Decizia penală nr. 60/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PNALĂ NR.60/R/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : C. I., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către inculpatul C. C., împotriva încheierii penale din data de 10 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată prin pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1,2 lit.a C.penal din L. nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal și art.37 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză , lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 ianuarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.nr. din 10 ianuarie 2011 Tribunalul Cluj, în baza art. 3002 din Codul de procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul C. C., fiul lui N. și G., născut la data de (...), deținut în Penitenciarul Gherla și a menținut această măsură. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin ordonanța P. de pe lângă Curtea de A. C. emisă la (...) în dosarul nr. 46/P/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva numitului C. C., fiul lui N. și G., născut la data de (...) în comuna B., sat P., jud. Galați, acuzat de comiterea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a din Codul penal. La aceeași dată, potrivit legislației în vigoare, inculpatul a fost arestat preventiv de către procuror, în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data prezentării la procuror, invocându-se temeiurile prev. de art. 148 lit. f și h din Codul de procedură penală deoarece inculpatul este recidivist, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de proxenetism este mai mare de 2 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Urmare a modificării Codului de procedură penală prin L. nr. 2., mandatul de arestare a devenit caduc, astfel că la data de (...) se propune din nou, de această dată de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, arestarea în lipsă a inculpatului, acuzat în continuare de săvârșirea aceleiașiinfracțiuni de proxenetism, avându-le ca părți vătămate pe numitele M. M., M. L., R. C. L., H. A., R. A. I., C. R. (fostă Pui), N. C. L., Bob L.-C. (fostă S.). Prin încheierea penală nr. 31/C/(...) a Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 1491 rap. la art. 148 lit. c, f și h din Codul de procedură penală s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile. S-a reținut în fapt în sarcina inculpatului că în cursul anului 2002, în complicitate cu mai multe persoane din România, respectiv inculpații A. C., M. G., M. I. R. și N. C. a racolat părțile vătămate amintite pe care le-a traficat în Spania, unde le-a plasat la diferite bordeluri în vederea practicării prostituției și pentru exploatarea sexuală în beneficiul propriu. S-a considerat că la dosarul cauzei există suficiente probe și indicii temeinice că inculpatul este autorul infracțiunii de care este acuzat, că din procesele verbale de verificare și căutare rezultă date că inculpatul se ascunde în străinătate și se sustrage de la urmărirea penală (lit. c), că este recidivist (lit. f) și că legea prevede pentru infracțiunea de proxenetism pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică (lit. h). Acesta era demonstrat de circumstanțele concrete în care s-au comis faptele, împrejurarea că acesta a acționat în mod repetat, caracterul organizat și transfrontalier al infracțiunii comise, racolarea unui număr sporit de persoane pentru practicarea prostituției (11). Inculpatul a fost arestat în Italia la data de (...), el folosind numele de P. P. și a fost prezentat pentru audiere judecătorului care a emis mandatul de arestare în lipsă, la data de (...), inculpatul fiind audiat. Prin încheierea penală pronunțată în Ședința Camerei de C. din data de (...) s-a confirmat arestarea preventivă a inculpatului C. C., stabilindu-se că cele 30 de zile din mandatul inițial încep să curgă din data de (...). La data de (...) inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a din Codul penal, la Judecătoria Cluj-Napoca formându-se dosarul cu nr. (...). Prin încheierea penală f. nr. din data de (...) Judecătoria Cluj-Napoca a constatat în temeiul art. 3001 din Codul de procedură penală că arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut în mod temeinic și cu respectarea legii, iar temeiurile, respectiv art. 143 și art. 148 lit. f care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. Cu ocazia verificării de mai sus, judecătorul a stabilit că, urmare a modificării legislației, litera c) a art. 148 a devenit litera a), că litera f) inițială a fost abrogată, starea de recidivă nemaiconstituind temei al arestării, și că litera h a devenit litera f) din Codul de procedură penală. S-a considerat că lit. a nu subzistă în cauză deoarece nu s-a făcut dovada că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, el fiind plecat în Spania din anul 2000 și neavând cunoștință despre derularea unui proces împotriva sa, că nu există date că inculpatul s-a ascuns, că nu a fost avertizat în legătură cu obligațiile pe care le are în cadrul unui proces penal. Inculpatul nu a făcut demersuri (cereri de eliberare urgentă a pașaportului, vânzarea locuinței și vânzarea bunurilor mobile, procurarea unui bilet de avion cu destinația în străinătate, pregătirea unei ascunzători, schimbarea fizionomiei prin operație estetică, etc.) din care să reiasă că va încerca să fugă sau să se sustragă de la judecată, drept urmare nici una din tezele art. 148 lit. a nu ar fi împlinită. De asemenea, s-a invocat de către apărătorii inculpatului faptul că în cauză, împotriva inculpatului nu este începută urmărirea penală, prin urmare această fază procesuală nu există, iar punerea în mișcare a acțiunii penale nu acoperă neînceperea urmăririi penale. I. a hotărât că nicio dispoziție legală nu prevede obligativitatea începerii urmăririi penale sau sancțiunea neînceperii urmăririi penale în cauză. Nefiind o nulitate absolută prevăzută expres, înseamnă că neînceperea urmăririi penale poate fi sancționată doar cu nulitate relativă care trebuie invocată într-un anumit termen și care poate fi valorificată doar dacă se dovedește că s-a produs o vătămare. Ori, prin punerea în mișcare a acțiunii penale, prin aducerea la cunoștință a învinuirii, prin reprezentarea inculpatului de către un avocat cu ocazia arestării și confirmării ei, posibilele vătămări au fost înlăturate, inculpatul beneficiind de toate garanțiile procesuale. În plus, lipsa începerii urmăririi penale a fost invocată după arestarea preventivă a inculpatului doar cu ocazia procedurii prevăzute de art. 3001 din Codul de procedură penală și nu la primul termen de judecată cu procedura completă care l-ar fi constituit momentul confirmării arestării preventive. Încheierea prin care Judecătoria Cluj-Napoca a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv în temeiul art. 3001 din Codul de procedură penală a rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către Tribunalul Cluj. Apoi, prin sentința penală nr. 843/(...), după audierea a 3 martori, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei C.-N., iar în temeiul art. 42 din Codul de procedură penală raportat la art. 21 din L. nr. 678/2001 a declinat competența în favoarea T.ui C. schimbând încadrarea juridică din infracțiunea de proxenetism în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din L. nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a din Codul penal. Potrivit art. 3002 din Codul de procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b, respectiv dacă instanța a constatat că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, a dispus, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. C. instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, a dispus, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. La termenul de judecată din data de (...) apărătorul inculpatului a solicitat în temeiul art. 322 din Codul de procedură penală restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale deoarece nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la competența sau la sesizarea instanței, în cauză lipsind cu desăvârșire etapa începerii urmăririi penale. I. a constatat că cererea se referă la fondul cauzei și nu la arestarea preventivă și că într-adevăr în dosarul de urmărire penală nr. 470/P/2005, atașat dosarului nr. (...) nu există nicio rezoluție de începere a urmăririi penale împotriva inculpatului C. C. Î., dosarul nr. 470/P/2005 a fost disjuns din dosarul nr. 46/P/2003 al P. de pe lângă Curtea de A. C. ce îi viza pe ceilalți inculpați, respectiv A. C., M. I. R., M. G. și N. C., dosar în care este posibil să fi fost începută urmărirea penală și împotriva lui C. C. În condițiile în care părțile vătămate nu au fost citate în această calitate de către tribunal și nu pot pune concluzii cu privire larestituirea cauzei la parchet, iar pentru ridicarea din arhiva judecătoriei a dosarului în care au fost condamnați ceilalți inculpați, în care se află acvirat și dosarul nr. 46/P/2003, este nevoie de timp, instanța nu s-a putut pronunța asupra cererii apărătorului inculpatului, cerere ce, repetăm, vizează întreaga cauză și nu arestarea preventivă. Apărătorul inculpatului a solicitat oral și punerea în libertate a inculpatului pe motiv că arestarea nu poate fi legală raportat la lipsa începerii urmăririi penale însă, raportat la decizia penală nr. 527/R/(...) a T.ui C., care a confirmat că arestarea este legală și prin prisma acestei omisiuni, actuala instanță de fond nu poate pronunța o altă soluție, fiind ținută de ceea ce a hotărât deja tribunalul cu privire la aspectul menționat. Procedând la verificarea existenței cerințelor art. 143 din Codul de procedură penală, tribunalul a constatat că există indicii temeinice la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpatul este autorul chiar și al infracțiunii de trafic de persoane, indicii ce rezultă din declarațiile părților vătămate, ale celorlalți inculpați (cu excepția lui N.), precum și a martorilor audiați după data punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, precum și din faptul că ceilalți inculpați au fost condamnați pentru același fapte, dar cu o încadrare juridică diferită, hotărârea rămânând definitivă. S-a menționat că, la acest moment, și declarațiile luate părților vătămate anterior punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pot avea calitatea de mijloc de probă deoarece sunt menționate într-un proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 47 dos. u.p.). În ceea ce privește art. 148 lit. a din Codul de procedură penală, înlăturarea acestui temei de arestare a intrat de asemenea în puterea lucrului judecat prin confirmarea ei de către o instanță superioară celei care a judecat în temeiul procedurii prev. de art. 3001 din Codul de procedură penală. De altfel, instanța a fost de acord în privința faptului că la dosarul cauzei nu au existat dovezi că inculpatul a fugit sau s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata acestor fapte, el fiind plecat încă din anul 2000 în Spania, iar la acest moment nu există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la judecată, suficiente pentru a fi reținut temeiul prev. de 148 lit. a din Codul de procedură penală. Temeiul prev. de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală a putut fi însă reținut deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane este mult mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunea de care este acuzat inculpatul este una foarte gravă, la dosar existând indicii că inculpatul s-a întreținut pe sine din exploatarea sexuală a femeilor dispuse să se prostitueze, impunându-le prostituarea necondiționată, este transfrontalieră, pare să fi avut numeroase victime, iar inculpatul nu o recunoaște. Faptul că au trecut 8 ani de la demararea procesului nu înseamnă că fapta inculpatului nu este la fel de gravă, mai ales că i s-a și schimbat încadrarea juridică într-o infracțiune mai gravă, pe toată perioada scursă inculpatul fiind arestat de două ori în lipsă, împotriva sa fiind emis și un mandat european de arestare. D. fapta sa ar fi părut mai puțin gravă pe măsura trecerii timpului atunci organele de urmărire penală nu s-ar fi preocupat de căutarea inculpatului și nu ar fi fost emis mandat european de arestare. În plus, un lucru deloc de neglijat este faptul că inculpatul a „. identitatea unei alte persoane pe nume P. P., identitate pe care nu ar fi avut sens să o preia dacă nu urmărea să se sustragă procedurilor. Această împrejurare, de una singură nu poate fi avută în vedere pentru reținerea cazului prev. de art. 148 lit. a din Codul de procedură penală deoarece nuexistă date că se datorează acestei proceduri penale, în curs, dar denotă faptul că există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul, să se sustragă de la judecată. Și asta deoarece el a fost condamnat în cursul anului 1999 la o pedeapsă privativă de libertate și s-a sustras de la executarea acesteia prin plecarea în S. Inculpatul este și recidivist având anterior o condamnare de 9 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă rezultantă pentru lovituri cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri (SP nr. 57/(...) a Judecătoriei Galați), față de care prezenta infracțiune este comisă în stare de recidivă mare poscondamnatorie, precum și o condamnare la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare (SP 25/(...) a Judecătoriei Arad) pentru fals material în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea a cărei executare s-a constatat a fi prescrisă în 2005 (deși ori cazierul de la dosar este greșit, ori sentința de condamnare este greșită prin constatarea ca pedeapsă mai grea a celei de un an închisoare în comparație cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1973 de zile închisoare). Este posibil și probabil ca fapta de falsificare a unui înscris oficial coroborat cu faptul că inculpatul a fost condamnat și pentru fals privind identitatea, să vizeze un pașaport, aspect ce urmează a fi lămurit de către instanță, situație în care numărul datelor de la dosar privind posibila sustragere de la judecată crește în defavoarea inculpatului și a ideii că poate fi cercetat și în condiții de libertate, motiv considerat suficient de către C. pentru a menține în arest o persoană. Față de cele de mai sus, s-a apreciat că arestarea inculpatului este temeinică și legală și se impune menținerea ei pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea de la judecată și eventuala influențare a părților vătămate sau a martorilor neaudiați. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând prin apărătorul său revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că la acest moment arestarea inculpatului nu este nici legală nici temeinică. În cauză, lipsește actul de începerea urmăririi penale, aspect recunoscut și de către procuror. Prin rechizitoriu se încearcă a se acredita ideea că nici nu e nevoie să fie un act de începerea urmăririi penale. Cu prilejul discutării legalității și temeiniciei pe fond, instanța, nu a intrat în discutarea legalității opinând că dacă până la acest moment s-a luat și s-a menținut măsura arestului și s-au pronunțat și alte instanțe pe aceste chestiuni de legalitate, este ținută de hotărârea instanțelor care s-au pronunțat anterior,însă în materia prev.de art.300/2 C., nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat. Opinează că judecătorul avea obligația să verifice atât legalitatea cât și temeinica măsurii arestării. În încheierea atacată instanța reține că s-a depus un memoriu prin care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror însă datorită faptului că de trei termene nu există procedură, nu se poate discuta această cerere. În condițiile în care planează o problemă care ține de o nulitate absolută asupra urmăririi penale, cum se mai poate discuta despre o arestare luată, menținută și prelungită în mod legal fundamentată pe această hotărâre penală problematică. Lipsa de procedură nu-i este imputabilă inculpatului. S. că arestarea inculpatului a fost și este nelegală. În ceea ce privește temeinicia, condiția impusă de art.143 C., arată că tot ceea cea fost administrat de parchet a fost administrat într-o urmărire penală problematică. Solicită a se observa modalitatea în care s-a făcut urmărirea penală, respectiv declarații date de către diverse persoane în alte cauze, declarații olografe luate nu pe formular tipizat, o mulțime de nereguli. P. problemă ține de îndeplinirea tezei a doua a art.148 lit.f C., pentru că se au în vedere fapte comise acum 10 ani. C. în nenumărate spețe, printre care Letellier contra Franței și Labita contra Italiei a stipulat că trebuie ca ordinea socială dintr-o comunitate să fie efectiv amenințată. Este greu de susținut că fapte comise acum 10 ani mai producacum un ecou în rândul comunității. D. un anumit timp societatea nu mai este interesată de modalitatea în care se soluționează sau nu o cauză. Este real că organele de urmărire penală au efectuat demersuri în decursul acestor an, însă demersul organelor de urmărire penală nu sunt de natură a întreține ecoul în comunitate. I. vorbește în motivare despre potențialul pericol ca inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală. Inculpatul a arătat că nu a avut cunoștință despre acest dosar, acesta a fost adus după 10 ani în țară în stare de arest preventiv dar niciodată intenția sa nu a fost de a se sustrage. Punerea sa în libertate și chiar luarea unei alte măsuri neprivative de libertate nu este de măsură a afecta interesele comunității. Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele: I. de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite atât condițiile prev. de art.143 C. existând indicii de vinovăție a inculpatului, cât și cele prev de art.148 lit.f C.p.p. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor pentru care este cercetat. S.rile inculpatului din motivele de recurs referitoare la faptul că la dosar nu există probe de vinovăție vor fi înlăturate ,existând probe la dosar care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul ar fi autorul acestor infracțiuni. Curtea apreciază de asemenea că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul nu s-a diminuat odată cu trecerea timpului, întrucât acesta a fost arestat în lipsă doar la data de 17 iunie 2010, în Italia,unde se afla sub o altă identitate , respectiv cu numele P. P.. În ceea ce privește motivul de recurs constând în nelegalitatea măsurii arestării preventive datorită faptului că nu există la dosar rezoluția de începerea umăririi penale împotriva inculpatului,instanța îl va respinge considerând că aceasta este o chestiune ce ține de fondul cauzei ,urmând a fi discutată cu acea ocazie.În ceea ce privește cadrul procesual al acestui dosar,fiind verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive,dispozițiile art. 148 C. făcând referiri doar la existența probelor și indiciilor temeinice de săvârșire a faptei și la cazurile enumerate la lit.a-f (în speță fiind vorba despre cel de la lit.f) ,cele două condiții sunt îndeplinite în cauză. Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată și pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea acestuia de la judecată (având în vedere și împrejurarea că inculpatul și-a luat în Italia o altă identitate) și eventuala influențare a părților vătămate sau a martorilor neaudiați. Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și că cercetarea judecătorească la instanța de fond nu a fost finalizată, în baza art.38515 pc.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii din 19 noiembrie 2010 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare,din care 50 lei reprezintă onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din 10 ianuarie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 25 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, C. I. L. H. I. M. L. S. Red.I.M./M.S. 4 ex/(...) Jud.fond.Trestian S.
| ← Decizia penală nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 526/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
