Decizia civilă nr. 4383/2013. Despăgubiri. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4383/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 2834 din 03 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat L. DE A. "I. S.
Z., având ca obiect despăgubire - daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă B. M., asistată de avocat A. Dudescu și reprezentanta pârâtului intimat L. de A. "I. S. Z., avocat M. Gozman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 07 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar o cerere, prin care solicită copia întâmpinării depusă de pârâtul intimat L. de A. "I. Sima";, întâmpinare care a fost comunicată reprezentantei reclamantei recurente la data de_ .
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar un înscris în susținerea recursului și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Referitor la primul motiv invocat în recurs arată că motivarea hotărârii instanței de fond este cuprinsă într-un singur paragraf și se raportează doar la acele suferințe de ordin financiar, fără ca instanța să facă o precizare cu privire la celelalte motive invocate, de ce acestea nu au fost avute în vedere de și care este motivul pentru care acestea au fost înlăturate. Această motivare extrem de lacunară, care nu se pliază pe motivele invocate, este o încălcare a dispozițiilor art. 261 C.pr.civ. și reprezintă o nemotivare a hotărârii, ce are ca și consecință directă o casare a hotărârii.
S-a mai precizat că instanța de fond a analizat doar un singur motiv al cererii de chemare în judecată și nu a făcut nicio mențiune cu privire la probele care au fost administrate, respectiv de ce era nevoie de un raport de expertiză, de ce actele medicale depuse la dosarul cauzei nu au fost suficiente, de ce aceste acte medicale au fost înlăturate, de ce nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor care au fost audiați în cauză.
Pe fond, în măsura în care instanța apreciază că hotărârea recurată este motivată, arată că art. 253 din Codul muncii permite părții să solicite daune morale, arătând că se vor avea în vedere normele și principiile răspunderii civile
contractuale, dacă au fost dovedite și dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.
În ceea ce privește fapta ilicită, reprezentanta reclamantei recurente arată că este vorba de acte nelegale care au fost constatate în mod irevocabil printr-o decizie pronunțată de Curtea de A. C., respectiv nelegalitatea acelui act adițional și nelegalitatea deciziei care a dus la încetarea contractului de muncă. Prin decizia pronunțată de Curtea de A. C. s-a reținut și nelegalitatea transferului de la Școala cu clasele I-VIII "V. Goldiș"; Z. la L. de A. "I. S.
Z. și acel transfer nelegal a creat cadrul necesar pentru emiterea altor acte nelegale.
Din punct de vedere al prejudiciul și la momentul la care trebuie verificat dacă actele nelegale i-au produs sau nu reclamantei un prejudiciu, momentul cheie este momentul acelui transfer care a avut loc în luna octombrie 2008 pentru că pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, susține că momentul la care se verifică prejudiciul ar fi fost momentul încetării raportului de muncă în anul 2010.
Mai arată că în luna aprilie 2009 când s-a emis actul adițional și s-a constatat nulitatea acelui act adițional, chiar și acea dată este suficientă pentru a se vedea că de la acel moment reclamanta a trăit o adevărată dramă psihică determinată de faptul că era singura întreținătoare a familiei, a părinților acesteia, a minorului de la acel moment, stresul cauzat de toată această atitudine șicanatorie a dus la îmbolnăvirea reclamantei cu psoriazis. Toată această traumă a durat din anul 2009 până în anul 2011, când s-a constatat că a fost o concediere abuzivă.
În ceea ce privește vinovăția, reprezentanta reclamantei recurente arată că aceasta este evidentă, deoarece este o vinovăție și o culpă a pârâtului intimat.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, reprezentanta reclamantei recurente consideră că și aceste condiții au fost îndeplinite prin raportare la momentul la care se verifică prejudiciul și ceea ce s-a întâmplat ulterior.
Precizează că au fost audiați martori în prezenta cauză care au declarat că reclamanta era stresată, că plângea, că s-a îmbolnăvit, sunt și acte medicale de la medicul de familie care menționează în mod clar faptul că reclamanta s-a îmbolnăvit de psoriazis și că stresul este o cauză a acestei boli care a apărut în anul 2010.
Mai arată că dacă instanța de fond ar fi considerat că raportul de expertiză trebuie să fie efectuat, în condițiile în care proba a fost încuviințată, iar reclamanta a renunțat la ea la un termen de judecată la care nu era asistată de avocat, trebuia să își exercite un control și un rol activ și să suspende cauza pentru că nu s-au depus obiectivele la raportul de expertiză, sau să fie dată în debit pentru plata raportului de expertiză, dar nicidecum să ia act că reclamanta a renunțat la efectuarea acesteia și acesta să fie singurul motiv pentru care respinge acțiunea.
Solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial și depune la dosar chitanța justificativă a acestor cheltuieli.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
În ce privește petitul principal al cererii de recurs, reprezentanta pârâtului intimat apreciază că este nefondat, deoarece nu este nici un motiv de casare dintre cele prevăzute în art. 312 alin. 5 C.pr.civ., instanța de fond administrând toate probele solicitate în cauză și dând o soluție pe fond cu legala citare a părților.
În ceea ce privește petitul subsidiar pentru modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, reprezentanta pârâtului intimat apreciază că se impune a fi respins ca nefondat, deoarece reclamanta recurentă nu a făcut dovada că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru ca instanța de fond să acorde daune morale.
În condițiile în care se solicită daune morale, reprezentanta pârâtului intimat consideră că nu suntem în prezența unei răspunderi civile contractuale, ci așa cum au stabilit instanțele naționale, este vorba de o răspundere civilă delictuală, situație în care trebuie făcută dovada nu atât a prejudiciului cât a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a culpei ce ar fi trebuit să fie reținută în sarcina angajatorului. Or, transformarea postului pe care era
încadrată reclamanta recurentă, din post pe perioadă nedeterminată în post pe perioadă determinată, s-a făcut ca urmare a unui control efectuat de către ITM Sălaj care a stabilit raportat la studiile pe care le avea reclamanta la acel moment, respectiv un simplu atestat de competență profesională, că aceasta nu putea fi încadrată pe postul de bibliotecară pe perioadă nedeterminată, situație în care s-a făcut transformarea postului reclamantei recurente din post pe perioadă nedeterminată în post pe perioadă determinată. În această situație, reclamanta recurentă a făcut demersurile pentru a avea calificarea necesară și consideră că ceea ce se încearcă de către reclamanta recurentă este o îmbogățire fără justă cauză pe seama angajatorului pentru că aceste daune puteau să fie solicitate la momentul la care a solicitat să se constate că încetarea raporturilor de muncă s-a făcut ilegal, acela ar fi fost momentul oportun ca instanța să analizeze în ce măsură ar fi posibilă o situație care să antreneze o răspundere a angajatorului strict pe daune morale.
Consideră că nu poate fi reținută culpa angajatorului, întrucât acesta s-a conformat celor dispuse de către organul de control, în speță ITM Sălaj, iar prejudiciul în concret care ar trebui să justifice aceste daune morale nu a fost dovedit.
Solicită a se observa că de la început reclamanta recurentă a încercat să inducă în eroare instanța de judecată argumentând prin cererea de chemare în judecată că stresul i-ar fi fost indus de încetarea raporturilor de muncă în cursul anului 2010 și că stresul ar fi provocat diabetul și psoriazisul.
Arată că în fața instanței de fond a solicitat să se solicite de la medicul de familie dosarul acesteia și de la Comisia de încadrare în grad de handicap actele care au stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, înscrisuri care au fost depuse la dosar. Precizează că s-a constatat că suferea deja de diabet și de psoriazis și solicită a se vedea certificatul de încadrare în grad de handicap emis la data de_, prin care i s-a stabilit un grad de handicap II pentru artropatie psoriazică, în anul 2011 certificatul de încadrare în grad de handicap emis era tot gradul II, deci nu i s-a înrăutățit starea de sănătate de la un an la altul. Totodată, arată că se poate observa o schimbare a atitudinii în cursul soluționării cauzei la momentul la care a ieșit la iveală faptul că deja suferea de o serie de afecțiuni medicale, au început să fie detaliate, respectiv starea de sănătate, în speță bolile de care susține că suferă ca urmare a stresului au început să fie datate pe anul 2008 și 2009, pentru că și-a dat seama că nu le poate atribui încetării raporturilor de muncă care a avut loc în luna septembrie 2010, având în vedere că în luna august era deja diagnosticată cu psoriazis.
Referitor la înscrisurile medicale depuse la dosar, reprezentanta pârâtului intimat solicită a se observa faptul că reclamanta recurentă are un lung istoric de afecțiuni medicale și toate aceste afecțiuni medicale au creat un stres asupra organismului acesteia care putea fi un factor declanșator atât pentru psoriazis cât și pentru diabet.
Solicită a se observa că există la dosarul cauzei Biletul de ieșire din spital din data de_ în care aceasta avea diagnostic de "gușă nodulară, hipotiroidie, spondiloză cervicală, tulburare nevrotică anxioasă";.
Arată că în anul 2007, reclamantei recurente i s-a întocmit un plan individual de supraveghere pentru că era deja diagnosticată cu diabet zaharat tip 2 cu recomandări de regim hipocaloric și tratament medicamentos. De asemenea, în anul 2008 i s-a emis reclamantei recurente o scrisoare medicală, depusă la dosarul cauzei de către medicul de familie, prin care i se recomandă să țină o dietă pentru că suferea de diabet. Prin urmare nu avea cum să se declanșeze diabetul în anul 2009 sau 2010.
Învederează că reclamanta recurentă era deja diagnosticată cu psoriazisul la momentul la care susține că stresul indus de transformarea postului de la o școală la alta și respectiv de încetarea raporturilor de muncă i-ar fi provocat toate aceste boli.
Arată faptul că însuși medicul de familie menționează în adresa depusă la dosarul instanței de fond faptul că psoriazisul are ca etiologie o predispoziție ereditară, cu o evoluție în puseuri, iar declanșarea puseurilor este determinată de mai mulți factori printre care alcool, stres, boli infecțioase, medicamente. Diabetul zaharat, susține medicul de familie, este cauzat în principal de ereditate, factori de mediu, printre care indică și alimentația, obezitatea, se indică, într- adevăr, poate să apară manifestat și după traume psihice și alți factori stresanți, dar, chiar și atunci, stresul nu poate fi făcut în exclusivitate răspunzător de producerea bolii, situație în care într-adevăr un raport de expertiză medico-legală ar fi fost poate indicat, pentru a vedea în ce măsură stresul indus de încetarea raporturilor de muncă ar putea să fie nu un factor declanșator ci să ajute la
înrăutățirea stării de sănătate, dar, în nici un caz, la declanșarea celor două boli.
Solicită a se observa că reclamanta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, întrucât susține că toate aceste afecțiuni au fost provocate de către
încetarea raporturilor de muncă, însă a renunțat de bună voie la efectuarea raportului de expertiză medico-legală în cauză.
Arată că nu s-a făcut dovada că ar fi putut fi obligat angajatorul la plata de daune morale, având în vedere că acesta nu au fost dovedite.
Solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar dovada justificativă a acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2834 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei B. M. împotriva pârâtului L. de artă I. Sima Z. pentru obligarea acestuia la plata de daune morale în cuantum de 100.000 lei în urma consecințelor deosebit de grave asupra sănătății și integrității fizice a reclamantei rezultate din concedierea dispusă de pârâtă.
A fost obligată reclamanta la 1.200 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
La termenul de judecată din data de_ s-a discutat oportunitatea efectuării unei expertize medicale prin care să se stabilească problemele de sănătate ale reclamantei, cu drept cauză concedierea nelegală a acesteia.
În ședința publică din data de_, reclamanta a învederat instanței că nu dorește efectuarea expertizei medicale, motiv pentru care s-a renunțat la efectuarea acesteia.
Din depozițiile martorilor Turcaș Cornelia și Usinevici Lucreția (f.186 și
187) rezultă că reclamanta suferea de diabet, dar nu rezultă dacă această boală a survenit datorită concedierii nelegale a acesteia.
În lipsa efectuării expertizei medicale, instanța nu a putut stabili cu certitudine data de la care reclamanta suferă de diabet și nici dacă această boală a fost cauzată de concedierea nelegală a reclamantei.
În aceste circumstanțe, acțiune reclamantei a fost nefondată și a fost respinsă în consecință de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. M.,
solicitând în principal, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată cu consecința obligării intimatului-pârât Liceu de A. "I. Sima"; la plata sumei de
100.000 lei cu titlu de daune morale; in tertio, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de obligare a subsemnatei la plata cheltuielilor de judecată sau în sensul diminuării acestor cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că instanța de fond nu a analizat toate motivele invocate de către recurentă în cadrul cererii de chemare în judecată ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii recurate. Singurul argument reținut de prima instanță a fost acela că în lipsa efectuării unei expertize medicale "instanța nu poate stabili cu certitudine data de la care reclamanta suferă de diabet și nici daca această boală a survenit datorită concedierii nelegale a acesteia, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Instanța nu a făcut nicio referire cu privire la suferința morală, cu privire la aspectul că reclamanta s-a îmbolnăvit de psoriazis ca urmare a stresului la care am fost supusă, cu privire la dificultățile financiare întâmpinate în perioada 30 august 2010 - 31 mai 2011.
S-a mai invocat că prima instanță nu a analizat niciunul dintre actele medicale depuse de către reclamantă, ceea ce echivalează tot cu o nemotivare și determină încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Referitor la netemeinicia sentinței recurate, s-a arătat, după reiterarea stării de fapt, că momentul în funcție de care instanța avea obligația de a stabili existența unui prejudiciu și a unui raport de cauzalitate între actele nelegale emise de către intimatul-pârât și prejudiciul suferit de către recurentă este _
.
Relativ la prejudiciu recurenta a învederat că modalitatea de desfășurare a evenimentelor, conduita șicanatorie a intimatului-pârât care a forțat-o să încheie un act adițional de încetare a contractului de muncă, lipsa resurselor financiare pe perioada 30 august 2010 - 31 mai 2011, eforturile depuse pentru a face rost de resursele financiare necesare continuării facultății în perioada în care recurenta a rămas fără un salariu, a afectat-o de o manieră care a dus chiar și la îmbolnăvirea ei fiind diagnosticată cu psoriazis și ulterior cu diabet.
Apărările intimatului-pârât în sensul că suferințele fizice ale recurentei sunt ulterioare încetării contractului de muncă nu pot fi primite în contextul în care, în stabilirea raportului de cauzalitate trebuie să se aibă în vedere primul act declanșator al tuturor celorlalte acte nelegale care au culminat cu încetarea raporturilor de muncă, și anume decizia nr.25/_ prin care s-a realizat transferul subsemnatei de pe un post de bibliotecar cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pe un post de bibliotecar cu contract de muncă pe perioadă determinată.
Relevant în speța dedusă judecății nu au fost doar bolile recurentei, acestea fiind doar produsul final al unei suferințe îndelungate bazată pe stres și
traumă psihică. Instanța trebuia să analizeze toate aceste aspecte și nu doar existența sau inexistența a celor două boli cu care recurenta a fost diagnosticată.
S-a mai precizat că actele medicale depuse la dosar dovedesc faptul că recurenta s-a îmbolnăvit de psoriazis precum și de diabet, însă instanța nu a ținut cont de niciunul din actele medicale depuse, respectiv a ignorat cu desăvârșire certificatele de încadrare în grad de handicap emise în anul 2010, 2011 și 2012 precum și deciziile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Nu au fost analizate apărările privind aspectul estetic pe care recurenta le- a dobândit urmare a îmbolnăvirii cu psoriazis, întrucât leziunile generate de această boală sunt vizibile inclusiv pe față, creându-i complexe și nici efectele secundare ale tratamentului pentru psoriazis.
În ceea ce privește neadministrarea probei cu expertiză medicală, s-a arătat că, întrucât renunțarea la această probă s-a făcut în lipsa reprezentantului convențional (a cărui contract de asistență juridică cu subsemnata încetase datorită imposibilității subsemnatei de a mai achita diferența de onorariu), instanța ar fi trebuit să solicite în continuare, efectuarea acestei expertize mai ales că aceasta era încuviințată, în condițiile în care a apreciat că înscrisurile medicale sunt insuficiente. Motivarea instanței în respingerea acțiunii se rezumă la lipsa efectuării acestei expertize astfel încât este evident faptul că instanța nu a exercitat un rol activ, lăsând ca partea care nu are cunoștințe juridice să renunțe la administrarea acestei probe.
Recurenta a mai criticat dispoziția instanței de fond de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că Inspectoratul Școlar al Județului Z. are în structura organizatorică un compartiment juridic care, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin Ordinul 5530/2011
"asigura asistența și consultanța de specialitate inspectorului școlar general,_ precum și unităților de învățământ, la solicitarea acestora"; .
Invocându-se dispozițiile art. I alin. 1 și 2 din OUG 26/2012 s-a arătat că angajarea de către intimatul-pârât a unui avocat s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, constituind de altfel și un act de vădită rea-credință la adresa recurentei, întrucât era de notorietate situația financiară precară a acesteia și imposibilitatea de a achita cheltuieli de judecată într-un asemenea cuantum. Astfel, onorariul în cuantum de 1.200 lei este mult prea mare față de complexitatea cauzei și față de împrejurarea că litigiul a avut doar 6 termene de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 octombrie 2013 pârâtul L. DE
A. "I. SIMA"; Z.
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta-recurentă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat este întemeiat, întrucât hotărârea primei instanțe nu conține astfel motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantei, respectiv o analiză a probelor administrate în cauză, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, considerentele sentinței recurate se rezumă la două paragrafe conform cărora:
"Din depozițiile martorilor Turcaș Cornelia și Usinevici Lucreția rezultă că reclamanta suferea de diabet, dar nu rezultă dacă această boală a survenit datorită concedierii nelegale a acesteia. În lipsa efectuării expertizei medicale, instanța nu a putut stabili cu certitudine data de la care reclamanta suferă de diabet și nici dacă această boală a fost cauzată de concedierea nelegală a reclamantei";.
Drept urmare, instanța de fond nu a examinat niciuna dintre apărările reclamantei referitoare la îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii pârâtului, respectiv nu a coroborat probele administrate în cauză, neexistând nicio referire la actele medicale sau la certificatele de încadrare în grad de handicap depuse la dosar. De asemenea, deși reclamanta a invocat că urmare a conduitei angajatorului s-a îmbolnăvit și de psoriazis, Tribunalul nu există nicio mențiune în sentința recurată cu privire la această boală.
Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a realiza controlul judiciar. Obligația instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară (Hotărârea X contra Belgiei din 30 martie 1992).
Contrar dispozițiilor legale menționate anterior, instanța de fond, a omis să analizeze toate apărările invocate de reclamantă, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate,atât în susținerea pretențiilor reclamantului, cât și în susținerea apărărilor pârâtului, cât nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe "fond".
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior,a art. 3041și 304 pct. 7 și 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa în întregime sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Instanța de fond, cum dispune expres art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va rejudeca litigiul din nou, ținând seama de toate motivele invocate de reclamantă prin acțiune, de pârâtă prin întâmpinare și de celelalte motive de recurs de care s-a prevalat recurenta.
Cu prilejul rejudecării cauzei, se impune, în vederea lămuririi depline a litigiului, sub toate aspectele de fapt și de drept, ca instanța de fond să examineze toate apărările formulate de părți, respectiv să administreze probele necesare pentru soluționarea cauzei, inclusiv o expertiză medico-legală, în condițiile în care s-a apreciat că aceasta este indispensabilă pentru dezlegarea fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 2834 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în întregime și, în consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: C. N. C.
