Decizia penală nr. 586/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.586/R/2011
Ședința publică din 14 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: M. B.
V. G.
G. : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.47 din 12 ianuarie 2011 a J.ecătoriei B. M., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul L. G. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.L. M., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar de către apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.M. O., o cerere prin care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Apărătorul inculpatului depune la dosar două adeverințe eliberate de P. O. Român T. L. din care rezultă venitul net al inculpatului și că a obținut calificativul „foarte bine"; în cei 8 ani de serviciu, precum și un raport cu activitatea desfășurată în perioada
2001-2009.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea care i se reține în sarcină, la o pedeapsă cu închisoarea în limitele legale, prin înlăturarea disp.art.13 C.pen., iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 C.pen. Sentința primei instanțe este nelegală sub aspectul aplicării art.13 C.pen. și netemeinică sub aspectul condamnării inculpatului la pedeapsa amenzii în cuantum de 2500 lei, consecință a reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C.pen. R. la valoarea ridicată a alcoolemiei inculpatului, la faptul că acesta a condus autoturismul pe un sector de drum public de pe raza M. M. în condiții de trafic rutier intens, fiind implicat într- un accident rutier soldat cu pagube materiale, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, judicios individualizată conform disp.art.72 C.pen.
Apărătorul inculpatului arată că în urma modificărilor aduse de L. 2., recursul P.ui este integral devolutiv, împrumutând trăsăturile apelului inclusiv în ceea ce privește efectul extensiv al acestuia. Prin urmare, dacă se va aprecia ca fiind admisibil recursul declarat de P., solicită casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG
195/2002.
În subsidiar, solicită respingerea recursului declarat de P. ca inadmisibil sau ca nefondat. R. la art.24 alin.2 din L. 2., dispozițiile referitoare la competența instanțelor se aplică numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a legii. Prin L. 2. s- a prevăzut competența Curții de A. să judece recursul împotriva sentințelor pronunțate de judecătorie. În opinia sa, această competență se aplică numai cu privire la sentințele pronunțate în cauzele în care judecătoria a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, după intrarea în vigoare a Legii 2.. În speță, sesizarea judecătoriei s-a făcut înainte de intrarea în vigoare a legii, astfel că sentința este supusă apelului care trebuie judecat de tribunal. P. penal era în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii 2., astfel că recursul este inadmisibil fiind declarat omisso medio.
Recursul declarat de P. este și nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată a fost just individualizată. S-au avut în vedere circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, precum și persoana inculpatului, care este tânăr, are permis de 22 ani și nu a avut nici măcar o contravenție. O condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată ar avea ca și consecință concedierea inculpatului pentru necorespundere profesională potrivit art.61 lit.d din Codul muncii, ceea ce ar duce la răsfrângerea nedorită a comportamentului acestuia asupra familiei sale.
C U R T E A Prin sentința penală nr.47 din 12 ianuarie 2011 Judecătoria Baia Mare, a condamnat pe inculpatul L. G. F. - CNP 1., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în Șomcuta M., jud. Maramureș, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, preot - Parohia Cetățele, comuna Ș., jud. Maramureș, domiciliat în B. M., str. G. E., nr. 1/55, jud. Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr.
195/2002, republicată, cu aplic. art. 13 Cod penal rap. la art. 3201
Cod procedură penală, art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e Cod penal lapedeapsa amenzii în cuantum de 2500 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 Cod penal. În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 550 lei, din care 240 lei reprezintă costul actelor medico-legale. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul nr. 4483/P/2009 din data de (...) al P.ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a fost trimis în judecată inculpatul L. G. F., pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată prin actul de inculpare. În data de (...), în jurul orei 15,20, inculpatul L. G. F. conducea autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare (...), pe strada V. L. din municipiul B. M., deplasându-se înspre localitatea T. de S. Inculpatul nu a păstrat distanța regulamentară față de autoutilitara marca Ford Tranzit, cu numărul de înmatriculare (...), condusă de numitul J. L., care circula în fața sa. Ajungând în zona intersecției cu strada E., inculpatul a lovit în partea din spate autoutilitara susmenționată care a redus viteza întrucât pe partea carosabilă se efectuau lucrări și se circula pe un singur sens. Cei doi conducători auto s-au deplasat la C. pentru soluționarea accidentelor rutiere cu pagube materiale din cadrul Poliției municipiului B. M. - B. R., unde au fost testați cu aparatul etilotest, care în cazul inculpatului L. G. F. a indicat o valoare de 1,20 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 16,11 ( fila 7 - dosar urmărire penală). Ulterior, inculpatul a fost condus la S. J. de U. „. C-tin O. din municipiul B. M., unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.190923/(...) al Serviciului Medico-Legal J. Maramureș, inculpatul L. G. F. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 g%o la prima probă recoltată la ora 16,40, respectiv de 2,10 g%o la cea de-a doua probă recoltată la ora 17,40 (fila 9 - dosar urmărire penală). Inculpatul L. G. F. a recunoscut și a regretat fapta comisă. Fapta și vinovăția inculpatului a rezultat din probele administrate în cursul procesului penal, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 3 - dosar urmărire penală), buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr.190923/(...) (fila 9 - dosar urmărire penală), declarațiile martorului J. L. și (filele 15-16 și fila 18- dosar de urmărire penală), toate coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 5-6 și fila 8 dosar urmărire penală și fila 14 dosar instanță), din care rezultă recunoașterea faptei. În drept: Fapta inculpatului L. G. F. care, în data de (...), în jurul orei 1520, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare (...), având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002. Având în vedere dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală introdus prin L. nr. 2. și constatând că inculpatul la termenul din (...) a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța în aplicarea principiului legii penale mai favorabile statuat în art. 13 Cod penal va da eficiență dispozițiilor art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, astfel că, după reținerea circumstanțelor atenuanteprev. de art. 74 lit. a, c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei conform art.76 lit. e Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 2500 lei. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 Cod penal. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei comise, instanța a apreciat că acesta este relativ redus, raportat în primul rând la urmările evenimentului rutier, care au fost minore. A. aspect a rezultat din declarația conducătorului autoturismului avariat, care a descris următoarele avarii: stopul dreapta spate - spart, plăcuța de înmatriculare - îndoită la fel și lampa, bara de protecție spate - puțin îndoită. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a analizat comportarea acestuia atât înainte cât și după săvârșirea infracțiunii. Atitudinea sa din trecut față de exigențele legii penale, respectiv lipsa antecedentelor penale, denotă un comportament dezirabil, prezentul eveniment din viața inculpatului putând fi apreciat ca unul izolat fără risc de repetabilitate, dacă avem în vedere modul de existență al acestuia și determinările sale economice, socioculturale și afective. În cadrul aspectelor referitoare la gradul integrării profesionale, instanța a avut în vedere atât pregătirea profesională - licențiat a două facultăți: Litere și științe și Teologie ortodoxă, cât și felul activității pe care o desfășoară, respectiv preot paroh. Și sub aspectul integrării familiale, inculpatul se ridică la nivelul exigențelor sociale, acesta fiind căsătorit și având doi copii minori. R. la conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța a reținut că acesta a adoptat o atitudine cooperantă cu organele de urmărire penală, a recunoscut fapta și a regretat-o, ceea ce constituie desigur, un alt indiciu caracterizant pozitiv pentru persoana inculpatului. Astfel, văzând toate aceste aspecte, instanța a apreciat că cercetarea inculpatului și aplicarea unei amenzi cu caracter penal este de natură să-l conștientizeze cu privire la gravitatea faptei pe care a comis-o și să-l facă să înțeleagă că nu este admisibilă repetarea acestui comportament ce a depășit limita legalității. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună înlăturarea art.13 C.pen.urmând a se aplica o pedeapsă judicios individualizată în raport cu prevederile art.72 C.pen. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a acordat o importanță disproporționată elementelor de fapt de natură a caracteriza favorabil persoana inculpatului, în detrimentul celor care relevă pericolul social concret ridicat al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. De asemenea, s-a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut aplicabilitatea art.13 C.pen.ce nu se justifică, deoarece dispozițiile art.3201 C. sunt norme procedurale care își produc efectele de îndată și aplicarea lor are consecințe și asupra modului de individualizare a pedepselor iar în cauză sunt incidente acestedispoziții întrucât înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște faptele și își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale. În concluziile depuse de inculpat s-a invocat faptul că recursul declarat de parchet este în primul rând inadmisibil, prin raportare la dispozițiile art.XXIV alin.2 din L. 2., iar în al doilea rând nefondat. În susținerea excepției de inadmisibilitate a recursului s-a arătat că judecătoria a fost sesizată înainte de intrarea în vigoare a Legii 2., astfel că hotărârea pronunțată după intrarea în vigoare a legii este supusă mai întâi apelului și apoi recursului. Pe fond, s-a arătat că recursul parchetului este integral devolutiv și prin urmare se poate pronunța o soluție de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 C., apreciindu-se că în raport de persoana inculpatului care în calitate de preot a avut anterior săvârșirii infracțiunii o conduită ireproșabilă, care este eviedențiată în raportul de activitate pe perioada 2001-2009 depus la dosar, iar fapta reținută în sarcina sa este una izolată fără risc de repetabilitate cu consecința unei sărbători prelungită în familie. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: În ceea ce privește inadmisibilitatea recursului, Curtea constată că excepția invocată nu este întemeiată și va fi respinsă întrucât din interpretarea dispozițiilor art.XXIV alin.1 și 2 din L. 2. rezultă că hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii, respectiv din data de 25 noiembrie 2010, sunt supuse căilor de atac prevăzute de aceasta. Și hotărârea atacată fiind pronunțată la 12 ianuarie 2011, este supusă căilor de atac prevăzute de noua lege care stabilește în art.3851 C.că sunt supuse recursului sentințele pronunțate de judecătorii iar potrivit art. 281 pct.3 C., curtea de apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului (acestea fiind cele care vizează infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate). Dispozițiile de procedură sunt de imediată aplicare cu excepția situațiilor în care prin norme tranzitatorii se stabilește altfel, ori în cazul de față normele tranzitorii conțin prevederi speciale doar pentru cazurile în care hotărârile au fost pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, iar alin.2 al art.XXIV se referă la competența instanțelor și nu la căile de atac. În consecință, în mod corect s-a exercitat calea de atac a recursușlui împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie, în această situație apelul nemaifiind prevăzut de lege. În ceea ce privește efectul devolutiv al recursului declarat de parchet, și posibilitatea luării în discuție a unei soluții mai favorabile inculpatului decât cea care a fost pronunțată de instanța de fond și anume aplicarea dispoz.art.10 lit.b1 C., se constată că această cerere nu este admisibilă. Potrivit art.3856 alin.1 C., instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care la declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces. Conform alin.2 al aceluiași text, instanța de recurs examineazăcauza numai în limita motivelor de casare prevăzute de art.3859 C., dar în situația recursului declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, instanța este obligată ca în afara temeiurilor invocate și a cererilor invocate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că într-adevăr recursul declarat de parchet poate determina examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, dar aceasta numai în condițiile respectării și a dispozițiilor prevăzute în alin.1 al art.3856 C. În lipsa recursului inculpatului și în condițiile în care recursul declarat de parchet este în defavoarea celui dintâi, acesta nu poate fi analizat decât în raport cu calitatea celui ce îl formulează. Asupra recursului declarat Curtea reține că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și le-a însușit, aplicându-se corect dispozițiile art.3201 C.întrucât înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare. Încadrarea juridică a fost stabilită în mod corespunzător în dispoz.art.37 alin.1 din OUG nr.195/2002 fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Aplicarea dispozițiilor art.13 C.pen.nu se justifică, întrucât la data audierii inculpatului respectiv 5 ianuarie 2011, L. nr.2. era în vigoare și chiar dacă aceasta ar fi intrat în vigoare ulterior, nu sunt incidente prevederile privind aplicarea legii penale mai favorabile, deoarece textul introdus în art.3201 C. conține norme de procedură ce sunt de imediată aplicare și de strictă interpretare. În ceea ce privește individualizarea pedepsei se reține că în raport de gradul de pericol social concret al faptei constând în aceea că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul deși avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 gr.%o și a provocat un accident de circulație care a avut ca urmare lovirea unui vehicul aflat în fața sa, circumstanțele personale ale inculpatului nu justificau reducerea pedepsei într-o asemenea modalitate care să determine aplicarea doar a unei amenzi penale. Cu toate că lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare în timpul procesului și pregătirea profesională a inculpatului justifică reținerea unor circumstanțe atenuante, prin prisma celor mai sus reținute, se apreciază că pedeapsa cu amenda este insuficientă pentru a se realiza scopurile de reeducare și prevenție. În consecință, recursul declarat de parchet este întemeiat și va fi admis în baza art.39515 pct.2 lit.d C., urmând a se casa hotărârea doar cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului și incidența dispoz.art.13 C.pen., dispunându-se condamnarea acestuia la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.3201 C. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 2 ani și 6 luni. De asemenea, inculpatului i se vor interzice drepturile prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b C.pen., iar în temeiul art.71 alin.5 acestea se suspendă pe durata suspendării condiționate. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute inclusiv cele pentru aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a,c C.pen. Văzând și disp.art.192 alin.3 C., PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de P. DE PE L. J. B.-M. împotriva sentinței penale nr. 47 din 12 ianuarie 2011 a J.ecătoriei B.-M. pe care o casează sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând cauza sub acest aspect: Condamnă inculpatul L. G. F. fiul lui G. și I. născut la 23 februarie 1972 la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală. În temeiul art. 81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal și în temeiul art. 71 alin.5 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului de avocați C. în sumă de 100 lei, sumă ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. I. M. B. V. G. D. S. Red.C.I./A.C. 3 ex..- (...) J..fond.M. C.
| ← Decizia penală nr. 892/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1311/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
