Decizia penală nr. 100/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.100/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: M. R.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul H. A. O. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei, se prezintă inculpatul H. A. O., asistat de apărător desemnat din oficiu av.C. Manuela din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat și are angajat apărător ales - av.Groza A. - care urmează să se prezinte în instanță.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se prezintă inculpatul H. A. O. asistat de apărător desemnat din oficiu av.C. Manuela.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că apărătorul ales al inculpatul nu a sosit. Întrebat fiind, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și a formulat recurs fiind nemulțumit că i-a fost menținută starea de arest.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă nevinovăția inculpatului, confirmându-se că suma de 200 E. nu reprezintă sumele încasate de inculpat pentru vânzarea părților vătămate ci este plata transportului, sumă achitată de angajatori în numele părții vătămate în contul salariului. Astfel fiind, consideră că nu se mai poate susține că există indicii că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Susține de asemenea că și termenul scurs de la luarea acestei măsuri este unul rezonabil, inculpatul fiind arestat de mai mult de 1 an de zile, astfelcă se impune revocarea acestei măsuri. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că dimpotrivă, declarațiile celor 43 de părți vătămate audiate se coroborează cu interceptările efectuate în cauză, în sensul de a se contura starea de fapt reținută în rechizitoriu. Ca atare, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen.
În ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, arată că acesta a existat și subzistă în continuare, raportat la numărul mare de părți vătămate, modalitatea în care a fost săvârșită fapta și caracterul extrem de grav al acesteia. Pe cale de consecință, apreciază că judecarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Referitor la circumstanțele legate de persoana inculpatului susține că acesta are antecedente penale fiind condamnat pentru 7 infracțiuni de tâlhărie.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său și punerea sa în libertate, obligându-se să respecte toate măsurile care îi vor fi impuse de către instanță.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul H. A.-O. prin apărător ales.
În temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului H. A.-O. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și în consecință a fost menținută arestarea preventivă a acestuia. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 26 martie 2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. dat în dosarul nr.37-D/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul H. A.-O. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M. ) pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal. Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata H. R. S. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.26 Cod penal raportat la art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Inculpatul H. A.-O. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.19 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, prin încheierea penală nr. 10/R/2010 pronunțată de Curtea de A. C. fiind respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. Prin încheierea penală nr.57 din 5 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului cu 30 de zile, începând cu data de 12 februarie 2010 și până la data de 13 martie 2010, inclusiv. Prin încheierea penală nr.137 din 5 martie 2010 dată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului cu 30 de zile, începând cu data de 14 martie 2010 și până la data de 12 aprilie 2010, inclusiv, încheiere ce a fost menținută prin încheierea penală nr.27/R/2010 din 09 martie 2010 a Curții de A. C. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, la termenul din 8 aprilie 2010, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură ce a fost menținută și prin încheierile penale din 03 iunie 2010, 29 iunie 2010, 19 august 2010, 13 octombrie 2010 și 8 decembrie 2010. În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în Sicilia și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere. În conformitate cu dispozițiile art. 160b Cod procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acestuia de libertate. Instanța a reținut că persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție și că, în cauză, deși nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, în prezent subzistă încă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia și care impun, în continuare, privarea de libertate. Pornind de la considerentul general care justifică detenția provizorie a unei persoane, respectiv acela al asigurării unei bune desfășurări a procesului penal și a protejării interesului public, tribunalul a reținut că privarea de libertate a inculpatului se justifică în acest moment procesual în raport cu complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor pentru care este cercetat acesta, de numărul mare de persoane implicate în cauză și de numărul însemnat de probe care se impun a fi administrate, aspecte de care nu se poateface abstracție la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care- l prezintă inculpatul. În cauză, acest pericol este determinat de amploarea activității infracționale care se susține că a fost desfășurată de inculpat prin actul de trimitere în judecată, de modul de concepere și de derulare a actelor materiale care se circumscriu acestei activități. În aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică, instanța are în vedere regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C. care în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu Letellier, Hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății de natură să justifice o detenție provizorie. Inculpatul a solicitat, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate, susținând că nu se mai menține temeiul arestării preventive, iar cercetarea în stare de libertate nu ar tulbura în mod real ordinea publică. Instanța nu poate reține susținerea inculpatului în sensul că nu mai subzistă temeiul arestării, deoarece tot în raport de aspectele referitoare la complexitatea cauzei, de modalitatea în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpatului, de numărul mare de părți care se susține (prin rechizitoriu) că ar fi fost vătămate, nu se poate aprecia că rezonanța socială negativă pe care a avut-o activitatea desfășurată de inculpat s-a diminuat în acest interval de timp, și nu se poate considera (având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența C.) că măsura preventivă ar fi depășit durata rezonabilă. În raport de considerentele anterior expuse, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător ales, iar în temeiul art.160b Cod procedură penală raportat la art.3002 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. Împotriva acestei hotărâri, a declarat, în termen legal, recurs inculpatul criticând-o ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că temeiurile care au stat la baza arestării sale nu mai subzistă, acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, putând fi cercetat în stare de libertate, nu există probe de vinovăție. Inculpatul a mai arătat că este arestat de mai bine de 1 an fiind astfel încălcat termenul rezonabil, cu atât mai mult cu cât au fost administrate nemijlocit majoritatea probelor nu se mai impune privarea sa de libertate. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele: Prin încheierea penală nr.19 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. Ulterior, prin rechizitoriul din data de 26 martie 2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. dat în dosarul nr.37-D/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în Sicilia și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere. În speță a fost demarată cercetarea judecătorească fiind audiați inculpații și o mare parte din părțile civile și vătămate, instanța de fond depunând diligențe în asigurarea prezenței acestora la cauză. Raportat la lipsa probelor ce-l incriminează pe inculpat, curtea apreciază că stabilirea vinovăției acestuia urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei. Probațiunea administrată în faza urmăririi penale și până în prezent în cursul cercetării judecătorești, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni. În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței C. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis infracțiuni"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea apreciază că după o perioadă de circa un an de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât raportat la complexitatea deosebită a cauzei, la numărul mare de părți vătămate ce trebuie audiate nemijlocit nu li se poate imputa nimic autoritățile naționale, fiindevident faptul că acestea au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor. Raportat la starea de fapt reținută în rechizitoriu, la împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, inculpatul fiind bănuit că le-a vândut efectiv pe părțile vătămate, că ar fi folosit violența în relațiile cu acestea, considerăm că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive , fiind necesară în continuare privarea de libertate a acestuia. Inculpatul recurent prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare) dar și din urmările greu de reparat produse numeroaselor persoane fizice. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul unor comunități, iar insecuritatea socială, practic, se resimte la orice pas. Contextul obligă și impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă raportat la perturbarea relațiilor sociale produsă. Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b c.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. A. O., fiul lui G. si M., nascut la (...), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 12 ianuarie 2011 a T.ui M. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. R. L. M. G. M. B. Red.M.R./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. A. S.Frac
| ← Decizia penală nr. 785/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 329/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
