Decizia penală nr. 189/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.189/A/2011
Ședința nepublică din 24 octombrie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTOR : L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V.
T.
S-au luat spre examinare apelurile formulate de către P. de pe lângă
Tribunalul Sălaj și partea civilă H. L. R. împotriva sentinței penale nr.52 din
14 septembrie 2011 a T. S., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul B. N. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.183 C.pen., cu aplic.art.99 al.3 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. N. M., asistat de apărător ales av.Roxana Natalia Curta, fără delegație la dosar, partea civilă H. L. R. asistată de av.Tarău C., cu delegația la dosar, ambii avocați din cadrul Baroului S., partea responsabilă civilmente B. R., lipsă fiind partea responsabilă civilmente B. Ana și S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului B. N. M., depune la dosar referatul apărătorului desemnat din oficiu av.Corăbean B., din cadrul Baroului C. și declarația de apel a inculpatului care are număr de înregistrare la Tribunalul Sălaj, din data de (...). Acest apel lipsește de la dosarul cauzei, existând doar apelul parchetului și al părții civile H. L. R. S. a se considera ca introdus în termen și apelul declarat de către inculpat.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de apărătorul inculpatului.
Reprezentantul M.ui P., consideră ca fiind introdusă în termen cererea de apel a inculpatului B. N. M. iar lipsa de la dosarul cauzei a exemplarului original depus la instanță poate fi explicația unei erori materiale a serviciului de registratură al instanței.
Instanța constată că este legal investită și cu soluționarea apelului declarat de inculpatul B. N., urmând a se face cuvenitele verificări la grefa T. S. pentru a afla motivele pentru care acest apel nu a fost depus în fața instanței de control judiciar.
Având în vedere că inculpatul la momentul comiterii faptei era minor, față de disp.art.483 al.3 C. și a recursului în interesul Legii 31/2008, instanța declară ședința nepublică.
Apărătorul părții civile H. L. R., depune la dosar acte medicale care atestă șocul pe care l-a avut partea civilă în urma soluției pronunțată de cătreinstanța de fond.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P., arată că susține apelul numai sub aspectul netemeiniciei, respectiv cel referitor la solicitarea de majorare a pedepseiprincipale aplicate inculpatului. Nu susține aspectul de nelegalitate invocat de autorul motivelor de apel depuse la dosar. C. că aspectul arătat nu putea fi rezolvat datorită succesiunii soluțiilor date în cauza penală și a faptului că soluția în latura civilă nu a fost apelată de parchet, aceasta corespunzând dispozițiilor legale care nu se aplică datorită textelor legale în această modalitate.
In aceste condiții, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a laturii penale doar cu privire la refacerea procesului de individualizare a sancțiunii aplicată inculpatului ca pedeapsă principală prin prisma disp.art.72
C.pen.
S. stabilirea pedepsei aplicate inculpatului ca fiind una într-un cuantum îndreptat spre maximul special, întrucât consideră că pericolul social al faptei succintă o asemenea concluzie. Arată faptul că în speță este una din acele situații în care actele de violență raportat la victima în cauză au fost gratuite. Nu există nici un element care să conducă la concluzia că ar exista provocare din partea victimei, care să justifice violența în care a acționat inculpatul, în condițiile în care chiar și prima instanță a avut în vedere raportul de evaluare psihic social cu elementele legate de unele manifestări de violentă anterioară ale inculpatului.
Raportat la aceste circumstanțe, apreciază că sancțiunea aplicată de prima instanță este neîndestulătoare.
Susține că prima instanță a soluționat latura penală adăugând unele elemente legate de starea de fapt, considerând că există indicii că starea de fapt nu a fost cea descrisă în actul de sesizare. A. este de natură să contrazică disp.art.320/1 C., însă în această situație nu consideră că este vreun motiv care să facă invalidă sub aspectul legalității ei, deoarece elementele luate în considerare de instanță sunt de circumstanțiere personală și nu atrage nulități de natură care să provoace rejudecarea cauzei.
Celelalte expoziții le consideră legale și temeinice și solicită a fi menținute ca atare.
Apărătorul inculpatului B. N. M., în ce privește apelul parchetului, solicită respingerea ca nefondat a acestuia, considerând că nu există nici un temei pentru ca pedeapsa aplicată de instanța de fond să fie aplicată într-un cuantum ridicat.
In ce privește apelul declarat de inculpat, apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să rețină și circumstanțele atenuante și personale care sunt incidente și care rezultă din dosarul cauzei. Este vorba despre art.74 lit.a,b,c
C.pen., respectiv comportamentul inculpatului atât înainte de săvârșirea faptei, împrejurarea că nu are antecedente penale, nu rezultă că ar avea o fire agresivă, făcându-se referire strict la relațiile între colegii de clasă unde au existat mici conflicte.
La momentul săvârșirii faptei, consideră că trebuie avut în vedere și trebuia apreciat de către instanța de fond, faptul că imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a încercat să facă demersuri în a acorda primul ajutor victimei. Si acest aspect apreciază că trebuia avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei aplicate.
De asemenea, apreciază că trebuia reținută și circumstanța atenuantă prevăzută de lit.c a art.74 C.pen., respectiv comportamentul ulterior săvârșirii faptei, respectiv atitudinea sa sinceră. Acesta a revenit în aceeași zi asupra declarației și a arătat că a lovit victima cu palmă, a împins-o și aceasta a căzut la pământ. S. reexaminarea tuturor aspectelor de fapt și de drept, să se procedeze la o analiză concretă și să se rețină și circumstanțele atenuante pe care le-a motivat pe larg în motivele de apel și de asemenea să se aibă învedere faptul că acțiunea inculpatului de aplicare a unei palme se suprapune de rezultatului produs din culpă, respectiv decesul survenit după 7 zile.
S. a se avea în vedere că a fost vorba de un singur act material, cu toate că instanța de fond arată că de fapt ar fi fost mai multe lovituri. Sigur au existat discuții între persoanele prezente sau persoanele care au aflat despre incidentul care a avut loc, că ar fi fost și alte persoane care ar fi intervenit, însă un singur martor audiat în fața parchetului a arătat că într-adevăr victima ar fi fost în încercare de a-și reveni după primirea palmei.
S. a se avea în vedere toate cele invocate și să se admită apelul cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum care să reflecte și circumstanțele atenuante.
Apărătorul părții civile H. L. R., în ce privește apelul parchetului solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat pentru motivele arătate.
Referitor la apelul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat pentru motivul principal pentru că nu pot fi aplicate circumstanțe atenuante, așa cum s-a susținut în apărare, pentru că procurorul de caz în momentul în care a încadrat fapta a ținut cont de acel prim ajutor acordat victimei. Faptul și intenția inculpatului de a acorda primul ajutor a determinat în mod sigur procurorul de caz să încadreze fapta ca fiind lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, în caz contrar fiind încadrată ca omor calificat.
Susține că nu a pus în discuție sub nici un mod schimbarea încadrării juridice, dar elementele puse în discuție îl face să se gândească la acest lucru.
In ce privește apelul părții civile, arată că sunt două chestiuni caretrebuie avute în vedere de către instanță și anume unele chestiuni de fond și altele de procedură.
Din punctul său de vedere mai grave sunt cele de procedură. Instanța a judecat fondul cauzei în condițiile aplicării art.320/1 C., cu discuțiile care au fost prezentate de către reprezentantul parchetului.
Instanțele nu au interpretat și nu au aplicat în mod corect dispozițiile art.320/1 al.4 C., pentru că acest text de lege, implică prezența și existența a două condiții fundamentale pentru a se permite aplicarea acestuia.
In cauză ca să admită cererea trebuie să aibă suficiente probe pentru stabilirea faptelor și dacă există date suficiente cu privire la persoana inculpatului pentru stabilirea unei pedepse. Sigur instanța a repus cauza pe rol pentru efectuarea referatului de evaluare, dar acest demers al instanței nu a convins dacă faptele sunt stabilite. Prima condiție nu a fost cercetată de către instanță. Instanța arată în expunerea sentinței atacate că inculpatul a fost nesincer și că faptele nu sunt așa cum au fost prezentate. Atunci trebuia să se treacă la cercetarea judecătorească, să se audieze martorii audiați și la parchet pentru că actele nu vorbesc. Persoanele care au fost audiate în fața procurorului, dau anumite declarații, parțiale de regulă. In fața instanței, într- o ședință solemnă, acele persoane audiate au posibilitatea să fie interpelate de către persoanele din cauză și astfel se formează convingerea directă nemijlocită a judecătorului care soluționează cauza pentru a vedea dacă într- adevăr fapta este încadrată corespunzător și dacă pedeapsa ce se va aplica este corectă sau nu. Acest lucru nu s-a întâmplat. S-au pus unele semne de întrebare pentru că la spital părții civile i se spune „caută persoana care ți-a lovit băiatul în cap";. De aceea solicită în consecință, pe baza acestor aspecte de procedură, să fie admis apelul, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea cercetării judecătorești conform procedurii dreptului comun.
Apreciază că sunt elemente pugnitive în dosar. Dacă se va putea studia fotografiile de la dosar care relevă modul în care s-au petrecut faptele, lanivelul capului victimei există mai multe leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. Se îndoiește că palma inculpatului este un corp dur.
Susține în esență că instanța nu a avut suficiente probe ca să poată pronunța soluția. Probele de la urmărire penală, nu au fost suficiente și legal administrate.
Nu s-au stabilit toate persoanele care au atins victima înainte ca această să cadă.
Apreciază că s-ar putea afla adevărul și este o șansă de a obține și liniștea părții vătămate.
Această șansă trebuie să dea posibilitatea părții vătămate să-și valorifice această șansă.
In ce privește aspectele de fond, arată că victima este unicul fiu al părții vătămate. A fost singur între străină, la un bar, așteptând prietena care locuia în apropiere. Inculpatul era din zonă, într-un anturaj de prieteni din zona sa de locuință. V. nu a avut nici un comportament agresiv cu nimeni din acel local. Era singur, era cu 20 cm mai scund decât inculpatul, cu 10 kg mai slab și a fost victima unei persoane care a vrut să-și facă singur dreptate.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepsei orientate spre maximul special dedus conform tuturor reducerilor care se aplică în această situație, respectiv ½ pentru că a fost în timpul minorității, cu 1/3 pentru că s-a procedat pe procedura simplificată în cazul în care se va menține sentința sub acest aspect.
Pedeapsa de 3 ani cu executare i se pare mult prea mică.
Modul în care s-au desfășurat faptele, diferența de statură dintre cele două persoane și lipsa de sinceritate a inculpatului este esențială pentru soluționarea acestui caz.
Reprezentantul M.ui P., referitor la apelul declarat de inculpatul, solicită reducerea pedepsie și să fie admis apelul părții civile cu privire la solicitarea de majorare a pedepsei, întrucât coincide sub aspectul solicitării și argumentației motivelor parchetului.
In ceea ce privește problema rejudecării la prima instanță, arată că, în final, se pune problema de atitudine a instanței. Prima instanță este clar că a avut un dubiu cu privire la starea de fapt. Ar fi trebuit să-l valorifice în cursul procedurii art.320/1 C. De altfel în cauză s-a și făcut o cerere expresă de a nu se aplica al.1. Instanța a respins-o, ceea ce însemna că orice referire la o stare de fapt diferită de cea din rechizitoriu nu ar trebui să apară. In mod normal, constatându-se acest dubiu ajunge la concluzia că se impune rejudecarea.
In primul rând acest dubiu, s-ar putea să nu existe și în ceea ce privește instanța de control judiciar, apelul fiind cale devolutivă și permite instanței să refacă inclusiv raționamentul cu privire la situația dedusă judecății și subliniază că opiniile instanței s-au reflectat doar în individualizarea pedepsei. Instanța poate folosi o argumentație diferită care să se încadreze în dispozițiile legale și atunci este inutilă rejudecarea, însă pe de altă parte, această problemă a rejudecării pentru motivul arătat presupune că trebuie să existe la bază un argument substanțial care să genereze această soluție, astfel încât să existe cel puțin potențial să se ajungă la un alt rezultat.
Din punctul său de vedere astfel de soluție în această speță nu este temeinică. Ar fi cât se poate de legală pentru că în final chiar dacă acceptăm că victimei i s-au aplicat mai multe lovituri, prin contextul în care probele din dosarul cauzei nu au valoare prestabilită și raportul de constatare medico- legală trebuie coroborat cu declarațiile martorilor, că nu avem alte elemente, finalitatea rejudecării ar fi una extrem de redusă prin prisma acestui suport de a afla adevărul sau că adevărul este diferit cu atât mai mult cu cât în finalelementele esențiale pentru care există indicii temeinice se referă la o infracțiune praeter intenționată și nu există elemente sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că am avea măcar ipotetic problema unei tentative de omor.
In aceste condiții, o rejudecare a cauzei apare ca inutilă.
Rămâne la latitudinea instanței. Problema este serioasă, a apărut în foarte multe cauze și ea ține de o corectă aplicare a normelor de procedură.
C. că apelul este fondat prin prisma elementelor legate de individualizarea judiciară.
Apărătorul inculpatului B. N. M., cu privire la apelul părții civile, solicitărespingerea acestuia. In cauză, din punct de vedere procedural, la primul termen s-a pus în discuție solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, s-a admis cererea, ulterior s-a repus cauza pe rol pentru efectuarea referatului de evaluare și s-a repus în discuție de către reprezentantul părții vătămate faptul că în cauză nu este admisibilă cererea în procedura simplificată.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, aplicarea unei lovituri care a cauzat căderea victimei la pământ și ulterior survenind decesul victimei. Nu cunoaște dacă au existat și alte persoane. Nu au reușit să aducă în fața procurorului alți martori deoarece toți au fost rezervați. Toți martorii sunt din acel cartier, prieteni ai inculpatului și chiar era în interesul inculpatului ca aceștia să fie audiați. Fiecare s-a rezumat la a declara ceea ce s-a consemnat în dosar.
Arată că inculpatul regretă fapta, a fost vorba de o acțiune materială accidentală. Inculpatul a dorit să-i aducă o corecție deoarece victima i-a adresat cuvinte jignitoare. Susține că nu poate fi vorba de o intenție.
Apărătorul părții civile H. L. R., în replică, arată că nu încearcă să schimbe încadrarea juridică în cadrul cercetării judecătorești ci încearcă săobțină pedepsirea tuturor persoanelor implicate.
Partea civilă H. L. R., susține cele spuse de avocatul său.
Partea responsabilă civilmente B. R., arată că regretă cele întâmplate șilasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul B. N. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă celeîntâmplate. Are încredere în instanță că se va lua o hotărâre corectă.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 52 din 14 sept.2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost condamnat inculpatul B. N. M. (fiul lui R. și Ana, născut la data de (...) în Z., județul S., domiciliat în Z., strada C., nr.79, J., CNP 1., fără antecedente penale, necăsătorit, ocupația: elev); în baza art.183 Cod penal, cu aplic.art.99 alin.3 Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, la 3 ani închisoare. În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe timpul executării pedepsei. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 02 mai 2011, la zi. În baza art.7 din Legea 76/2008, s-a încuviințat prelevarea probelor biologice de la inculpatul condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, care se va realiza conform art.7 alin.2 din aceeași lege. În baza art.5 din Legea 76/2008 i s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.G.D.J. a profilului său genetic. S-a costatat că soluționarea laturii civile a cauzei face obiectul dosarului nr.(...). Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință tribunalul soluționând cauza exclusiv pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, așa cum prevăd dispozițiile art.3201Cod procedură penală, apreciat de instanță ca suficient pentru dezlegarea pricinii, și anume: declarațiile inculpatului ( f 4-6, 7-9) - declarațiile martorilor Dan A. D., C. G., P. Dan A., R. M., B. C., S. G. I., T. I. A., C. E., B. A. Ana M., B. F. A. ( f. 79-96 , 98-99) proces verbal de cercetare la fata locului, proces verbal de reluare a cercetării la fata locului, fotografii judiciare (f.39-49), înregistrări de imagini- mijloace materiale de proba, raport de constatare medico-legala ( f.74-77), a reținut în fapt, următoarele: La data de (...), organele de politie din cadrul Politiei Municipiului Z. s- au sesizat din oficiu despre faptul ca in seara zilei de (...), în jurul orelor 22,00 , un tânăr cu identitate necunoscută , a fost agresat in fata barului S. Bar situat in Z., cartier O., strada M. nr 2, dupa care a fost transportat cu ambulanta la S. J. de U. Z. și de aici cu diagnosticul comă gradul III si hematom extradural stang si fractura temporala stanga, a fost transportat la S. C. J. de U. T. M. In urma investigatiilor efectuate s-a stabilit identitatea victimei , aceasta fiind N. G. B. , în varsta de 22 de ani , și s-a stabilit ca agresorul este inculpatul B. N. M. V. N. G. B. a fost internata la S. C. J. de U. T. M. in perioada (...)-(...), dată la care a decedat. V. N. G. B., locuia efectiv in localitatea D. judetul S. , împreuna cu mama sa, partea vătămată H. L. R. , tatal sau fiind decedat si neavând alți frați sau surori. Intrucât anterior mutării in localitatea D. victima a locuit in Z. , unde avea mai mulți prieteni , aceasta obișnuia , mai ales in zilele de sărbătoare , să vină la prietenii săi din Z. si chiar sa rămână peste noapte la aceștia. La data de (...), fiind ziua de P., în jurul amiezii , victima N. G. B. s-a deplasat cu o mașina de ocazie din localitatea D. in localitatea Z. , mama victimei cunoscând acest lucru si punându-i cu el mâncare și o sumă de bani; în jurul orelor 21,00 , victima N. G. B. s-a deplasat la barul S. Bar din cartierul O. al localității Z. și s-a așezat la o masă , consumând bere și discutând cu martorul C. G. . În bar se aflau mai mulți tineri din cartierul O., printre care si inculpatul B. N. M. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați in cauză si din imaginile surprinse pe camera de luat vederi, amplasata in interiorul S. Bar , victima nu a avut vreun comportament agresiv și nici nu prezenta vreo urma de violență vizibilă, la momentul apariției în bar. La un moment dat, una dintre persoanele aflate în bar a reclamat patronului barului , martorul C. E. , faptul ca victima N. G. B. intenționa să consume din halba sa de bere, întrucât s-a apropiat de aceasta. În acel moment, martorul C. E. , având in vedere si faptul ca victima era in stare de ebrietate si pentru a evita vreun conflict intre aceasta si ceilalți tineri din cartierul O., a scos-o pe aceasta afară din bar si i- ar fi cerut sa meargă acasă. D. cei doi , afara din bar au ieșit mai mulți tineri, printre care si inculpatul B. N. M. , aspect surprins si pe camera de luat vederi. V. a fost condusa de către proprietarul barului o anumită distanță înspre centrul orașului , insă , după aceea victima a revenit in fata barului, având un comportament necontrolat. Inculpatul B. N. M., deranjat de comportamentul victimei, care vorbea tare sau țipa, i-a aplicat victimei o lovitura cu palma în zona feței, aceasta cazând la pământ și lovind cu partea laterala a capului suprafața asfaltică. In urma căzăturii victima a rămas la pământ in stare de inconștienta iar inculpatul, ajutat si de alte persoane, a stropit-o cu apă pentru a-și reveni . La scurt timp a sosit la fata locului ambulanta si victima a fost transportata la S. J. de U. Z. D. investigațiile medicale efectuate aici s-a constatat faptul ca victima se afla intr-o stare grava si a fost transportată la S. C. J. de U. T. M., unde, la data de (...) a decedat. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legala întocmit in cauza, moartea numitului N. G. B. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute in urma unui traumatism cranio-cerebral grav cu fractura craniana lineara temporala stânga cu iradiere in baza hematom epidural fronto-parietal stâng operat , hematom subdural parietal drept, edem cerebral, hemoragie leptomeningeniala emisferala dreapta, contuzie-dilacerare cerebrala temporala dreapta , contuzie intracerebrala temporala stanga , hemoragie secundara de trunchi cerebral , complicat in evolutie cu pleurezie serofibrinoasa , bronhopneumonie bilaterala masiva , bronsiolita purulenta obstructiva , edem pulmonar , stare septica . In cursul necropsiei medico- legale s-au constatat si o serie de leziuni traumatice primare superficiale in curs de vindecare , constând in excoriatii frontofaciale drepte si echimoza cot drept. Leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de lovire directa cu corp dur contondent urmata de cădere si lovire de suprafețe dure , posibil in cadrul unei heteroagresiuni si au legătura de cauzalitate directa necondiționată, cu decesul victimei care poate data din data de (...). Prin declarațiile date in cauză, în timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și declarațiile sale se coroborează cu celelalte mijloace de proba administrate în cauză inclusiv declarațiile martorilor audiați. De asemenea, constatările făcute cu ocazia cercetării locului faptei, se coroborează cu declarațiile date in cauza de către inculpat, referitor la modul de comitere a faptei. În drept, fapta inculpatului minor B. N. M. , de a aplica o lovitura cu palma (sau pumnul) victimei N. G. B., lovitură urmată de căderea victimei si de impactul zonei temporale cu asfaltul, după care în urma leziunilor suferite victima a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută si pedepsită de dispozițiile art. 183 Cod penal, urmând a fi condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, după reducerea limitelor legale de pedeapsă, de la 5 la 15 ani închisoare, cu 1/2 și apoi cu 1/3 , în conformitate cu prev. art 99 alin 3 Cod penal și respectiv art.3201 Cod procedură penală; în urma reducerilor succesive, limitele legale de pedeapsă sunt, de la 1 an și 8 luni la 5 ani, închisoare. La cuantificarea și individualizarea pedepsei, în cadrul noilor limite, instanța făcând aplicarea prev.art.72 Cod penal, s-a orientat spre o pedeapsă ușor peste medie, ținând cont de gravitatea faptei și consecințele acesteia, respectiv suprimarea vieții unui tânăr în vârstă de 22 de ani, aflat la începutul integrării sociale și care este singurul copil al unei familii monoparentale, tatăl său fiind de asemenea decedat; s-a luat în considerare și faptul că limitele legale de pedeapsă, au fost oricum mult diminuate datorită unor împrejurări de natură obiectivă (starea de minoritate a inculpatului,la limita majoratului)sau procedurale, raportat la conținutul socialmente periculos al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului. Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul nu are antecedente penale însă din raportul de evaluare psihosocială (f 71;72) și imaginile surprinse de camera video aflată în local (f.133 u.p.), rezultă că acesta are în general un comportament agresiv și recalcitrant față de cei din jur, care denotă un grad scăzut de integrare socială. De asemenea, instanța are unele rezerve în ce privește sinceritatea inculpatului și a unora dintre martorii aflați în anturajul său, cu privire la evenimentele care au avut loc în afara localului, în sensul că inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură cu palma. Din fotografiile judiciare aflate la dosar și concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă ca fiind posibilă aplicarea mai multor lovituri de către inculpat, inclusiv cu pumnul sau ca victima să se fi lovit din nou, în încercarea pe care inculpatul și ceilalți tineri au făcut-o pentru a o ridica în picioare sau șezut, pe fondul stării de ebrietate a acesteia și a loviturilor deja primite. Aceste posibile împrejurări sunt desigur irelevante în ce privește existența și încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului însă pot pune într-o lumină nefavorabilă persoana acestuia. În ce privește comportamentul victimei N. G. B., a cărei prezență se pare că nu a fost agreată în grupul de tineri aflat la localul S. Bar din cartierul O. al localității Z., victima fiind dintr-o altă localitate, nu se poate reține că acesta din urmă ar fi avut o atitudine turbulentă și provocatoare. Dimpotrivă unii martori susțin că victima, chiar dacă era sub influența alcoolului, a încercat să socializeze cu grupul tinerilor aflați în local, însă datorită atitudinii ostile din partea acestora, s-a ajuns în situația tragică ca acesta să-și piardă viața datorită in primul rând comportamentului agresiv și lipsit de empatie din partea inculpatului. Raportat la circumstanțele mai sus enunțate, privind persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei, prev. de art.52 Cod penal, nu poate fi atins prin suspendarea condiționată a acesteia, conform art.81 Cod penal, astfel cum s-a solicitat în apărare. Fiind vorba de pedeapsa închisorii cu executare, instanța a facut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal, privind pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei. În baza art.350 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului raportat la pedeapsa aplicată și conduita acestuia față de membrii familiei și a dedus (scade) din pedeapsă prevenția, începând cu data de 02 mai 2011, la zi. Împotriva sentinței sus menționate au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, partea vătămată H. L. R. și inculpatul B. N. M. Reprezentantul M.ui P. a solicitat desființarea sentinței atacate doar sub aspectul netemeiniciei, solicitând majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului, nemaisusținând aspectul de nelegalitate invocat de autorul motivelor de apel depuse la dosar. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată prin reținerea de circumstanțe atenuante care sunt incidente în dosarul cauzei, iar partea vătămată a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei rețineri a incidenței disp.art.320/1 C. deoarece inculpatul nu a fost sincer în declarația dată în fața instanței nerecunoscând în totalitate fapta descrisă în rechizitoriu și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatuluiconsiderând că pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare este mult prea mică raportat la gravitatea faptei comise. Analizând apelurile promovate din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.371 și urm. C. Curtea constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente: În opinia noastră instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp.art.3201 C. și a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că inculpatul minor B. N. M. a aplicat o lovitură cu palma sau pumnul victimei N. G. B., lovitură urmată de căderea victimei și de impactul zonei temporale cu asfaltul după care în urma leziunilor suferite victima a decedat. Cu ocazia audierii în mod direct și nemijlocit de către instanță inculpatul a arătat că are cunoștințe despre fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia și dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește în totalitate recunoscând fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței. Procedura introdusă de art.320/1 este una de dată recentă ca urmare a apariției Legii 202/2010 iar practica și doctrina judiciară nu au cristalizat un punct de vedere unitar cu privire la aceasta. Curtea de apel opinează că textul legal menționat impune ca probele administrate pe latură penală să permită stabilirea certă a faptei reținute în sarcina inculpatului, iar la dosarul cauzei să existe suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite aplicarea unei pedepse. Potrivit art.69 Cpp declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului doar în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or în cauza dedusă judecății instanța de fond , pentru a pronunța o soluție de condamnare , nu a avut în vedere doar declarația inculpatului prin care a solicitat a fi judecat în baza procedurii simplificate ci întreg materialul probator administrat în cauză neavând nici un dubiu cu privire la starea de fapt reținută în sarcina inculpatului. A. cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fi aplicat mai multe lovituri victimei nu contrazic starea reținută în rechizitoriu ci constituie doar un criteriu de individualizare a pedepsei. Ca atare critica adusă de către partea civilă cu privire la greșita aplicare a acestor dispoziții este nefondată. Faptei reținute în sarcina inculpatului i s-a dat o corectă încadrare juridică respectiv s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. aplicarea rt.99 și urm. Cp Instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare care în opinia noastră a fost just individualizată având în vedere că inculpatul a comis această faptă în stare de minorat ceea ce impune reducerea pedepselor prevăzute în partea specială a Cdului penal de la 5-15 ani închisoare cu jumătate, conform disp.art.109 C., astfel limitele de pedeapsă situându se între 2 ani și 6 luni și 7 ani și 6 luni închisoare. Ca urmare a reținerii incidenței disp.art.320/1 alin.7 C. aceste limite de pedeapsă se reduc cu încă o treime încadrându-se între 1 an și 8 luni și 5 ani închisoare. În atare condiții aplicarea unei pedepse îndreptate înspre mediu este în opinia noastră justă. În mod corect s-au avut în vedere în procesul de individualizare criteriile generale prev. de art.72 C. , gravitatea concretă a faptei comise, urmarea deosebit de gravă a acestei acțiuni ilicite a inculpatului, respectiv pierderea unei vieți omenești, dar și faptul că această faptă a fost comisă cuintenție depășită, inculpatul neacționând nici un moment în dorința de a suprima viața victimei. A aplicat o singură lovitură cu pumnul acestei, ceea ce a determinat căderea victimei care s-a lovit cu capul de suprafața asfaltică. Mai trebuie menționat că inculpatul la momentul comiterii faptei era minor, era lipsit de antecedente penale, a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal și a acționat de o asemenea manieră să reducă durata procedurilor. Apreciem că o pedeapsă trebuie să constituie nu doar un mijloc de constrângere a inculpatului așa cum dorește partea civilă a cărei suferință este facil de înțeles ci un mijloc de reeducare a acestuia. Pedeapsa este de neconceput fără cauzarea unei anumite suferințe, fără impunerea unei privațiuni sau restricții inculpatului și fără blamul dezaprobării ce o însoțește, dar asta nu înseamnă că represiunea este scopul pedepsei. În realitatea scopul ei este mult mai complex presupunând preocuparea de îndreptare a inculpatului dar și prevenția specială și generală. Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză conform dispozitivului. Va deduce perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 2 mai 2011 la zi și va menține starea de arest a inculpatului conform dispozitivului, constatând că pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și de la o eventuală executare a unei pedepse subzistând totodată și temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive privative de libertate față de acesta, se impune această măsură. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE : În conformitate cu prevederile art.379 pct.1 lit. b C. respinge ca nefondate apelurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, partea vătămată H. L. R., cu domiciliul în Z. str. T. V. nr.39, Bl.G164, apt.130 și cu reședința în D. nr.85 , jud. S. și inculpatul B. N. M., fiul lui R. și Ana, n. la (...), în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.52/14 septembrie 2011 a T. S. În baza art.350 C. menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata arestului preventiv începând cu data de (...) la zi. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu în favoarea av. CORABIAN B. ANIKO, ce se va avansa din FMJ. Obligă inculpatul apelant și partea vătămată H. L. R. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de câte 200 lei fiecare restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 10 zile la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2011 în prezența inculpatului arestat. PRES., JUDECĂTOR, GREFIER M. Ș. L. M. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 760/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1231/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
