Sentința civilă nr. 3171/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.3171
Ședința publică din 17 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. R. M., judecător Ș. L., grefier
Asistenți judiciari:
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul J. V. C.
,cu domiciliul în Z., str. C. C., nr.4, bl.2, sc.A, et.2, ap.3, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta F. "A. " cu sediul în Z., str. Gheorghe D., nr.161, județul Sălaj, având ca obiect
contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtei, consilier juridic Dalea Dumitru, cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Nemaifiind cereri în probațiune, ori excepții de invocat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei, consilier juridic Dalea Dumitru solicită respingerea acțiunii ca fiind netemeinică din motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa, formulată în scris și înregistrată la data de_, reclamantul J. V. C. a chemat în judecată pârâta F. "A. ", solicitând instanței constatarea nulității decizie nr. 11 din_ emisă de pârâtă, repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată faptul că este angajat la F. "A. " în funcția de brancardier.
Prin Decizia nr. 11 din_ a fost sancționat conform art. 248 alin. (1) din Codul Muncii cu Avertisment Scris, totodată fiind dispusă și scoaterea sa din programul de stimulare financiară derulat în cadrul organizației " pe perioada administrării acestei măsuri disciplinare", iar prin prisma reclamatului este o dublă sancționare, una disciplinară și una pecuniară.
Decizia de sancționare o consideră nelegală având în vedere că nu respectă dispozițiile art. 252 alin 2 din Codul muncii republicat, respectiv nu conține descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, nu se face precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate, nu conține
temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, nu conține instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, și faptul că la art. 3 prevede următoarele: "pe perioada administrării acestei măsuri disciplinare, angajatul pierde dreptul de a beneficia de programul de stimulare materială derulat în cadrul organizației", formulare incorectă deoarece sancțiunea aplicată nu are o perioadă de aplicare și nici nu prevede o bază legală în temeiul căreia aceste drepturi pot fi pierdute.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, unitatea pârâtă solicită instanței respingerea acțiunii reclamantului ca fiind netemeinică.
Pârâta arată că, pentru sancțiunea aplicată contestatarului, aceea de avertisment scris, (art. 248 (1) litera a din Codul Muncii) efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile nu este obligatorie conducerea fundației, pentru lămurirea deplină a cazului și pentru eliminarea oricărei suspiciuni, a emis Decizia nr. 10/_
, de constituire a comisiei de cercetare a cazului.
La verificarea cazului semnalat de pacienta VIDA M. A, comisia a procedat la verificarea susținerilor acesteia, care, în declarația nr. 407/_ confirmă în scris că atitudinea de jignire adusă de către brancardierul J. V. C. a constat în faptul că, fiind în situația de a se deplasa pe un cărucior pentru persoane cu handicap locomotor, acesta i-a ridicat și îndoit un picior și i l-a pus forțat pe suportul piciorului, ceea ce a determinat-o să strige de durere, făcând și afirmația că "mai bine ați vorbi mai puțin și ați lucra mai bine și mai mult. Nici nu am să vă mai duc și să vă aduc de jos" (de la procedurile efectuate în baza de tratament aflată la demisolul clădirii.
Aceeași comisie în data de_, i-a solicitat o notă explicativă și reclamantului, după ce i s-a dat să citească chestionarul menționat. A doua zi, J.
V. C. a prezentat comisiei nota explicativă, înregistrată sub nr. 419, în care acesta recunoaște afirmațiile pacientei, și menționează "că nu a fost înștiințat de nimeni din instituție să aibă grijă că pacienta are dureri la picior... ". Ori, reclamantul, având în vedere situația dificilă a pacientei și imposibilitatea deplasării per pedes, trebuia să procedeze cu grijă și cu tact, deoarece avea obligația profesională să cunoască și să acționeze conform nevoii medicale a pacientei.
în urma luării declarației și a notei explicative, comisia numită prin Decizia din anexa nr. 2, a înaintat conducerii fundației NOTA nr. 465/_, în care a propus sancționarea numitului J. V. C. cu avertisment scris, hotărâre motivată de faptul că angajatul a acționat neprofesional, a jignit-o pe pacientă, atât prin comportament, atitudine cât și prin vorbele exprimate, acesta fiind și motivul real al propunerii de sancționare a angajatului și de înlăturare a apărărilor acestuia.
Examinând acțiunea prin prisma motivației expusă de reclamant, raportat la probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței, se constată că acțiunea este întemeiată, motiv pentru care se va admite, pentru următoarele considerente:
Reclamantul este angajat la F. "A. " în funcția de brancardier.
Prin Decizia nr. 11 din_ a fost sancționat conform art. 248 alin. (1) din Codul Muncii cu Avertisment Scris, totodată fiind dispusă și scoaterea sa din
programul de stimulare financiară derulat în cadrul organizației " pe perioada administrării acestei măsuri disciplinare". (fila 4).
Orice sancțiune disciplinară trebuie concretizată, materializată într-un înscris (decizie), act unilateral al angajatorului.
În conformitate cu art. 252 alin. (2) din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute decizia trebuie să conțină: a. descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b. precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contract individual sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c. motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea; d. temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e. termenul în care sancțiunea poate fi contestată; e. instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Prin urmare, pentru a fi legală, este necesar să cuprindă toate elementele enumerate în textul citat. Lipsa unuia dintre ele va atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator.
Privind mențiunea de la lit. a), în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză. Descrierea presupune menționarea aspectelor care o individualizează: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului. Trimiterea la dispozițiile fișei postului pretins încălcate nu are nicio relevanță față de dispozițiile legale imperative în materie. Prin "descriere" trebuie să se înțeleagă prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta prezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină săvârșită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă. Din ,,descrierea faptei" trebuie să rezulte în mod concret în ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. De asemenea, trebuie să rezulte în mod concret, circumstanțele procedurii sale și, în fine, toate elementele necesare pentru a creiona o imagine detaliată a faptei ilicite pentru ca atât salariatul, cât și instanța de judecată să poată avea o imagine exactă a faptei imputate.
Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, raportat la actul normativ încălcat, este o obligație imperativă, prin acesta dându-i-se posibilitatea salariatului să se apere împotriva faptei reținute, decizia angajatorului fiind actul care consemnează pentru ce abatere a fost sancționat și pe care o contestă. Astfel, nu este suficient și nici legal ca pretinsa abatere să fie înscrisă numai în alte documente indicate de angajator, în speță, dosarul de cercetare prealabilă.
Decizia de sancționare nu poate fi completată, deci, cu elemente exterioare ce ar explica mențiunile generale din cuprinsul ei și nici nu i se va putea complini lipsa acestor mențiuni, atașându-i-se un referat. Descrierea faptei nu este suficientă dacă nu este indicată și data comiterii ei, care reprezintă un element esențial pentru individualizarea faptei imputabile celui sancționat, știut fiind că orice faptă a unei persoane se petrece într-un anumit timp și un anumit loc. Indicarea momentului sau a intervalului de timp în care s-a comis abaterea este fundamentală pentru a asigura legalitatea deciziei de sancționare. Concluzia decurge firesc tocmai din
interpretarea gramaticală, logică și sistematică, dar și prin coroborare a dispozițiilor an. 252 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Codul muncii.
Nu reprezintă o descriere a faptei în sensul legii formularea "atitudine neadecvată față de instituție", ci trebuie precizat în ce a constat această atitudine.
Necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancționare, necesitate impusă prin textul legal menționat, are în vedere descrierea amănunțită și detaliată a faptei tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii de sancționare, apreciere care nu se poate realiza în absența menționării amănunțite a elementelor de descriere a faptei ce a fost apreciată de angajator ca fiind de natură a atrage măsura sancționării".
Art. 252 alin. (2) din Codul muncii face distincție între descrierea faptei, adică indicarea situației de fapt în materialitatea ei (lit. a), indicarea dispozițiilor în baza cărora se aplică sancțiunea și indicarea prevederilor care au fost încălcate de salariat (lit. b), cu precizarea articolului, alineatului, literei dispozițiilor nesocotite de acesta.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului. Angajatorul, întrucât deține toate datele, probele și informațiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei și legalității acelei măsuri, salariatul putând doar să combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mențiunile și precizările prevăzute de lege sunt necesare și pentru instanța judecătorească, în vederea soluționării legale și temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.
Chiar și menționarea generică a Regulamentului intern, fără a individualiza o dispoziție expresă a cărei încălcare atrage calificarea ca abatere disciplinară a salariatului, nu este de natură a complini cerința prevăzută de art. 252 alin. (2) lit.
b) din Codul muncii. Din motiv decizia de sancționare disciplinară care nu cuprinde articolele din Regulamentul intern încălcate de către salariat este lovită de nulitate absolută. Referirea doar la încălcarea unor prevederi din fisa postului și din contractul individual de muncă nu este suficientă.
Numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care s-au înlăturat formulate de salariatul învinuit (art. 252 alin. (2) lit. c), se asigură în mod real și efectiv dreptul lui la apărare. Chiar dacă apărările celui în cauză nu au nicio legătură cu învinuirea ce i se aduce, trebuie menționat în decizie de ce aceste apărări sunt înlăturate.
În caz contrar, acea decizie este sancționată cu nulitatea absoluta Daca nu se arata in cuprinsul ei de ce apărările salariatului au fost înlăturate nu există certitudinea că aceste apărări au fost verificate efectiv de către angajator, putându- se chiar presupune că cercetarea prealabilă nu și-a atins scopul prevăzut de lege.
De asemenea, nu este suficient ca în decizie să se facă referire la "instanțele judecătorești competente,, ci trebuie să se indice instanța competentă sub aspect material și teritorial pentru a soluționa eventuala contestație a angajatului, ținând seama din acest punct de vedere de dispozițiile art. 269 din Codul muncii.
Având în vedere caracterul imperativ, de ordine publică, al prevederilor legale în speță, se impune reiterată concluzia conform căreia orice decizie de sancționare disciplinară, pentru a fi valabilă, trebuie să îndeplinească cumulativ, toate cerințele statornicite de art. 252 alin (2) din Codul muncii. Lipsa fie și doar a uneia dintre acestea determină consecința ca un atare act juridic să fie lovit de nulitate.
Acest articol se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp. sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța să admită acțiunea reclamantului și să constate nulitatea deciziei nr. 11 din_ emise de pârâtă, să repună reclamantul în situația anterioară emiterii deciziei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite contestația formulată de reclamantul J. V. C. ,cu domiciliul în
Z., str. C. C., nr.4, bl.2, sc.A, et.2, ap.3, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta F. "A. " cu sediul în Z., str. Gheorghe D., nr.161, județul Sălaj și în consecință constată nulitatea deciziei nr.11/_ emisă de angajator.
Dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei. Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
Președinte, | Asistenți judiciari, | Grefier, | |
P. R. M. | P. R. S. | V. R. I. Ș. L. |
Red.V.R.I./_
Dact.Ș.L./_ /4 ex.
