Sentința civilă nr. 580/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 580
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Brîndușa G.
Asistent judiciar: S. O. Asistent judiciar: D. M.
G. ier: Ana C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii formulate de reclamanta
H. A. B. cu domiciliul în B. M., str. I. S., nr. 6/8, jud. M., în contradictoriu cu pârâta SC R. S., cu sediul în B. M., B-dul T., nr. 22, jud. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezenta, pronunțarea hotărârii fiind amânată la_ și apoi la data de azi, când în urma deliberării s-a dat hotărârea de mai jos.
T.
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ reclamanta H.
B. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R. S., solicitând instanței anularea deciziei nr. 55/_ de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, reintegrarea sa în muncă pe postul deținut anterior concedierii, de lucrător comercial; plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data suspendării și apoi desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În subsidiar: reclamanta a solicitat schimbarea sancțiunii disciplinare a concedierii într-o altă sancțiune disciplinară mai ușoară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că prin decizia atacată, comunicată la data de_, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, indicându-se ca temei de drept dispozițiile art 61 lit. a din Codul Muncii și prevederile CIM lit M art 2.b).
În fapt concedierea s-a motivat susținându-se că, în calitate de angajată la punctul de lucru situat în B. M. str.Unirii nr.11, reclamanta a săvârșit abaterea disciplinară constând în încasarea consumației de un suc Prigat în
valoare de 4,5 lei de la un client cunoscut în ziua de_, după amiază, la punctul de lucru amintit, consumație pe care a trecut-o ca și protocol însușindu- și banii.
Reclamanta a învederat că decizia de concediere este nelegală și netemeinică deoarece potrivit dispozițiilor art.61 lit. a Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractual individual de muncă, contractual colectiv aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
La angajare, angajatorul are obligația stabilirii atribuțiilor postului prin fișa postului .
Apoi, angajatorul are obligația întocmirii regulamentului intern care trebuie să cuprindă și abaterile disciplinare și sancțiunile aplicate.
În temeiul prevederilor art. 263 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogative disciplinară și stabilește sancțiunea disciplinară în raport cu gravitatea abaterii, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni anterioare.
Decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamnetul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În decizia de concediere atacată nu se indică nici o prevedere din actele mai sus arătate întocmite sau care trebuiau întocmite la nivelul societății angajatoare pe care le-ar fi încălcat reclamanta și care să constituie abatere disciplinară gravă ducând la aplicarea sancțiunii concedierii.
Indicarea punctului M art. 2 lit. b din contractul individual de muncă nu se poate considera că îndeplinește această obligație, deoarece acesta prevede o obligație cu caracter general de a respecta disciplina muncii și nicidecum nu se referă la o faptă concretă a cărei săvârșire ar atrage răspunderea disciplinară.
Reclamanta a considerat că, sub acest aspect, decizia este lovită de nulitatea absolută prevăzută la art 268(2) din Codul Muncii.
Sub aspectul temeiniciei, reclamanta a învederat că sancțiunea concedierii i-a fost aplicată cu toate că nu am săvârșit nici o abatere disciplinară. În ziua și în schimbul în care se susține că a comis o abatere disciplinară în calitate de lucrător comercial și-a îndeplinit sarcinile de serviciu cu respectarea tuturor dispozițiilor legale privind activitatea gestionară, neîncălcând nici o normă, iar la terminarea programului a predat reprezentantului societății stocul de marfă și toți banii rezultați din încasări nefiind nici o obiecție din partea acestuia.
Reclamanta a arătat că acuzația adusă ca motiv al concedierii că ar fi încasat de la acea persoană vreo sumă și nu ar fi predat-o nu este adevărată este o calomnie.
În subsidiar, în situația în care ar fi luate în considerare susținerile intimatului, reclamanta a solicitat instanței a ține cont de dispozițiile codului muncii cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare, împrejurarea că nu am mai săvârșit nici o abatere disciplinară, valoarea modică a prejudiciului de care sunt acuzată, că sancțiunea concedierii este mult disproporționată față de fapta reținută, care nu poate fi considerată ca o abatere gravă și să dispuneți înlocuirea sancțiunii concedierii cu o altă sancțiune disciplinară mai ușoară.
În drept s-au invocat prevederile art.17 lit d, art. 78, art. 257, art. 258, art. 263, art. 266, art. 268 și art. 287 din Codul Muncii.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că la data de_ administratorul societății a fost înștiințată de o angajată că reclamanta și-a însușit suma de 5 lei, urmare vânzării unui suc către un client al barului, sumă despre care a făcut mențiunea că nu a fost plătită, deși a fost achitată. Confruntată fiind, reclamanta nu a recunoscut că a procedat astfel, replicând că este vorba de o altă consumație.
Pârâta a apreciat că, deși suma sustrasă este mică, abaterea este foarte gravă raportat la modul în care a acționat salariata. Asemenea angajați pot avea o influență negativă asupra celorlalți angajați și pot conduce la deteriorarea iremediabilă a relațiilor cu clienții localului.
Pârâta a învederat că nu suma furată e importantă, ci comportamentul persoanei încadrate în muncă, atât în momentul comiterii faptei, cât și ulterior.Reclamanta și-a însușit prețul încasat în fața colegei sale care a avertizat-o că greșește, a refuzat soluționarea amiabilă a conflictului și a avut o atitudine sfidătoare și neserioasă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta H. A. B. a fost angajata pârâtei SC R. S. pe postul de lucrător comercial până la data de_ când a fost concediată prin
decizia nr. 55/_ .
Anterior concedierii, prin decizia nr. 50/_, contractual individual de muncă al reclamantei nr. 46 din_ a fost suspendat cu începere de la data de_ .
Reclamanta a contestat în termenul legal decizia de concediere susținând că nu precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care pe care le-a încălcat.
Însă, contrar acestor susțineri, decizia de concediere indică expres încălcarea prevederilor contractului individual de muncă lit. M art. 2 lit. b, reclamanta însăși recunoscând că aceste dispoziții se referă la obligația de respectare a disciplinei muncii.
Afirmația reclamantei conform căreia textul punctului M art. 2 lit. b din contractul individual de muncă nu corespunde cerințelor art. 252 al. 2 lit. b din Codul muncii întrucât conține o obligație cu caracter general stabilită în sarcina sa, este nefondată.
Precizarea prevederilor statutului, regulamentului intern, contractului individual de muncă sau contractului colectiv de muncă are relevanță pentru ca
instanța să poată stabili și verifica dacă într-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile impuse acestuia.
Art. 252 al. 2 Codul muncii face distincție între descrierea faptei, adică indicarea situației de fapt în materialitatea ei -lit. a și motivarea în drept care înglobează indicarea dispozițiilor nesocotite de salariat-lit. b.
Decrierea amănunțătă și detaliată a faptei în decizia de sancționare, impusă de legiuitor prin dispozițiile art. 252 al. 2 lit. a Codul muncii republicat, permite instanței să aprecieze în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii de sancționare, chiar dacă obligația încălcată de salariat are un caracter general.
Ca atare, instanța apreciază că decizia de concediere nr. 55/_ cuprinde elementele enumerate de art. 252 al. 2 din Codul muncii republicat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că în sarcina reclamantei pârâta a reținut săvârșirea abaterii disciplinare constând în însușirea pe nedrept a sumei de 4,5 lei reprezentând prețul unui suc Prigat, preț pe care l-a încasat de la client, prin înscrierea băuturii consumate în caietul de activitate la rubrica "protocol";.
Reclamanta a negat însușirea sumei de 4,5 lei, însă în mesajul SMS trimis reprezentantului legal al angajatorului său, S. I., la data de_ ora 19:30:08, a mărturisit că a păstrat suma de 5 lei reprezentând costul sucului Prigat vândut clientului Armando.
Atât scrierea din jurnalul de activitate aferent datei de_ depus în copie la dosar, cât și nr. de telefon de pe care s-a transmis mesajul SMS menționat și conținutul acestuia au fost recunoscute de reclamantă în fața instanței.
Potrivit art. 250 Codul muncii rep., angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
gradul de vinovăție a salariatului;
consecințele abaterii disciplinare;
comportarea generală în serviciu a salariatului;
eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Raportând aceste criterii de individualizare a sancțiunii la fapta săvârșită de reclamantă, la împrejurările în care a fost comisă și la prejudicial cauzat angajatorului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de pârâtă, a desfacerii disciplinare a contractului de muncă, este disproporționată față de gravitatea abaterii disciplinare.
Astfel, abaterea disciplinară constând în însușirea sumei de 4,5 lei s-a comis în contextul în care reclamanta și-a servit propria colegă sosită la local în calitate de clientă, însoțită de un amic al administratorului societății pârâte. A încasat prețul consumației, l-a consemnat în caietul de vânzări, însă ulterior a menționat produsul vândut la cheltuieli de protocol.
Lipsa de experiență a reclamantei angajate cu doar aproximativ 2 luni anterior incidentului, dar și lipsa de instruire -pârâta recunoscând că nu i-a
prezentat o fișă a postului, sunt în măsură a atenua gradul de vinovăție al reclamantei, justificând eventuale erori în evaluarea statutului unui client, în contextul în care, potrivit protocolului creat de angajator, consumația anumitor clienți era suportată de pârâtă.
Apoi, ținând cont de prejudiciul patrimonial minor cauzat pârâtei, dar și de faptul că abaterea disciplinară sancționată nu a avut consecințe dăunătoare asupra celorlalți angajați care au dezavuat, potrivit relatărilor pârâtei, comportamentul reclamantei, instanța apreciază că reducerea salariului de bază al acesteia pe o perioadă de 3 luni cu 10 %, prevăzută de art. 248 lit. c Codul muncii, este suficientă pentru realizarea rolului educativ și preventiv al sancțiunii.
Față de aceste considerente, instanța va dispune anularea deciziei de sancționare nr. 55 /_ doar sub aspectul sancțiunii aplicate pe care o va înlocui cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%.
În temeiul principiului restabilirii situației anterioare actului anulat, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta de la data concedierii, diminuată cu reducerea salariului de bază mai sus menționată.
Instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei de plată a despăgubirii începând de la data suspendării contractului individual de muncă, respectiv_, întrucât, potrivit art.49 al. 2 Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator, prevederile art. 52 al. 2 Codul muncii nefiind întrunite.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea H. A. B. domiciliată în B. M., str. I. S., nr. 6 sc. A ap. 8, împotriva pârâtei SC R.
S., cu sediul în B. M., B-dul T., nr. 22 și în consecință:
Anulează în parte Decizia nr. 55/_ emisă de pârâtă sub aspectul sancțiunii aplicate.
Dispune înlocuire sancțiunii concedierii cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, diminuată cu reducerea salariului de bază mai sus menționată.
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii;
Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
G. Brîndușa O. S. D. M. P. Ana C.
În concediu de odihnă, Semnează grefierul șef al Secției I Civile
Red /Dact. G.B. 4 ex._
Com. 2 ex. /
