Decizia penală nr. 1004/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1004/R/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTORI: L. H.
: I. M. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. N. S., împotriva încheierii penale din data de 6 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșireainfracțiunii prev.de art.20 C.penal rap.la art.174 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul R. N. S. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.B. I., din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A., apreciază că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Consideră că măsura arestării preventive nu se mai justifică întrucât la dosar nu există date sau indicii că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Mai mult, apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei însă a declarat că intenția lui nu era aceea de a suprima viața victimei. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legal a încheierii instanței de fond. În mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului întrucât sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen.
Inculpatul R. N. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arătând că se va supune tuturor condițiilor impuse de instanță. Solicită a se avea în vedere că nu este un om violent și este fără antecedente penale.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 6 iunie 2011 de Tribunalul Sălaj s-a dispus, în baza art. 300/1 rap. la art. 160 C., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului R. N. S.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul R. N. S. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că i-a aplicat părții vătămate P. I. două lovituri cu o bâtă ciobănească în zona capului cauzându-i leziuni care nu i-au pus viața în pericol, urmărind posibilitatea intervenirii decesului victimei.
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr.(...) și s-a fixat termen de judecată la data de 6 iulie 2011.
La primirea dosarului, procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.3001 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere următoarele considerente: Temeiul arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea penală nr.9/C din 13 aprilie 2011 a T.ui S. este cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Din probele existente la dosarul cauzei rezultă existența indiciilor temeinice, în sensul prevăzut de art.681 Cod procedură penală, ale comiterii faptei de către inculpat constând în aceea că i-a aplicat părții vătămate P. I. două lovituri cu o bâtă ciobănească în zona capului cauzându-i leziuni care nu i-au pus viața în pericol, urmărind posibilitatea intervenirii decesului victimei. Prin actul de sesizare faptele inculpatului se încadrează juridic în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal Prin urmare, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită prima condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală ce a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită și a doua condiție respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. A. pericol rezultă din natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii ei. Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinândreacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații grave este judecată în stare de libertate. Față de cele arătate, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă și au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. N. S.solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința judecării inculpatului în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea. În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatului de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. A. element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar menținerea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală. În baza acestor considerente, apare ca neîntemeiată și cererea de înlocuire a măsuri arestări preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la 350 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. N. S. împotriva încheierii penale f. nr. din 6 iunie 2011 a T.ui S.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. I. M. GREFIER, L. S. Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: L. M.;
| ← Decizia penală nr. 979/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1267/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
