Decizia penală nr. 412/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.412/2011
Ședința publică din 23 martie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de A. F. DE P. A V. S. împotriva deciziei penale nr.49 din 31 ianuarie 2011 a T.ului C., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul B. B. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. B. D. - av.Coroi A. M. și apărător ales al inculpatului - av.Pașcalău D. G., reprezentanta părților civile G. D., G. S. D. și G. R. - av. T. L., toți apărătorii din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar, partea civilă G. D., lipsă fiind inculpatul B. B. D., părțile civile G. S. D., G. R., S. C. de U. P. D. O. C. - N., S. „. C.- N. și A. F. de P. a V. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentanta M.ui P. solicită respingerea recursului formulat de A. F. de P. a V. S. ca fiind nefundat, atât în ce privește obligarea în solidar cuinculpat la recuperarea prejudiciului cauzat părților civile, cât și în ce privește obligarea la plata daunelor morale în favoarea acestor părți civile.
A. că hotărârea atacată este în conformitate cu dispozițiile legii, astfel încât recursul apare ca nefondat.
În privința daunelor morale, consideră că raportat la circumstanțele cauzei, suma acordată celor trei părți civile, succesorii victimei accidentului rutier, este corect stabilită, fiind de natură să acopere suferința cauzată părților civile prin pierderea determinată de decesul victimei. De asemenea, numărul părților civile justifică acordarea globală a sumei acordate.
Astfel fiind, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul părților civile G. D., G. S. D. și G. R., solicită respingerearecursului formulat în cauză, ca nefondat și menținerea ca temeinică șilegală a deciziei atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare față de părțile civile.
În susținerea poziției procesuale arată că, în ce privește reconsiderarea daunelor morale, apreciază că această operațiune nu se impune, instanța a apreciat în mod corect că daunele au fost dovedite pe deplin, raportat la vârsta tânără a celui decedat, la calitatea acestuia de soț și tată și raportat la vârsta succesorilor săi, care s-au văzut în imposibilitatea continuării studiilor, în varianta în care au dorit și au fost obligați să se angajeze pentru a-și putea continua studiile. Așadar, aceste daune morale nu reprezintă o amendă excesivă, ci doar o compensare a prejudiciului moral, așa cum stabilește și CEDO, față de suferința și trauma pe care a lăsat-o acest deces, provocat printr-o moarte violentă din vina inculpatului. A. deci, că daunele morale nu pot fi reconsiderate.
În ce privește obligarea recurentei în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, așa cum corect a reținut și prima instanță, este o obligație solidară, de garantare, a fondului și ca atare, există posibilitatea acestuia de a se îndrepta împotriva inculpatului cu o acțiune în regres pentru recuperarea cheltuielilor la care este obligat prin sentință.
Față de acest aspect, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului B. B. D. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, față de justa motivare a instanței de fond. A. că obligația solidară, nu înlătură în nici un fel dreptul F. de P. a V. S. de a se îndrepta cu o acțiune în regres împotriva inculpatului.
Inculpatul a început achitarea despăgubirilor către părțile civile și nu se știe, în ce măsură va fi obligat fondul la despăgubiri.
Raportat la cuantumul despăgubirilor, apreciază că acestea sunt legale și just individualizate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.879 din (...) a Judecătoriei C.-N. s-a dispus, în temeiul art. 178 al. 1, 2 C.p., condamnarea inculpatului B. B.-D., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 71 C.p., s-a dispus interzicerea inculpatului exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.p. pe durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cp.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cp., privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p. coroborat cu art. 998 și urm.
C.civ., art. 25 / 1 din Legea nr. 32/2000, inculpatul B. B.-D. în solidar cu A.
F. de P. a V. S., a fost obligat la plata daunelor materiale în sumă de
8.961,77 lei și în sumă de 3.104 lei, precum și la plata daunelor morale în sumă de 120.000 lei către părțile civile G. D., G. R., G. S.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p. coroborat cu art. 998 și urm.
C.civ., inculpatul B. B.-D. a fost obligat la plata despăgubirilor civile încuantum de 3.942,70 lei, cu dobânda legală începând cu data de (...), către partea civilă S. C. J. P. D. O. F.
În temeiul art. 191 al. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 alin. 1, 3 C.p.p., inculpatul B. B. D. a fost obligat la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare, părții civile G. D.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, faptul că inculpatul B. B.-D. în data de (...), în jurul orelor 16.20, în timp ce conducea motocicleta marca Yamaha R6, cu număr de înmatriculare (...), pe B-dul 21 D. 1918 din direcția străzii Aurel Vlaicu, spre str. B., ajuns în apropierea imobilului cu nr. 12, a surprins și accidentat pe numitul G. D. - 48 ani, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc semnalizat cu indicatoare de informare „. pentru pietoni";, din partea stângă spre partea dreaptă a sensului de deplasare a motocicletei, rezultând decesul pietonului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul B. B., părțile civile G. D., G. R., G. S. și A. F. de P. a V. S.
În cuprinsul apelului declarat în cauză de către părțile civile s-a solicitat modificarea în parte a sentinței penale atacate, în sensul acordării cheltuielilor judiciare în sumă de 1011, 50 lei și a daunelor morale în cuantumul solicitat, respectiv 200.000 lei și nu 120.000 lei cum s-a stabilit de către instanța de fond, pentru că raportat la șocul, trauma cauzată familiei, precum și la prejudiciul cauzat de către inculpat, părțile civile sunt îndreptățite la daune morale mai mari, decât cele acordate de către prima instanță de judecată.
În apelul inculpatului, s-a solicitat instanței desființarea sentinței penale atacate ca fiind netemeinică, pe motiv că prima instanța de judecată nu a înțeles să rețină în favoarea inculpatului nici o circumstanță atenuantă, în cauză puteau fi reținute circumstanțe atenuante raportat la faptul că inculpatul este o persoană tânără, un sportiv de performanță, fără antecedente penale. În concluzie, s-a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului cu reținerea circumstanțelor atenuante, apreciind că raportat la infracțiunea săvârșită de către acesta, instanța de fond a aplicat o pedeapsă mult prea mare.
În apelul declarat de către A. F. de P. a V. S. s-a solicitat reconsiderarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, care sunt apreciate ca fiind prea mari, precum și constatarea calității de garant a F., pentru că astfel, inculpatul poate fi obligat la returnarea sumelor de bani cu titlu de despăgubiri materiale și morale.
Prin decizia penală nr.49/A/ din 31 ianuarie 2011 a T.ului C., în temeiul art.379 pc.2 lit.d C.pr.pen., s-a admis în parte apelul declarat de către părțile civile G. D., G. R., G. S. D., desființându-se hotărârea atacată numai cu privire la neacordarea sumei de 1011,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat ales la fond.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în temeiul art.193 al.ultim C.pr.pen., inculpatul B. B. D. a fost obligat să plătească către partea civilă G. D. suma de 1011,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial ales la fond.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art.193 al.ultim C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă G. D. suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat ales în apel.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului admis au rămas în sarcina statului.
În baza art.379 pc.1 lit.b C.pr.pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B. B. D. și A. F. de P. a V. S. împotriva aceleiași sentințe penale.
Potrivit art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial parțial din oficiu, av.Sîrbu T. Annabelle, în sumă de 100 lei s-a suportat din FMJ.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., inculpatul și A. F. de P. a V. S. au fost obligați să plătească, câte 150 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele :
Sub aspectul laturii penale a cauzei supuse judecății, s-a constatat că prima instanță a procedat la o corectă și obiectivă administrare și interpretare a probelor. Astfel, s-a realizat o corectă încadrare juridică a faptei comise de către inculpat. F. și vinovăția inculpatului au rezultat din următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice și schița accidentului (f.7-9,11-22,23), proces-verbal de verificare tehnică (f.24), declarațiile martorilor C. G. (f.25-26,123), Ban V.
(f.27), Sălăgean C. (f.29,99), Deak Zoltan (f.32,124), Harmath Cristian
(fg.36,134), Ghiuruțan Dorin (f.40), raport de intervenție - S. C. (f.45), buletin de analiză toxicologică - alcoolemie (f.47), ordonanță de efectuare a constatării medico-legale (f.48), raport de constatare medico-legală (f.53-59), foaie de observație clinică, fișa de tratament intensiv (tratament) (f.60-103), proces verbal de verificare tehnică (f.108), declarația părții civile G. D. (f.109-110), raport de expertiză medico-legală nr. 7534/III/c/4 din (...) (f.113-119), raport de expertiză criminalistică nr. 191/(...) (f.131-144), declarația inculpatului (f.159-161,164,85).
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului. S-a reținut faptul că inculpatul a provocat evenimentul rutier din culpa exclusivă, prin încălcarea unei reguli elementare de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice, neacordând prioritate de trecere victimei angajate regulamentar în traversare, pe fondul deplasării cu o viteză peste limita maximă admisă în localitate. A. aspecte conturează un grad de pericol social mai ridicat al infracțiunii săvârșite, chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului periculos, acționând sub aspectul laturii subiective din culpă. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal. În mod corect, nu a fost avut în vedere, la aplicarea pedepsei, aspectul invocat de apărătorul părților civile, în sensul că inculpatul a manifestat totală indiferență față de familia victimei după producerea accidentului, reieșind din declarația sa, a mamei sale B. Hajnalka Eniko (fila 135) și implicit din relatările apărătorului părților civile, că acesta a încercat să acorde ajutor material direct sau prin intermediul părinților săi, fiind refuzat de partea civilă G. D. (atitudinea părții civile poate fi explicată prin suferința care i-a fost cauzată, dar atâta timp cât inculpatul sau familia sa a manifestat preocupare pentru acordarea unor despăgubiri, la stabilirea pedepsei nu poate fi reținută reaua credință a acestuia, dezinteresul total manifestat, astfel cum s-a solicitat).
În consecință, sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de cerințele art.52 C.penal, astfelcă pedeapsa aplicată s-a apreciat a fi în măsură să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat.
A.a au fost motivele pentru care instanța de apel nu a considerat că este oportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. A. date și împrejurări favorabile din viața inculpatului nu reduc în asemenea măsură gravitatea faptei săvârșite în ansamblul său, nu îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai prin reducerea pedepsei sub minimum special să fie atins imperativul justei individualizări a pedepsei.
De asemenea, s-a apreciat că nu se justifică solicitările părților civile persoane fizice, în sensul majorării sumei stabilite cu titlu de daune morale. Este evidentă cauzarea unui prejudiciu moral acestora prin pierderea soțului, respectiv a tatălui familiei, aflat la o vârstă tânără (48 de ani). In perioada producerii evenimentului rutier, cei doi copii ai victimei se aflau în clasa a XII-a și aveau nevoie de sprijinul tatălui lor, decesul acestuia cauzând o traumă profundă atât lor, cât și soției; aceasta s-a confruntat ulterior cu grave dificultăți, fiind nevoită să asigure singură tot ceea ce este necesar copiilor ei, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere al susținerii morale de care aceștia aveau nevoie. Din aceste motive, instanța de fond a stabilit suma cu titlu de daune morale în cuantum de
120.000 lei pentru cele trei părți civile, apreciind că această sumă reprezintă o compensație justă a prejudiciului moral suferit. A. soluție pe latură civilă a fost împărtășită și de către instanța de control judiciar, care a apreciat că nu se impun corecții în acest sens. Daunele morale, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, daunele morale fiind extranee realităților materiale și întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
În ceea ce privește apelul declarat de către A. F. de P. a V. străzii, instanța de apel a apreciat că nu este fondat, deoarece instanța de fond a soluționat corect și temeinic aspectul invocat. Astfel, a stabilit obligația de plată a inculpatului în solidar cu F. de P. a V. S., acesta fiind introdus în cauză deoarece motocicleta condusă de inculpat la momentul producerii accidentului nu avea asigurare de răspundere civilă obligatorie. S-a impus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, acesta fiind responsabil de producerea accidentului care a creat prejudicii de natură materială și morală părților civile, obligație stabilită în solidar cu F. de P. a V. S., care a fost înființat tocmai pentru a se asigura despăgubirea victimelor accidentelor de circulație în situația în care autovehiculul implicat în accident nu deține asigurare tip RCA. În acest fel, se asigură posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate „victimelor străzii"; urmând ca F. de P. a V. S. să exercite dreptul de regres împotriva persoanei responsabile de producerea evenimentului rutier, potrivit art. 25 /1 alin. 15 din Legea nr. 32/2000 coroborat cu art. 13 din Ordinul Președintelui Comisiei de S. a A. nr. 1., în vigoare la data de 13 ianuarie 2008. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Ordinul Președintelui
Comisiei de S. a A. nr. 1., persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de F. în baza hotărârii judecătorești, fondul având legitimare procesuală pasivă în calitate de garant al obligației de despăgubire.
Singura corecție care a apreciat tribunalul că se impune, a fost cea referitoare la neacordarea sumei de 1011,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către părțile civile cu ocazia judecării la fond, sumă reprezentând onorariul de avocat ales, iar dovada se află la fila 39 dosar instanță de fond.
Împotriva deciziei T.ului C., în termen legal, a formulat recurs A. F. de P. a V. S., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, reconsiderareacuantumului daunelor morale acordate părților civile, în sensul reducerii acestora și, respectiv, obligarea F. și a inculpatului in solidum la plata despăgubirilor civile.
În motivarea recursului s-a arătat, sub aspectul cuantumului daunelormorale acordate părților civile, că suma stabilită este prea mare, în raport desituația juridică a părților prejudiciate.
Deși este incontestabil prejudiciul suferit de părțile civile, daunele acordate trebuie să aibă efect compensatoriu, nu trebuie ă constituie amenzi excesive pentru inculpat și nici venituri nejustificate pentru părțile civile. F. oferă protecție imediată persoanei prejudiciate, garantând plata pe care o datorează cel răspunzător de accident, nicidecum preluând răspunderea acestuia, între cei doi neexistând nici un raport contractual. De aceea, instanța trebuie să țină seama în stabilirea daunelor de persoana inculpatului, existența F. fiind esențială doar pentru celeritatea dezdăunării părții prejudiciate, și nu trebuie să fie determinantă pentru instanță, solvabilitatea F..
Sub aspectul calității Asociației F. de P. a V. S. în procesul penal și a modului în care acesta a fost obligat la despăgubiri, s-a arătat că, într- adevăr, potrivit deciziei nr.3/2010 a ÎCCJ date în recursul în interesul legii, acest F. are calitatea de parte responsabilă civilmente și că el poate fi obligat singur la despăgubiri, dar se apreciază că, decizia trebuie coroborată cu normele speciale de funcționare ale F. de P. a V. S., dar și cu spiritul legii, pornind de la scopul și logica funcționării acestei instituții.
Așa fiind, s-a apreciat că în baza principiului disponibilității, instanța poate dispune obligarea inculpatului in solidum cu F. la plata despăgubirilor civile. A. deoarece, acest tip de obligație presupune obligarea ambilor debitori la plata întregii datorii, deci F. are acțiune în regres față de inculpat pentru toată datoria plătită, spre deosebire de obligația solidară, care dă F., drept de regres împotriva inculpatului, doar pentru partea de care este ținut răspunzător acesta.
Verificând hotăr âre a atac ată , în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen. C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, decizia nr.3/2010 a ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedură penală - în procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. Tot prin această decizie s-a stabilit că, răspunderea civilă a F. de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cumodificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile (pct. 18). În acest sens, Normele privind F. de protecție a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva F. și că aceste persoane vor fi despăgubite de F. în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze F. despăgubirile plătite. Așa fiind, rezultă că obligarea F., singur, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate, nu este una imperativă, în decizie folosindu-se termenul „poate";, instanța fiind cea care stabilește modalitatea de obligare a acestuia la despăgubiri. Totodată, dispozițiile din reglementarea specială prevăd posibilitatea F. de a exercita dreptul de regres împotriva persoanei responsabile de producerea evenimentului rutier - art. 25 /1 alin. 15 din Legea nr. 32/2000 coroborat cu art. 13 din Ordinul Președintelui Comisiei de S. a A. nr. 1.. Rezultă așadar, prin coroborarea tuturor textelor legale, că F. are dreptul să-și recupereze de la cel responsabil de producerea accidentului,întreaga sumă plătită persoanelor prejudiciate prin evenimentul rutier. Este adevărat că obligația solidară permite codebitorului care a plătit despăgubirea să se întoarcă împotriva celorlalți debitori doar pentru partea de care este răspunzător fiecare ( art.1052-153 C.civ.), în timp ce obligația in solidum dă drept de regres debitorului plătitor pentru toată datoria plătită. Dar, în cazul F. de P. a V. S., există reglementări speciale care prevăd competențele și dreptul acestuia de regres față de cel vinovat de producerea evenimentului rutier, el acționând în justiție în virtutea legii speciale și nu în virtutea calității de parte responsabilă civilmente, statuată prin decizia mai sus amintită, el neavând nici un fel de raporturi contractuale cu cel răspunzător de producerea accidentului, sau alte izvoare de obligații care să- l facă răspunzător, în vreo proporție, de producerea evenimentului, și pe cale de consecință, să fie obligat să suporte parte din despăgubiri. În virtutea reglementărilor speciale care-i reglementează activitatea și funcționarea, F. se poate întoarce împotriva inculpatului pentru întreaga sumă plătită părților prejudiciate și nu în virtutea obligației solidare stabilite prin hotărârea judecătorească. În speță, instanța nu putea obliga F. la despăgubiri în maniera solicitată ( in solidum), pentru că nu are temei legal în cadrul procesului penal în acest sens, iar obligația solidară este în avantajul F., față de obligarea, singur, la despăgubiri către părțile civile. Acest aspect al naturii obligației ( în solidar sau în solidum), are relevanță doar sub aspectul modului de recuperare a despăgubirilor plătite de F. de la inculpat, modalitate care însă, este reglementată expres în legea specială - Legea nr.32/2000 coroborat cu Ordinele Președintelui Comisiei de S. a A., răspunderea F. fiind una specială, reglementată special și, nicidecum una reglementată de dreptul comun în materia obligațiilor. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile, apreciem, fără a reitera motivele instanței de fond și de apel, pe care le însușim întrutotul, că - raportat la condițiile concrete ale cauzei, la numărul părților vătămate prejudiciate prin pierderea prematură a tatălui, respectiv soțului, urmare exclusiv a faptei inculpatului, la natura relațiilor cu victima - că suma globală acordată cu titlu de daune morale - 120.000 lei - este una absolut rezonabilă, în măsură să asigure o justă compensație a prejudiciului suferit și, nicidecum nu poate fi calificată drept o amendă excesivă pentru inculpat și nici ca venituri nejustificate pentru părțile civile. Pentru toate aceste motive, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Deoarece recursul promovat în cauză a fost respins, urmează ca în baza art.193 alin.6 C.pr.pen. să fie obligată recurenta să plătească părții civile G. D. suma de 1240 lei cheltuieli judiciare în recurs, reprezentând onorariu avocat ( fila 31). În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligată recurenta să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de A. F. DE P. A V. S., cu sediul în B., sector 2, str. V. L. nr. 40-40 bis, împotriva deciziei penale 49/A din 31 ianuarie 2011 a T.ului C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe recurentă să plătească părții civile G. D. suma de 1240 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. R. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.A.C. 3 ex./(...) Jud. apel:A.I./M.L. Jud.fond:A.P.
| ← Decizia penală nr. 1738/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1008/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
