Decizia penală nr. 363/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.363/2011
Ședința publică din 16 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R. - judecător
JUDECĂTORI : L. M.
: ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul I. T. împotriva sentinței penale nr.539 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz a unui conducător de autovehicule de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev.și ped.de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. T. asistat de apărător desemnat din oficiu - av. Petre C. A. și apărător ales Gyori I. S., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să facă completări la acestea în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat conformmotivelor de recurs depuse la dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, solicită rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată sau reducerea pedepsei aplicate acestuia, sub minimul special prevăzut de lege..
Ca o primă critică, susține că sentința atacată nu a fost motivată, instanța limitându-se la o singură frază pentru a explica apărările inculpatului, arătând că „apar ca lipsite de logică";. Conform art.356 lit.c C.pr.pen., expunerea unei hotărâri trebuie să cuprindă analiza probelor și elementelor de fapt pe care se sprijină soluția, astfel că instanța era obligată să facă o analiză a probelor și să răspundă detaliat la aceste aspecte.
Lipsa motivării hotărârii este caz de casare. D. în acest sens o decizie a
Î.C.C.J., care solicită a fi avută în vedere ( fila 16).
În cazul reținerii cauzei spre rejudecare, solicită achitarea inculpatului, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia sub minimul special.
A invocat excepția nulității actelor de urmărire penală, pe motiv că în cursul urmăririi penale au fost încălcate dispoz. art.2,3,6,171,172 din C.pr.pen. și art.6 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A depus la parchet o cerere de a studia dosarul, cerere care i-a fost respinsă pe motiv că faza de urmărire penală este secretă și că nu s-au finalizat cercetările. A depus o cerere în probațiune și nici măcar nu a fost înregistrată, această cerere fiind obligată să o trimisă prin fax și poștă. După cum se știe urmărirea penală nu este secretă ci doar nepublică.
În situația în care putea analiza actele dosarului, putea formula cereri în probațiune. Toată probațiunea a efectuat-o doar în primă instanță, însă apreciază că instanța trebuia să sancționeze acest comportament al parchetului.
Acest dosar este extrem de relevant, poliția îl oprește în trafic pe inculpat, utilizează o fiolă neomologată, întocmește un proces verbal de constatare semnat, în calitate de martor, de către un alt agent care era în patrulare ( motiv de nulitate a procesului verbal).
Prima instanță nu se pronunță cu privire la aceste apărări, dar concluzionează că săvârșirea faptei rezultă din: procesul-verbal de constatare
(încheiat în condițiile arătate, legea interzicând audierea agentului în calitate de martor, care, de altfel, arată că nu a fost prezent la întocmirea procesului verbal, semnându-l ulterior, a doua zi.), din declarațiile inculpatului și a martorului V. M., precum și din actele întocmite cu ocazia prelevării probelor biologice ( probă inexistentă, astfel de cate neexistând la dosar).
Mai mult, textul de lege impune două condiții pentru ca persoana care conduce autoturismul să fie supusă la recoltarea probelor biologice: testarea cu un mijloc tehnic certificat și concentrația de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat). Evident, rezultă din probe că nici una dintre condiții nu sunt îndeplinite în speță. Inexistența concentrației de 0,40 grame pe litru a făcut inculpatul să recunoască faptul că a consumat alcool, dar conform legii penale nu este obligat să se supună recoltării probelor biologice. Nu a existat intenția lui de a se sustrage de la recoltare, în condițiile în care acesta a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și a suflat în fiolă. In acest sens sunt și statuările Curții Constituționale depuse la dosarul cauzei, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Referitor la certificatul de garanție depus de organul de urmărire penală, arată că, în fapt s-a solicitat a se depune certificatul de omologare și verificare metrologică a fiolei utilizate, ceea ce parchetul nu a făcut.
Este clar că în speță, fiola alcooltest utilizată nu îndeplinește cerințele legale, nefiind omologată și verificare metrologic și nu stabilește concentrația de alcool în aerul expirat.
Există așadar îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, soluția nefiind bazată pe probe certe, sigure, complete.
Concluzionând, solicită achitarea inculpatului apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind intenția, iar fapta nu este prevăzută de legea penală. Așadar, solicită aplicarea principiului in dubio pro reo, soluția ce se impune, fiind achitarea inculpatului.
Referitor la încălcarea prev.art.385/9 pct.14 C.pr.pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate în raport cu prev.art.72 și 76
C.pen., susține că instanța a reținut dispoz. art.74 lit.a și art.76 lit.d C.pen, fără însă a da eficiență practică acestor dispoziții.
Solicită a se avea în vedere la soluționarea cauzei, atitudinea sinceră a inculpatului, împrejurarea că a colaborat cu organele de urmărire penală și este încadrat în muncă.
Reprezentantul M.ui P. susține că recursul este fondat în ce privește motivul de casare prev. de art.385/9 pct.10 C.pr.pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpatului, de natură ainfluența soluția procesului.
Chiar dacă cererile formulate și excepțiile invocate nu se dovedesc fondate, instanța avea obligația a le analiza în mod detaliat și a se pronunța asupra lor, în baza textelor de lege aplicabile. S-a constatat că instanța a reținut că se impune unirea excepțiilor cu fondul cauzei, după care, în considerentele hotărârii, nu se regăsesc ca fiind soluționate excepțiile.
Apreciază că nu este incident vreun caz de nulitate absolută a urmăririi penale, de altfel se poate observa că cererea formulată de apărătorul inculpatului de a i se asigura accesul la dosarul cauzei după încheierea urmăririi penale, a fost formulată în cursul lunii august 2010 și a fost atașată ca dovadă la acea solicitare, din care rezultă că avocatul a fost angajat pentru a-l reprezenta pe inculpat în fața Judecătoriei T.
Susținerea apărătorului inculpatului că nu a avut acces la dosarul de urmărire penală, nu este de natură a încălca în vreun fel drepturile inculpatului. În fața instanței de judecată s-a invocat atât această nulitate cât și excepția de nulitate a procesului verbal de constatare, cu privire la care instanța de judecată nu s-a pronunțat în nici un fel.
Astfel fiind, apreciază că se impune admiterea recursului declarat și a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond pentru a se pronunța asupra tuturor excepțiilor invocate.
Referitor la solicitarea de achitare, în situația în care cauza va fi rejudecată de instanța de recurs, apreciază că nu este întemeiată, dar cum susținerile au fost în principal pe rejudecarea cauzei, de către instanța de fond, apreciază că nu se impune a pune concluzii pe apărările subsidiare ale inculpatului.
Solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Turda, cu obligația de a se pronunța asupra excepțiilor invocate de inculpat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că nu a solicitat nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă.
Inculpatul I. T., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 539 din (...) pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul I. T. - fiul lui V. și A., născut la data de (...) în comuna I., jud. C., domiciliat în comuna I., sat I., nr. 225, jud. C., cetățean român, studii - 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, șofer la SC Ben - Ben SRL, fără antecedente penale, C.N.P. 1. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz a unui conducător de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 Cod pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a Cod pen., iar în baza art. 81 Cod pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în baza art. 359 Cod pr. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin.1 Cod pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu Tomsa Stoian Tudor s- a avansat din FMJ.
Instanța de fond a reținut că prin R. nr.384/P/2010 al P. de pe lângă
Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul I. T. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, modificată.
S-au atașat dosarului de urmărire penală: proces verbal de constatare a infracțiunii și de consemnare a refuzului la recoltarea de probe biologice - f. 5, declarațiile învinuitului - f. 6-13, fișă de cazier judiciar - f. 14 și declarații de martori - f. 15-17.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, precum și martorul V. M. S.
Analizând actele si lucrările dosarului, în baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de (...), în jurul orelor 24.30, inculpatul I. T. după ce a consumat băuturi alcoolice la localul Z. de pe raza comunei I., s-a urcat la volanul autoturismului marca VW Golf cu nr. de înmatriculare (...), însă în momentul în care a încercat să întoarcă autoturismul nu a apreciat corect distanța și a intrat cu partea din spate într-un pârâu aflat în imediata apropriere a localului, însă cu ajutorul unor persoane aflate în local s-a reușit scoaterea mașinii din pârâu.
În continuare, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul pe raza comunei I. pe DJ 107 M, unde în dreptul imobilului cu nr. 113 a fost observat de o patrulă de jandarmi aflată în serviciul de patrulare, care i-a făcut semne regulamentare pentru a opri autoturismul în vederea efectuării controlului și acesta nu a oprit la semnul regulamentar și a continuat deplasarea, prin intermediul stației de emisie - recepție fiind sesizate organele de poliție din cadrul Poliției comunei I., care au procedat la oprirea în trafic a autoturismului. Cu această ocazie, organele de poliție au constatat faptul că inculpatul emana vapori de alcool și fiind testat cu fiola alcooltest din dotare, s-a înverzit în proporție de 1., motiv pentru care organele de poliție i-au solicitat să se deplaseze la S. M. T. pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă inculpatul a refuzat acest lucru, de față aflându-se și martorul V. M. S., audiat în cauză.
În fața instanței de fond însă (f. 17 dosar), inculpatul a prezentat o altă versiune, susținând că nu a dorit să se supună recoltării probelor biologice deoarece, dacă nu are peste 0,4 nu are rost să se supună.
Instanța de fond a apreciat că atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului, denotă în mod vădit nesinceritatea acestuia.
Împrejurarea că inculpatul a refuzat să se supună testării alcoolemiei rezultă din coroborarea procesului verbal de constatare a infracțiunii și de consemnare a refuzului la recoltarea de probe biologice (f. 5 dosar u.p.), declarațiile inculpatului (f. 6-13 u.p., f. 71 dos. jud.) și ale martorului V. M. S. (f. 15-17 u.p., f. 32 dos. jud.), precum și din actele întocmite cu ocazia solicitării prelevării de probe biologice.
La aprecierea pericolului social al faptei inculpatului, instanța a apreciat că trebuie avută în vedere nu doar încadrarea în conținutul constitutiv al acestei infracțiuni ci și împrejurările săvârșirii faptei. Astfel, s- a constatat că săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei a fost prevăzută de legiuitor ca o infracțiune de pericol, simplul refuz fiind considerat ca aducând o atingere gravă siguranței circulației pe drumurile publice, legiuitorul apreciind că acest lucru este chiar mai grav decât conducerea sub influența băuturilor alcoolice având o concentrație peste limita legală, lucru lesne de observat din cuantumul pedepselor prevăzute. Inculpatul, înțelegând să procedeze în acest mod, a dovedit o lipsă totală de respect față de normele care reglementează circulația pe drumurile publice. În ceea ce privește motivările acestuia, cu privire la refuzul de a se supune recoltării de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, instanța de fond le-a apreciat ca fiind lipsite de logică, în contextul urmărilor pe care le presupune atitudinea acestuia de refuz.
În drept, fapta inculpatului I. T., care în data de (...), în jurul orelor
24.30 a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare (...) pe raza comunei I., iar la solicitarea organelor de poliție, a refuzat a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. si ped. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
Ținând cont de caracterul penal al faptei comise, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă penală conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod pen., cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, întrucât nu figurează cu antecedente penale, de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz a unui conducător de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 Cod pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod pen.
Sub aspectul modalității de executare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în baza art. 81 Cod pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 82 Cod pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod pr. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu Tomșa Stoian Tudor s- a avansat din FMJ.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Turda, în termen legal,inculpatul I. T. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs cu consecința, fie a achitării inculpatului în temeiul art.10 lit. b sau d C.pr.pen., fie a reducerii cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță.
S-a arătat în motivarea recursului, în primul rând că sentința atacată nu este motivată, instanța nu a analizat probele pe care se sprijină soluția, iar cu privire la excepțiile și apărările inculpatului, instanța nu s-apronunțat, limitându-se la a spune doar că „apar ca lipsite de logică";. Au fost încălcate astfel dispoz. art.356 lit.c C.pr.pen., în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9 C.pr.pen.
Apoi, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de care este acuzat inculpatul, s-a arătat că aceasta nu este dovedită în mod cert în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia pentru că:
1) în cursul urmăririi penale, s-a încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil, avocatului său fiindu-i interzis accesul la actele dosarului, neavând astfel posibilitatea de a face o apărare efectivă;
2) nu există probe certe ale comiterii faptei, cele pe care s-a bazat instanța nefiind legal administrate. În acest sens, s-a arătat că: a) procesul verbal de consemnare a refuzului este lovit de nulitate, pe de o parte, pentru că a fost semnat în calitate de martor de către un agent de poliție, aflat în patrulare, iar pe de altă parte, acesta nici nu a fost prezent la momentul întocmirii procesului verbal, ci l-a semnat a doua zi; b) se invocă în sprijinul soluției o probă inexistentă - actele întocmitecu ocazia prelevării probelor biologice;c) nu au fost dovedite în cauză condițiile legale pentru existența obligației supunerii la recoltarea de probe biologice - testarea cu un mijloc tehnic certificat și concentrația de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, pentru că nu s-a depus certificatul de omologare și verificare metrologică a fiolei utilizate și nu s-a stabilit cu aceasta, concentrația de alcool în aerul expirat;
3) instanța a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului, întrucât, deși a reținut dispoz. art.74 lit.a și art.76 lit.d C.pen. nu a dat eficiență practică acestor dispoziții.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată , în baza lucrărilor și materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz.art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
La termenul din (...), apărătorul inculpatului a depus în scris și a susținut și oral, o cerere prin care se invocă nulitatea actelor de urmărire penală, întemeiată pe aceleași motive, ca și cele expuse în motivarea prezentului recurs (încălcarea dreptului la apărare, prin imposibilitatea studierii dosarului în cursul urmăririi penale); excepția nulității procesului verbal de constatare a infracțiunii deduse judecății (motivată prin calitatea martorului asistent și data la care a fost semnat procesul verbal de către acesta și legalitatea mijlocului tehnic utilizat pentru testarea inculpatului) - filele 14-18 dos. instanță.
La acel termen, instanța a considerat că „excepțiile invocate se soluționează în timpul cercetării judecătorești, pe baza probelor ce se vor administra";, dispunând în final că „se va pronunța ulterior asupra acestora";.
Excepțiile și apărările inculpatului au fost reiterate cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, la termenul din (...) și, cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate, instanța, pe de o parte nu analizează probele pe care și-a întemeiat soluția, ci doar le enumeră, în condițiile în care probele au fost contestate de inculpat.
Cu privire la apărările și excepțiile inculpatului, instanța se limitează la a arăta că „ ap ar c a l ips ite de log ic ă";, fără a motiva, juridic, de ce apreciază neîntemeiate criticile formulate.
Se constată așadar, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate, probe de natură a influența soluția dată în cauză. Este vorba de o omisiune esențială, care are în vedere dispoz. art.63 alin.2 C.pr.pen.,conform cărora aprecierea fiecărei probe se realizează în urma examinării tuturor probelor administrate.
Se constată că în acest fel, s-au ignorat dispoz. art.383 C.pr.pen., privind conținutul deciziei și dispoz. art. 6 par.1 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.
Aspectele invocate de inculpat sunt esențiale pentru aflarea adevărului în cauză, de natură a asigura realizarea scopului procesului penal.
Chiar dacă, inclusiv din perspectiva jurisprudenței CEDO, obligația instanței de a-și motiva hotărârile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părți, este necesară o examinare reală a problemelor esențiale și precizarea argumentelor care au dus la pronunțarea unei anumite soluții.
Ori, în speță, deși problemele invocate sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, ele vizând însăși contestarea probelor pe care instanța își întemeiază soluția, instanța le-a ignorat cu desăvârșire, enumerând doar probele, așa cum am arătat, fără nicio referire la motivul pentru care sunt apreciate ca valabile pentru formarea convingerii privind vinovăția inculpatului și de ce sunt neîntemeiate criticile inculpatului.
În consecință, Curtea constată incident în speță, cazul de casare prev. de art.385/9 pct.10 C.pr.pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor esențiale pentru părți și a probelor administrate, de natură a influența soluția procesului.
Ca atare, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. c C.pr.pen., va admite recursul declarat de inculpatul I. T., împotriva sentinței penale nr.539 din
20 decembrie 2010 a Judecătoriei T., pe care o va casa în întregime și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Turda.
Cu ocazia rejudecării, instanța urmează a analiza probele pe care își întemeiază soluția și a răspunde punctual excepțiilor și apărărilor inculpatului, având în vedere și celelalte motive de recurs, cu respectarea, bineînțeles a dispoz. art.385/8 C.pr.pen. , art.385/18 și 385/19 C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.385/15 pct.2 lit. c C.pr.pen., admite recursul declarat de inculpatul I. T., domiciliat în comuna I., sat I. nr. 225, jud. C. împotriva sentinței penale nr.539 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei T., pe care o casează în întregime și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond
- Judecătoria Turda.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. LIAVIA M. ANA C.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)
Jud.fond:O.H.T.
| ← Decizia penală nr. 1828/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2043/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
