Decizia penală nr. 526/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.526/R/2011
Ședința publică din 07 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. judecător JUDECĂTORI : M. B.
D. P. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Î., D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. C. S. împotriva încheierii penale nr.34/CC din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Zagrai A., din Baroul B.-N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.R. C., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul său ales.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 C.pr.pen. Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat reținându-se ca temeiuri disp.art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen. Cu privire la temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., susține că acesta nu a fost dovedit. Inculpatul este singurul întreținător al familiei, are 2 copii minori, iar situația sa familială este periclitată, fiind fără niciun mijloc de subzistență. A depus la dosar caracterizări din partea primarului localității și a altor persoane, din care rezultă că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Cel de-al doilea temei care a stat la baza arestării inculpatului a fost cel prev.de art.143 C.pr.pen., respectiv existența indiciilor temeinice că a săvârșit infracțiunea. În speță nu există astfel de indicii, și de altfel, P. nu a reușit să probeze încadrarea juridică a faptei. În opinia sa, lipsește latura obiectivă și anume constrângerea, taximetriștii fiind cei racolați de prostituate și nu invers, aspect pe care-l va dovedi la instanța de fond. În consecință, apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Dacă din punct de vedere formal sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 C.pr.pen., deoarece pedeapsa nu depășește 18 ani închisoare, nu este îndeplinită condiția prev.de art.160/2 alin.2 C.pr.pen. În acest moment, nu a început faza de cercetare judecătorească și există riscul ca în libertate inculpatul să împiedice buna desfășurare a procesului penal prin influențarea unor părți vătămate sau a martorilor. A. din recurs fac referire la fondul cauzei, motiv pentru care nu se impun a fi analizate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece are o familie pe care trebuie să o întrețină.
C U R T E A
Prin cererea formulată de M. I. (soția inculpatului) și însușită de inculpatul T. C. S. și înregistrată sub nr. de mai sus, s-a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
In motivarea cererii se arată că inculpatului îi sunt cunoscute dispozițiile art. 16010 referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. Întrucât pentru infracțiunea săvârșită, legea prevede o pedeapsă sub 18 ani închisoare, inculpatul consideră că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 C. De asemenea, arată că nu este recidivist, nu va încălca legea, nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și cunoaște dispozițiile legii referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. Totodată, se angajează ca pe perioada liberării provizorii sub control judiciar să respecte obligațiile care-i vor fi impuse.
Prin încheierea penală nr. 34/CC/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberareprovizorie sub control judiciar însușită de inculpatul T. C. S., fiul lui M. și
E., născut la data de (...) în B., cu domiciliul în L., nr. 127, jud. B.-N., CNP:
1., în prezent deținut în Arestul I.P.J. B.-N., formulată de M. I. (soție).
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 10 lei cheltuieli judiciare.
Examinând cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, în raport de probele administrate în dosarul penal nr. 106/D/P/2010 al D. - B. T. B.-N., instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele arătate în continuare:
Prin Î. nr. 13/CC/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de
D. - B. T. B.-N. privind pe inculpatul T. C. S. cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism prev. de art. 13 alin. 1 din
Legea nr. 678/2011 și art. 329 alin 1. Cod penal, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și pe inculpatul B. V. A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța dispunând față de cei doi inculpați, în baza art. 1491 rap. la art. 146 alin. 111 și art. 1451 C., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, impunând acestora obligațiile prevăzute de art. 1451 alin. 2 rap. la art. 145 alin.11 C., interzicându-le totodată ca pe durata măsurii să intre în legătură și să comunice direct sau indirect cu părțile vătămate și martorele V. M. I., P. G. I., M. A. V., C. E. M. și N. C. R.
În considerentele acestei încheieri se arată că prin O. din (...), s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi inculpați cercetați pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, fapte pentru care ulterior au fost reținuți.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că în perioada iunie
2009, apoi din iulie 2010 și până în octombrie 2010, au racolat și transportat mai multe minore în diferite locuri pentru a le exploata prin întreținerea de relații sexuale contracost cu diferiți bărbați găsiți de ei și că o parte din banii astfel obținuți de către minore erau împărțiți cu inculpații.
În concret, s-a reținut că, în condițiile descrise în propunerea de arestare preventivă, inculpații le-au racolat și transportat în vederea exploatării prin practicarea prostituției pe minorele V. M. I. și P. G. I. (inculpatul T. C.-S.) și respectiv P. G. I. și N. C. R. (inculpatul B. V.-A.) cărora le-au căutat clienți în vederea întreținerii de raporturi sexuale contracost, împărțind câștigurile obținute cu minorele.
În mod similar s-a reținut că în vara anului 2010, inculpatul T. C.-S., le-a racolat pe martorele M. A. V. și C. E. M. în vederea practicării prostituției, a înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore, atât prin găsirea clienților, cât și prin transportarea acestora la locațiile unde urmau să se prostitueze, beneficiind de foloasele materiale obținute.
Instanța care a soluționat propunerea de arestare preventivă a constatat că sunt întrunite cerințele art. 143 C., respectiv că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis, în materialitatea lor, faptele pentru care sunt cercetați. A relevat însă, că deși există probe că inculpații au comis faptele imputate, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f C. (temeiul invocat prin propunerea de arestare) în sensul că, deși prima condiție referitoare la cuantumul pedepselor este întrunită, nu este realizată cea de-a doua condiție, a existenței pericolului concret pentru ordinea publică. În concret, instanța care a soluționat propunerea de arestare preventivă a apreciat că nu există temeiuri pe baza cărora să se poată conchide că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, astfel că a dispus în privința acestora măsura obligării de a nu părăsi țara însoțită de obligațiile și restricțiile legale prevăzute de lege.
Ulterior, prin Î. penală nr. 296/(...) a Curții de A. C. - Secția Penală pronunțată în dosarul penal nr. (...), s-a admis recursul declarat de DIICOT
- B. T. B.-N. împotriva Î. penale nr. 13/(...) a T.ui B.-N., care a fost casată în întregime și rejudecând, în baza art. 1491 C., s-a admis propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați, care au fost arestați pe durata a 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă. În considerentele deciziei, instanței de recurs se arată că există probe și indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de minori și proxenetism pentru care sunt cercetați, dar că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. În considerentele deciziei, instanței de recurs se arată că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, aducând atingere gravă vieții private, atât a unor persoane minore exploatate prin practicarea prostituției, cât și a unor persoane majore. În raport de modalitatea în care se presupune că s-ar fi săvârșit infracțiunile, de impactul pe care acestea l-a produs în societate și riscurile la care se expunpersoanele traficate în situația lăsării în libertate a inculpaților, Curtea a apreciat că se creează un pericol concret pentru ordinea publică de natură a face aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f C. În fine, Curtea a relevat că gravitatea faptelor săvârșite de inculpați constituie un temei care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp, așa cum s-a statuat în decizia L. cotra Franței a Curții Europene a Drepturilor Omului. Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. C. S., instanța a constatat că formal condițiile art. 1602 C. sunt îndeplinite. Însă, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului. Faptele pentru care este cercetat inculpatul (trafic de minori și proxenetism) sunt grave și au o rezonanță sporită în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea comunității locale față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, dar suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va mai săvârși și alte infracțiuni. În acord cu jurisprudența CEDO, Curtea a apreciat (cu ocazia soluționării recursului împotriva Î. penale nr. 13/(...) a T.ui B.-N.) că gravitatea faptelor constituie un temei care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp, făcând referire la decizia L. contra Franței - (...) și a evidențiat motivele pentru care, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În perioada scurtă scursă de la pronunțarea Î. penale nr. 296/R/(...) a Curții de A. C. nu au intervenit elemente noi în raport de care să se aprecieze că faptele reținute în sarcina inculpatului nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică în cazul cercetării sale în stare de libertate. În contextul celor de mai sus, analizând cererea inculpatului, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată raportat la probele și lucrările dosarului din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea de trafic de minori pentru care este cercetat în modalitatea descrisă în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale. Această faptă, prin modalitatea concretă în care a fost săvârșită și impactul produs în comunitatea locală justifică pe deplin concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și sunt aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f C. Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună în momentul de față, având în vedere că de la luarea măsurii arestării preventive și până la formularea prezentei cereri au trecut doar 10 zile, și există riscul ca cercetările penale să fie îngreunate, având în vedere poziția adoptată de inculpat prin declarațiile date. Așadar, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiarsubsumată unor obligații sau garanții, ar provoca tulburarea ordinii și liniștii publice. Pentru considerentele arătate, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. C. S. și a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10 lei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T. C. S., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 C. În motivarea recursului s-a arătat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat reținându-se ca temeiuri dispozițiile art.143 și art.148 lit. f C. Cu privire la temeiul prevăzut de art.148 lit. f C., s-a susținut că acesta nu a fost dovedit, inculpatul este singurul întreținător al familiei, are 2 copii minori, iar situația sa familială este periclitată, fiind fără niciun mijloc de subzistență. Cel de-al doilea temei care a stat la baza arestării inculpatului a fost cel prevăzut de art. 143 C., respectiv existența indiciilor temeinice că a săvârșit infracțiunea. În speță, s-a arătat că nu există astfel de indicii, și de altfel, P. nu a reușit să probeze încadrarea juridică a faptei. Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoareleconsiderente: Prin încheierea penală nr. 296/(...) a Curții de A. C. a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaților T. C. S., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și B. V. A., cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. S-a apreciat în cuprinsul deciziei pronunțate de instanța de recurs că există probe și indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile, impactul pe care acestea l-au produs în societate și gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați. Potrivit dispozițiilor art. 1601 C., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control sau pe cauțiune. Examinând cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, instanța a reținut că, deși formal condițiile prevăzute de art. 1602 C. sunt îndeplinite, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor comise, împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni de trafic de minori și proxenetism, infracțiuni ce creează un sentiment de dezaprobare în rândul comunității locale, liberarea provizorie sub control judiciar în acest moment procesual este neîntemeiată. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. C. S., fiul lui M. si E., născut la 6 august 1970, aflat în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 34/CC din 23 martie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul T. C. S. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. M. B. D. P. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: M.V.Lazăr
| ← Decizia penală nr. 60/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1372/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
