Decizia penală nr. 726/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 726/R/2011
Ședința publică din 9 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. C. M.
G.IER : M. N.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. I. împotriva deciziei penale nr. 38 din 5 aprilie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat D. G., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și își menține recursul declarat.
Apărătorul inculpatului depune referatul pentru plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, întrucât acesta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina lui.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată de către apărătorul inculpatului că organele de cercetare penală au constatat că în seara de 5 decembrie 2004 a fost săvârșit un furt prin efracție la un magazin de articole de îmbrăcăminte situat pe raza municipiului B. și aflat în proprietatea SC F. C. S.. Rezultă că din cercetările aflate la fața locului că singura amprentă digitală găsită pe un suport metalic în incinta magazinului nu aparținea nici inculpatului, nici coinculpatului C. E. Se mai arată că nu a existat nici un martor la săvârșirea infracțiunii care să identifice inculpatul, singurele probe directe existente au fost o serie de urme de încălțăminte găsite atât pe gresia din incintă cât și în exteriorul magazinului.
Se mai arată că, declarațiile au fost obținute sub presiune și că audierea martorilor s-a făcut fără prezența inculpatului și a apărătorului său, fiind lipsiți de posibilitatea de a lua cunoștință de declarațiile acestora și de a pune întrebări cu privire la aspectele pretinsei „infracțiuni";.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Se apreciază de către reprezentantul parchetului că starea de fapt reținută de instanța de fond este pe deplin dovedită prin probele administrate, iar în acest sens s-a făcut referire la declarațiile martorilor audiați, la declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpat, la actele aflate la dosar, din care rezultă că o bună parte din bunurile sustrase, din incinta magazinului părții vătămate au fost recuperate chiar de la inculpat ceea ce denotă fără nici o îndoială implicarea lui în furtul ce face obiectul cauzei.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond, se apreciază că aceasta este legală, îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, deși inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul desfășurării procesului.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, întinderea prejudiciului cauzat, recuperarea în parte a acestora, atitudinea nesinceră a inculpatului în fața instanței.
În final, se apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, probele administrate în cauză relevând faptul că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul S. J. având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, întrucât acesta nu a săvârșit fapta care i-a fost reținută, ori trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că a recunoscut fapta.
C U R T E A :
Prin Sentința penală nr.519/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr.(...) a fost condamnat inculpatul S. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în Tg. M., jud. M., cetățenia română, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, concubinaj, 2 copii minori, domiciliat în mun. Tg. M., str. Călărașilor, nr. 36/2, jud. MS, cu antecedente penale, CNP
1., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a
și lit. b Cod penal.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul C. E. L., fiul lui G. și L., născut. la data de (...) în Tg. M., jud. M., cetățenia română, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, concubinaj, un copil minor, domiciliat în mun. Tg. M., str. Rovinari, nr. 47, jud. M., fără antecedente penale, CNP 18205290065, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod Penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a
și lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpații mai sus menționați sunt deținuți în altă cauză.
Au fost obligați, în solidar, inculpații S. I. și C. E. L., să plătească părții civile SC F. C. S. Ș. M., suma de 42.900 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
S-a stabilit în favoarea avocatului R. A. suma de 100 lei cu titlul de onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul S. I.
Inculpatul S. I. a fost obligat să plătească statului suma de 800 lei cu titlul cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu în faza de judecată.
S-a stabilit în favoarea avocatului R. A. suma de 100 lei cu titlul de onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul C. E. L.
A fost obligat inculpatul C. E. L. să plătească statului suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu în faza de judecată.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Poliția municipiului B. a fost sesizată prin denunț de către partea vătămată C. I. M., cu privire la faptul că în noaptea de 04/(...) autori necunoscuți au pătruns prin efracție în magazinul aparținând SC „F. C."; S. B., situat în Piața Independenței, de unde au sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte, solicitând identificarea autorilor și recuperarea prejudiciului cauzat.
La fața locului s-a deplasat echipa operativă, care cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei a constat că magazinul din care s-au sustras bunuri este situat în Piața Independenței Nord a municipiului B., în partea sudică a pieței, lângă imobilul cu nr. 53 de pe strada Î. T., este confecționat din schelet metalic prevăzut cu geam, iar pe latura nordică se află trei uși de acces în magazin, în două canate, confecționate tot din schelet metalic și prevăzute cu geam tip termopan, pe toată suprafața.
A treia ușă de acces, privind din exterior, de la stânga, la dreapta, a fost găsită în poziția închisă, neîncuiată, prezentând urme de forțare la nivelul yalei încorporate, în sensul că, partea exterioară a butucului acesteia este rupt, nefiind găsit la locul faptei. Pe trotuarul din fața acestei uși, la o distanță de circa 0,5 metri, se află un fragment din sistemul de asigurare a yalei încorporate. Magazinul se compune dintr-o singură sală de expunere a mărfurilor, iar pe pardosea se află mai multe umerașe și suporți din inox. De pe suporți de expunere a mărfurilor și de pe umerașe, se reclamă sustragerea mai multor haine din piele, bărbătești și de damă.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în cursul lunii decembrie 2004 inculpații Ș. I. și C. E. L. s-au deplasat în municipiul B., cu trenul, s-au deplasat într-o piață și împreună au rupt butucul yalei ușii unui magazin, au intrat amândoi înăuntru și au pus de pe umerașe mai multe haine din piele și cojocare, circa 100 de bucăți, pe care le-au pus în 4 sau 5 sacoșe, le-au depozitat într-un loc mai întunecos și ulterior, le-au transportat la gară de două ori. Cu primul tren au plecat spre localitatea D., jud. M. și de acolo la Tg. M., acasă la acesta. Inculpatul Ș. I. i-a dat fratelui său, H. L., haine să vândă, fără să-i spună că provin din furt, de asemenea, el și celălalt inculpat, au vândut, personal, unor persoane necunoscute, haine și, cunoaște faptul că, inculpatul C. E. L. i-a făcut cadou surorii sale o haină din piele cu blană.
Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului Ș. I., de a sustrage pe timp de noapte și prin efracție din magazinul aparținând părții civile SC F. C. S., diverse bunuri, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, text legal în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsi, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru faptele săvârșite, întinderea prejudiciului cauzat, recuperarea în parte a acestora, atitudinea nesinceră a inculpatului în fața instanței.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. E. L., fapta acestuia de a sustrage pe timp de noapte și prin efracție din magazinul aparținând părții civile SC F. C. S., diverse bunuri, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, text legal în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru faptele săvârșite, întinderea prejudiciului cauzat, recuperarea în parte a acestora, atitudinea nesinceră a inculpatului în fața instanței.
În ceea ce privește vinovăția inculpaților, s-a precizat că la reținerea acesteia s-a avut în vedere recuperarea de la aceștia a unora din bunurile sustrase din incinta magazinului părții vătămate ceea ce denotă fără îndoială implicarea acestora în furtul calificat ce face obiectul prezentului dosar.
Totodată, s-a constatat că inculpații sunt deținuți în altă cauză.
Conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998, și urm. Cod civil, au fost obligați în solidar, inculpații S. I. și C. E. L., să plătească părții civile SC F. C. S. Ș. M., suma de 42.900 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că prejudiciul suportat de partea civilă a fost pricinuit de inculpați, iar contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate se ridică la valoarea indicată.
Impotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, inculpații S. I. și C. E. L.
Prin decizia penală nr. 38/A din 05 aprilie 2011 pronunțată de
Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...) în temeiul disp.art. 379 cpt. 1 lit. b cod procedură penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanți, aceștia fiind obligați fiecare să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. Domnici O..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, probele administrate în cauză relevând faptul că apelanții sunt vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Deși inculpatul-apelant C. E. L. nu a recunoscut comiterea faptei, vinovăția sa este dovedită prin declarația coinculpatului S. J., care, în faza de urmărire penală (f.46) a arătat că „seara am plecat din Târgu M. împreună cu C. E. L. cu trenul la B., unde am mers lângă o piață și împreună cu acesta am spart magazinul, am rupt butucul yalei și am intrat înăuntru, și amândoi am pus de pe umerașe mai multe haine de piele și cojoace…";, acestea fiind transportate la domiciliul său, susținerea privind modalitatea de pătrundere în imobil fiind confirmată de cercetările organelor de poliție (procesul-verbal de cercetare la fața locului f.6, planșa fotografică întocmită cu ocazia cercetării la fața locului-f.9).
S. J. a mai arătat, în aceeași declarație, că nu-și amintește dacă la domiciliul său, la sosirea sa, era sau nu fratele său, dar că lucrurile sustrase au fost ulterior vândute împreună cu acesta și C. E. L., care i-a făcut cadou o haină de piele cu blană surorii sale, aspect confirmat de aceasta în cursul urmăririi penale (declarația martorei K. L. M. f.39), declarația acestei martore dată în faza de judecată fiind înlăturată ca subiectivă (dat fiind gradul derudenie al martorului cu inculpatul C. E. L.), necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Faptul că lucrurile au fost transportate la domiciliul inculpatului S. J. a fost dovedit cu declarația martorului H. L. (f.38), care a arătat că în locuința fratelui său a observat „mai multe haine de blană și piele"; pe care inculpații le aranjau sub un colțar ( „o grămadă de haine";), și referitor la care aceștia au declarat că sunt de vânzare, astfel că martorul a vândut și el din lucrurile respective (de menționat faptul că în faza judecății martorul s-a prevalat de dispozițiile art.80 Cod procedură penală, astfel că nu a putut fi audiat).
Susținerea inculpaților că sunt nevinovați și că au fost determinați să recunoască faptele respective de organele de poliție s-a reținut că sunt neîntemeiate probele evocate coroborând cu declarațiile martorilor audiați, care au cumpărat bunurile sustrase de către inculpați, iar presupusele presiuni la care au fost supuși nu sunt probate; cât despre faptul că audierea martorilor H. L., M. S., G. L. și C. L. s-ar fi făcut în absența apărătorului inculpaților și a acestora personal - acesta nu se încadrează între motivele expres prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală, putând fi invocat doar în condițiile și termenele prevăzute de art.197 alin.4 Cod procedură penală, ceea ce nu s-a efectuat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen inculpatul S. I.
În susținerea orală a recursului decizia a fost criticată pe considerentul că se impunea achitarea inculpatului deoarece fapta de sustragere dintr-un magazin din B. a unor articole de îmbrăcăminte nu a fost dovedită, deoarece, singura amprentă digitală găsită nu aparține nici inculpatului, nici coinculpatului, iar singurele probe directe au fost urmele de încălțăminte.
S-a mai invocat faptul că declarațiile inculpatului au fost obținute sub presiune.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivului de recurs invocat, Curtea constată următoarele:
Motivul de recurs urmează a fi analizat în raport de condițiile cazului de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct.18 C.p.p. referitor la comiterea unei erori grave de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Pentru analiza acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt. Instanțele de fond au reținut că în noaptea de 4/5 decembrie 2004 inculpatul recurent S. I. și inculpatul C. E. L. au mers în mun. B. și au pătruns prin ruperea butucului yalei de la ușă în magazinul SC „F. C."; S. B. din Piața Independenței de unde au sustras 100 de haine de piele și cojoace pe care le-au pus în 4 sau 5 sacoșe și le-au transportat la gară de două ori, apoi au plecat la T. M. acasă la inculpat. Curtea apreciază că din starea de fapt reținută nu poate fi primită susținerea recurentului conform căreia îi era imposibil să transporte atâtea cojoace. Motivul de recurs invocat este nefondat deoarece din declarația martorului H. L., fratele recurentului, rezultă că acesta a văzut hainele de piele în locuință, chiar a vândut și el din acestea, astfel încât apărarea recurentului că nu știe de unde proveneau hainele nu poate fi primită; din declarația martorei G. L. (f.87), mama coinculpatului, rezultă că și ea a cumpărat o haină de piele pentru fiica ei.civile. De asemenea o parte dintre bunuri au fost recuperate și restituite părții Așadar, din probele menționate rezultă comiterea faptei de către inculpat pentru dovedirea infracțiunii de furt nefiind necesară doar existența amprentelor papilare la fața locului, astfel încât este irelevant că amprenta găsită nu aparține recurentului din moment ce fapta rezultă din celelalte probe administrate. Susținerea recurentului că declarația sa de recunoaștere a faptei a fost obținută prin presiune nu poate fi primită deoarece acesta a recunoscut fapta în prezența apărătorului său (f.52). În consecință nu sunt îndeplinite condițiile cazului de casare invocat. La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță. Așa fiind în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. J., aflat în prezent î Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.38 din 5 aprilie 2011 a T.ui B. N.. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. A. D. L. I. C. M. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...) G.IER M. N.
| ← Decizia penală nr. 1803/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 38/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
