Decizia penală nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.10/A/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. I. , judecător
JUDECĂTOR : L. H. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: S. D.
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de părțile civile B. I. și B. A. în calitate de reprezentanți legali ai părții vătămate B. A. jr. și partea civilă B. I. împotriva sentinței penale nr.499 din 19 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul I. Ș. V., având ca obiect infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev.de art.183 C.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.499 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Cluj, în baza art. 334 C.pr.pen. a schimbat încadarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului I. Ș. V., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în C.-N., cu domiciliul în C.-N., str. Donath nr. 182, bl. A7, sc. 1, ap.
3, jud. C., CNP 1. din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte cu reținerea scuzei provocării, prev. de art. 183 C., cu aplicarea art. 73 lit. b C.
În baza art. 183 C., cu aplicarea art. 73 lit. b C., art. 74 lit. a C., art. 74 alin. 2- art. 76 lit. b C., a condamnat pe inculpatul I. Ș. V., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în C.-N., cu domiciliul în C.-N., str. Donath nr. 182, bl. A7, sc. 1, ap. 3, jud. C., CNP 1. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
În baza art. 71 C., i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale, pe un termen de încercare de 6 ani, calculat în condițiile art. 862 C. În baza art. 863 alin. 1 C., s-au impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare: - să se prezinte la datele fixate la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice orice informații de natură a fi putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 88 alin. 1 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii de la data de (...). În baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile B. A. sr., B. I. sr. și B. I. jr., obligând inculpatul la plata în favoarea acestora a sumei de 3465 lei despăgubiri pentru daune materiale și a sumei globale de 35.000 lei compensații pentru daune morale. S-a luat act de faptul că S. C. J. C., C. de N. nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rezoluția din 12 septembrie 2006 a P.i mun. C.-N. confirmată de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului I. Ș. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă comisă prin aceea că la data de 10 septembrie 2006 l-a agresat pe B. A. care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața. B. A. a fost transportat de urgență la C. de N. C.-N. unde cu tot tratamentul acordat a decedat la data de 16 septembrie 2006. Față de această situație, în data de 18 septembrie 2006, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj care prin ordonanța din 26 septembrie 2006 a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 din C.penal. Prin rezoluția din 23 martie 2007 dată de procuror în dos. nr. 1136/P/2006 al P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului I. Ș. V. pentru săvârșirea in fracțiunii de loviri sau vătămări corporale cauzatoare de moarte prev. de art. 183 din C.penal. Împotriva soluției de scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, sora victimei, în persoana părții civile B. I. a formulat plângere la instanță însă și-a retras plângerea, instanța luând act de retragerea plângerii prin încheiere (sent. penală nr. 585 din 11 octombrie 2007, dos. nr. (...) al T.ui C.). Prin ordonanța nr. 1267/VIII/1/2007 din 15 aprilie 2008 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., în temeiul art. 275-278 alin. 1 C.pr.pen., a fost admisă plângerea părților vătămate B. A. și B. I. și, pe cale de consecință, s-a dispus infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului adoptată de procuror în dosarul nr. 1136/P/2006 al parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și reluarea prin redeschidereaurmăririi penale față de I. Ș. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri și vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. Ulterior, prin ordonanța din 5 mai 2009 dată în dosarul nr. 167/P/2008 al parchetului de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului I. Ș. V., din infracțiunea de lovituri și vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C., în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 C., sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni fiind întocmit și rechizitoriul. Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În cursul nopții de 9 spre 10 septembrie 2006, pe terasa barului „. Z." situat pe str. R. din C.-N., s-a prezentat victima B. A. împreună cu martorul Nan G. D. A. au comandat băuturi alcoolice, victima aflându- se deja într-o stare avansată de ebrietate, așa cum a rezultată din declarațiile martorilor Ș. C., Nan G. D. și ale inculpatului I. Ș. V., precum și din raportul de constatare medico-legală în care se precizează că la internarea în C. de N. C.-N. în urma recoltării probelor de sânge, s-a stabilit că victima avea o alcoolemie de 3,90 gr %o (f. 10 d.u.p.) Victima și martorul Nan G. s-au așezat la o masă unde au comandat câte o bere, victima având și o problemă la coloana vertebrală, astfel umbla cu capul într-o parte și nu-și putea răsuci gâtul, fiind nevoită să se întoarcă cu tot corpul. Din această cauză victima și șchiopăta puțin (f. 49 d.u.p, f. 56 fond, f. 58 d.u.p, f. 85 d.u.p, f. 58 fond). În jurul orelor 2.00, pe terasa barului a apărut și inculpatul I. Ș. V. care era angajat în calitate de persoană de ordine la C. „." situat aproximativ vis-a-vis de barul „. Z." tot pe str. R. I. inculpatul a comandat o cafea și concomitent s-a mai și deplasat de câteva ori până la locul său de muncă, după care a rămas pe terasa barului „. Z." unde, așa cum rezultă din declarația martorului Ș. C. care avea calitatea de barman, inculpatul a consumat în total aproximativ 6 beri. La rândul său, martorul Nan G. D. a arătat că inculpatul era în stare avansată de ebrietate, vorbea urât și vulgar (f. 51 d.u.p, f. 58 fond). La început inculpatul a stat la tejgheaua barului însă ulterior, după ce a intrat în discuții cu victima și cu martorul Nan G., s-au așezat toți trei la o masă de pe terasă continuând să consume băuturi alcoolice. La un moment dat inculpatul și victima au început să discute contradictoriu pe teme de zootehnie, inculpatul fiind student la F. de Z., a U. A. din C., iar pe fondul consumului de alcool, victima B. A. a început să ridice tonul și chiar să-l înjure de mamă pe inculpat. Conform declarațiilor celor doi martori prezenți la fața locului respectiv Nan G. D. și barmanul Ș. C. (acesta din urmă aflându-se la momentul incidentului era afară pe terasă- f. 44 d.u.p, f. 49 d.u.p, f. 56 fond, f. 54 d.u.p- menținută în fața instanței), inculpatul I. Ș. V. s-a ridicat de la masă, l-a ridicat și pe victima B. A. de la masă prinzându-1 de o mână și de ceafă și împingându-l pe aleea care duce de la terasa barului către trotuarul străzii R. pe o distanță de circa 4-5 metri, amenințându-l și afirmând că pe el nu l-a înjurat nimeni de mamă. La data producerii evenimentului strada R. era în reparație, fiind decopertat stratul de asfalt și săpat stratul de pământ de dedesubt, astfel că între trotuar și stradă exista o diferență de nivel de aproximativ o jumătate de metru așa cum se poate observa și din planșele foto (f.36-39du.p), aspect confirmat și de martorii audiați în cauză, dar și de inculpat însuși. În declarațiile date, martorii Ș. C. și Nan G. au afirmat că l-au văzut pe inculpat când l-a împins pe victimă care în stare de ebrietate fiind, s-a dezechilibrat și a căzut pe strada decopertată de pe trotuar. P. martorilor a rămas constantă pe toată durata procesului penal, chiar și cu ocazia confruntării cu inculpatul, cu singura nuanță că martorul Ș. C. a precizat că nu a văzut efectiv momentul proiectării victimei de către inculpat de pe trotuar în stradă întrucât inculpatul era cu spatele spre el fiind interpus între victimă și martor. Potrivit susținerilor inculpatului, acesta s-ar fi îndreptat spre victimă gesticulând din mâini, iar acesta probabil s-a speriat și s-a retras cu spatele către strada care era săpată căzând pe spate datorită diferenței de nivel (f. 62 d.u.p, f. 80-89 d.u.p, f. 14-15 fond). T. menționat faptul că inculpatul nu a recunoscut de la bun început săvârșirea faptei, recurgându-se la recunoașterea din grup în vederea identificării autorului, așa cum rezultă din procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup din (...) și din planșele fotografice aferente, în prezența martorilor asistenți Forț A. și Rogoz I. C. (f.73-78 d.u.p). În cauză s-a dispus de către procuror efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra comportamentului simulat al inculpatului de către S. C. al I. C. Din R. de constatare tehnico-științifică nr. 2. din (...) psihologul serviciului criminalistic al I. C. care a efectuat testarea poligraf a inculpatului concluzionează că răspunsurile inculpatului I. Ș. V. la întrebările nr. 5, 8 și 9 (relevante cauzei cu privire la târârea și proiectarea victimei în stradă) au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (f. 139-144 d.u.p). Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 5738/III/495/(...) rezultă că moartea victimei B. A. a fost violentă și s-a datorat contuziei și dilacerării medulare în cadrul unui traumatism vertebro-medular cu interesare mielică, leziunile tanatogeneratoare putându-se produce prin cădere de la un nivel la altul (f. 10-13 d.u.p). În drept, fapta inculpatului I. Ș. V. așa cum a fost prezentată în starea de fapt constând în târârea victimei până la marginea trotuarului terasei după care l-a proiectat în stradă cu o denivelare de 0,5 metri și în urma căderii victima și-a fracturat coloana în urma unui traumatism vertebro-medular cu intersectare mielică, complicat în evoluție cu bronhopneumonie, decedând la scurt timp în spital, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. Instanța a constatat că sub aspectul laturii obiective, este lipsită de relevanță împrejurarea dacă inculpatul a împins efectiv victima, simpla târâre a acestuia (aflat în stare avansată de ebrietate și prezentând afecțiuni ale coloanei vertebrale, așadar având probleme serioase cu menținerea echilibrului) până la marginea trotuarului terasei, în contextul în care strada era în lucru, fiind decopertată și cu o diferență de nivel de 0,5 m, realizând elementul obiectiv al infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. T. relevat în acest sens că inculpatul a expus victima unei situații periculoase, poziția procesuală a acestuia fiind ea însăși în sensul că își explică căderea victimei prin aceea că în urma acțiunii de gesticulare la adresa sa, acesta s-ar fi speriat, s-ar fi dezechilibrat și retrăgându-se doi pași în spate ar fi căzut în stradă. Astfel, chiar acceptând poziția procesuală a inculpatului, este cert că inculpatul a folosit cel puținmijloace psihice asupra victimei, speriindu-l pe acesta și determinând căderea, astfel fiind supus unei loviri în înțelesul art. 180 C. Cu atât mai mult acțiunea de proiectare, prin imprimarea energiei mecanice asupra victimei adusă prin târâre la marginea trotuarului constituie un mijloc datorat energiilor puse în mișcare de inculpat, care realizează elementul material al infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la fel cum acțiunea de împingere constituie un act de violență care se datorează de această dată energiei inculpatului însuși. Sub aspect subiectiv, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu praeterinenție, săvârșind acțiunea de baza (loviri în înțelesul art. 180 C., explicitate mai sus) cu intenție directă, urmarea mai gravă- decesul victimei datorându-se culpei fără prevedere. În acest sens, este neîndoielnic că inculpatul putea și trebuia să își dea seama că victima va cădea, conducând la accidentarea gravă și decesul victimei având în vedere diferența de nivel, starea decopertată a carosabilului, alcoolemia acestuia de 3,90 gr %o, peste care se suprapunea și cu starea sanitară a victimei. Împrejurările că martorii prezenți la fața locului la momentul sosirii echipajului de salvare nu au relevat că victima B. A. ar fi fost victima vreunei agresiuni, sau aspectul că nu au fost sesizate organele de poliție nu sunt de natură a face ca asupra declarațiilor martorilor oculari să planeze suspiciuni. Aceasta întrucât, astfel cum s-a argumentat mai sus, acțiunea de lovire a victimei dobândește în înțelesul legii penale alte valențe, care se îndepărtează sensibil de noțiunea de agresiune folosită în limbajul comun. A. astfel credibil ca martorii oculari să nu fi perceput semnificația în planul drepului penal a acțiunii socialmente periculoase desfășurate de inculpat și care finalmente a condus la decesul victimei, și în aceste împrejurări să fi omis sesizarea organelor competente, situație care transpare din declarațiile date de martori care au declarat că nu s-au gândit să anunțe poliția crezând că B. A. nu se mai ridică din pricina stării de ebrietate în care se afla. Instanța a reținut în cauză și incidența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b C., întrucât, astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului, care se coroborează cu cele ale martorului Nan G. D., victima l-ar fi luat peste picior pe inculpat pe teme de zootehnie (în contextul în care inculpatul urma la acea dată cursurile facultății de profil) și ulterior i-ar fi adresat înjurături de mamă, inculpatul fiind în mod evident deranjat de această atitudine a lui B. A., acționând sub imperiul tulburării pricinuite de conduita victimei. În acest sens, instanța a apreciat relevante cauzei declarațiile martorilor Nan și Ș., care au relevat cum inculpatul a reacționat imediat la înjurăturile aduse de victima B. A., reproșându-i că pe el nu îl înjură nimeni în această manieră și apucându-l de ceafă pentru a-l îndepărta din local. Fără îndoială că reacția inculpatului a fost amplificată și de starea de ebrietate în care acesta se afla, simțământul onoarei și stimei de sine fiind cu atât mai mult prezent în conștiința inculpatului, însă o atare împrejurare nu este de natură a înlătura scuza provocării ci, dimpotrivă, a accentua efectele acesteia. Astfel fiind, în baza art. 334 C.pr.pen., instanța va schimba încadarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului I. Ș. V., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în C.-N., cu domiciliul în C.-N., str. Donath nr. 182, bl. A7, sc. 1, ap. 3, jud. C., CNP 1. din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C., în infracțiunea de loviricauzatoare de moarte cu reținerea scuzei provocării, prev. de art. 183 C., cu aplicarea art. 73 lit. b C. La individualizarea pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., reținând împrejurările săvârșirii faptei- sub imperiul stării de provocare în condițiile expuse mai sus și pe fondul stării avansate de ebrietate în care se afla inculpatul, stare de natură a amplifica reacțiile acestuia- împrejurare care va fi avută în vedere de instanță ca și circumstanță atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. 2 C., alături de recunoașterea nuanțată a săvârșirii faptei emanând de la inculpat și de starea de ebrietate sub imperiul căreia se afla victima însuși și care coroborată cu starea sanitară a lui B. A. și-a adus contribuția la crearea circumstanțelor favorabile survenirii rezultatului socialmente periculos- decesul victimei. Instanța a reținut în același timp forma de vinovăție a praeterintenției care a caracterizat acțiunea inculpatului, precum și circumstanțele personale ale acestuia, aflat la prima confruntare cu legea penală, aspect care de asemenea va fi avut în vedere de instanță ca și circumstanțăa atenuantă judiciară, prev. de art. 74 lit. a C.. Pe baza acestor criterii, în baza art. 183 C., cu aplicarea art. 73 lit. b C., art. 74 lit. a C., art. 74 alin. 2- art. 76 lit. b C., instanța a condamnat pe inculpatul I. Ș. V., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în C.-N., cu domiciliul în C.-N., str. Donath nr. 182, bl. A7, sc. 1, ap. 3, jud. C., CNP 1. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte. În baza art. 71 C., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale. În privința modalității de individualizare a executării pedepsei, s-au analizat prevederile art.861 lit.c C.pr.pen. potrivit cărora instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere când se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. În ceea ce privește persoana inculpatului I. Ș. V., instanța a apreciat că acesta nu denotă o periculozitate socială sporită. Astfel, instanța a reținut că inculpatul este infractor primar, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, aflat la o vârstă tânără și care a acționat cu praeterintenție ca și formă a vinovăției, fără să dea dovadă de agresivitate deosebită. Deși sub aspectul urmării produse, fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social, totuși, prin prisma criteriului complementar al datelor referitoare la persoana inculpatului, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului (așadar aplicarea unei sancțiuni penale fără privarea efectivă de libertate) poate conduce la reeducarea acestuia și chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. Prin urmare, în baza art. 861 C., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, calculat în condițiile art. 86 ind. 2 C., cu impunerea obligațiilor prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 1 C. În baza art. 71 alin. 5 C., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 88 alin. 1 C., instanța a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii de la data de (...). Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că părțile vătămate B. A. sr., B. I. sr. și B. I. jr. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 2450,62 lei despăgubiri pentru daune materiale (contravaloarea cheltuielilor de înmormântare) și cu suma de 50.000 lei despăgubiri pentru daune morale. La termenul de judecată de la data de (...), părțile civile și-au majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale la suma de 4950 lei, fiind atașate la dosar și înscrisuri doveditoare (f. 28). Chiar dacă cu ocazia dezbaterilor pe fond, apărătorul părților civile a pus concluzii privind acordarea de despăgubiri pentru daune materiale în sumă de 2450 lei, instanța a constatat că acesta nu a fost mandatat în mod expres în sensul de a restrânge pretențiile civile formulate, mai ales că în sensul majorării au fost depuse diligențe pentru dovedirea cheltuielilor suplimentare apărute, iar momentul procesual al majorării acestor pretenții nu a fost contestat de inculpat. Pe cale de consecință, instanța a aprciat că în exercitarea dreptului de a dispune de acțiunea civilă, părțile civile au investit completul de judecată cu pretenții materiale până la concurența sumei de 4950 lei. În ce privește cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale, instanța a constatat că acestea sunt probate până la concurența sumei de 4950 lei, în acest sens fiind înscrisurile atașate filelor f. 22-30 d.u.p, f. 28 fond. Totuși, având în vedere culpa concurentă a victimei la producerea rezultatului socialmente periculos (în favoarea inculpatului reținându-se scuza provocării, starea de ebrietate și starea sanitară a victimei contribuind la rândul său la amplificarea rezultatului), evaluată de instanță la 30%, precum și acordarea despăgubirilor potrivit întinderii culpei la producerea prejudiciului, în baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999 C.civ., instanța va obliga inculpatul la plata în favoarea părților civile B. A. sr., B. I. sr. și B. I. jr. a sumei globale de 3465 lei despăgubiri pentru daune materiale. Sub aspectul daunelor morale, instanța a constatat că părțile vătămate- rude apropiate (părinți și soră), care gospodăreau împreună cu acesta au suferit în mod indubitabil un prejudiciu de ordin nepatrimonial prin decesul victimei B. A., pentru a cărui justă și echitabilă compensare, având în vedere și contribuția victimei însăși la producerea rezultatului socielmente periculos, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata în favoarea părților civile a sumei globale de 35.000 lei compensații pentru daune morale. S-a luat act de faptul că S. C. J. C., C. de N. nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., instanța a obligat inculpatul, în calitate de parte căreia îi revine culpa infracțională, la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatul I. Ș. V. și părțile civile B. I. jr., B. I. (senior) și B. A. (senior) toate apelurile fiind formulate în termenul prevăzut de lege. Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii atacate și judecând, in baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. să se dispună achitareasa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 C. și respingerea acțiunii civile exercitate de moștenitorii victimei. În motivarea apelului, s-a arătat că la stabilirea stării de fapt instanța de fond a omis a analiza declarațiile martorilor C., B. și P., persoane care arată că imediat după producerea incidentului, la venirea medicului, nimeni nu i-a adus la cunoștință că ar fi avut loc vreo agresiune, iar din probele administrate rezultă că partea vătămată a avut o alcoolemie de 3,9 g %o, căderea sa nefiind determinată de acțiunea inculpatului, ci se datora stării în care se afla. Părțile civile au solicitat desființarea sentinței atacate și judecând, să se înlăture aplicarea disp.art.73 lit.b C. și art.74 lit.a C. și să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, cu executare în regim de detenție. În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării, cu toate că din probele administrate nu a rezultat decât că între părți s-au purtat discuții în contradictoriu și chiar dacă victima a avut o anumită atitudine persiflantă la adresa inculpatului, aceasta nu era de natură să determine reacția care a urmat, din declarațiile martorilor nerezultând că inculpatul ar fi fost înjurat de către victimă. În raport de gradul de pericol social concret al faptei, de conduita inculpatului, nu se justifică nici reținerea altor circumstanțe atenuante și în consecințe se impune majorarea pedepsei și înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. În latura civilă a cauzei, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata tuturor despăgubirilor civile, astfel cum s-a menționat în constituirea de parte civilă, ca efect a înlăturării culpei victimei și conform dovezilor existente la dosar. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că pe baza probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și în cea a cercetării judecătorești, tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt din care a rezultat că în noaptea de 19 septembrie 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice pe terasa barului Caminul o situat pe strada R. din C. N., victima B. A. și inculpatul I. Ș. V. au purtat unele discuții în contradictorii și în momentul în care victima l-a înjurat pe inculpat, acesta i-a cerut să plece, l-a ridicat de la masă de o mână și ceafă, după care l-a împins pe aleea care duce de la terasa barului către trotuarul străzii R. pe o distanță de circa 4-5 metri, astfel că victima, fiind și în stare avansată de ebrietate cu alcoolemia constatată ulterior pe baza raportului medico-legal de 3,90 g%o, s-a dezechilibrat și a căzut. Ca urmare a leziunilor suferite, victima a decedat la câteva zile la spital, stabilindu-se în raportul de constatare medico-legală din 8 ianuarie 2007, că moartea a fost violentă, leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin cădere, că între deces și cădere există legătură de cauzalitate și s-a produs datorită unui traumatism vertebro-medular complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, a confirmat împrejurarea legată de prezența sa la locul incidentului, că a stat la masă cu victima, au consumat împreună băuturi și au avut anumite discuții în contradictoriu, martorii prezenți la fața locului Ș. C. și Nan G. au afirmat că l-au văzut pe inculpat când a împins victima, martori care au avut aceeași poziție procesuală și care nu se află în relații de rudenie sau prietenie cu niciuna din părțile implicate în proces. Din modul în care s-au desfășurat faptele se poate concluziona că între acțiunea inculpatului și decesul victimei există legătură de cauzalitate, cu concursul mai multor cauze, în primul rând atitudinea provocatoare a victimei, dar și starea sa avansată de ebrietate, aspecte care nu înlătură, însă, răspunderea penală a inculpatului, ci doar o atenuează. Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că înainte de momentul în care inculpatul l-a ridicat pe victimă de pe scaun împingându-l, acesta din urmă l-a înjurat pe inculpat de mamă, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev.de art.73 lit.b C., mai ales că acțiunea de bază (lovire în înțelesul art.180 C.) nu a fost disproporționată în raport cu atitudinea victimei. Rezultatul mai grav s-a produs datorită culpei cu neprevedere, ceea ce a atras încadrarea juridică a faptei în disp.art.183 C. Față de cele de mai sus, se apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, încadrarea juridică este corectă, iar la individualizarea pedepsei, în mod judicios s-a apreciat că în raport de toate circumstanțele personale și reale se justifică și reținerea de circumstanțe atenuante în sensul disp.art.74 C. pe lângă scuza provocării prev.de art.73 lit.b C. Totodată modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, întrucât acesta nu are antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, existând suficiente garanții că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Cu privire la acțiunea civilă exercitată de părțile civile, în mod judicios s-a stabilit că au fost dovedite despăgubiri pentru daune materiale până la concurența sumei de 4950 lei cu cât s-au constituit părți civile, însă apreciindu-se culpa victimei în proporție de 30%, au fost reduse până la suma de 3465 lei. De asemenea, daunele morale acordate s-au situat la nivelul sumei solicitate, însă reduse ca efect al aplicării disp.art.73 lit.b C. proporțional cu culpa victimei. Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. apelurile declarate de inculpat și părțile civile vor fi respinse ca neîntemeiate. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul I. Ș. V. și părțile civile B. I. și B. A. împotriva sentinței penale nr.499 din 19 octombrie 2010 a T.ui C. Obligă pe inculpat și părțile civile să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și partea civilă B. I. și comunicare cu celelalte părți. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, C. I. L. H. L. S. Red.C.I./A.C. 3 ex.(...) J.fond.Firicel L.
| ← Decizia penală nr. 2043/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1326/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
