Decizia penală nr. 38/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 38/R/2011
Ședința publică din 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
D. P.- președinte secție penală
G.IER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. V. I. împotriva deciziei penale nr. 102 din 26 octombrie 2010 pronunțată în dosar nr.
(...) al Tribunalului B. N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, faptă prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, fals privind identitatea prev. de art. 293 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La cea de-a treia strigare a cauzei care a avut loc la orele 13,30 se constată lipsa apărătorului ales avocat K. N. T. din cadrul Baroului de avocați I. De asemenea, se constată că la data de 17 ianuarie 2011, s-au depus prin serviciul registratură de către apărătorul ales al inculpatului motivele de recurs. Reprezentantul parchetului arată că nu este obligatorie asistența juridică a inculpatului și solicită acordarea cuvântului pe fond asupra recursului declarat în cauză. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare că pedepsele aplicate inculpatului, față de starea de fapt reținută și încadrările juridice date faptelor comise, au fost îndreptate spre minimul special prevăzut de lege atât în art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 cât și în art. 293 alin 1 din Codul penal, considerând că pedepsele au fost corect individualizate. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social al faptelor comise și consecințele rutiere grave ce ar fi putut decurge din conduita socială necorespunzătoare adoptată de inculpat, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, iar pe de altă parte, persoanainculpatului, acesta aflându-se pentru prima dată sub incidența legii penale și recunoscând comiterea infracțiunilor. Apreciază de asemenea că în cauză nu se poate face aplicabilitatea art. 320/1 C.pr.pen., L. 2. intervenind după citirea actului de sesizare și după ce deja inculpatul fusese condamnat în fond și în apel. C U R T E A Prin sentința penală nr. 629/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul M. V. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în B., județul B.-N., cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, soldat gradat voluntar, necăsătorit, cu domiciliul în comuna M., sat B., nr. 115,județul B.-N., CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare. Același inculpat a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare. Conform art. 33 lit. a C., s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului M. V. I. sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b C., s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, sporită cu 2 luni, în total 1 an și 5 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal. Conform art. 81 și 82 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 C., stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 5 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că în data de (...), în jurul orei 03.17, inculpatul M. V. I., a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare (...) pe str. L., cartier V., str. Drumul Cetății, iar în dreptul sediului SC IRPOEB SA, a fost oprit pentru control de lucrători de poliție care efectuau serviciul de supraveghere, dirijare și control al traficului rutier în zonă. Solicitându-i-se documentele la control, inculpatul le-a declarat agenților de poliție că nu are asupra sa actul de identitate, permisul de conducere și nici actele mașinii, acesta declarând că se numește T. I.. Totodată, s-a constatat că inculpatul M. V. I., posedă permis de conducere categoriile B, C și E, însă la data de (...), avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Conform adresei nr. 58449 din data de (...), eliberată de S. P. R. B.-N., inculpatul M. V. I., nu avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice în data de (...) (măsura suspendării fiind dispusă pentru 90 de zile, pe perioada (...)-(...)). Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 al.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, pentru care l-a condamnat la 1 an și 3 luni închisoare. Totodată, fapta aceluiași inculpat de a se prezenta organelor de poliție cu numele altei persoane, cu scopul de a le induce în eroare și de a evita efectuarea de cercetări asupra sa, constituie infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 C., pentru care instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare. La individualizarea acestor pedepse s-au avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al faptelor comise și consecințele rutiere grave ce ar fi putut decurge din conduita socială necorespunzătoare adoptată de inculpat, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, iar pe de altă parte, persoana inculpatului, acesta aflându-se pentru prima dată sub incidența legii penale și recunoscând comiterea infracțiunilor. Totodată, s-a avut în vedere atitudinea reprobabilă, sfidătoare adoptată de inculpat, acesta ignorând interdicția instituită (de a se mai urca la volanul mașinii), dar dându-și și o identitate falsă, în momentul în care a fost oprit în trafic de organele de poliție, Raportat la aceste aspecte și având în vedere amploarea fenomenului infracțional pe tărâm rutier (ce necesită o reacție fermă, intransigentă din partea autorităților, inclusiv judiciare), instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C., absența antecedentelor penale fiind singurul considerent pentru care pedeapsa aplicată inculpatului a fost orientată spre limita minimă specială prevăzută de lege. Conform art. 33 lit. a C., s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului M. V. I. sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b C., s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, în total pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare. Totodată, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate și, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și implicit a pedepselor accesorii conform art.71 al.5 Cod penal, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 5 luni, potrivit art.82 Cod penal. Totodată, s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C., conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de lege,inculpatul M. V. I., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună aplicarea unei pedepse mai blânde, la individualizarea căreia să se aibă în vedere circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptelor deduse judecății. Cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, s-a susținut că inculpatul a recunoscut și regretat faptele deduse judecății, că este militar profesionist, motiv pentru care menținerea pedepsei aplicate ar fi de natură să-i pericliteze locul de muncă, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu mult sub minimul special prevăzut de lege ar fi suficientă pentru atingerea scopului acesteia. Prin decizia penală nr. 102/A/(...), pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Bistrița Năsăud a respins apelul declarat de inculpatul M. V. I., obligând inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în cuantum de 20 lei. Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reținut că atât starea de fapt stabilită în baza probațiunii administrate, cât și încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului este corectă. În ce privește individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, tribunalul a reținut că în mod judicios instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prin prisma dispozițiilor art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea inculpatului cu privire la faptele sale, împrejurarea că le-a recunoscut și regretat, dar și împrejurările comiterii faptelor, apreciind în mod întemeiat că lipsa antecedentelor penale nu atrage în mod automat reținerea acestei circumstanțe atenuante în favoarea acestuia (circumstanță atenuantă facultativă), comportamentul infracțional fiind apreciat în ansamblul lui. Oricum, în situația ambelor infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, instanța a stabilit pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege apreciindu-se a nu fi îndestulătoare în speța dedusă judecății, raportat la scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 52 C., scop cu privire la care, în mod întemeiat s-a statuat că poate fi atins și fără privarea de libertate, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, dispunând, totodată, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în cuantum de 20 lei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M. V. I.,criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, întrucât după săvârșirea faptelor a avut o atitudine corespunzătoare și a regretat comiterea acestora. În acest sens, inculpatul a arătat, prin apărătorul ales, că apreciază că noile dispoziții introduse prin L. 2. (art. 320/1 C.pr.pen.) atrag aplicabilitatea art. 13 C.penal, intervenind o lege mai favorabilă, sens în care a solicitat, raportat la poziția sa procesuală, aplicarea unor pedepse în limitele reduse cu o treime. Apărătorul ales al inculpatului și nici inculpatul nu s-au prezentat în instanță, astfel încât recursul a fost examinat în lipsa acestora, asistența juridică nefiind obligatorie în prezenta cauză. Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, a motivelor invocate și ale actelor dosarului, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut în mod corect că în data de (...), în jurul orei 03.17, inculpatul M. V. I. a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare (...) în municipiul B., având permisul de conducere suspendat pe o perioadă de 90 de zile, respectiv (...)-(...), conform adresei nr. 58449/(...), eliberată de S. P. R. B.-N. Mai mult, la solicitarea organelor de poliție de a se legitima, inculpatul a declarat că nu are asupra sa actul de identitate, permisul de conducere și nici actele mașinii, acesta declarând că se numește T. I.. S-a reținut că faptele săvârșite de inculpat, astfel cum au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 C. Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a apreciat în mod corect că o pedeapsă rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia și implicit a pedepselor accesorii, aplicată inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, este de natură să corespundă scopului preventiv-educativ al pedepsei. Curtea apreciază că s-a avut în vedere în mod corect gradul de pericol social al faptelor săvârșite, inculpatul conducând autoturismul fără a poseda permis de conducere și punând în pericol siguranța traficului rutier. Împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră și a regretat comiterea faptei nu justifică de plano reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate, raportat la pericolul iminent creat prin faptele inculpatului, care a circulat pe drumurile publice la o oră și într-o zonă în care traficul era intens. Nu este de neglijat nici împrejurarea că inculpatul este șofer profesionist astfel încât, cu atât mai mult, avea obligația de a cunoaște și respecta reglementările legale menite să ocrotească siguranța traficului rutier. În ceea ce privește solicitarea apărării de aplicare în cauză a noilor dispoziții procedurale privind recunoașterea vinovăției, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în speță, sesizarea instanței, citirea actului de sesizare și declanșarea cercetării judecătorești fiind mult anterioare intrării în vigoare a acestor dispoziții legale. Această procedură simplificată poate fi aplicată numai cu privire la cauzele penale în care nu a fost citit actul de sesizare până la momentul intrării în vigoare a noii legi, normele de procedură fiind de imediată aplicare; în cazul în care a fost începută cercetarea judecătorească la momentul intrării în vigoare a „micii reforme";, inculpatul nu mai poate beneficia de efectele procedurii simplificate. În procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ceea ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează acuzația penală și de data începerii procesului penal (înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare). Așadar, în materia legilor de procedură este aplicabil principiul tempus regit actum, neavând aplicabilitate principiul mitior lex. În doctrina română (Tr. P., Drept procesual penal, vol. I, Tipografia Națională S.A., C., 1946, p. 210) s-a arătat, în mod întemeiat, că: „Din principiul aplicării imediate a legii procesual penale rezultă că aceasta este numai activă și niciodatăextraactivă; adică nu se va aplica în trecut, la acte și la raporturi trecute; nu maipoate avea eficiență asupra unui act procesual efectuat anterior intrării ei în vigoare; nu mai poate atinge valabilitatea acestuia; ceea ce s-a făcut sub imperiul legii anterioare nu se mai poate desface prin legea nouă; actele procesuale efectuate sub legea veche, după normele acesteia, își păstrează valabilitatea lor originară, și deci și toate efectele legale; prin urmare legea procesuală nu este retroactivă; și nu este nici ultraactivă, fiindcă nu se mai poate aplica proceselor sau actelor ce intervin sau continuă după ieșirea ei din vigoare, căci acestora li se aplică imediat legea nouă, excepție putând fi numai legea care modifică competența unei instanțe fără a desființa însăși instanța."; Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost just individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, astfel că având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat în sumă de 400 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. V. I., domiciliat în comuna M., sat B., nr. 115, jud. B. N., împotriva deciziei penale nr. 102 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului B. N. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER A. D. L. I. C. M. D. P. M. N. Red.ADL/dact.MS 3 ex./(...)jud.fond M. F.jud.apel: A.G./D.Berbecariu
| ← Decizia penală nr. 726/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 785/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
