai lung între localitățile C. -N. și Gliwice (Polonia) și retur, Rudaslanka (Polonia) și Rădăuți, primind o dispoziție în acest sens de la angajatorul său printr-un ordin de deplasare în străinătate.
Pe acest traseu, cu ocazia traversării Slovaciei, în data de_, pârâtul a fost sancționat pentru contravenția reținută ca fiind călătorie fără bilet, menționându-se că au fost încălcate prevederile art. 3 alin. 2 lit. a-c și art. 8 alin. 1 lit. c din Legea nr. 25/2007 și aplicându-i-se reclamantului sancțiunea amenzii în cuantum de 1655 de Euro și reținerea permisului de conducere ca urmare a neachitării amenzii pe loc, aspecte consemnate în chitanța și adeverința depuse la filele 6, 10-11.
Conform dispoziției de plată nr. 281/_ (f. 9), reclamanta a virat organului constatator al poliției di Zilina suma de 1655 de euro, operația fiind descrisă drept amendă.
Astfel cum reiese din adresa nr. 1808/2012-ROVV emisă de Ambasada Republicii Slovace în România (f. 95), prevederile art. 3 alin. 2 lit. a-c și art. 8 alin. 1 lit. c din Legea din_ despre sistemul electronic de plată pe tronsoanele specifice căilor de comunicație rutiere publicată în Monitorul Oficial nr. 25/2007, statuează că plătitorul de sistem electronic pe tronsoanele specifice este obligat ca, înainte de începerea călătoriei pe tronsoanele de drum specifice, să introducă și să pună în funcțiune unitatea de bord, să introducă corect și complet în unitatea de bord datele tehnice despre vehicul necesare la calcularea plăților și la decontul respectiv și să folosească corect unitatea de bord, săvârșind o contravenție, pe tronsonul specific sistemului electronic de plată, vehiculul care nu deține unitatea de bord conform art. 3 alin. 2.
În drept, potrivit prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
În cauza de față, instanța a reținut că, în raport de fapta contravențională săvârșită, nu se poate reține în sarcina pârâtului că acesta a comis cu vinovăție fapta ilicită de drept al muncii, astfel încât să se poată reține în sarcina sa răspunderea patrimonială pentru suma achitată de societate cu titlu de amendă contravențională și pentru contravaloarea staționării autovehiculului o perioadă de trei zile.
Astfel, în primul rând instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit în prezenta cauză că dispusese pârâtului să urmeze un anumit traseu, pe care nu ar fi fost utilizat în Slovacia acest sistem electronic de taxare care presupunea un aparat special amplasat la bordul autovehiculului, fiind suficientă achiziționarea unui tichet de călătorie.
Apoi, astfel cum reiese din Legea slovacă constatată a fi fost încălcată, depusă în traducere în cauză la filele 128-133, respectiv din cuprinsul art. 3 alin. 1, obligația de plată a taxelor de drum revine utilizatorului autovehiculului, iar în momentul efectuării controlului plății taxei de drum îi revine și conducătorului auto al autovehiculului suspus controlului (mai departe ";plătitorul taxei de drum";). A. . 2 al acestui articol arată că plătitorul taxei de drum este dator ca: a) înainte de cursa pe anumite sectoare de drum să amplaseze și să pună în funcțiune dispozitivul electronic de identificare, b) să introducă corect și în întregime în dispozitivul electronic de identificare datele tehnice necesare pentru calculul taxelor de drum și pentru colectarea acestora,
c) să utilizeze în mod corect dispozitivul electronic de identificare.
Interpretând aceste dispoziții legale, se constată că pârâtului, în calitate de conducător auto îi reveneau obligații de punere în funcțiune și utilizare corectă a dispozitivului electronic de identificare, îndeplinirea acestor obligații presupunând însă că acest dispozitiv trebuia să fie amplasat la bordul autovehiculului condus de acesta, obligație care nu poate reveni decât utilizatorului acestui vehicul, în speță reclamanta, acesteia revenindu-i de altfel și obligația de plată a taxei de drum.
Astfel cum s-a reținut mai sus, contravenția pentru care a fost sancționat pârâtul a constat în aceea că vehiculul nu deținea unitatea de bord, respectiv dispozitivului electronic de identificare prevăzut de legea slovacă, iar nu pentru
neachiziționarea unui tichet specific, care de altfel a fost achiziționat, astfel cum arată înscrisul depus la dosar la fila 43.
Prin urmare, culpa în producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei aparține chiar acesteia, întrucât nu a depus diligențele necesare în a dota cu un dispozitiv în acest sens autovehiculul pus la dispoziție pârâtului pentru a-și desfășura activitatea specifică de muncă.
Instanța a mai reținut că împrejurarea că agentul constatator slovac a aplicat amenda contravențională și a reținut permisul pârâtului în vederea achitării amenzii nu este de natură să conducă la o altă concluzie în cauză, întrucât modalitatea în care statul slovac a ales să se asigure că sancțiunile contravenționale aplicate transportatorilor sunt executate nu poate conduce în mod automat la concluzia că este îndeplinită cerința vinovăției necesară pentru reținerea răspunderii patrimoniale în sarcina angajatului în raporturile sale cu angajatorul.
Pentru aceste motive, constatând cererea de chemare în judecată neîntemeiată, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. C.
S. în contradictoriu cu pârâtul M. I. .
În aplicarea art. 274 din C.pr.civ., având în vedere că în cauză partea căzută în pretenții este reclamanta, instanța a obligat-o pe aceasta la plata către pârât a sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate prin chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C. C. S.R.L.
, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu obligarea pârâtului-intimat la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului se arată că la data de 27 aprilie 2011 s-a lansat comanda S.C. ALMETAL S.RX. (Piața 1 Mai nr. 1-2, incinta C. ana) pentru transportul la destinatarul KIRCHHOFF POLSKA SP ZOO, în Polonia, localitatea Gliwice, str. UI Nobla 3, a unor cadre metalice.
Prin comandă i s-a solicitat a face transportul cu un megatrailer cu tavan rabatabil de 22 t, sens în care societatea a pus Ia dispoziția beneficiarului camionul_, cu remorca având nr. de înmatriculare_ .
Ca atare, autovehiculul societății condus de pârât urma sa efectueze o cursă cu punct de pornire - C. -N., Piața 1 mai nr. 1 - 2 și cu punct de sosire în Polonia - localitatea Gliwice - str. UI Nobla 3.
Pentru a ajunge la destinație, pârâtul a tranzitat Ungaria, Slovacia, iar apoi Polonia.
Pârâtul a intrat din Ungaria în Slovacia prin punctul de trecere a frontierei TORNYSNEMETI - MILHOST, în zona localității Milhost din Slovacia, pârâtul a achiziționat contra a 12 Euro tichetul de tranzit al Slovaciei, însă în Slovacia este obligatorie, fie instalarea aparatului de taxare OBU, fie achiziționarea tichetului de tranzit - ticketing, valabil 18 ore pentru 18 tronsoane rutiere de tranzit.
Pentru tranzitarea Slovaciei, regula internă a societății este de a se urma cel mai scurt traseu și de a se achiziționa tichetul de tranzit.
Precizează că mașinile tranzitează regulat Slovacia începând din 2006, iar pentru fiecare tranzitare s-au achiziționat de către conducătorii auto tichete de tranzit. Aceasta deoarece, cu o ocazie, s-a procedat la instalarea OBU, însă au existat o serie de probleme tehnice, aparatul respectiv pierzând semnalul de mai multe ori de-a lungul traseului.
Ca atare, regula este de a dispune șoferilor să cumpere tichet de tranzit, sens în care li se pun Ia dispoziție fondurile necesare.
De asemenea, tichetele de tranzit se decontează de către societate pentru fiecare cursă, pe fișa de decont a fiecărui șofer.
Pârâtul - intimat a achiziționat acest tichet, urmând a se deplasa spre Polonia pe următorul traseu - Mihost - Kosice - Presov - Barwinek - Dukla (_ IZIȚI. AREA TICHETULUI DE TRANZIT DE CĂTRE ANGAJATUL NOSTRU FACE DOVADA CERTĂ ȘI INDUBITABILĂ A FAPTULUI CĂ AVEA CUNOȘTINȚĂ DESPRE
REGULA INTERNĂ DIN SOCIETATEA NOASTRĂ. Altfel, nu se poate explica achiziționarea respectivului tichet.
Menționează că pentru traficul greu de marfa între Slovacia și Polonia se folosesc doar două puncte de trecere a frontierei - Barwinek - Dukla (E 371) aproape de Ucraina și Chzyne - Jablonka (E77) prin Trstena.
Arată instanței faptul că exclusiv din culpa sa, pârâtul a ieșit de pe ruta de tranzit declarată cu o lungime de 128 km Mihost - Kosice - Presov - Barwinek - Dukla (E371), acesta fiind oprit în trafic în zona Zilina.
Întrucât a greșit drumul spre punctul de trecere a frontierei Barwinek - Dukla, pârâtul a ieșit de pe traseul de tranzit ales, mai sus menționat, intrând evident pe un alt traseu de drum, pe care nu mai era valabil tichetul de tranzit achitat, în urma controlului, pârâtului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 1655c pentru nerespectarea regulilor de circulație și tranzit pe teritoriul Slovaciei, adică pentru faptul că nu avea instalat la bord OBU. Pe acea porțiune de drum, era obligatorie instalarea dispozitivului OBU.
Însă toată această situație nu ne este nouă imputabilă, ci îi este strict imputabilă pârâtului.
Arată recurenta că, în ciuda susținerilor pârâtului, acesta nu i-a comunicat motivul real pentru care a fost sancționat contravențional, care a fost abaterea săvârșită de acesta (chiar din imprudență) de la traseul indicat, abatere ce ar fi determinat expirarea termenului de valabilitate a ambelor tichete de tranzit - atât în drum spre Polonia, cât și la întoarcerea din Polonia - fapt ce a condus Ia aplicarea amenzii și care a făcut necesară, ulterior, instalarea aparatului electronic de taxare, ambele consecințe prejudiciindu-i patrimoniul.
Învederează că atât în ziua săvârșirii contravenției, precum și în zilele care i-au urmat, pârâtul a indus-o în eroare, prin denaturarea adevărului privind cauza reală a aplicării amenzii, prin netransmiterea tuturor actelor emise de poliția slovacă, prin susținerile făcute cu privire la actele reținute de către poliție până la achitarea amenzii, prin continuarea drumului spre Polonia în lipsa permisului de conducere, adeverința fiind valabilă strict pe teritoriul Slovaciei, prin neprezentarea procesului verbal de constatare a contravenției la întoarcerea în România, fapte care atestă indubitabil reaua-credință a pârâtului.
Menționează faptul că procesul verbal în cauză i-a fost comunicat prin fax de către organul de poliție slovac, urmare a demersurilor sale. Aceasta deoarece, recurenta a făcut un virament bancar extern din conturile societății, iar, din punct de vedere contabil, orice plată trebuie să fie justificată cu documente.
Așa cum a susținut în cererea de chemare în judecată și cum a recunoscut însuși pârâtul în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, pentru angajarea răspunderii patrimoniale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.
Pârâtului i-a fost încredințată efectuarea transportului de marfa cu descărcare în Polonia, prin tranzitarea Ungariei și Slovaciei, iar legislația slovacă în vigoare la momentul săvârșirii contravenției prevedea obligativitatea achiziționării tichetului de tranzit valabil 18 ore pe 18 trasee rutiere de tranzit sau aparatului de taxare OBU la intrarea pe teritoriul Republicii Slovace.
De reglementarea privind obligativitatea achiziționării unui astfel de aparat se prevalează și pârâtul, susținând că "motivul pentru care a fost emisă amenda în cuantum de 1655c este reprezentat de faptul că pe traseul care a fost stabilit de către angajator și pe care l-am respectat fără abateri nu se putea circula cu tichet de călătorie, ci era nevoie de un aparat de taxare";.
Ceea ce omite pârâtul să menționeze este că, în baza aceleiași legislații slovace, șoferii care tranzitează ocazional teritoriul Republicii Slovace au la dispoziție posibilitatea achiziționării unui tichet de tranzit pe o perioadă limitată.
Acesta este valabil timp de 18 ore, pentru 18 tronsoane rutiere de tranzit, printre care se numără și porțiunea de drum ce urma a fi parcursă de angajatul pârât, lungimea porțiunii de drum respective - 128 km - permițând parcurgerea acesteia fără depășirea celor 18 ore prevăzute pentru valabilitatea tichetului.
Intimatul a recunoscut, în cuprinsul întâmpinării, că a achiziționat tichet de tranzit în Slovacia, conform instrucțiunilor primite. Or, achiziționarea tichetului echivalează cu recunoașterea faptului că i s-a adus la cunoștință care era traseul de urmat.
Afirmația fostului angajat potrivit căreia dânsul a respectat fără abateri traseul stabilit de coordonatorul de transport este, fără niciun fel de suport logic, faptic și probator. Astfel, în societatea există achiziționate o serie de atlase rutiere și hărți, la dispoziția șoferilor acesteia. În niciun caz traseul nu se stabilește telefonic, în timpul cursei, ci la plecarea în cursă. Deci, tichetul s-a achiziționat, fiindu-i adus la cunoștință anterior pârâtului - intimat traseul de urmat.
Aceasta reiese fără niciun dubiu și din procesul verbal de constare a contravenției, în cuprinsul căruia este indicat locul săvârșirii acesteia, loc despre care putem afirma cu certitudine că nu se află pe traseul dinainte stabilit pentru tranzitarea Slovaciei în cele 18 ore.
Rezultă din aceste date că pârâtul-intimat s-a abătut, din neglijență sau imprudență, de la traseul indicat, fapt ce a determinat ieșirea de pe traseul declarat, parcurgerea deci a unui număr mai mare de km și expirarea termenului de valabilitate a tichetului de tranzit; pe cale de consecință, conducătorul auto a fost sancționat, culpa personală și exclusivă a pârâtului fiind cea care a stat la baza producerii acestor urmări.
Ceea ce nu a respectat pârâtul a fost traseul exact indicat de coordonatorul de transport, față de care se afla într-un raport de subordonare, fapt ce a generat imposibilitatea încadrării în termenul de valabilitate a tichetului și, pe cale de consecință, aplicarea amenzii, pe care societatea a fost nevoită să o achite.
Pentru a fi exonerat de răspundere, pârâtul invocă respectarea de către ordinului de serviciu aparent legal. Raportat la obligativitatea achiziționării aparatului OBU, ticketing-ul reprezintă o alternativă legală, fiind nu o simplă practică tolerată de autoritățile slovace, ci o posibilitate reglementată de legea slovacă.
Culpa nu este a angajatorului care a apelat la varianta (perfect legală) a achiziționării tichetului de tranzit, ci a angajatului care s-a abătut de la traseul indicat, devenind contravenient din propria lui culpă.
Constituind o modificare negativă a patrimoniului societății, prejudiciul s-a realizat prin diminuarea activului ca urmare a săvârșirii faptei ilicite a pârâtului.
Reiterează ideea potrivit căreia în conținutul prejudiciului intră atât paguba efectivă, cât și beneficiul nerealizat.
Astfel, în ceea ce privește suma achitată cu titlu de amendă, solicită obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale aferente debitului principal din ziua efectuării plății prin virament bancar (3 mai 2ou) și până la data restituirii efective a sumei solicitate.
Culpei pârâtului i se datorează și staționarea camionului pe teritoriul Slovaciei timp de trei zile, daunele determinate de întârzierea sosirii acestuia în România fiind evaluate la suma de 270 €.
Fapta pârâtului este cea care a creat posibilitatea concretă și certă pentru sancționarea lui din punct de vedere contravențional și, pe cale de consecință, pentru producerea prejudiciului în patrimoniul.
Consideră că încălcarea atribuțiilor de serviciu prin abaterea șoferului de la traseul stabilit de superiorul lui ierarhic are un rol cauzal suficient pentru a fundamenta stabilirea răspunderii patrimoniale în sarcina autorului ei.
Fapta care a determinat transformarea posibilității prejudiciului în realitate a fost devierea de la traseul stabilit odată cu achiziționarea tichetului de tranzit, aprobat de dispecer, care, la rândul său, a condus sancționarea, pe cale contravențională, a pârâtului.
În consecință, achiesează la susținerile pârâtului privind achiziționarea tichetului, dar învederăm că nu faptul recurgerii la această modalitate de plată a taxei de drum în locul instalării aparatului de taxare a determinat aplicarea sancțiunii contravenționale, ci nerespectarea traseului stabilit de superiorul ierarhic al pârâtului, traseu ce permitea tranzitarea teritoriului slovac pe una din cele 18 rute de tranzit admise de legea slovacă, rută declarată la achiziționarea sa, și în limitele termenului de 18 ore.
Potrivit art. VII din fișa postului, angajatul răspunde: de îndeplinirea, în termenele stabilite și în mod optim, a atribuțiilor și sarcinilor; de respectarea Regulamentului intern al S.C C. C. S.R.L. și a tuturor normelor cu caracter intern al societății; de corectitudinea și exactitatea informațiilor furnizate; de respectarea legislației rutiere și a legislației specifice din țările de tranzit; de kilometri parcurși prin abatere de la traseul stabilit și comunicat de către coordonatorul de transport; pentru amenzile primite din vina lui; pentru daunele aduse societății sau patrimoniului acesteia, produse din vina lui.
Astfel, contrar susținerilor pârâtului, prin faptul că nu a respectat traseul stabilit de dispecer, acesta a încălcat atât atribuțiile pe care le avea conform fișei postului, cât și instrucțiunile primite de la superiorul ierarhic.
Apreciază că prejudicierea patrimoniului societății ca urmare a sancționării fostului angajat are la bază culpa exclusivă a acestuia din urmă.
Nu exclude varianta potrivit căreia șoferul să fi greșit traseul din imprudență sau din neglijență, dar, în cazul răspunderii patrimoniale, distincția dintre formele și gradele vinovăției nu produce efecte, întrucât salariatul răspunde de repararea prejudiciului chiar și în cazul în care culpa sa a fost foarte ușoară .
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 iunie 2013 intimatul M. I.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, precum și acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform art. 254 alin. 1 din Codul muncii "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";. Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Prin motivele de recurs reclamanta recurentă consideră că sunt îndeplinite în cauză în mod cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului salariat.
În concret, pârâtului i se reproșează faptul că, efectuând un transport în perioada_ -_, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe un traseu cuprins între localitățile C. -N. și Gliwice (Polonia) și retur, Rudaslanka (Polonia) și Rădăuți, pentru care a primit o dispoziție de la recurentă printr-un ordin de deplasare în străinătate, la data de_, cu ocazia traversării Slovaciei, nu a respectat traseul indicat de angajator și pentru care avea achiziționat tichet de tranzit și, circulând pe un alt traseu pentru care era necesară dotarea autovehiculului cu aparat electronic OBU, în localitatea Zilina a fost oprit de organele de poliție slovace și amendat cu suma de 1.655 euro.
Greșit s-a reținut de către prima instanță că fapta imputată pârâtului ar consta în aceea că el nu a procedat la dotarea autovehiculului cu aparat de taxare OBU, această obligație revenind societății, în realitate, ceea ce se reproșează pârâtului de către angajator este faptul că el nu a respectat traseul pentru care era valabil tichetul de tranzit achiziționat și, circulând pe un alt traseu a făcut posibilă sancționarea sa contravențională producând astfel un prejudiciu în patrimoniul societății, acesta fiind cea care a achitat c/v amenzii.
Este adevărat că potrivit procesului verbal de contravenție, pârâtul a fost sancționat de autoritățile slovace pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe un traseu pe care era obligatorie achiziționarea aparatului de taxare OBU, însă aceasta reprezintă răspunderea contravențională a pârâtului în raport cu autoritățile slovace, în timp ce, în raport cu angajatorul, pârâtul răspunde pentru nerespectarea obligațiilor specifice raportului de muncă.
În ceea ce privește condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale, se reține că stabilirea caracterului ilicit al faptei se realizează în raport cu obligațiile de serviciu prevăzute în contractul individual de muncă și în fișa postului, care în ceea ce îl privește pe pârât, acesta avea obligația să respecte traseul indicat de angajator și, în același timp să respecte legislația rutieră specifică statului pe teritoriul căruia tranzitează.
Astfel, potrivit fișei postului, pârâtului îi revenea obligația de a respecta fără abateri traseul stabilit de coordonatorul de transport căruia îi era subordonat, pentru fiecare cursă în parte, și răspunde, printre altele, de respectarea legislației rutiere și a legislației specifice din țările de tranzit; de kilometri parcurși prin abatere de la traseul stabilit și comunicat de către coordonatorul de transport; pentru amenzile primite din vina lui; pentru daunele aduse societății sau patrimoniului acesteia, produse din vina lui.
S-a susținut de către pârât că a respectat întru-totul traseul stabilit și comunicat de către coordonatorul de transport din partea societății, o astfel de ipoteză însă nu poate fi reținută.
Este adevărat că indicațiile privind traseul stabilit au fost comunicate pârâtului verbal, însă faptul că traseul astfel stabilit a fost altul decât cel urmat de pârât este confirmat de achiziționarea, pe cheltuiala societății, a unui tichet de tranzit care putea fi utilizat doar pe anumite trasee, fiind un non sens ca societatea să avanseze cheltuielile pentru achiziționarea tichetului de tranzit și, în același timp, să indice un traseu pentru care acesta nu ar fi fost valabil.
Potrivit dispozițiilor art. 272 C.muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În aprecierea Curții, societatea recurentă a probat faptul că traseul indicat verbal pârâtului, pe care acesta trebuia să-l urmeze, a fost altul decât cel parcurs de pârât, astfel că revenea pârâtului obligația de a face dovada contrară în sensul afirmațiilor sale.
Pe de altă parte, pârâtul, în calitatea sa de șofer profesionist, avea obligația de a respecta legislația specifică statului pe teritoriul căruia a tranzitat, independent de eventuale instrucțiuni primite din partea angajatorului, întrucât respectarea unui eventual ordin nelegal din partea societății nu îl exonerează de răspundere.
Prejudiciul, ca element a răspunderii patrimoniale a angajaților, constă nu numai în diminuarea activului angajatorului, ci și în creșterea pasivului acestuia. Prejudiciul trebuie să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat.
Examinând îndeplinirea în cauză a acestor elemente pe care trebuie să le îndeplinească prejudiciul, se reține că, în mod evident, ca urmare a faptei ilicite a pârâtului, societatea recurentă a fost pusă în situația de a achita o amenda contravențională în cuantum de 1.655 euro la care se adaugă comisioanele de plăți externe în valoare de 10 euro și, respectiv, 12 euro. Pentru despăgubirile astfel determinate, în cuantum de 1677 euro, se justifică pretențiile reclamantei recurente privind acordarea dobânzii legale, însă aceasta urmează a fi acordată doar de la data cererii de chemare în judecată, pârâtul nefiind pus anterior în întârziere.
De asemenea, pentru cele 3 zile de staționare suplimentară pe teritoriul Slovaciei, societatea a fost prejudiciată prin lipsa de folosință a autovehiculului, prejudiciul pentru beneficiul nerealizat ridicându-se la suma de 270 euro.
Curtea reține din probele administrate în cauză că există raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului care nu a respectat traseul pentru care era valabil tichetul de tranzit achiziționat și, circulând pe un alt traseu, a făcut posibilă sancționarea sa contravențională și prejudiciul astfel cauzat societății.
Referitor la vinovăția angajatului, se reține că, spre deosebire de dreptul comun, din coroborarea dispozițiilor art. 254 din C.muncii, conform cărora salariații răspund patrimonial pentru pagubele produse din vina lor și art. 272 din C.muncii, conform cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, rezultă că în sarcina angajatului nu operează o prezumție de culpă, revenind angajatorului obligația probării ei. Ca și în dreptul civil, întrucât C.muncii nu face nicio distincție, răspunderea patrimonială este angajată pentru toate formele vinovăției (intenție sau culpă).
Din ansamblul probelor administrate în cauză, având drept criteriu comportamentul unui model uman abstract cu luarea în considerare și a condițiilor și circumstanțelor externe în care s-a comis fapta, se apreciază că pârâtul a săvârșit fapta din neglijență, respectiv nu a prevăzut urmările conduitei sale deși trebuia și putea să le prevadă.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ pentru ca prejudiciul cauzat de pârât societății reclamante să fie de natura a antrena răspunderea patrimonială. Astfel, prejudiciul este real și cert, atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii, este cauzat direct angajatorului, este material și nu a fost reparat.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. alin. 1 și 3, raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., pârâtul intimat va fi obligat să plătească reclamantei recurente suma de 2.215 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs, reprezentând onorariu de avocat parțial, în privința căruia se va face aplicarea art. 274 alin. 3, instanța procedând la diminuarea acestuia raportat la complexitatea cauzei, și cheltuieli efectuate de recurentă cu traducerea actelor din limba slovacă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. C. S. împotriva Sentinței civile nr. 5715 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta SC C. C. S. în contradictoriu cu pârâtul M. I. .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1947 Euro, cu titlu de prejudiciu.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 1677 Euro, de la data introducerii acțiunii,_ și până la data plății efective.
Obligă intimatul M. I. să plătească recurentei sumei de 2.215 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. A-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: A. M. I.
