Decizia penală nr. 1008/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1008/R/2011

Ședința publică din 15 iunie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător JUDECĂTORI : I. C. M.

:M. R.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.

- A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către chematul în garanție SC U. SA-C.-N., împotriva deciziei penale nr. 91 din 21 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., privind pe inculpatul L. A. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. A. M. asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Ionela C. și apărător ales av.Remus Vlasiu, chematul în garanție SC U. SA C.-N. prin av.O. B. în substituirea apărătorului ales av.L. I. C., partea vătămată M. G. asistată av.Papp I.C., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, lipsă SC R. L. S., părțile civile S. M. T., S. C. de R. C., S. C. de P.-F. „. D., partea responsabilă civilmente SC T. I. S. și partea civilă A. V.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul din oficiu al inculpatului L.

A. M., av. av.Ionela C., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial avansat din FMJ.

Apărătorul ales al părții vătămate M. G. solicită a se admite cererea prin care a solicitat repunerea în termen, pe considerentul că a declarat recurs odată cu concluziile scrise care au fost depuse la dosar la fila 164, adevărat înainte de pronunțarea deciziei penale, însă acesta nefiind un motiv de respingere a cererii ca fiind inadmisibilă, solicită admiterea cererii și să se considere că partea vătămată a declarat recursul în termen.

La întrebarea instanței, care este imposibilitatea obiectivă care a împiedicat să se declare recurs, apărătorul părții vătămate arată că a înțeles să declare recurs prin concluziile scrise depuse la dosar. Nu s-a pus problema că a fost împiedicată, a înțeles să declare recurs în concluziile scrise, concrezând că la ultimul termen de judecată din 14 februarie, urma să rămână cauza în pronunțare. Cauza s-a amânat până în data de 21, iar în data de 17 înregistrat ocerere prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe sentință pentru formularea motivelor.

Curtea pune în discuția părților cererea formulată de apărătorul părții civile.

Apărătorul inculpatului L. A. M., solicită respingerea cererii ca inadmisibilă.

Apărătorul chematului în garanție SC U. SA C.-N., solicită respingerea cereriiîntrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege. Nu s-a făcut dovada existenței unei imposibilități de a declara recursul iar acea declarație de recurs este inadmisibilă. Menționează că este inadmisibil declararea unui recurs prin concluziile scrise înainte de pronunțarea unei hotărâri fără a ști ce conține acea hotărâre.

Reprezentantul M.ui P., pune aceleași concluzii pe cererea de repunere întermenul de recurs.

S. că, în nici un caz nu suntem în situația repunerii în termenul de recurs pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de textul art.365 C.pr.pen., la care se raportează dispozițiile de la recurs, iar în ceea ce privește declararea unui recurs anterior pronunțării unei hotărâri, însăși ideea căii de atac este aceea de a se declara împotriva unei hotărâri judecătorești. Câtă vreme nu este pronunțată o hotărâre judecătorească desigur că nu sunt îndeplinite condiții pentru a aprecia ca admisibilă calea de atac formulată de partea civilă. In realitate, nu se discută o repunere în termenul de recurs ci o constatare a valabilității declarației de recurs formulată prin concluzii scrise, anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești.

Apreciază că este inadmisibilă calea de atac.

Instanța deliberând, în temeiul art.385/3 rap.la art.364 C.pr.pen., văzând cazurile exprese de repunere în termenul de recurs, având în vedere că termenul de recurs curge de la pronunțare pentru părțile care au fost prezente la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii și de la comunicare pentru cele care au lipsit de la dezbateri sau de la pronunțare, respinge ca inadmisibilă cererea de repunere în termenul de recurs.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul chematului în garanție SC U. SA C.-N., solicită admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii atacate sub aspectul laturii civile, respectiv solicită rejudecarea cauzei și diminuarea cuantumului daunelor morale.

În susținerea recursului arată că atât la instanța de fond cât și în apel aceste daune morale au fost stabilite la cuantumul de 50.000 lei. Instanțele au acordat această sumă în lipsa unor criterii a normelor legale. Apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere practica judiciară în domeniu, din care rezultă că o sumă de 30.000 lei ar fi fost îndestulătoare. Apreciază că daunele sunt prea mari și solicită diminuarea cuantumului lor, raportat la faptă și la prejudiciul efectiv suferit.

Apărătorul inculpatului L. A. M., față de recursul declarat de asigurător, arată că atâta timp cât nu a înțeles să formuleze recurs înseamnă, în mod expres, că este mulțumit de soluția dată în apel.

Față de motivele de recurs, a reieșit în mod explicit că admiterea acestui recurs ar fi favorabil și inculpatului pentru că acesta a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unor sume de bani, printre care și aceste daune morale.

Pune concluzii de respingere, pe considerentul că atâta timp cât nu a criticat hotărârea instanței de apel, apreciază că a fost corectă și maniera de dozare a cuantumului daunelor morale. Neatacând hotărârea din apel cu calea de atac a recursului, ar fi un non sens să solicite altceva.

Ca atare, consideră că dozajul daunelor morale a fost corect stabilit și prin urmare solicită respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare.

Apărătorul părții vătămate M. G., solicită respingerea recursului ca nefondat. S. că în apel, instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale ale cărei concluzii au scos în evidență faptul că partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă, că viața i-a fost pusă în pericolul iar numărul total de îngrijiri medicale este mult mai mare decât cel avut inițial în raportul medico-legal.

Față de această împrejurare, consideră că acest cuantum nu a fost stabilit și dozat în raport cu suferințele fizice și psihice de către partea vătămată.

În consecință, nu consideră că recursul este întemeiat pe acest considerent.

Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare.

Reprezentantul M.ui P., cu privire la recursul asigurătorului, arată că estenefondat, văzând poziția expresă a inculpatului, cu consecința obligării acesteia la cheltuieli jduiciare avansate de către stat.

Inculpatul L. A. M., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 32/(...) pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art. 184 alin. 2, 4 C. pen, cu aplicarea art. 74 alin 2 C. pen, art. 76 lit. e C.pen. a fost condamnat inculpatul L. A. M., la o pedeapsă de 4 luni închisoare, vătămare corporală din culpă;

- s-a făcut aplicarea art. 71 C. pen, art. 64 lit. a teza a II a C. pen.;

- în baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 2 ani 4 luni termen de încercare;

- conform art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei;

- s-a făcut aplicarea art. 71 alin. ult. C. pen.;

- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă

A. V. - M. V., str. C., 1199, C.

- s-a constatat că R. L. SA - B., C. 13 Septembrie, 90, sector 5 - nu are calitate de asigurator în cauză;

- s-a constatat că SC U. SA - C.-N., str. Gavril M., 3 A, C. - a fost asigurator al autovehiculului condus de către inculpat;

- s-a constatat că SC T. I. S. - T., str. M. V., 45, C. - are calitate de parte responsabilă civilmente;

- s-a constatat că S. de recuperare C. - C.-N., str. V., 46, C. - nu s-a constituit parte civilă în cauză;

- în baza art. 14 C. pr. pen., art. 346 C. pr. pen., art. 998 C. civ, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la:

- despăgubiri materiale de 2117.07 lei și dobânda din ziua următoare externării părții civile M. G. până la data plății integrale către partea civilă S. T.

- despăgubiri materiale de 1137,44 lei și dobânda din ziua următoare externării părții civile M. G. până la data plății integrale către partea civilă S. de P.-F. C. - C.-N., str. BP H., 6, C.

- daune morale de 50.000 lei către partea civilă M. G. - T., C. V., 7 B, ap 58, C.

- despăgubiri materiale de : 2393,5 lei către partea civilă M. G. și au fost respinse celelalte pretenții civile;

- în baza art. 193 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1800 lei cheltuieli de judecată către partea civilă M. G.

- în baza art. 191 alin 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de

(...), inculpatul a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare B 42972 pentru partea responsabilă civilmente SC T. I. S.

S-a deplasat pe drumul de la balastiere M. V. spre DN 1 , până la intersecția acestora, unde intenționa să vireze stânga. În partea stângă, pe marginea șoselei DN 1, erau parcate camioane. Inculpatul a înaintat puțin în intersecție pentru a avea vizibilitate dincolo de camioane, s-a asigurat în partea stângă, iar în partea dreaptă s-a asigurat martorul B. I., pasagerul din dreapta.

A pornit camionul, virând stânga, însă în acel moment a intrat în coliziune cu mopedul condus de către partea civilă M. G., care se deplasa din partea stângă a inculpatului, pe DN 1, dinspre T. spre M. V.

P. civilă se deplasa la 1 metru de marginea șoselei, cu o viteză de aproximativ 30 km/ora. Î. că partea civilă se deplasa pe marginea șoselei este susținută de raportul de expertiza tehnica, unde se arată că locul impactului a fost pe marginea carosabilului, în partea dreapta pe direcția de deplasare a mopedului.

Declarația inculpatului din faza de urmărire penală susține aceasta stare de fapt, arătând că, din cauza camioanelor oprite lângă intersecție, nu a avut vizibilitate și a intrat în intersecție, unde a oprit, pentru a se asigura.

P. civilă se deplasa pe drumul cu prioritate, DN 1.

Inculpatul a susținut, în apărarea sa, că o parte din culpă în producerea accidentului îi aparține părții civile, care nu a oprit sau nu a ocolit camionul prin stânga în momentul în care l-a observat. Instanța de fond a înlăturat această apărare, culpa în producerea accidentului aparținându-i în exclusivitate inculpatului, care nu a acordat prioritate de trecere la intersecția cu DN1. P. civilă s-a deplasat respectând regulile de circulație, fără a încălca vreo normă, aspect care ar fi atras culpa sa.

Potrivit art. 160 din regulamentul de aplicare a OUG 1. privind circulația pe drumurile publice, conducătorul auto care schimba direcția de mers este obligat să se asigure, pentru a nu pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic. Inculpatul a încălcat aceste dispoziții legale.

P. civilă a fost internată la S. municipal T., la S. de recuperare C., la S. C. de P. L. D., având mai multe perioade în care a fost internată, în perioada (...) - (...). A suferit un traumatism cranio facial, traumatism toracic închis, contuzie toracică dreapta, fracturi costale, pneumotorace, contuzie dilacerare lob precentral. P. civilă a fost în concediu medical 191 zile, apoi s-a pensionat. Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile îngrijiri medicale.

Fapta inculpatului care, în data de (...), conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 42972, nu a acordat prioritate de trecere părții civile M. G., care conducea un moped, nu s-a asigurat corespunzător, cauzând un accident în urma căruia partea civilă a suferit leziuni care necesita pentru vindecare peste 60 de zile îngrijiri medicale constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpa, prev. de art. 184 alin 2, 4 C pen.

Inculpatul a comis infracțiunea din culpa, putând prevedea urmările încălcării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.

La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 C. pen. instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este în vârsta de 20 de ani, împrejurări ce au fost reținute conform art. 74 alin. 2 C. pen, ca circumstanțe atenuante judiciare, urmările faptei, reprezentate de un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale.

În baza art. 184 alin. 2, 4 C. pen, cu aplicarea art. 74 alin 2 C. pen., art. 76 lit. e C. pen. vătămare corporală din culpă instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul L. A. M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen, art. 64 lit. a teza a II a C pen.

Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, iar instanța de fond a constatat că reeducarea inculpatului, prevenirea comiterii de noi infracțiuni se pot face fără executarea în regim de detenție a pedepsei, în baza art. 81 C. pen, art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 2 ani 4 luni termen de încercare.

Conform art. 359 C. pr. pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. ult. C. pen.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă A. V. M. condus de către partea civilă M. G. îi aparținea părții civile A. V. P. civilă A. V. nu are calitate de parte vătămată în procesul penal, astfel încât nu se pot repara prejudiciile suferite de către aceasta în cadrul procesului penal. A reținut și susținerile acestuia din faza de urmărire penală potrivit cărora mopedul i-a fost reparat, fiind în garanție, fără a avea el însuși vreo cheltuială.

Instanța de fond a constatat că R. L. SA nu are calitate de asigurator în cauza.

Instanța de fond a constatat că SC U. SA a fost asigurator al autovehiculului condus de către inculpat.

Instanța de fond a constatat că SC T. I. S. are calitate de parte responsabilă civilmente conform art. 1000 alin 3 C. civ. Aceasta a arătat că la data comiterii faptei, inculpatul se afla în probă de lucru.

Instanța de fond a constatat că S. de recuperare C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 C. pr. pen, art .346 C. pr. pen, art. 998 C. civ, art. 999 C. civ instanța de fond l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la : despăgubiri materiale de 2117.07 lei și dobândă din ziua următoare externării părții civile M. G. până la data plății integrale către partea civilă S. T. despăgubiri materiale de 1137,44 lei și dobândă din ziua următoare externării părții civile M. G. până la data plății integrale către partea civilă S. de P.-F. C. daune morale de 50.000 lei către partea civilă M. G. despăgubiri materiale de: 2393,5 lei către partea civilă M. G. și a respins celelalte pretenții civile.

P. civilă a suferit un prejudiciu moral constând în suferința produsă prin accident, prin leziunile suferite, fiind necesară repararea sa. A cheltuit pentru medicamente suma de 126,03 lei, 10 lei pentru analize medicale. P. civilă are o pensie de 483 lei, și ar fi avut un salariu de 1110 lei pentru octombrie - noiembrie

2006, de 6336 lei pentru anul 2007, de 7380 lei pentru anul 2008. Raportat la aceste venituri, ținând seama că a fost în concediu medical, plătit cu 75 %, partea civilă a avut veniturile diminuate cu 25 %, adică pentru octombrie - decembrie

2006 - suma de 277,5 lei, pentru ianuarie - martie 2007 - suma de 396 lei .

Pentru anul 2008 a avut o diferență față de pensie de 132 lei lunar, adică 1584 lei. Nu a făcut dovada cheltuielilor de transport la spital și nici a celorlalte sume solicitate.

În baza art. 193 C. pr. pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1800 lei cheltuieli de judecată către partea civilă M. G.

În baza art. 191 alin. 1 C. pr. pen a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au promovat apel partea civilă M. F. și asiguratorul SC U. SA, declarațiile fiind înregistrate la J. T., la datele de (...) și respectiv la (...).

În motivarea apelului partea civilă M. G. a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică sub aspectul soluționării laturii civile, deoarece nu au fost acordate corect sumele reprezentând diferența dintre salariu și pensie raportat la anul 2009. De asemenea inculpatul trebuia să fie obligat la plata contravalorii medicamentelor în sumă de 206,37 lei, plus suma de 23,41 lei. Totodată, ținând seama de îndelungata suferință la care a fost supusă partea vătămată în urma accidentului rutier, numeroasele spitalizări suferite, precum și refacerea sa dificilă, îl îndreptățeau la acordarea sumei de 180.000 lei reprezentând daune morale. Suma acordată de instanța de fond nu reprezintă o dreaptă dezdăunare a părții vătămate, față de suferința resimțită.

A.antul asiguratorul SC U. SA a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică, sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile, arătând că, în raport de practica instanțelor de judecată, suma acordată de Judecătoria Turda, și anume 50.000 lei daune morale, este o suma foarte mare și nejustificată.

T. constată că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prev. de art. 363 al.1 Cod P. Penală, termen ce a curs pentru cei doi apelanți care au lipsit atât de la dezbaterea judiciară a fondului cauzei cât și de la pronunțarea soluției, de la data comunicării copiei de pe minuta sentinței apelate, comunicare ce s-a realizat, în ambele cazuri, la data de (...), potrivit art. 363 al. 3 Cod P. Penală.

Prin decizia penală nr.91 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod P. Penală a fost admis apelul declarat de partea civilă M. G. împotriva sentinței penale nr. 32/(...) a J. T. care a fost desființată doar sub aspectul neacordării diferenței dintre pensia de boală și salariu pe perioada (...)-(...) și a rentei lunare până la încetarea incapacității de muncă a părții civile apelante și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art.14 al. 3 lit. b rap. la art. 346 al.1 Cod P. Penală a fost obligat inculpatul L. A. M., să-i plătească părții civile M. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. I. S. suma de 3151 lei reprezentând diferența dintre pensia de incapacitate de muncă primită de partea civilă și salariul ce l-ar fi realizat, în perioada (...)-(...).

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părții civile M. G. prestație lunară în cuantum de 142 lei, începând cu data de (...) și până la încetarea stării de incapacitate de muncă, reprezentând diferența dintre pensia de incapacitate de muncă și salariul ce i s-ar fi cuvenit.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv cuantumul daunelor materiale acordate părții civile apelante.

În baza art. 379 pct.1 lit.b Cod P. Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de asigurătorul SC U. SA împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 192 al.2 Cod P. Penală a fost obligată SC U. SA să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.

În baza art. 193 al. 6 Cod P. Penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea părții civile cheltuieli judiciare în apel în sumă de 1640,05 lei.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul verificând hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate, și ținând seama de persoanele care au declarat apel ca și de motivele de apel în discuție, devolutivă fiind doar latura civilă a cauzei, a constatat că prima instanță nu a apreciat corect cuantumul daunelor materiale ce i se cuvin părții civile M. G., sub aspectul diferenței dintre pensia primită de partea civilă și salariul ce i s-ar fi cuvenit acestuia, dacă nu ar fi suferit accidentul rutier. Astfel din adresa de la fila 14 din locul de dosar aflat în dosarul T.ui C., rezultă că dacă ar fi continuat să muncească, partea vătămată ar fi primit în perioada ianuarie -septembrie 2009 un salariu de 670 lei, în timp, ce în perioada ianuarie - martie 2009, partea vătămată a primit o pensie de 579 lei (fila 66 din dosarul T.ui C.). Deci în perioada ianuarie-martie 2009 diferența dintre pensia primită și salariul ce ar fi trebuit să-l primească dacă nu ar fi fost accidentat era de 273 lei (670 lei - 579 lei = 91 lei; 91 lei x 3 luni de zile = 273 lei). În luna aprilie

2009 pensia părții vătămate s-a majorat la 596 lei (fila 13 din locul de dosar aflat în dosarul T.ui C.), astfel că pentru luna aprilie 2009 diferența dintre pensia de întreținere primită efectiv și salariul ce ar fi trebuit să-l primească era de 74 lei. În luna mai 2009 pensia părții vătămate s-a cifrat la 608 lei, iar diferența dintre aceasta și salariul ce i s-ar fu cuvenit, în perioada mai - august 2009 este de 248 lei (670 lei - 608 lei = 62 lei; 62 lei x 4 lui de zile = 248 lei). Începând cu luna septembrie 2009, părții vătămate i s-ar fi cuvenit un salariu de 750 lei, net (fila

158), iar diferența dintre acest salariu și pensia, care a rămas în continuare de

608 lei, până la zi, adică perioada septembrie 2009 - februarie 2011, se cifrează la suma de 2556 lei (750 lei - 608 lei = 142 lei; 142 lei x 18 luni de zile = 2.556 lei.

Prin urmare diferența dintre pensia primită și salariul ce si s-ar fi cuvenit dacă nu ar fi suferit accidentul rutier, în perioada ianuarie 2009 - februarie 2011 se ridică la cifra de 3.151 lei (273 lei + 74 lei + 248 lei + 2.556 lei = 3.151 lei).

Deși partea civilă a solicitat sume cu mult mai mari reprezentând diferența dintre salariul ce l-ar fi primit și pensia efectiv primită, aceste sume nu se justifică, singurele acte de la dosar care ne vorbesc despre veniturile ce le-ar fi realizat partea vătămată sunt cele de la filele anterior indicate. După cum se poate observa din concluziile scrise depuse la dosar (filele 162-163) de către apărătorul părții civile, acesta a fost în eroare cu privire la aceste calcule, deoarece a cumulat veniturile totale pentru un an în curs (750 lei x 12 luni =

9.000 lei), dar a scăzut pensia ca și cum ar fi vorba numai despre o lună, nu despre un an întreg, deci ca și cum partea vătămată ar fi primit numai o dată pe an pensia respectivă, și nu în fiecare lună.

Ținând seama de instalarea unei infirmități fizice permanente, la partea vătămată, cu scăderea capacității de muncă corespunzătoare gradului III de invaliditate, adică cu 50%, instanța de apel apreciază că și pe viitor, până la încetarea stării de nevoie, părții civile i se cuvine plata unei rente lunare, constând în diferența dintre pensia primită în prezent, de 608 lei și salariul ce l-ar fi primit dacă nu ar fi fost victima acelui accident de circulație, salariu în cuantum de 750 lei, rentă car4e se ridică la suma de 142 lei/lună (750 lei - 608 lei = 142 lei).

Cu ocazia susținerii orale a apelului nu s-a mai solicitat contravaloarea medicamentelor achiziționate de partea vătămată pe parcursul convalescenței sale. Dar chiar analizând o astfel de solicitare, s-a constatat că instanța de fond a avut în vedere toate actele justificative depuse la dosar, astfel încât a acordat suma ce reieșea din bonurile fiscale aflate în dosarul cauzei (fila 67).

S-a apreciat că instanța de fond a cuantificat corect daunele morale acordate părții civile apelante, ținând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale, de perioadele de spitalizare ale părții civile, de gradul de invaliditate suferit, specific înjumătățirii capacității de muncă, de forma de vinovăție cu care a fost comisă fapta, și anume culpă cu prevedere, ca și de practica instanțelor de judecată, raportat la alte cauze de aceeași natură și la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării, care rămâne, conform jurisprudenței, principalul criteriu de acordare a acestor daune.

Prin prisma celor de mai sus, este evident că aceste daune nu sunt nici prea mari, așa cum a arătat asiguratorul prin apelul său, avându-se în vedere, deopotrivă criteriile menționate în cele ce preced, inclusiv practica instanțelor de judecată raportat la alte cauze cu obiect similar.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată în fața instanței de apel, tribunalul a apreciat că aceste cheltuieli sunt justificate numai parțial. Astfel, din chitanța de la dosar rezultă că partea vătămată a achitat un onorariu avocațial în sumă de 1.600 lei. De asemenea pentru deplasarea la termenul de judecată din data de (...), partea vătămată a alimentat cu benzină în sumă de 40,05 lei. Celelalte bonuri fiscale de la dosar, reprezintă, se pare că, contravaloarea unor transporturi efectuate în regim de taximetrie, însă ele au fost emise la alte date decât cele la care partea vătămată a avut termene de judecată în fața Tribunalul Cluj. De altfel partea vătămată nu a justificat că aceste bonuri fiscale ar reprezenta deplasări legate de proces la alte instituții. De asemenea parteavătămată nu a justificat nici de ce anume a avut nevoie de deplasare cu taxiul, în condițiile în care nu are probleme de sănătate legate de sistemul locomotor, iar deplasarea sa se face din altă localitate, respectiv din T. în C.-N..

Sintetizând toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod P. Penală a admis apelul declarat de partea civilă M. G., împotriva sentinței penale nr. 32/(...) a J. T. pe care a desființat-o doar sub aspectul neacordării diferenței dintre pensia de boală și salariu pe perioada (...)-(...) și a rentei lunare până la încetarea incapacității de muncă a părții civile apelante și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv cuantumul daunelor materiale acordate părții civile apelante.

În baza art. 379 pct.1 lit.b Cod P. Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de asigurătorul SC U. SA împotriva aceleiași sentințe, având în vedere, așa cum am arătat mai sus, că daunele morale s-au acordat în cuantumul potrivit unei drepte dezdăunări..

În temeiul art. 192 al.2 Cod P. Penală a fost obligată SC U. SA să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal chematul în garanție SC U. A. SA solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării, să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale cu motivarea că, instanțele de fond și de apel, au acordat suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, în lipsa unor criterii obiective și nu a avut în vedere practica judiciară conturată în acest sens, astfel că o sumă de 30.000 lei ar fi suficientă pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat părții vătămate.

Examinând probele dosarului, Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond și cea de apel ca urmare administrării unor probe utile, pertinente și concludente a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal.

Astfel în esență la data de 22 septembrie 2006, inculpatul L. A. M. conducând autovehiculului cu numărul de înmatriculare-B-42972 nu a acordat prioritate detrecere părții civile M. G., care conducea un moped, nu s-a asigurat corespunzător, cauzând un accident în urma căruia partea civilă a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 zile îngrijiri medicale.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cod penal, adică: gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere al acesteia precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată iar modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei este oportună.

Latura civilă a cauzei, a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar, astfel că în mod corect tribunalul a admis apelul declarat de partea civilă M. G. sub aspectul neacordării diferenței dintre pensia de boală și salariu, pe perioada 1 ianuarie 2009- 28 februarie 2011 și a rentei lunare până la încetarea incapacității de muncă.

Referitor la daunele morale în sumă de 50000 lei acordate părții civile, instanța de fond a constatat că, această parte a suferit și un prejudiciu moral constând în suferințe psihice cauzate ca urmare accidentului, prin leziunile suferite, astfel că, raportat și la numeroasele spitalizări, la refacerea dificilă a sănătății părții civile, acest cuantum reflectă pe deplin prejudiciul moral cauzat părții civile și nu se impune a fi redus acest cuantum.

În cauză nefiind incidente alte motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu, conform art. 385/9 alin 3 Cod procedură penală, Curtea în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat de chemata în garanție U. A. S.împotriva deciziei penale nr. 91 din 21 februarie 2011 a T.ui C.

Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Recurenta va fi obligată să plătească suma de 1200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă M. G. si suma de 1240 lei catre inculpat, reprezentând onorariile avocațiale (f. 24-26 dosar recurs).

Recurenta va fi obligată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către U. A. S., cu sediul procesual ales in C.-N., str. Gavril M., nr. 3.A, împotriva deciziei penale nr. 91 din

21 februarie 2011 a T.ui C.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe recurentă să plătească suma de 1200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă M. G. si suma de 1240 lei catre inculpat..

Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. D. L. I. C. M. M. R.

GREFIER M. B.

Red.I.C.M./S.M.D.

4 ex./(...)

Jud.apel A. T./Liana C.

← Decizia penală nr. 412/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 119/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1008/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1008/2011, Curtea de Apel Cluj