Decizia penală nr. 1006/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1006/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI: I. C. M.
M. R. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de către societatea inculpata SC L. S. prin mandatar D. L. I., împotriva sentinței penale nr.188/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., inculpata fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev.și ped.de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 alin.1 Cod penal; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; complicitate la uz de fals, prev.de art. 26 raportat la art.291 teza I Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru societatea SC L. S. apărătorul desemnat din oficiu av.O. Brumă, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă reprezentantul legal al societății D.
L., părțile vătămate SC B. C. R. SA, SC B. T. SA și SC P. B. R. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei, la solicitarea instanței a fost comunicată minuta sentinței comerciale nr.
2.719/(...), cu mențiunea că aceasta nu este definitivă și irevocabilă (f.38) s-a depus o minută a sentinței de închidere a procedurii, însă aceasta nu este până în prezent irevocabilă.
Apărătorul S. L. S. solicită a se acorda încă un termen, pentru a se depune sentința cu mențiunea irevocabilă, având în vedere că aceasta încă nu a fost motivată.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii formulate.
Reprezentantul M.ui P. în principiu nu se opune, apreciază că cerereaapare ca fiind pertinentă, dată fiind împrejurarea că raportat la această hotărâre judecătorească, în condițiile în care aceasta va rămâne irevocabilă, urmează a se aplica dispozițiile speciale privind încetarea procesului penal respectiv prev. art.10 lit. g C.pr.penală.
Așadar, în condițiile în care hotărârea este pronunțată și nu există interes pentru atacarea acesteia cu recurs, apreciază că nu este inutil a se acorda un nou termen pentru rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei hotărâri care are importanță în penalul ce se judecă în această fază.
I. constată că la termenul anterior s-a depus o adresă de către d-na lichidator T. M. C. prin care s-a menționat că lichidatorul judiciar nu înțelege să-și însușească recursul declarat.
Apărătorul societății inculpate arată că raportat la faptul că, la termenul anterior instanța a înțeles să continue judecata, dovedește faptul că s-a considerat că fostul administrator al societății avea calitatea procesuală de a declara recurs..
I. deliberând, revine asupra dispoziției din încheierea anterioară, considerând că s-au efectuat suficiente demersuri pentru a se afla dacă și la ce moment hotărârea comercială pronunțată în cauză va rămâne sau nu definitivă, iar față de cele inserate în înscrisul depus la dosar de către lichidator, acordă cuvântul părților.
Apărătorul societății inculpate solicită a se lua act de manifestarea devoință a lichidatorului societății. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., raportat la poziția exprimată de lichidator, fiind singurul care are capacitatea juridică în această fază, respectiv în procedura lichidării și falimentului, constată că recursul declarat de către o persoană care nu are calitate este inadmisibil în condițiile în care nu esteînsușit de persoana ce are calitate.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 188 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Judecătoriei C. N., în temeiul art. 19 ind. 1, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. a fost condamnată inculpata S. L. S., cu sediul în C.-N., str. Parâng nr. 8, ap. 88, jud. C., CUI R19492052, J (...) reprezentată prin lichidator judiciar T. M., cu sediul în Dej, str. Ion P. R. nr. 1, bl. H, sc. A, ap. 33, jud. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în temeiul art. 19 ind. 1, art. 288 alin. 1 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, iar în temeiul art. 19 ind. 1, art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de
5.000 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art. 19 ind. 1, art. 26 raportat la art. 291 C. pen., a fost condamnată inculpata S. L. S. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de
5.000 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals.
În temeiul art. 33 lit. a, art. 40 ind. 1 alin. 1 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 10.000 de lei amendă penală, la care s-a adăugat un spor de 1.000 de lei amendă penală, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 11.000 de lei amendă penală.
În temeiul art. 346 alin. 1 C. proc. pen. s-a luat act că părțile vătămate S. „. C. R. S., cu sediul în B., B-dul R. E. nr. 5, sector 3, S. „. B. R. S., cu sediul în B., B-dul C. I nr. 34-36, sector 3 și S. „. T. S., cu sediul în B., Ș. B.-P. nr. 43, sector 1 nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat,iar în temeiul art. 189 alin. 1 C. proc. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu, respectiv al d-nei S. R. I., de 300 lei, a fost suportat de către stat, urmând a fi avansat din fondurile M.ui Justiției.
În baza art. 479^7 al. 5 din C.p.p. s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului către Registrul C. de pe lângă Tribunalul Cluj după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din (...) al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dos. nr. 190/P/2009, inculpata S. „. S. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..
În sarcina inculpatei s-a reținut că, în cursul lunii februarie 2008, prin reprezentantul său legal, P. Ștefan L., administrator, care a acționat în numele și în interesul societății, a întocmit în fals trei adeverințe de venit, prin contrafacerea semnăturilor, și un contract individual de muncă, prin alterarea conținutului acestuia, pe care mai apoi le-a încredințat în original, respectiv în copie certificată pentru conformitate cu originalul, numitului G. P. N., cu ajutorul cărora acesta a solicitat și obținut credite bancare de la B. T., P. B. sucursala C. și B. C. R. - Agenția Zorilor, inducând în eroare angajații băncilor.
Analizând ansamblul probator instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din adresa de la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj (f. 38-39 dos. inst.), precum și din declarațiile martorului C. S., în cursul anului 2007 numitul P. L. a înființat S. „. S., pe care o conducea în calitate de administrator.
Astfel cum reiese din contractul individual de muncă depus la dosar
(f. 26-27 dos. u.p.), precum și din adresa de la I. T. de M. C. (f. 53 dos. u.p.), P. L., în calitate de administrator al S. „. S., l-a angajat pe numitul G. P. la societatea pe care o conducea, în calitate de conducător auto, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de (...). Așa cum rezultă din adresa la care s-a făcut referire mai sus, salariul de bază a fost stabilit la suma de 600 de lei. C. individual de muncă a fost înregistrat la I. T. de M., sub numărul 100800/(...).
Potrivit declarațiilor martorei M. R. (f. 34 dos. u.p., f. 19 dos. inst.), care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul individual de muncă încheiat între S. „. și G. P. (f. 53 dos. u.p.), adeverința de salariu (f. 25), cerere credit persoane fizice (f. 28-30 dos. u.p.) și contract de credit bancar pentru persoane fizice (f. 31 dos. u.p.), în cursul lunii februarie 2008, numitul G. P. a solicitat S. „. C. R. S. - Agenția Zorilor din
C.-N. un credit pentru nevoi personale în valoarea de 20.000 de euro. D. au fost purtate cu responsabilul de credite, martora M. R. La cererea de credit a fost anexat contractul său individual de muncă încheiat cu S. „. S., certificat pentru conformitate cu originalul de către P. L. și care avea aplicată ștampila societății, contract din care reieșea că salariul de bază este de 3.800 de lei, precum și o adeverință de venit semnată de P. L. în calitate de administrator al S. „. S. și de către T. V. în calitate de director economic, din care reieșea că salariul lui G. P. pentru lunile noiembrie, decembrie 2007, ianuarie 2008 a fost de 3.600 de lei, 3585 de lei și,respectiv, 3.500 de lei. C. de credit a fost aprobată, iar între G. P. și B. C. R. s-a încheiat un contract de credit, G. P. primind în baza acestuia suma de 20.000 de euro.
După cum reiese din declarația martorei P. A. (f. 61 dos. u.p.), care se coroborează cu înscrisurile de la dosar, respectiv contractul individual de muncă (f. 57-60 dos. u.p.), adeverința de venit (f. 55-58 dos. u.p.) și cererea de creditare nr. 442904/(...), în data de (...) numitul G. P. a solicitat S. „. B. R. S., prin intermediul responsabilului de credite, martora P. A., un credit de 20.000 de euro pentru nevoi personale. În acest scop i-a prezentat martorei contractul său individual de muncă, certificat pentru conformitate cu originalul de către P. L. și care avea aplicată ștampila societății, contract din care reieșea că salariul de bază este de 3.800 de lei, precum și o adeverință de venit semnată de P. L. în calitate de administrator al S. „. S. și de către T. V. în calitate de director economic, adeverință la care erau anexați mai mulți fluturași de salariu. M. P. A. i-a solicitat ștampilarea respectivilor fluturași, astfel încât G. P. l-a contactat telefonic pe P. L., care a venit și a ștampilat fluturașii în prezența martorei. C. de credit a fost trimisă la sediul băncii din B., pentru a fi aprobată, însă au intervenit suspiciuni datorate cuantumului prea mare al salariului, astfel încât cererea a fost respinsă, iar creditul nu a fost acordat.
Potrivit declarațiilor martorei N. A. (f. 35 dos. u.p.), coroborate cu înscrisurile de la dosar, respectiv contractul individual de muncă (f. 26-27 dos. u.p.) și adeverința de venit (f. 32 dos. u.p.), în cursul lunii februarie
2008 martora N. A., în calitate de responsabil cu creditele la S. „. T. S., a preluat de la numitul G. P. o cerere de creditare, însoțită de contractul său individual de muncă, certificat pentru conformitate cu originalul de către P.
L. și care avea aplicat ștampila societății, contract din care reieșea că salariul de bază este de 3.800 de lei, precum și o adeverință de venit semnată de P. L. în calitate de administrator al S. „. S. și de către T. V. în calitate de director economic, din care reieșea că salariul lui G. P. pentru lunile noiembrie, decembrie 2007, ianuarie 2008 a fost de 2.665 lei pe lună, cu sporuri pentru ore suplimentare de 935 lei, 870 lei și, respectiv,
835 lei. A. în vedere cuantumul prea mare al salariului au apărut suspiciuni și, prin urmare, banca a apelat la organele abilitate și, în data de (...) G. P. a fost prins în flagrant atunci când a mers la sediul băncii să ridice banii oferiți cu titlu de credit.
Toate actele pe care G. P. le-a prezentat celor trei bănci pentru a-și dovedi veniturile s-au dovedit a fi false. Astfel, în ceea ce privește contractul individual de muncă, după cum reiese din adresa de la dosar (f. 53 dos. u.p.), în exemplarul înregistrat la I. T. de M. salariul de încadrare apare ca fiind de 600 de lei, în vreme ce în toate exemplarele prezentate băncilor, acesta apare ca fiind de 3.600 de lei. R., prin urmare, că acest înscris a fost contrafăcut, fiind apoi semnat și ștampilat pentru conformitate cu originalul de către P. L., în calitatea sa de administrator al S. „. S.. Faptul că mențiunea conformității cu originalul și semnătura îi aparțin numitului
P. L. reiese și din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.
745107/(...) (f. 84-89 dos. u.p.) și nr. 745108/(...) (f. 90-97 dos. u.p.).
În ceea ce privește adeverințele de salariu, și acestea au fost falsificate, oferind date nereale și fiind semnate de către numitul P. L. atât în dreptul numelui său, cât și în dreptul numelui martorei T. V. A. fapt reiese din declarațiile martorei respective (f. 37-39 dos. u.p., f. 18 dos. inst.) potrivit cărora, deși a fost angajată pentru a ține contabilitatea S. „.
S., nu a lucrat niciodată efectiv și nu a semnat niciun act emanând de la această societate.
În drept, a apreciat instanța de fond, fapta inculpatei S. „ L. S. care, în cursul lunii februarie 2008, prin administratorul său, P. L., care a acționat în numele societății - semnând în calitate de administrator statutar și aplicând ștampila societății - , a întocmit în fals trei adeverințe de venit, prin contrafacerea semnăturilor, și un contract individual de muncă înregistrat în prealabil la I. T. de M., prin alterarea conținutului acestuia, pe care mai apoi le-a încredințat în original, respectiv în copie certificată pentru conformitate cu originalul, numitului G. P. N. care, cu ajutorul acestora, a indus în eroare S. „. C. R. S. și, respectiv, a încercat să inducă în eroare S. „. B. R. S. și S. „. T. S., prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv cuantumul salariului său, în scopul de a obține un folos material injust și pricinuind astfel o pagubă de 20.000 de euro, constituie infracțiunile de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., comise în condițiile concursului real de infracțiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen..
Potrivit art. 19 ind. 1 C. pen. persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate cenu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală. R. din acest text două condiții ale angajării răspunderii persoanei juridice: aceea ca infracțiunea să fi fost comisă în realizarea obiectului de activitate, în numele sau în interesul persoaneijuridice și ca fapta să fi fost săvârșită de o persoană care poate angaja penal persoana juridică. În speță, ambele condiții sunt îndeplinite, cele patru infracțiuni fiind săvârșite în numele persoanei juridice de către P. L., administrator al S. „. S..
Astfel, infracțiunile săvârșite în numele persoanei juridice sunt acele infracțiuni care nu se leagă nemijlocit de obiectul de activitate și nici nu sunt de natură a aduce un beneficiu acesteia, dar se comit în procesul organizării și funcționării persoanei juridice. A. este cazul infracțiunilor din speță care, fără a fi fost comise în realizarea obiectului de activitate sau a aduce vreun beneficiu inculpatei, au fost totuși comise în numele acesteia. P. L. s-a folosit de calitatea sa de administrator al S. „. S. și a falsificat contractul colectiv de muncă și adeverințele de venit, pe care mai apoi le-a încredințat numitului G. P. pentru ca acesta să le folosească, provocând un prejudiciu în patrimoniul părților vătămate. A. au fost falsificate în procesul organizării și funcționării persoanei juridice, fiind evident că un contract de muncă și tot ceea ce se leagă de acesta, în speță adeverințele de venit, prezintă o legătură strânsă cu funcționarea unei societăți, angajarea unei persoane constituind tocmai premisa funcționării. Mai mult, a subliniat instanța de fond, trebuie observat că tocmai faptul că actele false erau emise în numele persoanei juridice, fiind de altfel acte pe care o persoană fizică nu ar putea să le emită în nume propriu, fără a avea vreo legătură cu o persoană juridică sau a fi autorizată în alt mod de către lege, a făcut posibil, pe de o parte, ca acestea să fie apte să producă consecințejuridice și, pe de altă parte, ca băncile cărora le-au fost prezentate să aibă încredere în conținutul lor.
În ceea ce privește persoanele ale căror fapte pot angaja răspunderea penală a persoanei juridice, deși sfera acestora nu a fost stabilită în mod expres de către legiuitor, instanța de judecată a apreciat că este totuși neîndoielnic că din această sferă fac parte acele persoane fizice care îndeplinesc funcții în organele de conducere ale persoanei juridice. Or, în speță, fapta a fost săvârșită de către P. L., care avea calitatea de administrator unic al S. „. S., reprezentând practic singurul organ de conducere al inculpatei. Prin urmare, a concluzionat tribunalul, este dincolo de orice dubiu că faptele sale pot angaja în mod valabil răspunderea penală a inculpatei.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune, latura obiectivă a acesteia s-a realizat prin sprijinul pe care P. L., în numele S. „. S., l-a dat numitului G. P. în acțiunea acestuia de inducere în eroare a părților vătămate, prin prezentarea ca reală a unei fapte mincinoase, respectiv cuantumul salariului său, furnizându-i acestuia documentele false necesare. R.tul a constat în provocarea unui prejudiciu de 20.000 de euro părții vătămate S. „. C. R. S., între acțiune și rezultat existând o legătură de cauzalitate directă. În ceea ce privește părțile vătămate S. „. B. R. S. și S. „. T. S., acestea nu au suferit niciun prejudiciu, neacordând creditul numitului G. P. și, prin urmare, faptele de înșelăciune săvârșite față de ele au rămas la stadiul de tentativă, reglementată de art. 20 alin. (1) C. pen..
Pentru a determina elementul subiectiv al infracțiunii comise de către o persoană juridică trebuie avută în primul rând în vedere poziția subiectivă a organelor de conducere ale acestei persoane, în speță a administratorului său, numitul P. L. A. a prevăzut rezultatul faptei sale - și anume că îi înlesnește numitului G. P. comiterea infracțiunii de înșelăciune
- și a urmărit producerea lui, prin urmare inculpata a acționat cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen..
Infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită prin folosirea de înscrisuri falsificate, care constituie mijloace frauduloase, fiind astfel incidentă agravanta prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen..
De asemenea, a mai precizat instanța de fond, infracțiunea a fost săvârșită cu prilejul încheierii unor contracte de creditare, fiind îndeplinite
și condițiile art. 215 alin. (3) C. pen..
Conform art. 41 alin. (2) C. pen. infracțiunea este continuată când opersoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În speță, inculpata a înlesnit comiterea infracțiunii de înșelăciune de către numitul G. P. în trei ocazii, pe parcursul lunii februarie a anului
2008, fiind deci îndeplinită condiția săvârșirii unor acțiuni, la diferite intervale de timp. U. rezoluției infracționale este dovedită de modul identic în care a fost comisă infracțiunea, trei bănci fiind induse în eroare prin aceleași acte falsificate. În fine, toate cele trei acte materiale realizează conținutul aceleiași infracțiuni, cea de înșelăciune, fiind indiferent în acest sens faptul că două dintre ele au rămas la stadiul de tentativă, acestea urmând a fi incluse în conținutul infracțiunii continuate.
Latura obiectivă a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale s- a realizat prin falsificarea contractului individual de muncă al numitului G.
P., contract înregistrat la I. T. de M., prin contrafacerea scrierii acestuia, în sensul modificării cuantumului salariului de bază de la 600 lei la 3.600 lei, contract care, în urma falsificării, a fost și certificat pentru conformitate cu originalul, în numele inculpatei, de către P. L. A. a fost de natură să producă consecințe juridice, contractul servind la dovedirea cuantumului salariului numitului G. P. C. de muncă este un înscris oficial, întrucât a fost înregistrat la I. T. de M., care este o autoritate publică în sensul art. 145 C. pen., iar înscrisul, odată înregistrat, aparține acestei autorități, fiind îndeplinită condiția impusă de art. 150 alin. (2) C. pen.. U. a constat în atingerea valorii sociale reprezentată de încrederea în înscrisurile oficiale, între acțiune și urmare existând o legătură de cauzalitate evidentă.
Inculpata, prin intermediul administratorului său, a prevăzut rezultatul - falsificarea unui înscris oficial - și a urmărit ca acesta să se producă, acționând cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen..
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, latura obiectivă s-a realizat prin contrafacerea semnăturii numitei T. V. de pe adeverințele de venit, care sunt înscrisuri sub semnătură privată, pe care mai apoi le-a încredințat lui G. P., în vederea obținerii de către acesta a unor credite bancare și, deci, a producerii unor consecințe juridice. U. a constat în lezarea încrederii în înscrisurile sub semnătură privată, între acțiune și urmare existând un raport de cauzalitate evident.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a prevăzut rezultatul și a urmărit ca acesta să se producă, ceea ce dorea fiind tocmai să realizeze niște înscrisuri falsificate, apte de a produce consecințe juridice. Prin urmare, a acționat cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen..
Infracțiunea a fost comisă sub forma infracțiunii continuate, prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen.. Astfel, inculpata a falsificat un număr de trei adeverințe de venit, fiind îndeplinită condiția realizării mai multor acțiuni, la diferite intervale de timp. U. rezoluției infracționale reiese din modalitatea identică de comitere a faptelor, precum și din accea că scopul comiterii acestor fapte a fost același, respectiv obținerea unor credite bancare de către G. P. În fine, toate cele trei acte materiale realizează conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Latura obiectivă a infracțiunii de complicitate la uz de fals a fost realizată prin acțiunea reprezentantului legal al inculpatei, P. L., de a pune la dispoziția numitului G. P. contractul individual de muncă - un înscris oficial falsificat - acțiune prin care a înlesnit acestuia săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpata a acționat cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptei sale și urmând ca acesta să se producă, ceea ce dorea fiind tocmai să îi ofere sprijin lui G. P. în obținerea de credite prin mijloace frauduloase.
Inculpata a săvârșit aceste patru infracțiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele și, prin urmare, acestea au fost săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen..
Pentru aceste motive instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale,prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26 raportat la art. 291
C. pen., comise în condițiile concursului real de infracțiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen..
La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare în cazul persoanelor juridice, prevăzute de art. 71 alin. (3).
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, conform art. 215 alin. (2) sunt de la 3 la 15 ani, iar conform art. 27 complicele se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Potrivit art. 71 ind. 1 alin. (3) când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită de persoana fizică pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 de lei, iar maximul special al amenzii este de 90.000 de lei. Ț. cont de faptul că infracțiunea săvârșită de inculpată are în concret un grad de pericol social relativ redus, întrucât chiar dacă înșelăciunea în sine a provocat un prejudiciu ridicat - de 20.000 de euro - totuși contribuția inculpatei în calitate de complice este mult mai redusă decât contribuția autorului faptei, precum și de faptul că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv o amendă penală de
10.000 de lei.
Conform art. 288 alin. (1) pedeapsa pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este închisoarea de la 3 luni la 3 ani, iar potrivit art. 71 ind 1 alin. (2) când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5.000 de lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 de lei. A. în vedere că fapta săvârșită de către inculpată prezintă în concret un pericol social redus, înscrisul falsificat fiind unul oficial doar datorită faptului că a fost înregistrat la o autoritate publică, fără însă a emana propriu-zis de la aceasta, precum și pedeapsa relativ redusă stabilită înh acest caz pentru persoanele fizice, instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă ușor mai ridicată decât minimul special, și anume amenda penală în cuantum de
6.000 de lei.
Pedeapsa stabilită de art. 290 alin. (1) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar potrivit art. 71 ind. 1 alin (2) în acest caz pedeapsa pentru persoana juridică va fi amenda de la 5.000 de lei la
600.000 de lei. I. de fond a reținut că fapta săvârșită în concret de către inculpată nu prezintă un pericol social foarte ridicat, raportat la natura înscrisurilor falsificate, precum și la modalitatea de falsificare, aplicarea pe acestea a semnăturii unei alte persoane, semnătură care nu prezenta o importanță deosebită pentru efectele produse de către aceste înscrisuri, și, de asemenea, că limitele de pedeapsă prevăzute pentru persoanele fizice sunt relativ reduse, dar și de faptul că inculpatul a săvârșit fapta în formă continuată. Pentru aceste motive, a aplicat inculpatei o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv amenda penală de 5.000 lei.
În conformitate cu art. 291 C. pen., pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, atunci când este vorba de un înscris oficial, este închisoarea de la 3 luni la 3 ani, iar potrivit art. 27 complicele sesancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. În cazul persoanei juridice această pedeapsă va fi, conform art. 71 ind. 1 alin. (2), amenda penală de la 5.000 de lei la 600.000 de lei. A. în vedere gradul de pericol social relativ redus al infracțiunii săvârșite, întrucât contribuția inculpatei, în calitate de complice, a fost mult mai redusă decât contribuția autorului, precum și limitele de pedeapsă relativ reduse stabilite pentru persoana fizică, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă orientată spre minimul special, și anume amenda penală în cuantum de 5.000 de lei.
Conform art. 40 ind. 1 alin. (1) C. pen. în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de persoana juridică, se stabilește pedeapsa amenzii pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. 71 ind. 1 alin. (2) sau (3), iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acel maxim. I. urmează să contopească pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda de 10.000 de lei, pe care o va spori cu 1.000 de lei, în final inculpata urmând să achite o amendă penală de 11.000 de lei.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond a luat act că părțile vătămate S. „. C. R. S., S. „. B. R. S. și S. „. T. S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen. în caz de condamnare,inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția (...) cazului în care s-a dispus acordarea de asistență gratuită, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. O. avocatului desemnat din oficiu, respectiv al d-nei S. R. I., de 300 lei, a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. L. S. prin mandatar D.
L., calea de atac nefiind motivată în scris.
Pe parcursul soluționării recursului a fost citat și lichidatorul judiciar T. M. care a învederat Curții faptul că în data de (...) în dosarul nr.
(...) al T.ui Comercial C. s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S. L. S. și radierea acesteia din evidențele O.ui R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj.
La termenul de judecată din data de 16 mai 2011 cauza s-a amânat în vederea verificării împrejurării dacă sentința sus menționată a rămas sau nu irevocabilă, constatându-se că la data pronunțării prezentei decizii, aceasta nu era irevocabilă nefiind motivată și comunicată până acum părților (f.36-38).
În aceste condiții, având în vedere că în acest stadiu al procedurii comerciale derulată față de S. L. S., reprezentantul legal al acestei societăți este lichidatorul judiciar, Curtea va lua act de manifestarea de voință a acestuia exprimată în scris (f.23-24) și va constata că în cauză nu s-a formulat recurs de către inculpata S. L. S. prin lichidator T. M. C. împotriva sentinței penale nr. 188/2011 a Judecătoriei C.-N..
În temeiul art. 189 C.pr.penală se va stabili onorar apărător din oficiu în sumă de 200 lei, ce se va avansa din FMJ in favoarea av. Brumă
O..
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina statului.
PENTRU A.E M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Constată că în cauză nu s-a formulat recurs de către inculpata S. L. S. prin lichidator T. M. C., cu sediul în Dej, str. I.P. Retegan, nr. 1, bl.H, ap.23 împotriva sentinței penale nr. 188/2011 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește onorar apărător din oficiu în sumă de 200 lei, ce se va avansa din FMJ in favoarea av. Brumă O..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. I. C. M. M. R.
GREFIER, M. B.
Red.A.D.L.
Dact.H.C./ 4 ex./(...)
Jud.fond: M.L. M.;
| ← Decizia penală nr. 150/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 757/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
