Decizia penală nr. 579/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.579/R/2011
Ședința publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T.
C. reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații T. C. S. și B. V. A. împotriva încheierii penale f.n. din 1 aprilie 2011 a T.ui B. N., având ca obiect menținerea stării de arest.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. C. S., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.B. O. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și inculpatul B. V. A., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Moruțan I.n Alin, din cadrul Baroului B. N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului B. V. A. depune la dosar caracterizări privind persoana inculpatului.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului T. C. S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate pe motive de netemeinice, și, rejudecând cauza, să se respingă propunerea de arestare întrucât la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
În susținerea recursului arată că inculpatul se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, apreciază că în fapt este vorba de o înscenare iar menținerea în arest preventiv îl lipsește de posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția.
Inculpatul nu are antecedente penale iar prezenta sa în fața instanței se datorează doar unor declarații manifestate cu rea credință din partea unor persoane, față de care nu a fost implicat prin săvârșirea de infracțiuni.
Solicită a se avea în vedere poziția inculpatului și lăsarea în libertate pentru a-și putea face apărarea.
Susține că inculpatul se va supune tuturor obligațiilor impuse în sarcina sa, în situația în care se va dispune înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Cu privire la părțile vătămate și martorele care se presupune că au fost traficate de inculpat, arată că acestea își continuă meseria. Practic, apreciază că nu este dovedită legătura de cauzalitate între pretinsa faptă și activitatea propriu-zisă a părților vătămate și a martorelor reținute în acest dosar. Nu este dovedit în acest moment, nu există probe că inculpatul lăsat în libertate ar zădărnicii aflarea adevărului și va influența bunul mers al procesului.
În consecință, solicită admiterea recursului și aplicarea unei măsuri neprivative de libertate având în vedere și persoana inculpatului care esteunic întreținător, are doi copii minori și soția este casnică. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul inculpatului B. V. A., solicită admiterea recursului și rejudecând cauza să se dispună o măsură care să nu fie restrictivă de libertate.
In ceea ce-l privește pe inculpatul B. V. A., solicită a se observa că într- adevăr față de acesta Tribunalul Bistrița Năsăud, în primul moment a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Î. timp, s-a soluționat recursul formulat de DIICOT iar Curtea de A. C. a considerat că totuși ar trebui să se ia măsura arestării și față de acest inculpat. De la acea dată se poate observa faptul că au apărut elemente noi care pun într-o altă lumină vinovăția acestuia. Din rechizitoriu rezultă că, pe o jumătate de pagină sunt menționate acuzațiile și în această parte nu se menționează că ar fi fost vorba de un prejudiciu, altul decât contravaloarea taxiului. Consideră că ar fi anormal ca inculpatul, care a transportat-o cu taxiul pe partea vătămată să nu primească contravaloarea transportului, neștiind că acea persoană ar fi întreținut relații cu alte persoane contra cost. Mai mult, se spune la pct.2, că în luna iulie-august 2010, inculpatul B. V. A., ar fi racolat pe minora N. R. căreia i-a propus să întrețină relații sexuale contra cost și că în luna august inculpatul a transportat la domiciliul martorului B. P. C., unde au întreținut relații sexuale și a încasat inculpatul suma de 50 lei. Există la dosarul cauzei declarația martorului B. P. C., care a spus că este vorba de o altă persoană cu numele „..
Mai mult, la pct.3 din rechizitoriu se menționează și această persoană
„., cu privire la care, procurorul de caz reține faptul că ar fi transportat-o pe N. C. R. și față de acesta se dispune neînceperea urmării penale. Apreciază că nu poate fi încriminat inculpatul și nu se poate reține că sunt probe că poate ar fi săvârșit asemenea infracțiune. Consideră că în cauză ar trebui să se analizeze dacă probele administrate sunt concludente, dacă se poate reține vag sau ca idee, faptul că ar fi săvârșit asemenea infracțiuni sau se merge pe simple afirmații, care se contrazic între el și se spune că ar prezenta pericol public. Există neconcordanțe care ar trebui să beneficieze inculpatului, deoarece culpa nu este a acestuia iar acest dubiu nu poate decât să-i profite. Singurul motiv care a dus la prelungirea măsurii arestării a fost acela că prezintă un pericol pentru ordinea publică, fără a se depune la dosar dovezi în acest sens. Solicită a se constata că nu există nici o dovadă în acest sens. Din contră, a depus la dosarul cauzei declarațiile unor cunoștințe, vecini și rude, care-l cunosc de inculpat de foarte multă vreme. Într-adevăr aceste caracterizări au un grad de subiectivism, dar sunt persoane identificate cu CNP-uri, care vor fi propuse ca martori în dosarul de fond.
Pentru toate aceste aspecte, consideră că măsura arestării este mult prea aspră față de inculpatul B. V. A. iar o măsură care nu este restrictivă de libertate este mult mai oportună în această cauză, ținând cont că cercetările au fost finalizate, nu planează acuzații că inculpatul dorește să influențeze martorii sau să împiedice desfășurarea cercetărilor în cauză, astfel că această perioadă de peste o lună, este suficientă și dosarul poate fi soluționat și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul M.ui P. solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b
C.pr.pen., să se respingă ca nefondate recursurile formulate de către inculpații T. C. S. și B. V. A.
În susținerea poziției procesuale arată că în cauză, în ceea ce privește pe fiecare dintre inculpați, există indicii temeinice că inculpații au săvârșitinfracțiunile pentru care în acest moment sunt trimiși în judecată, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen.
Raportat la aceste indicii și probe, ele se regăsesc în rechizitoriu.
Cu privire la susținerile apărării, solicită a se avea în vedere că, concludența numărului și capacitatea sau aptitudinea acestor probe, care vor duce sau nu la condamnarea inculpatului este cu totul altă susținere care nu poate fi avută în discuție în acest moment cu ocazia judecării recursurilor inculpaților.
La luarea sau menținerea arestării preventive este suficient să existe indicii care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., arată că în mod incontestabil prima condiție este realizată, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare iar în ceea ce privește cea de-a doua condiție este de asemenea realizată, respectiv în acest moment cercetarea în libertate a inculpaților ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor inculpaților
Inculpatul T. C. S., având ultimul cuvânt arată că are doi copii minori, mama sa este în vârstă, soția casnică, fiind singurul întreținător de familie.
Inculpatul B. V. A. având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. A. că are o fetiță și nu este vinovat.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.n. din 1 aprilie 2011 a T.ui B. N. în baza art. 3001 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul T. C. S., fiul lui M. și E., născut la data de (...) în B., domiciliat în comuna L., nr.127, jud.B. N., CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., trimis în judecată pentru comiterea în concurs real prev. de art.33 lit.a Cod penal a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și proxenetism, prev. de art.329 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, respectiv prev. de art. 329 alin.2 Cod penal (2 fapte) și față de inculpatul B. V. A., fiul lui V. și C., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. Mihai Eminescu, nr.2, sc.A, ap.1, jud. B. N., având CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a celor doi inculpați. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul nr.106 D/P/2010 al DIICOT- B. T. B. N. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații T. C. S., pentru comiterea în concurs real prev. de art.33 lit.a Cod penal a infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, proxenetism prev. de art.329 al.1 Cod penal, art.41 al.2 Cod penal și proxenetism (2 fapte) prev. de art.329 al.2 Cod penal și B. V. A., fiul lui V. și C., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. Mihai Eminescu, nr.2, sc.A, ap.1, jud. B. N., având CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal. În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că în perioada iunie 2009 și apoi din iulie 2010, până în octombrie 2010 au racolat și transportat mai multe minore în diferite locuri pentru a le exploata prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați găsiți de ei și că o parte din banii astfel obținuți de către minore erau împărțiți cu inculpații. În concret, s-a reținut în actul de acuzare că inculpații le-au racolat și transportat în vederea exploatării prin practicarea prostituției pe minorele V. M. J. și P. G. I. (inculpatul T. C. S.) și respectiv P. G. I. și N. C. R. (inculpatul B. V. A.), cărora le-au căutat clienții în vederea întreținerii de raporturi sexuale, contra cost, împărțind câștigurile obținute cu minorele. În mod similar s-a reținut că în vara anului 2010, inculpatul T. C. S. le-a racolat pe martorele M. A. V. și C. E. M. în vederea practicării prostituției, a înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore atât prin găsirea clienților cât și prin transportarea acestora la locațiile unde urmau să se prostitueze, beneficiind de foloasele materiale obținute. Inițial, prin Î. penală nr.13 /CC/(...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul penal nr.(...) s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B. N. împotriva celor doi inculpați, luându-se față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o durată de 30 de zile conform dispozițiilor art.1491 rap.la art.146 al.111 și art.1451 Cod procedură penală. Prin aceeași încheiere s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu părțile vătămate și cu martorele V. M. J., P. G. I., M. A. V., C. E. M. și N. C. R. Ulterior, prin Î. penală nr.296/(...) a Curții de A. C. - secția penală, pronunțată în dosarul penal nr.(...) (aflate în dosarul de urmărire penală fila 129-137) s-a admis recursul declarat de DIICOT -. T. B. N. împotriva Încheierii penale nr. 13/(...) a T.ui B. N., care a fost casată în întregime și rejudecând, în baza art.1491 Cod procedură penală s-a admis propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați, care au fost arestați pe durata a 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă. Atât în considerentele încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă cât și în considerentele încheierii instanței de recurs s-a arătat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Instanța de recurs (prin Î. penală nr.296/0(...) a Curții de A. C.) a statuat că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că infracțiunile de trafic de minori și proxenetism pentru care sunt cercetați inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect s-a relevat că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, aducând atingere vieții private atât a unor persoane minore exploatate prin practicarea prostituției cât și a unor persoane majore. În raport de modalitatea în are se presupune că au săvârșit infracțiunile, de impactul pe care acesta le-a produs în societate și riscul la care se expun persoanele traficate în situația lăsării în libertate a inculpaților, Curtea a apreciat că se creează un pericolconcret pentru ordinea publică, de natură a face aplicabile dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală. De asemenea, instanța de recurs a relevat și că gravitatea faptelor săvârșite de inculpați constituie un temei care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp, astfel cum s-a statuat prin decizia L. contra Franței, a Curții Europene a Drepturilor Omului. Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, din perspectiva dispozițiilor art.3001 Cod procedură penală, instanța constată că aceasta a fost luată față de cei doi inculpați cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, din dosarul de urmărire penală au rezultat probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. În acest sens, sunt relevante declarațiile părților vătămate și a martorelor V. M. J., P. G. I., N. C. R., M. A. V., H. P. C., I. I. S. și I. R. S. inculpatului B. V. A. care cu ocazia dezbaterilor a invocat existența unei confuzii între persoana sa și cea a făptuitorului Florescu A. (față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale) sunt înlăturate în acest stadiu procesual în baza „procesului - verbal"; de identificare aflat la dosarul de urmărire penală fila 24, din care rezultă că partea vătămată N. C. R. l-a indicat fără ezitare ca fiind taximetristul care, în luna iulie sau august 2010, a transportat-o la locuința unui bărbat pe nume C., în vederea întreținerii de relații sexuale. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în momentul de față, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest context, instanța a apreciat că faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin atingerea gravă adusă vieții private a unor persoane minore și majore, gravitate de natură să constituie un temei pentru arestarea preventivă, cel puțin pentru o perioadă de timp a celor doi inculpați. În fine, scopul procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 al.1 Cod procedură penală în cauza de față, nu poate fi atins cu inculpații în stare de libertate, prin prisma conduitei acestora din faza de urmărire penală dar și a faptelor grave reținute în sarcina lor. Ulterior luării măsurii arestării preventive, prin Î. penală nr. 296/R/(...) a Curții de A. C., nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice aprecierea că nu mai sunt îndeplinite cerințele art. 143, 148 lit.f Cod procedură penală astfel că instanța nu va însuși cererile inculpaților de revocare s-au înlocuire a arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate. Pentru considerentele arătate, instanța în baza art.3001 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații T. C. S. și B. V. A. și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă față de cei doi inculpați. Conform art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării, inculpații T. C. S. și B. V. A. În ședința publică din data de 13 aprilie 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul T. C. S. a solicitat admiterea recursului, urmând a nu se menține starea de arest, întrucât la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Inculpatul se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, apreciază că în fapt este vorba de o înscenare iar menținerea în arest preventiv îl lipsește de posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția. Inculpatul nu are antecedente penale, iar prezenta sa în fața instanței se datorează doar unor declarații manifestate cu rea credință din partea unor persoane, față de care nu a fost implicat prin săvârșirea de infracțiuni. Se susține că inculpatul se va supune tuturor obligațiilor impuse în sarcina sa, în situația în care se va înlocui măsura arestului cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Părțile vătămate și martorele care se presupune că au fost traficate de inculpat își continuă meseria. Practic, apreciază că nu este dovedită legătura de cauzalitate între pretinsa faptă și activitatea propriu-zisă a părților vătămate și a martorelor reținute în acest dosar. Nu există probe că inculpatul lăsat în libertate ar zădărnici aflarea adevărului și va influența bunul mers al procesului. Inculpatul este unic întreținător de familie, are doi copii minori și soția este casnică. Inculpatului B. V. A., prin apărător ales a solicitat admiterea recursului și luarea unei măsuri nerestrictive de libertate. Față de acest inculpat Tribunalul Bistrița Năsăud a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arestarea fiind dispusă de Curtea de A. C. De la acea dată se poate observa faptul că au apărut elemente noi care pun într-o altă lumină vinovăția inculpatului. Acuzațiile sunt menționate pe o jumătate de pagină în rechizitoriu și nu se reține vreun prejudiciu, altul decât contravaloarea taxiului. Consideră că ar fi anormal ca inculpatul, dacă a transportat-o cu taxiul pe partea vătămată să nu primească contravaloarea transportului, neștiind că acea persoană ar fi întreținut relații cu alte persoane contra cost. Martorului B. P. C. contrazice acuzarea, spunând că este vorba de o altă persoană cu numele „., iar prin rechizitoriu se dispune neînceperea urmării penale față de această persoană „.. Apreciază că nu sunt probe că inculpatul ar fi săvârșit asemenea infracțiune. Consideră că în cauză ar trebui să se analizeze dacă probele administrate sunt concludente, dacă se poate reține vag sau ca idee, faptul că ar fi săvârșit asemenea infracțiuni sau să se meargă pe simple afirmații, care se contrazic între el și se spune că ar prezenta pericol public. Există neconcordanțe care ar trebui să beneficieze inculpatului, deoarece culpa nu este a acestuia iar acest dubiu nu poate decât să-i beneficieze. Pericolul pentru ordinea publică nu este dovedit. Declarațiile depuse la dosarul cauzei provenind din partea unor cunoștințe, vecini și rude, care-l cunosc de inculpat de foarte multă vreme, deși au un grad de subiectivism relevă că inculpatul nu este un pericol pentru societate. Măsura arestării este mult prea aspră față de inculpatul B. V. A. iar o măsură care nu este restrictivă de libertate este mult mai oportună în această cauză, ținând cont că cercetările au fost finalizate, nu planează acuzații că inculpatul dorește să influențeze martorii sau să împiedice desfășurarea cercetărilor în cauză, astfel că această perioadă de peste o lună, este suficientă și dosarul poate fi soluționat și cu inculpatul în stare de libertate. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru următoarele considerente. Astfel, se constată că inculpații recurenți T. C. S. și B. V. A. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul din (...) al DIICOT B. T. B. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și proxenetism, prev. de art.329 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, respectiv prev. de art. 329 alin.2 Cod penal (2 fapte) - inculpatul T., respectiv infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal - inculpatul B.. Acuzațiile ce se aduc inculpatului T. C. S. constau în aceea că ar fi recrutat și transportat în scopul exploatării prin practicarea prostituției, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale pe minorele V. M. și P. G., trăgând și foloase materiale de pe urma acestora, că în cursul anului 2009 și 2010 ar fi recrutat pentru prostituție pe martorele M. A. și C. E. și că în perioada iunie 2009-august 2010 ar fi îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către martorele M. A. și C. E., în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin găsirea de clienți și asigurarea transportului, trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea. Inculpatul B. V. A. este acuzat că ar fi recrutat și transportat în scopul exploatării prin practicarea prostituției în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale pe minorele P. G. și N. C. R. Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpații recurenți în lipsa acestora, prin încheierea penală nr.296/R/2011 a Curții de A. C., în temeiul art.148 lit.f C.pr.penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora erau suspectați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Mandatele de arestare au fost puse în executare la data de 8 martie 2011. (...). Primul termen pentru judecata pe fond a cauzei a fost fixat la data de În mod corect la primirea dosarului instanța de fond verificând măsura arestului preventiv al inculpaților din cauză a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest. Aceasta deoarece probele administrate în cursul urmăriri penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților recurenți fac rezonabilă presupunerea că aceștia sunt autorii faptelor de trafic de minori și proxenetism pentru care s-au efectuat cercetări. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite. Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată. În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, însă acest scop nu poate fi privit doar din punct de vedere formal, ci este necesarăîndeplinirea lui prin audierea inculpaților, după declanșarea cercetării judecătorești. Temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților recurenți în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat, având în vedere gravitatea faptelor de comiterea cărora sunt suspectați inculpații, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc. Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpați o atitudine de negare a faptelor de care sunt acuzați, curtea constată că nu există garanții că lăsați în libertate inculpații nu ar încerca să influențeze martorii, modul în care se pare că au fost comise faptele permițând să se întrevadă acest risc. De asemenea există riscul de comitere de noi infracțiuni, având în vedere că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare inculpații nu riscă decât pedeapsa cea mai grea pentru toate faptele comise, potrivit legii penale operând cumul juridic și nu cel aritmetic. Nu poate fi omis nici aspectul referitor la creșterea numărului faptelor de genul celor de care sunt acuzați inculpații, astfel că în scopul restabilirii bunelor relații de conviețuire socială și a protejării drepturilor persoanelor minore, instanța apreciază că la momentul actual sunt necesare măsuri de prevenție dintre cele mai drastice, interesul general al apărării drepturilor și libertăților celorlalți având prioritate la acest moment față de interesul particular al inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii în prezenta cauză, de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent, în interval de circa 1 lună de zile, fiind finalizate cercetările și fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpaților, cauza primind un prim termen de judecată, prin repartizare aleatorie, pentru data de 11 mai 2011. În raport de datele de mai sus, curtea constată nu este posibilă luarea față de inculpați a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la riscul de influențarea a martorilor înainte de declanșarea cercetării judecătorești, la riscul de comitere de noi infracțiuni, și chiar la riscul ca inculpații să se sustragă de la judecată sau de la executarea eventualelor pedepse, destul de aspre, ce li se pot aplica. Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. C. S., fiul lui M. și E., nasc.la 6 august 1970 si B. V. A., fiul lui V. si C., nasc.la 27 mai 1978, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 1 aprilie 2011 a T.ui B. N.. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat B. O. si 25 lei onorariu parțial pentru avocat F. O. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. C. S., fiul lui M. și E., nasc.la 6 august 1970 si B. V. A., fiul lui V. si C., nasc.la 27 mai 1978, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 1 aprilie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat B. O. si 25 lei onorariu partial pentru avocat F. O. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. M. ANA C. M. R. M. B. Red.L.M./C.A.N. 4 ex./(...) Jud.fond:M.V.Lazăr
| ← Decizia penală nr. 1502/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1608/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
