Decizia penală nr. 466/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.466/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de inculpatul B. V. O. împotriva sentinței penale nr.565 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. și ped. de art.239 al.2
și 5 C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 martie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 565 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de
Judecătoria Turda, în baza art. 239 alin.2 și 5 C. penal, a fost condamnat inculpatul B. V. O. ( fiul lui V. și I., născut la data de (...) în mun. T. , jud. C., cetățean român, studii școala profesională, șofer,căsătorit, fără antecedente penale domiciliat în mun. T. , str. C., nr. 20,sc. A, et. 4, ap.20, jud. C., CNP :1.) la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
In baza art. 71 C., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C. de la data rămânerii definitive a hotărârii si până la finalizarea executării pedepsei, iar în baza art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată B. A. V.-T. nu a formulat pretenții civile față de inculpat.
In baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prinrechizitorul nr. 1. al P. de pe lângă Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul B. V. O. - pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj , prev. și ped. de art.239 al 2 și al. 5 C. pen., reținându-se că la data de (...) a comis acte de lovire sau alte violențe față de subcomisarul de poliție B. A. V., funcționar public care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii.
S-au atașat dosarului de urmărire penală: proces verbal de sesizare din oficiu - f.1, raport întocmit de partea vătămată - f.3, declarații parte vătămată - f.5-6, declarații martori - f. 11-20, declarații învinuit - f. 7-9, adresă înaintare și suport magnetic -DVD- înregistrare video-f.23-24, proces verbal vizualizare înregistrări video-f.25.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată (f. 8), martorii T. M. (f. 33), B. A. (f. 34), Kock A. (f. 35), V. G. (f. 36), precum și inculpatul (f. 42). S-au vizionat imaginile inscriptionate de DVD-ul atașat dosarului (f. 39).
Analizând actele si lucrările dosarului, în baza probelor enunțate, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de (...) lucrători din cadrul P. mun. T. , B. P. R., împreună cu efective ale P. Comunitare T. și cu persoane de sprijin, au participat la o acțiune organizată pentru identificarea persoanelor care efectuează transport ilegal de persoane pe raza mun. T.
Cu această ocazie a fost organizat un filtru de circulație pe str. L., în apropierea magazinului „Nissan";, unde organele de poliție procedau la oprirea în trafic a autovehiculelor care efectuează transport de persoane în vederea verificării legalității activității de transport. A., în jurul orelor 10.15, organele de poliție au procedat la oprirea în trafic a unui microbuz marca
Mercedes cu numărul de înmatriculare (...), microbuz condus de către inculpatul B. V. O.
După oprirea microbuzului, martorul T. M., agent de poliție, s-a deplasat la geamul șoferului microbuzului ( inculpatul B. V. O.), căruia i-a solicitat documentele în vederea verificării acestora, însă inculpatul a declarat inițial că refuză să se supună acestui control, după care a declarat că nu are asupra sa nici un document. Întrucât în interiorul microbuzului menționat se aflau mai multe persoane despre care existau indicii că sunt transportați pe raza municipiului T. ce către inculpat fără a fi autorizat în acest sens, agentul de poliție s-a deplasat la ușa dreapta față a microbuzului încercând să intre în incinta acestuia pentru a verifica identitatea pasagerilor din microbuz, însă accesul său nu a fost permis de către martora B. A. M., soția inculpatului, care a asigurat ușa pe interior.
Întrucât agentul de poliție T. M. nu a reușit să pătrundă în interior, accesul fiind blocat, partea vătămată B. A. V., subcomisar de poliție în cadrul P. mun. T., B. P. R., s-a deplasat la ușa culisantă a microbuzului aflată pe partea dreaptă a autovehiculului pe care a deschis-o, intenționând să pătrundă în interiorul microbuzului, moment în care martora B. A. M. s-a poziționat în fața sa în interiorul microbuzului încercând să blocheze accesul părții vătămate B. A. în interior, însă acesta a reușit să pătrundă în interiorul microbuzului după ce a dat-o la o parte pe martoră.
În aceste momente, inculpatul s-a ridicat de pe scaunul șoferului, s-a deplasat spre partea vătămată B. A. V. pe care a lovit-o cu brațele în piept, provocând dezechilibrarea părții vătămate care, pentru a nu cădea înexteriorul autovehiculului, s-a prins cu brațele de marginile ușii culisante, căzându-i însă cascheta în interiorul microbuzului.
Imediat au intervenit organele de poliție care participau împreună cu partea vătămată la acțiunea organizată, inculpatul fiind condus la sediul P. mun. T.
Partea vătămată B. A. V. se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fiind echipat în uniforma de serviciu, desfășurând în mod nemijlocit atribuții de serviciu constând în verificarea documentelor participanților la trafic.
Instanța de fond a precizat că starea de fapt expusă este confirmată prin declarațiile părții vătămate, ale martorilor T. M. N., V. G. D. și Kok A., B. A., precum și prin imaginile înregistrate cu acea ocazie.
Inculpatul și soția sa, martora B. A. M. au susținut că agresiunea exercitată de inculpat asupra părții vătămate a fost determinată de atitudinea agresivă a părții vătămate față de martora B., inculpatul acționând în legitimă apărare.
Susținerile inculpatului și ale martorei B. A. nu au fost confirmate în urma administrării probelor.
A., inculpatul recunoaște că s-a opus efectuării controlului de către agenții de poliție rutieră și nu a permis acestora să pătrundă în microbuz.
Precizează că soția sa, martora B. A., s-a postat în fața ușii microbuzului tocmai pentru a nu permite polițiștilor să intre în microbuz.
Potrivit art.35 alin.2 din OUG 195/2002 privind Codul rutier, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevăzute de lege.
A.. 3 prevede că în exercitarea atribuțiilor care îi revin, polițistul rutier are dreptul sa verifice vehiculul, precum si identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul acestuia, atunci când există indicii despre săvârșirea unei fapte de natură contravențională sau penală, textul menționat fiind pe deplin aplicabil în cazul de față, din moment ce se urmărea verificarea legalității transportului de persoane pe raza municipiului T.
Or, cât timp inculpatul a refuzat să permită polițiștilor să pătrundă în microbuz pentru a verifica identitatea călătorilor și condițiile în care se desfășoară transportul de persoane, polițistul era îndreptățit să folosească forța, potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. Române.
Instanța de fond a apreciat că atitudinea organelor de poliție a fost una necesară, justificată și proporțională în raport cu atitudinea inculpatului și a martorei B. A.
Nu s-a dat curs solicitării inculpatului, formulată prin apărător, de a se reține că inculpatul a acționat în legitimă apărare, întrucât intervenția polițistului cu scopul de a o înlătura pe martora B. din fața ușii microbuzului (martora și inculpatul recunoscând că urmăreau să împiedice accesul polițistului în microbuz) și de a-și asigura accesul în interiorului microbuzului nu constituie un atac injust în sensul legii penale, cât timp dispozițiile legale aplicabile și menționate anterior, permiteau polițistului folosirea forței.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului B. V. O. care în data de (...), a comis acte de lovire sau alte violențe față de subcomisarul de poliție B. A. V., funcționar public care îndeplinea o funcție ce implicăexercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art. 239 alin.2 și alin. 5 Cod penal.
Instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere atitudinea inculpatului care desconsideră valorile proprii respectului pentru funcția publică și pentru autoritatea pe care o reprezintă și în numele căreia se manifestă polițistul rutier, atitudine ce a necesitat folosirea forței, pericolul social sporit fiind reflectat si in limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă - închisoarea de la 9 luni la 4 ani si 6 luni.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C., împrejurarea că potrivit fișei de cazier judiciar, acesta se află la prima confruntare cu legea penală, faptul că a fost necesară folosirea forței față de inculpat, precum și atitudinea sfidătoare a acestuia care a susținut că un polițist rutier nu are dreptul de a pătrunde în microbuzul pe care îl conduce.
Prin urmare, în baza art. 239 alin.2 și 5 C. penal, a fost condamnat inculpatul B. V. O. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
In baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz II C. de la data rămânerii definitive a hotărârii si până la finalizarea executării pedepsei.
Sub aspectul modalității de executare, apreciind scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în baza art. 81 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prev.art. 83 C. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată B. A. V. nu a formulat pretenții civile față de inculpat.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Turda, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. V. O., solicitând casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs și achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.b/1 , d și e C.pr.pen.
S-a arătat în motivarea recursului, sub aspectul solicitării principale că, se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, fiind incidente cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.10 și 12 C.pr.pen., deoarece, pe de o parte, instanța de fond a respins cereri esențiale în probațiune, importante pentru apărare, iar pe de altă parte, în mod greșit a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
Au fost respinse cererile inculpatului: de a se solicita P. T. relații care să dovedească că partea vătămată se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu; de a se audia și alți martori din autovehicul, nu numai persoanele interesate în cauză.
Nu s-a stabilit cu certitudine că partea vătămată se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, așa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat în primul rând că partea vătămată nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu; apoi că, inculpatul nu a intenționat să împiedice partea vătămată să-și exercite atribuțiile de serviciu, ci doar a împins-o pe aceasta, pentru a îndepărta atacul părții vătămate ( material, direct, injust) îndreptat asupra soției sale, gravide.
Chiar dacă ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, inculpatul consideră că, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la împrejurările concrete în care s-a comis.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prima instanță, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, a stabilit o stare de fapt conformă realității constând în aceea că în data de (...), inculpatul a comis acte de lovire sau alte violențe față de subcomisarul de poliție B. A. V., funcționar public care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Apoi, instanța a dat o încadrare juridică corectă faptei comise de inculpat, în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 C. penal.
Reținând așadar vinovăția inculpatului în comiterea faptei, instanța a aplicat apoi o pedeapsă în limite legale, orientată spre minimul special prevăzut delege, în concordanță cu criteriile prev. de art.72 C., în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.
S-au avut în vedere: limitele speciale ale pedepsei ( închisoarea de la 9 luni la 4 ani si 6 luni), gradul de pericol social al faptei - ridicat, având în vedere natura și importanța relațiilor sociale lezate, dar și modalitatea și împrejurările concrete de comitere; persoana inculpatului - fără antecedente penale, dar cu o atitudine nesinceră și mai ales, o atitudine care denotă neasumarea responsabilității pentru propriile fapte și neconștientizarea gravității faptei și a consecințelor acesteia.
Sunt neîntemeiate criticile inculpatului recurent, cu privire la incidența cazului de casare prev. de art.385/9 pct.10 - instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură a garanta drepturile lor și de a influența soluția procesului.
Aceasta, deoarece instanța a arătat în considerentele hotărârii care sunt probele pe care se întemeiază soluția și care i-au format convingerea vinovăției inculpatului, arătând totodată de ce sunt înlăturate apărările inculpatului.
De observat, de asemenea că instanța s-a pronunțat asupra cererilor în probațiune formulate de inculpat, însă le-a respins motivat, ca nefiind utile cauzei.
Respingerea motivată a unor în cereri în probațiune nu echivalează cu nepronunțarea asupra unor cereri esențiale, în sensul legii, astfel că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru acest motiv.
Este atributul instanței de a admite sau a respinge, motivat, administrarea unei probe, în funcție de pertinența, concludența și utilitatea acesteia, conform art.63, 67 C.pr.pen., cu atât mai mult cu cât, instanța poate chiar că dispună ca o probă anterior încuviințată să nu mai fie administrată, dacă în cursul cercetării judecătorești apare ca inutilă,conform art.329 C.pr.pen. Este așadar la aprecierea instanței a stabili care sunt probele necesare lămuririi cauzei și aflării adevărului.
În speță, instanța s-a considerat lămurită asupra cauzei, pe baza probelor administrate până la momentul formulării cererilor în probațiune , singura dată la care, de altfel, inculpatul s-a prezentat în instanță, numai după emiterea unui mandat de aducere.
Apoi, cazul de casare prev. de art.385/9 pct.12 C.pr.pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni - nu constituie motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare, ci eventual, de reținere a cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs. Nu este incident nici acest caz de casare în speță, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Probele administrate în cauză au relevat starea de fapt reținută de instanță.
S-a dovedit că partea vătămată se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu numai pentru că era îmbrăcat în uniforma de serviciu, dar și pentru că, tocmai în virtutea calității în care a acționat a și întocmit
„raportul"; ( fila 3 dos. u.p.) din (...), arătând că în calitate de subcomisar la B. P. R. T. a participat, împreună cu lucrători de la B. O. P. și P. C. la o acțiune pe linie de „. transporturi rutiere de persoane";. Acest raport este deci un înscris oficial, autentic care face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator, ceea ce nu s-a făcut în cauză.
Apoi, probele administrate în cauză atât la urmărire penală, cât și în fața instanței - raport întocmit de partea vătămată, declarații parte vătămată, declarații martori ( T. M. , B. A. , Kock A. , V. G.) , declarații inculpat, procese - verbale vizualizare înregistrări video - au demonstrat netemeinicia apărărilor inculpatului, în sensul că ar fi acționat în legitimă apărare, întrucât partea vătămată ar fi agresat pe soția inculpatului, gravidă la acea dată. Rezultă din aceste probe că partea vătămată nu a făcut altceva, decât să o dea la o parte pe soția inculpatului, care s-a opus accesului polițistului în microbuz, pentru a efectua legitimarea călătorilor.
Faptul că, doi dintre martorii audiați - Kock A. și V. G. - erau angajați ai Societății de T. P. A., punct de lucru T., care au participat și ei la acțiunea de control - nu înseamnă automat că depozițiile acestora, trebuie apreciate ca subiective, în condițiile în care starea de fapt relevată de acestea este confirmată și de restul probelor administrate, inclusiv procesul verbal de consemnare a vizualizării înregistrării video, atât de către procuror, cât și de către instanță, asupra cărora inculpatul nu avut de făcut obiecțiuni, nici la procuror ( cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală), nici la instanță, când a fost vizionat de către apărătorul inculpatului.
Așa fiind, se constată nejustificată solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.d sau art.10 lit.e C.pr.pen.
Totodată, se constată nefondată și solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.b/1 C.pr.pen.
Potrivit art.18/1 alin.2 C., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită deimportanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al uneiinfracțiuni și dispune în consecință.
În speță, instanța nu a ajuns la o astfel de convingere, în mod justificat, apreciază Curtea.
A., în ceea ce privește modul sau mijloacele de săvârșire a faptei, în cauză nu se identifică vreun mod sau mijloc special, infracțiunea în discuție realizându-se prin acțiunea specifică infracțiunii de lovire - acte de violență cauzatoare de suferințe fizice.
În privința scopului urmărit, trebuie avut în vedere că inculpatul a acționat de o asemenea manieră pentru a împiedica partea vătămată să-și exercite atribuțiile de serviciu, să efectueze legitimarea călătorilor și, nicidecum să-și protejeze soția de o acțiune agresivă din partea polițistului, acțiune care, de altfel, nu a fost dovedită.
Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă - acestea vin chiar să infirme și să combată posibilitatea acordării de clemență inculpatului, prin aplicarea dispoz.art.18/1 C.
A., fapta a fost comisă în condițiile în care inculpatul a refuzat prezentarea documentelor solicitate de polițist și, în condițiile în care a intenționat împiedicarea accesului acestuia în mijlocul de transport pentru efectuarea controlului ce făcea obiectul acțiunii din ziua respectivă a mai multor echipe cu funcționari, ce exercitau o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Nu are relevanță că inculpatul a considerat ilegal controlul, el având posibilitatea legală de a contesta acest control sau eventualele sancțiuni ce i- s-ar fi aplicat.
În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - se are în vedere în primul rând lezarea unor relații sociale deosebit de importante - atât cele privind autoritatea de stat, cât și cele privind persoana funcționarului, ca reprezentant al acesteia.
Cât privește persoana și conduita făptuitorului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevant din actele dosarului - lipsa antecedentelor penale, dar și atitudinea de negare a vinovăției, în ciuda recunoașterii faptei în materialitatea ei, cu invocarea diverselor motive de atenuare sau înlăturare a răspunderii penale.
Curtea constată în concluzie că, doar elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni - singure, nu pot fundamenta aprecierea că, fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță.
Apreciem că elementele favorabile inculpatului au fost valorificate eficient de prima instanță, prin aplicarea unei pedepse apropiate de nivelul minimului special prevăzut de lege, cât și prin modalitatea de executare - suspendarea condiționată.
Nu se justifică a se da o eficiență mai mare și, cu atât mai mult, a legitima lipsa gradului de pericol social al infracțiunii - unor elemente favorabile inculpatului ( conduita anterioară comiterii faptei, materializată prin lipsa antecedentelor penale) elemente care, practic, sunt rezultatul unei atitudini firești, normale, ale oricărei personae de bună credință și, nicidecum, nu trebuie să se facă un titlu de glorie dintr-o astfel de atitudine, care nu se remarcă prin nimic special.
Față de toate aceste considerente, recursul inculpatului se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b
C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili onorariu parțial pentru avocat din oficiu, în suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției în favoarea apărătorului din oficiu, avocat D. I.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. O., domiciliat in localitatea T., str. C. nr. 20, sc.A, et.4, ap.20, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 565 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei T.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției - avocat D. I.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. R.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...) Jud.fond:V.M.B.;
| ← Decizia penală nr. 1174/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2011/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
