Sentința civilă nr. 12396/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12396/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant M.
C. și pe pârât SC REMAR_ RUARIE SA, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal asistat de avocat C. Drăgan și martorul Siecoban V. .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reclamantul întrebat fiind de către instanță arată că a studiat actele depuse inițial la data de_ și ca atare nu se mai impune comunicarea cestora.
Instanța procedează la audierea martorului M. C. C., depoziția acestuia fiind consemnată în procesul verbal depus la dosar la fila 191.
Reprezentanta reclamantului depune la dosarul cauzei concluzii scrise arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, a se constata nulitatea absolută a deciziei nr.366/2012, anularea dispoziției atacate ca neîntemeiată și nelegală, obligarea pârâtei la plata primei de vacanță și a bonurilor de vacanță și la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei. Solicită a se lua act de renunțare la petitul 3 al acțiunii. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul M. C. C. a chemat în judecată pe pârâta S. REMAR_ RUARIE SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să se constate nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr.366/_, emisă
conform prevederilor art.79 din Codul Muncii ca fiind netemeinică și nelegală, să se dispună reintegrarea sa pe postul deținut anterior, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de_ până la reintegrare, să îi achite sporurile de salarii negociate la secția la care a lucrat, începând cu data de_ si până la dat desfacerii contractului individual de muncă, să îi achite prima de vacanță pentru perioada octombrie - decembrie 2011 si pentru perioada ianuarie-mai 2012, precum și la plata bonurilor de masă datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată că i s-a desfăcut contractul individual de muncă în mod nelegal ca urmare a desființării locului său de muncă, deși acest contract a fost încheiat pe o durată nedeterminată.
Acesta a mai arătat că decizia a fost emisă fără a se ține cont de punctajele profesionale, de calificarea profesională și de întreaga atitudine si situație de disciplină a angajaților.
De asemenea, a mai arătat că nu i s-a acordat efectiv preavizul de concediere de 20 de zile lucrătoare, în conformitate cu prevederile disp.art. 75 din Codul Muncii. Totodată, nu s-au respectat dispozițiile art. 76 lit.d din Codul Muncii și ca atare decizia de concediere este lovită de nulitate absolută.
Mai mult, acesta menționează că de circa 5-6 ani nu i-a fost majorat salariul si ca atare, a rămas cu cea mai mică retribuție din grupă deși nu a fost sancționat disciplinar, așa cum s-a întâmplat în cazul altor colegi.
În drept, sunt invocate prevederile art.65 alin.2, art. 76 lit.b și art. 78 din Codul Muncii.
Ulterior, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat față de acțiunea introductivă și obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 20.000 lei (f.84).
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și menținerea Deciziei nr.366/_ privind încetarea contractului individual de muncă.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că, reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 din Codul Muncii deoarece postul pe care l-a ocupat nu mai figurează în statul de funcții al societății.
Aceasta mai arată că aplicarea măsurii de concediere individuală s-a realizat cu respectarea tuturor condițiilor legale cuprinse in disp.art. 65 alin.1 din Codul Muncii, acestuia i s-a acordat preavizul de 20 zile lucrătoare, la care a renunțat situație în care susținerile sale sunt nefondate.
Criteriile care au dus la concedierea acestuia au fost menționate la pct.1- 9 din decizie și trebuie avut în vedere că postul ocupat de reclamant, acela de vopsitor industrial din cadrul Atelierului Confort, nu mai există în noua organigramă.
In drept sunt invocate prevederile Codului Muncii si prevederile Codului de Procedură Civilă (f.20-21).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia nr. 366/_, reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 alin.l din Codul Muncii. Reclamantului i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare care a început să curgă de la data comunicării deciziei (f.14).
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală, prezintă caracter obiectiv și este derivată, când are la bază studii temeinice privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Reclamantul a fost angajatul societății intimate unde, anterior reducerii postului său, exista un număr de 14 posturi vopsitor industrial iar ulterior acest număr s-a redus la 11 posturi conform statului de funcții din data de_ (f.48-55, 113-117, 133-135).
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acesteia.
Motivele care impun concedierea vizează acel loc de muncă și nu un loc de muncă de natura celui ocupat de către reclamant, distincție ce exclude posibilitatea selecției salariaților. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reorganizarea activității, dificultățile economice și transformările tehnologice reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare a locului de muncă.
În acest context reorganizarea, în înțelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare, fiind suficiente doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de viața economică sau financiară.
Astfel, în condițiile în care desființarea a 3 posturi de vopsitor industrial din cadrul Compartimentului Atelier Confort, între care si cel deținut de către reclamant, a fost determinată de reorganizarea activității, reorganizare definită de lege ca fiind o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, instanța consideră că Decizia nr.366/_ contestată, este temeinică și legală, fapt care nu impune anularea acesteia.
Selecția personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societății ori unității și în acest context am reținut că, desființarea postului de vopsitor industrial deținut de către reclamant, a fost reală și serioasă, câtă vreme în statul de funcțiuni al unității, întocmit ulterior emiterii deciziei contestate, nu mai există acest post.
De altfel, din documentația depusă la dosarul cauzei de către intimată a rezultat că cifra de afaceri înregistrată în trimestrul I /2012 a fost de 5,04 milioane lei față de 13,82 milioane lei înregistrată în aceeași perioadă a anului 2011 (f.25-32, 38-40).
Acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât, desființarea locului de muncă ocupat de către acesta a fost una efectivă, a avut o cauză reală și a prezentat un caracter obiectiv iar din analiza statului de funcții rezultă că postul deținut de reclamant a fost desființat.
În această situație pârâta nu poate reînființa un post doar pentru reclamant, în cadrul unui compartiment complet reorganizat unde efectiv au fost suprimate
3 astfel de posturi. În caz contrar s-ar încălca dreptul angajatorului prevăzut de art.40 alin.1 pct.a din Codul Muncii, respectiv dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantului, conform prevederilor art.272 din Codul Muncii.
Față de cele ce preced,având în vedere că reclamantul nu a probat că prin decizia contestată s-a urmărit înlăturarea sa din societate instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către acesta, întrucât măsura concedierii sale s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Cu privire la plata unor daune morale în cuantum de 20.000 lei, trebuie arătat că ele au un caracter reparator, moral și acordarea acestora trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariatul care le solicită și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare. În această situație, sarcina probei revine chiar salariatului care se consideră lezat, fapt care nu s-a întâmplat în speța de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Drăgan C. din mun. C. -N., C.
nr. 78, bl.Y1, ap. 46, jud.C. în contradictoriu cu pârâta S. R. "16
F. "; S.A. cu sediul în mun. C. -N., str. T.V. nr. 2-4, jud.C. . Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2013.
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, C. S. |
Red.EB/VAM 4 ex./_
