Decizia penală nr. 1267/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1267/R/2011
Ședința nepublică din 24 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : V. C. președinte secție penală
JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror
V. G.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpații T. C. A., T. L., C. A. F. și J. I. V. împotriva sentinței penale nr.52 din (...) a Judecătoriei J., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 al.1 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A. F., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Simu Brândușa A., inculpatul J. I. V., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Mihai M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. L., av.M. M. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. C. A., av.M. H., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații T. L. și T. C. A., părțile civile P. A. P., S. J. de A. S. și S. J. de U. Z.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpații C. A. F. și J. I. V. declară că doresc să-și retragă recursurile formulate, poziția acestora fiind consemnată în declarațiile de la filele 28 și 29 dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P. solicită ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c C.,admiterea recursului formulat de parchet arătând că acesta este formulat în favoarea inculpaților, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru ca aceasta să se pronunțe în mod legal asupra extinderii procesului penal cu privire la alte fapte, respectiv la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev.de art.321 al.1 C., în condițiile art.336 C., printr-o încheiere, anterior acordării unei soluții pe fondul cauzei, pentru a da posibilitatea inculpaților să-și formuleze apărările în raport și de această încadrare juridică.
La termenul de judecată la care a fost extins procesul penal cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, inculpații și apărătorii acestora într-adevăr, au pus concluzii cu privire la această infracțiune, însă într-un mod formal, pentru că nu au analizat probatoriul și acesta nu a fost complinit și în raport de noua infracțiune care a făcut obiectul judecății, ca efect al extinderii procesului penal.
Prin urmare, apreciază că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților și consecința a fost una semnificativă, deoarece pentru această nouă infracțiune, fiecare inculpat a fost condamnat la câte 4 ani închisoare cu privare de libertate.
Apreciază că unica soluție este aceea de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În ce privește recursurile celor doi inculpați arestați, solicită a se lua act de retragerea acestora.
Apărătorul inculpatului T. C. A., asupra recursului declarat de parchet, arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra acestuia. Solicită a se avea în vedere interpretarea art.197 C. și prin prisma art.6 pct.1 din CEDO și art.323 C., și de asemenea, prin faptul că s-a încălcat în opinia sa, principiu rolului activ al instanței deoarece inculpatul pe parcursul procesului, renunță la beneficiul art.320/1 C.
De aici rezultă faptul că instanța nu a explicat inculpaților care sunt beneficiile acestui articol și astfel, inculpatul nu a beneficiat de acesta.
Apărătorul inculpatului C. A. F., solicită a se lua act de renunțareainculpatului la recursul formulat.
In ce privește motivul declarat de parchet, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Apărătorul inculpatului T. L., susține recursul declarat de inculpat și îlmotivează pe dispozițiile art.385/9 al.1 pct.14 C.
Susține că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prev.art.72 C., respectiv s-au ignorat circumstanțele atenuante prev.de art.73 lit.b C. Arată că săvârșirea infracțiunii de ultraj în mod evident, s-a produs sub o puternică emoție, ca o tulburare cauzată de însăși partea vătămată. Probatoriul reține că au apărut îmbrânceli, din care partea vătămată s-a retras și apoi a procurat toporul cu care i-a amenințat pe inculpați. E. indubitabil că amenințarea săvârșită cu un topor este de natură să provoace o puternică tulburare și putem vorbi de o amenințare, care să inducă inculpatului o stare de emoție.
Pe de altă parte, latura obiectivă a acestei infracțiuni de ultraj subzistă atunci când întregul comportament al inculpatului este contrar bunelor moravuri. Inculpatul T. a apărut în acest grup chemat fiind telefonic de către T. C., sigur acesta victimizându-se că este agresat. Cu alte cuvinte, dacă vorbim de momentul nașterii rezoluției infracționale, se poate constata că nu există acest moment.
Cu privire la acest aspect, practica judecătorească stabilește că atunci când tulburarea ordinii publice rezultă ca urmare a unui conflict, nu există infracțiunea de ultraj și face trimitere la decizia penală nr.627/1984 publicată în Revista Română de D. nr.5/1985 a T. H.
Cât privește recursul declarat de parchet, solicită admiterea acestuia pentru considerentele expuse.
Apărătorul inculpatului T. C., solicită admiterea recursului, casareasentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În susținerea recursului arată că inculpatul nu a înțeles fapta față de care a fost extins procesul penal și nu a avut posibilitatea de a-și formula apărarea.
Inculpatul a dat o declarație de recunoaștere, a regretat fapt, astfel încât se impune a se stabili o pedeapsă în sarcina acestuia îndreptată spre minimul special.
Apărătorul inculpatului J. I. V., solicită a se lua act de renunțarea la recursul formulat de către inculpat, cu acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., cu privire la recursurile declarate de inculpații T., arată că numai în legătură cu solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare - sunt admisibile recursurile declarate, cu efectul neobligării acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
I. C. A. F. și J. I. V., arată că sunt de acord cu trimiterea cauzei sprerejudecare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.52 din 18 martie 2011, Judecătoria Jibou în temeiul prevederilor art.336 alin.1 lit.a Cod procedură penală a extins procesul penal, reținându-se în sarcina inculpaților și comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal.
A condamnat pe inculpatul C. A. F., fiul lui A. și D., născut la (...) în
Z., S., cetățean român, domiciliat în localitatea M. de Jos, A., nr.218, S., deținut în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal , cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din pedepsele stabilite pentru infracțiunilele concurente s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 4 ani îpchisoare, care se va executa cu privare de libertate, cu aplicarea art.7l, 64 lit.a teza II,b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A condamnat pe inculpatul J. I. V., fiul lui D. și R. D., născut la (...) în Z., S., cetățean român, domiciliat în J., str. 1 Mai, nr.7, bl.S-lO, ap.l5, S., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.l8l alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 4 ani închisoare, care se va executa cu privare de libertate, cu aplicarea art.7l, 64 lit.a, teza II,b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A condamnat pe inculpatul T. C. A., fiul lui A. și L., născut la (...) în
J., S., cetățean român, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în loc V. L., nr.20/ A, S., la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru infracțiunilele concurente s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 4 aniînchisoare, care se va executa cu privare de libertate, cu aplicarea art.7l, 64 lit.a, teza II,b Cod penal.
A condamnat pe inculpatul T. L., fiul lui A. și L., născut la (...) în
Lipova, Arad, cetățean român, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în localitatea V. L., nr.20/ A, S., la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
A condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 4 ani închisoare, care se va executa cu privare de libertate, cu aplicarea art.7l, 64 lit.a, teza II,b Cod penal.
În temeiul prevederilor art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și 998 și următoarele Cod civil, s-a admis în parte acțiunea părții civile P. A., și în consecință au fost obligați inculpații în solidar să-i plătească suma de 10.000 lei daune-morale.
În baza art.313 din OUG 7212006 s-a admis cererea părții civile S. J. de U. Z. și au fost obligați inculpații în solidar să-i plătească suma de 774,75 lei despăgubiri, la care s-a calculat rata inflației, începând cu data de (...), până la plata integrală.
S-a admis acțiunea părții civile S. J. de A. S. și în consecință au fost obligați inculpații în solidar să-i plătească suma de 1012,32 lei, despăgubiri.
Conform art.191 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 700 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Jibou întocmit în dosar nr.1481/P/2009, au fost trimiși în judecată inculpații C. A. F., J. I. V., T. C. A. și T. L., toți cercetați pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
In fapt, în actul se sesizare s-a reținut că cei patru inculpați, în seara zilei de (...), pe o strada din loc. J., în apropierea restaurantului A.s, au lovit partea vătămată P. A., cu pumnii, picioarele și o coada de topor, cauzându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 24- 26 zile de îngrijiri medicale.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța, în fapt a reținut că în seara zilei de (...) martorul H. M. în timp ce se deplasa prin dreptul restaurantului „A.s" din J., înăuntru la o masa i-a observat pe inculpații T. C. și J. I.. Amintindu-și că în urmă cu ceva timp, inculpatul T. C. i-a agresat fiica într-o discotecă, cauzându-i leziuni importante, a dorit să aibă o discuție cu acesta. Deoarece în aceleași împrejurări, la discoteca a fost agresată și o altă tânăra, fiica martorului Rus V., acesta a venit la rândul său în fața restaurantului, fiind anunțat telefonic de martorul H. M.
La solicitarea celor doi martori, inculpatul a ieșit în fața restaurantului, la scurt timp fiind urmat și de inculpatul J. I.. Între aceste patru persoane au început discuțiile cu privire la incidentul din discoteca în care inculpatul T. C. a agresat fiicele martorilor.
Partea vătămată P. A. în acest timp, se afla în curtea locuinței martorului N. D., situată vis-a-vis de restaurant. A. discuțiile în contradictoriu dintre martori și cei doi inculpați, s-a apropiat și el de grup,fiind oarecum interesat de subiect, una dintre tinerele agresate fiind și nepoata sa.
În timpul discuțiilor inculpații au devenit foarte iritați de îndrăzneala martorului și a părții vătămate de a-i lua la rost, motiv pentru care inculpatul T. C., telefonic a chemat la fața locului alte persoane, spunându- le că este bătut.
La foarte scurt timp, la fața locului a apărut un autoturism marca Alfa
Romeo, din care au coborât ceilalți doi inculpați, T. L. și C. A.
În timpul discuțiilor în grupul astfel format au început îmbrânceli, motiv pentru care partea vătămată s-a întors în curtea martorului N. D., de unde cu un topor găsit, le striga inculpaților să vină la el. I. au ignorat aceasta provocare, continuând să discute cu cei doi martori. V. atitudinea inculpaților, partea vătămată a abandonat toporul și a revenit pe stradă la grupul inculpaților și martorilor.
Imediat ce partea vătămată a ajuns lângă inculpați, aceștia l-au înconjurat și au început să-i aplice lovituri. Din probe nu se poate stabili cu exactitate care a fost primul dintre inculpați care a lovit partea vătămată, cert este însă că după ce acesta a fost doborât la pământ, toți inculpații au lovit-o cu pumnii și picioarele.
Mai mult, în timp ce partea vătămata era la pământ, inculpatul T. L. a intrat în curtea martorului N. D. și a luat toporul cu care anterior partea vătămata încerca sa-i intimideze pe inculpați, ea fiind în curte. Acest inculpat a intenționat să lovească partea vătămată cu toporul în zona capului, fiind însă oprită de inculpatul C. A. Cu toate acestea, inculpatul T.
L. a aplicat mai multe lovituri părții vătămate cu coada toporului.
La un moment dat, partea vătămată a reușit să se târâie până la poarta martorului N. D., dar a fost tras înapoi de inculpați, care i-au aplicat o nouă serie de lovituri cu picioarele, în timp ce era căzută.
În acest timp, pe stradă se apropia un autoturism, împrejurare de care a profitat victima și din nou s-a târât până la poarta martorului N. D., apoi ajutat de acesta a intrat. I. au fost foarte iritați de acest lucru, unul din ei, T. L. încercând să sară gardul pentru a ajunge în curtea martorului și a continuat agresiunea. Atât martorul, cât și unul dintre inculpați, C. A., din nou l-au oprit pe inculpat, care astfel a renunțat la escaladarea gardului, nu înainte de a adresa amenințări cu acte violență și martorului N. D.
Din probe a rezultat că nicio persoană din cele prezente nu a intervenit pentru a ajuta partea vătămată, toate plecând în grabă, mai puțin martorul N. D., care totuși a ajutat partea vătămată să ajungă în curte.
În urma multiplelor lovituri partea vătămata a suferit leziuni serioase.
În certificatul medico legal s-a arătat că acesta a suferit fractura de piramidă nazală, de coaste, și prezintă alte numeroase contuzii. Mecanismul de producere a leziunilor este descris ca fiind prin lovire cu corp dur, iar numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare este stabilit la 24-26, cu precizarea că leziunile pot data din (...).
Partea vătămata a fost transportată cu ambulanța la S. J. S., unde a fost internată trei zile.
Această stare de fapt a fost calificată de parchet ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, în cazul fiecărui inculpat.
Cu privire la starea de fapt, instanța a constatat că din ansamblul materialului probator administrat, se poate reține fără nici un dubiu că toți inculpații au aplicat lovituri părții vătămate.
D. inculpați, frații T. recunosc că au agresat partea vătămată, ceilalți doi negând acest lucru, mai mult, inculpatul C. A. susținând că nu a fost de față.
La primul termen de judecată, instanța aducându-le la cunoștință inculpaților C. A. și J. I. prevederile art. 3201 Cod procedură penală, aceștia declară că recunosc comiterea infracțiunii pentru care sunt cercetați, fiind de acord să fie judecați pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Acești doi inculpați se află în stare de arest preventiv într-o altă cauză, în care sunt cercetați pentru tâlhărie, șantaj, lovire și mai multe infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, precum și lovire. I. T. C. și L. nu au fost prezenți la primul termen, astfel că s-a dispus amânare a pentru citarea acestora cu mandate de aducere. D. acești ultimi doi inculpați, la un termen de judecată s-a prezentat T. C., care a recunoscut comiterea faptei în condițiile aducerii la cunoștință a prev. art. 3201 Cod procedură penală, dar totuși a solicitat acordarea unui termen pentru a-și angaja un avocat, cerere admisă de instanță. La același termen, inculpații arestați au declarat că nu mai sunt de acord cu aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, solicitând administrarea probatoriului. Inculpatul T. L. nu a fost prezent la nici un termen de judecată, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu acesta, inclusiv cu mandat de aducere. Înainte de a se intra în dezbaterea fondului, pornind de la premisa că starea de fapt este probată dincolo de orice dubii și întrunește elementele constitutive ale infractiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, pentru fiecare inculpat, instanța a pus în discuție anumite chestiuni care țin de corecta aplicare a legii. Astfel la un termen anterior, s-a pus în discuție aplicarea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 lit. a Cod penal, respectiv comiterea faptei de trei sau mai multe persoane. Asupra acestei cereri instanța urma să se pronunțe prin hotărâre. Reluând acest aspect, a fost pus în discuția părților, inculpații prin avocați fiind de acord cu aplicarea acestor prevederi legale, comiterea faptei de cei patru inculpați împreuna rezultând în mod evident din probe. Având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, natura ei, s-a pus în discuție daca acesta întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal. Cu privire la acest aspect reprezentantul parchetului a declarat că solicită extinderea procesului penal și reținerea în sarcina inculpaților și a infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, punând totodată în mișcare acțiunea penală și pentru această infracțiune. Apărătorii inculpaților s-au opus extinderii acțiunii penale pentru infracțiunea de ultraj, în esență considerând că elementele constitutive ale acesteia nu sunt întrunite, invocând faptul că la fața locului nu a fost un nr.suficient de persoane care să se scandalizeze. Infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, constă în fapta persoanei care în public săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniștea publică. Starea de fapt descrisă mai sus întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art.321 alin.l Cod penal. În ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni, s-a constatat că aceasta subzistă în cauză, întregul comportament al inculpaților fiind contrar bunelor moravuri, care evident nu includ în sfera lor agresiunea fizică asupra persoanelor. A fost întrunită și cerința săvârșirii acestor fapte în public, în sensul prevederilor art.152 Cod penal. Astfel, fapta a fost comisă pe un drum public, loc accesibil publicului totdeauna, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană. In speță însă rezultă clar că au fost de față trei persoane, aici având în vedere martorii. A., din cauza evenimentelor la care erau atenți nu au putut afirma cu siguranță dacă au mai fost de față și alte persoane. Chiar daca o ospătară din restaurant se uita la incident pe geam si apoi a alertat politia telefonic și aceasta se considera persoană "de față". Din declarația martorului Rus V. s-a reținut totuși că în fața restaurantului s-au adunat mai multe persoane, care însă au asistat pasive fără a interveni. Infracțiunea de ultraj prev. de art.321 Cod penal exista dacă prin manifestările alternative, acte sau gesturi, proferare de cuvinte sau expresii, sau dedarea la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri, prevăzute de textul incriminator se produc de asemenea consecințe alternative, atingere a bunelor moravuri, scandal public sau tulburarea în orice mod a liniștii publice. Comportamentul inculpaților în mod evident este în contradicție cu obiceiurile, deprinderile, comportările compatibile cu respectul reciproc, cu noțiunea de comportament civilizat în exprimare și acțiune. În același timp, acțiunea inculpaților a tulburat ordinea și liniștea publică, fiind solicitată intervenția organelor de poliție si a ambulanței, pentru restabilirea liniștii și pentru a se acorda îngrijiri medicale de urgență părții vătămate. T., prin fapta comisă inculpații au adus atingere relațiilor privind conviețuirea sociala, valoare socială ocrotită potrivit art. 321 Cod penal, acționând cel puțin cu intenție indirectă, asumându-și și consecința scandalului public, a tulburării ordinii publice, în timp ce urmăreau cu intenție directă să cauzeze părții vătămate suferința fizică, în împrejurările descrise mai sus. Conform art. 336 al 1 Cod procedură penală, când în cursul judecății s-a descoperit în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătura cu infracțiunea pentru care este judecat, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ceea ce privește această faptă, iar instanța, după caz, dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, instanța atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită. În cazul extinderii procesului penal pentru alte fapte dispozițiile art. 335 și 334 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător. Procurorul a procedat conform prevederilor legale menționate, declarând că pune în mișcare acțiunea penală și pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 Cod penal, iar instanța încuviințând cererea a judecat cauza și cu privire la fapta care a rezultat din probatoriul administrat, ultraj contra bunelor moravuri. Extinderea procesului penal a fost pusă în discuția părților și participanților la procesul penal. Apărătorii inculpaților s-au opus extinderii,cu motivația menționată mai sus, fără a solicita lăsarea cauzei mai la urmă sau acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării cu privire la fapta pentru care s-a extins procesul. D.ul la apărare al inculpaților nu a fost încălcat în nici un fel. În concret, extinderea procesului penal s-a întemeiat pe aceeași stare de fapt, cu privire la care până în momentul extinderii s-au administrat toate probele, constatându-se că starea de fapt întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal. In aceasta situație avocații inculpaților nici nu au solicitat amânarea sau lăsarea cauzei mai la urma pentru pregătirea apărării, făcând singura apărare posibilă, susținând neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj. Aceasta deoarece, în concret, nu se pune problema unor alte stări de fapt, care să necesite probatoriu suplimentar sau orice altă apărare. S-a extins deci procesul penal și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, judecând inculpații și pentru comiterea acestei infracțiuni, și făcând o corectă aplicare a legii s-a reținut în sarcina inculpaților și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal. În consecință, inculpații au fost condamnați, potrivit dispozitivului hotărârii. Individualizarea pedepselor și modului de executare, în cazul fiecărui inculpat s-a făcut cu respectarea criteriilor generale stabilite de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor și toate împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În primul rând s-a constatat că nu există elemente de natură a fi reținute ca circumstanțe atenuante nici cu privire la conținutul concret al faptelor, nici cu privire la persoana inculpaților. Dimpotrivă, s-a constatat că în speță sunt aplicabile circumstanțe agravante, respectiv comiterea faptelor de trei sau mai multe persoane conform art.75 lit.a cod penal. În continuare, analizând conținutul concret al faptelor se desprinde un pericol social concret ridicat. Acesta a rezultat din faptul că inculpații au acționat împreună, patru persoane, într-un mod extrem de brutal, dedându- se la acte de violență foarte grave împotriva integrității fizice a părții vătămate. De altfel, inculpații sunt cunoscuți în localitate ca persoane foarte agresive și violente, predispuse să-și rezolve orice probleme prin recurgerea la forță fizică, grupul lor fiind numit „.". În acest sens, s-a menționat că inculpații mai sunt cercetați și în alte cauze, în toate existând elemente de agresiune fizică asupra persoanelor. De asemenea, acești inculpați, mai ales C. A. și J. I. au fost implicați în numeroase infracțiuni de lovire care s-au soluționat cu netrimiterea în judecată, părțile vătămate retrăgându-și plângerile prealabile, tocmai din cauza reputației de „." a inculpaților. În prezent, cei doi sunt arestați preventiv într-o altă cauză în care au fost condamnați pentru tâlhărie, șantaj, ultraj, lovire, cauza urmând să ajungă în recurs, apelul fiind judecat. În ceea ce-i privește pe inculpații T., din extrasul de cazier judiciar nu a rezultat că ar fi fost condamnați, însă aceștia sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de proxenetism și trafic de persoane, existând o condamnare în prima instanță, prin S. penală nr. 7/(...) a T. S.. Inculpatul T. C. mai este cercetat în alt dosar (l061/P/2009 al parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou), aflat în prezent pe rolul instanței, pentru fapte de violență. Felul în care inculpații au bătut partea vătămata, aici referindu-ne în primul rând la modul lor de a acționa în grup, coroborat cu aspectele cunoscute în mod oficial despre comportamentul lor infracțional, sunt elemente care agravează conținutul faptei. Infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații în prezenta cauza sunt o „oglindă" a comportamentului lor general, foarte periculos, în primul rând pentru integritatea fizica și sănătatea persoanelor, dar și pentru alte valori sociale ocrotite de legea penală. Mai trebuie observat faptul că inculpatul T. C., imediat ce a fost întrebat de cei doi martori despre motivele pentru care le-au agresat fiicele în discoteca, s-a simțit „ în pericol", cu toate că era în prezenta inculpatului J. I., a simțit nevoia să mai cheme „întăriri", victimizându-se la telefon. În continuare, se observă că până în momentul în care grupul inculpaților nu s-a întărit, depășind numeric pe cel al martorilor și părții vătămate, nu s-au produs acte de violență fizică, adresându-se numai înjurii și amenințări. Pentru o corectă apreciere a situației de fapt trebuie menționat și comportamentul părții vătămate, care la un moment dat, după sosirea celorlalți inculpați, care l-au îmbrâncit, s-a refugiat în curtea martorului, de unde cu o secure asupra sa îi chema pe inculpați să vină la el. I. au ignorat în mod deliberat accesul de „." al persoanei vătămate, astfel că aceasta crezând că pericolul a trecut, a lăsat toporul și s-a întors în stradă la grupul inculpaților și martorilor. În acest moment i s-a aplicat prima lovitura în urma căreia a căzut, fiind apoi lovit cu brutalitate de toți inculpații, în timp ce era la pământ. Episodul cu securea este confirmat de martori, deși partea vătămată l-a negat. S-a constatat că acesta nu poate fi calificat drept circumstanță atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, respectiv săvârșirea infracțiunii sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, atingere gravă a demnității persoanei sau altă acțiune ilicită gravă. Evident că inculpații au fost iritați de îndrăzneala părții vătămate, probabil simțindu-se atinși în reputația lor de „.", însă au acționat în continuare foarte abil, ignorându-l pentru moment, pentru ca imediat ce a fost în apropierea lor, fără topor, să înceapă agresiunea. În contextul acestei spețe, pentru a se sublinia încă o dată pericolul pe care îl prezintă inculpații, trebuie subliniat faptul că niciuna din persoanele aflate la fața locului, în primul rând martorii, nu au intervenit fizic pentru a opri agresiunea comisă asupra părții vătămate, tocmai pentru că le era teamă să nu ajungă la rândul lor în situația acesteia, aspect care a rezultat chiar din declarațiile lor. Acest comportament reflectă o totală lipsă de respect față de persoane, sănătatea și integritatea lor fizică. Acționând astfel, inculpații practic își asumă și consecințe mult mai grave ale faptelor lor, care din fericire nu s-au produs până în prezent. Cu un total dispreț față de sănătatea sau chiar viața victimei, inculpatul T. L. a intenționat să lovească partea vătămata cu toporul adus din curtea martorului, fiind însă oprit de inculpatul C. A., care a realizat gravitatea consecințelor acestei acțiuni. Cu toate acestea, inculpatul T. L. nu a pierdut ocazia să folosească toporul, aplicând lovituri cu coada acestuia. Intenția inițială a inculpatului T. L., dacă era concretizată putea să aibădrept consecință leziuni foarte grave, chiar fatale. Faptul că nu s-au produs este o chestiune întâmplătoare, dar denotă și faptul că inculpații acționează conștient acceptând și producerea unui rezultat mai grav, pe lângă cel urmărit. Pedepsele precum si modalitatea de executare sunt justificate prin însuși scopul procesului penal stabilit de art. 1 Cod procedura penala. Conform acestui text legal, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoana nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor. Cuantumul pedepselor aplicate este perfect justificat atât prin prisma gravității concrete a infracțiunilor comise, dar și prin raportare la considerentele pentru care se desfășoară procesul penal, conform prev. art. 1 Cod procedura penala. Persoanele care au comis infracțiuni, la finalul procesului penal, desfășurat cu respectarea tuturor prevederilor și garanțiilor procesuale, trebuie să fie pedepsite potrivit vinovăției lor. T., procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia. Acest scop al procesului penal, în speța dedusă judecății poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse direct proporționale cu pericolul concret al infracțiunilor și al inculpaților. Ori pedepse în cuantum mai mic și/sau cu o suspendare a executării, nu sunt de natură a contribui la realizarea scopurilor procesului penal. Nu în ultimul rând, procesul penal mai are și scopul de a preveni infracțiunile și de a educa cetățenii în spiritul respectării legilor, scop care poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse direct proporționale cu pericolul concret al infracțiunilor și al inculpaților. Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru cele două infracțiuni concurente, 1 an, respectiv 6 luni, minimul și 5 ani maximul, închisoare, pedeapsa rezultantă aplicată este una justă, care respectă criteriile de proporționalitate cu gravitatea faptelor comise, și a persoanelor inculpaților, fiind și de natură a realiza toate scopurile procesului penal, menționate anterior. S-a apreciat, avându-se în vedere toate aspectele concrete că și scopurile pedepsei, stabilite de art.52 Cod penal, vor putea fi atinse doar prin aplicarea unor pedepse într-un cu antum situat peste minimul special, mai aproape de maxim, și prin executarea acesteia în regim de detenție. Concluzionând, după analiza tuturor circumstanțelor reale și personale, instanța a constatat că aplicarea pedepselor în cuantumurile stabilite este legală și temeinică fiind individualizată astfel încât să fie direct proporțională cu pericolul concret al faptelor și persoanelor. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că s-au constituit părți civile, victima, P. A., solicitând ca inculpații să fie obligați să-i plătească daune-morale în cuantum de 20.000 euro, precum și prestatorii de servicii medicale, S. J. de A. și S. J. de U. Z., acesta cerând obligarea inculpaților la plata contravalorii costurilor îngrijirilor medicale acordate părții vătămate. Constatându-se întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, existența unui prejudiciu nereparat, fapta ilicita, legătura de cauzalitate între ele și vinovăția inculpaților, acțiunea părții civile P. A. a fost admisă,dar numai în parte, instanța apreciind că daunele morale solicitate sunt exagerat de mari prin raportare la consecințele provocate de fapta inculpaților. Art. 998 cod civil nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, interpretarea sa de practică judiciara fiind în sensul includerii în sfera sa de aplicare și a prejudiciului nepatrimonial, ca o componenta structurala a răspunderii civile delictuale. În categoria prejudiciilor nepatrimoniale intra și cele rezultate din vătămarea integrității fizice sau a sănătății persoanei, denumite generic prejudicii corporale, care au o componentă fizică, de durere și suferință, dar și una psihologică incluzând șocul nervos, teama, umilința, etc. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că părții vătămate i se cuvin daune morale care să compenseze prejudiciul corporal, însă nu în cuantumul apreciat de ea, ci în unul mai mic. I. au fost obligați în solidar să-i plătească 10.000 lei daune-morale. În baza prevederilor art. 313 din OUG 71/2006, constatând dovedite cererile celorlalte părți civile, ambulanța și spitalul, care au asigurat transportul, primul ajutor și apoi îngrijiri medicale părții vătămate, acestea au fost admise așa cum au fost formulate. Împotriva hotărârii, mai sus menționate, în termen legal, au declarat recurs: P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU și inculpații T. C. A., T. L., C. A. F. ȘI J. I. V. P. de pe lângă Judecătoria Jibou a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. S-a arătat în motivarea recursului că în cauză, a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaților, fiind incidentă nulitatea absolută a hotărârii, conform art.197 alin.2 C., deoarece instanța a procedat la extinderea procesului penal și cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, fără să se pronunțe asupra extinderii printr-o încheiere anterioară hotărârii pronunțate asupra fondului cauzei și fără a asigura inculpaților înlesnirile și timpul necesar pregătirii apărării în raport de noua faptă penală. I. C. A. F. și J. I. V. și-au retras recursurile formulate în cauzăîmpotriva sentinței penale nr.52 din (...) a Judecătoriei J. ( filele 28 și 29 dosar apel). I. T. C. A. și T. L. nu și-au motivat în scris recursurile și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru susținerea acestora, însă în susținerea orală de către apărătorii desemnați din oficiu, au fost însușite motivele de recurs ale parchetului și, în plus: - pentru inculpatul T. L., s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni, urmare a reținerii circumstanței prev. de art.73 lit.b C., cu motivarea că, săvârșirea infracțiunilor s-a produs sub o puternică tulburare cauzată de însăși comportamentul părții vătămate. P. cauzei dovedesc că au apărut îmbrânceli, din care partea vătămată s-a retras și apoi a procurat toporul cu care i-a amenințat pe inculpați. E. indubitabil că amenințarea săvârșită cu un topor este de natură să provoace o puternică tulburare și putem vorbi de o amenințare, care să inducă inculpatului o stare de emoție; - pentru inculpatul T. C. A., s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate acestuia, orientate spre minimul special, luându-se în considerare și faptul că instanța nu a dat curs principiului rolului activ, deoarece inculpatul pe parcursul procesului, a renunțat la beneficiul art.320/1 C. Ver if ic ând ho tăr âre a at ac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea : A. urmează a lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații C. A. F. și J. I. V.,, în conformitate cu dispoz. art.385/4 alin.2 rap. la art.art.369 C. B. constată nefondate recursurile declarate în cauză de către P. de pelângă Judecătoria Jibou și inculpații T. C. A. și T. L. pentru considerentele cevor fi arătate în continuare. În ceea ce privește motivul de recurs invocat de parchet - încălcarea dreptului la apărare al inculpaților - Curtea constată că este nefondat, nefiind incident în cauză niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de lege - art.197 alin.2 C. Astfel, potrivit art.197 alin.2 C., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, printre altele, dispozițiile relative la prezența învinuituluisau inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatoriipotrivit legii. În cauză, la termenul din 9 martie 2011 - când procurorul a solicitat extinderea procesului penal față de toți inculpații și pentru infrcațiunea prev. de art. 321 C. și a pus în mișcare acțiunea penală pentru această infracțiune - au fost prezenți inculpații C. A. F. și J. I. V., ambii asistați de către apărători, lipsă fiind inculpații T. L. și T. C. A., reprezentați fiind și aceștia de către apărători. Extinderea procesului penal s-a făcut în conformitate cu dispoz. art.336 C., respectiv, instanța a găsit întemeiată cererea procurorului, a extins procesul penal și cu privire la infracțiunea prev. de art.321 alin.1 C. și a judecat cauza și cu privire la această infracțiune. Faptul că instanța s-a pronunțat asupra extinderii procesului penal prin hotărâre și nu printr-o încheiere separată, nu afectează cu nimic valabilitatea sau legalitatea procedurii, atât timp cât, pe de o parte, legea nu prevede cu titlu imperativ ca extinderea să se facă printr-o încheiere separată, iar pe de altă parte, nici că, în situația când se pune în discuție extinderea procesului penal pentru alte fapte, cauza trebuie amânată și lăsat timp inculpaților să-și pregătească apărarea în raport cu noua infracțiune, așa cum se prevede expres, de pildă, în cazul schimbării încadrării juridice a faptei - art.334 C. Apărătorii inculpaților au pus concluzii asupra chestiunii ridicate de procuror, iar inculpații nu au mai fost audiați, odată, pentru că legea nu prevede expres această obligație, tocmai în considerarea faptului că, această procedură este incidentă în "cursul judecății, când se descoperă în sarcina inculpatului, date cu privire la săvârșirea unei alte fapte penale"; - deci, la un moment procesual când cercetarea judecătoraescă a fost declanșată, audiați inculpații și martorii. Mai mult, în cauză, se poate observa că, la momentul declanșării cercetării judecătorești inculpații C. A. F. și J. I. V. nu au dorit să dea declarații, arătând că-și mențin declarațiile de la urmărire penală ( vezi încheierea din 9 februarie 2011), inculpatul T. C. A. s-a prezentat la un singur termen - 12 ianuarie 2011 - când a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, iar inculpatul T. L. nu s-a prezentat la nici un termen în fața primei instanțe. Așa fiind, Curtea apreciază că nu poate fi incidentă în cauză, nici sancțiunea nulității relative a hotărârii atacate, reglementată de art.197 alin.4 C., pe de o parte, pentru că inculpații C. A. F. și J. I. V. prezenți fiindla momentul efectuării actului (punerea în discuție a extinderii procesului penal) nu au invocat-o, iar inculpații T. C. A. și T. L., lipsă la efectuarea actului, nu au invocat-o în recurs, la primul termen de judecată cu procedura completă. Apoi, Curtea nu apreciază că ar fi avut loc vreo încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, altele decât cele prev. de art.192 alin.2 C. și, din acest motiv, să fie necesară anularea hotărârii pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, în condițiile, mai sus descrise: lipsa oricărui interes al inculpaților T. C. A. și T. L. de a-și clarifica situația juridică; retragerea recursurilor de către inculpații C. A. F. și J. I. V. și, existența la dosar, a materialului probator necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei. În privința motivelor de recurs invocate de inculpații T. C. A. și T. L., Curtea constată, de asemenea, că sunt nefondate întrucât, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, cei patruinculpați, în seara zilei de (...), pe o stradă din loc. J., în apropierea restaurantului A.s, au lovit partea vătămată P. A., cu pumnii, picioarele și o coada de topor, cauzându-i astfel leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 24- 26 zile de îngrijiri medicale și, totodată, prin aceste manifestări, au tulburat ordinea și liniștea publică, aducând atingere bunelor moravuri, fiind solicitată intervenția organelor de poliție si a ambulanței, pentru restabilirea liniștii și pentru a se acorda îngrijiri medicale de urgență părții vătămate. Reținând așadar în mod corect vinovăția celor doi inculpați în comiterea celor două infracțiuni, instanța, procedând apoi la individualizarea judiciară a pedepselor, a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., analizând detaliat toate circumstanțele reale și personale care au format convingerea aplicării pedepselor ce s-au impus, în măsură, apreciază și Curtea, a realiza scopul prev. de art.52 C. S-a apreciat justificat că, nu există elemente de natură a fi reținute ca circumstanțe atenuante nici cu privire la conținutul concret al faptelor, nici cu privire la persoana inculpaților. Dimpotrivă, s-a constatat că în speță sunt aplicabile circumstanțe agravante, respectiv comiterea faptelor de trei sau mai multe persoane conform art.75 lit.a cod penal. S-a relevat pericolul social concret ridicat al faptelor, rezultând din modul și împrejurările comiterii faptelor - inculpații au acționat împreună, patru persoane, într-un mod extrem de brutal, dedându-se la acte de violență foarte grave împotriva integrității fizice a părții vătămate. S-a mai reținut, cu privire la persoana inculpaților că, deși aceștia nu au antecedente penale, mai sunt cercetați și în alte cauze, pentru comiterea infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane, respectiv, într-un alt dosar, pentru fapte de violență ( inculpatul T. C.). În privința stării de provocare, sub imperiul căreia se susține că s-ar fi comis faptele, în mod corect a constatat instanța că împrejurarea invocată în acest sens, nu poate fi calificată drept circumstanță atenuantă, în accepțiunea dispoz. p art. 73 lit. b Cod penal, deoarece, într-adevăr, la un moment dat, după sosirea celorlalți inculpați, care l-au îmbrâncit, partea vătămată s-a refugiat în curtea martorului N. D., de unde cu o secure asupra sa, îi chema pe inculpați să vină la el. I. au ignorat însă chemarea părții vătămate, astfel că aceasta crezând că pericolul a trecut, a lăsat toporul și s-a întors în stradă la grupul inculpaților și martorilor. În acestmoment, i s-a aplicat prima lovitura în urma căreia a căzut, fiind apoi lovit cu brutalitate de toți inculpații, în timp ce era la pământ. Nu se poate susține deci, că gestul părții vătămate, cu securea în mână, de a-i chema pe inculpați să se bată - a fost unul violent sau a adus atingere demnității inculpaților, astfel, încât să le creeze acestora o tulburare care i-ar fi determinat să acționeze violent, cu atât mai mult cu cât, inculpații erau în superioritate numerică. În ceea ce privește aplicarea dispoz. art.320/1 C. față de inculpatul T. C. A., critica apărării este de asemenea neîntemeiată, raportat la poziția procesuală a acestuia, dar și la dispozițiile legale în materie. Astfel, inculpatul a fost prezent la un singur termen de judecată - 12 ianuarie 2011 - când i s-au adus la cunoștință prevederile art.320/1 C., însă acesta a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător, după care, la termenele următoare, când s-ar fi putut aplica procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, nu s-a mai prezentat. Pentru toate aceste considerente, recursurile parchetului și celor doi inculpați, se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 și 3 C. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului sumele de câte 600 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, urmând a rămâne in sarcina statului. PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpații T. C. A. și T. L. - ambii domiciliați în com. Lozna, V. L. nr.20/A, jud. S. împotriva sentintei penale nr. 52 din (...) a Judecătoriei J.. Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații C. A. F. (fiul lui A. și D., născut la (...) în Z., S.) și J. I. V. (fiul lui D. și R. D., născut la (...) în Z., S.), ambii deținuți în Penitenciarul Gherla - împotriva aceleiași sentințe. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu (av.Mihai M., av. Simu Brândușa, av. M. M. F., av. M. H.), ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă inculpații recurenți să plătească în favoarea statului sumele de câte 600 lei, cheltuieli judiciare, din care, câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul P.ui rămân în sarcina statului Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. ANA C. M. Ș. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.M.S. 4 ex./(...) Jud.fond:M. G.
| ← Decizia penală nr. 1004/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 926/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
