Decizia penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.101/A/2011

Ședința publică din 10 mai 2011

Instanța constituită din :

	PREȘEDINTE	: V. V. A.
JUDECĂTOR	: I. MODLOVAN
	GREFIER	: L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. G.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul M. C. și partea civilă P. C., împotriva sentinței penale nr.37/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.și ped.de art.174 alin.1 lit.i C.penal, cu aplic.art.37 alin.1 lit.a C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. C. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Pașcalău D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții civile P. C., av.Cleja R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă P. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul părții civile solicită instanței audierea martorilor din faza de urmărire penală pentru a dovedi că în mod neîntemeiat s-a făcut aplicarea disp.art.73 lit.b C.penal.

Apărătorul inculpatului, apreciază că nu se mai impune audierea martorilor din faza de urmărire penală cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut integral iar judecata s-a făcut pe baza procedurii simplificate prev.de art.320/1 C.pr.pen.

Reprezentantul P., apreciază cererea de audierea martorilor ca fiind neîntemeiată sens în care solicită respingerea ei întrucât probațiunea administrată relevă că disp.art.73 lit.b C.penal s-a reținut justificat. Invocă excepția tardivității apelului declarat de inculpat având în vedere că hotărârea de condamnare a fost comunicată inculpatului la data de (...) iar apelul a fost declarat la data de (...), ultima zi în care se putea declara apel fiind (...).

Instanța, deliberând, respinge ca nefondată cererea de audierea martorilor iar cu privire la excepția invocată, o unește cu fondul.

Apărătorul inculpatului arată că într-adevăr apelul a fost declarat cu o zi întârziere.

Apărătorul părții civile lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

Apărătorul părții civile, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate mai mare fără a se reține aplicabilitatea art.73 lit.b C.penal. cu privire la scuzaprovocării. A., consideră că în mod eronat prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art-320/1 C.pr.pen., în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele și probele rechizitoriului. Reiese clar că există discordanțe între declarațiile sale și ale martorilor oculari. Singurul aspect recunoscut de inculpat a fost cel care a aplicat victimei loviturile de cuțit care i-au cauzat decesul. A. că nu corespunde realității faptul că inculpatul ar fi săvârșit fapta aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. S. a se avea în vedere declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală din care reiese că inculpatul a fost cel care a urmărit generarea conflictului. A. în vedere cazierul inculpatului, în special faptul că a mai fost condamnat pentru o infracțiune de violență, este clar că acesta are grave probleme și dificultăți în privința stăpânirii stării de enervare. A. în vedere că inculpatul a folosit un cuțit de mărime considerabilă împotriva unei persoane neînarmate, se poate concluziona că acțiunea acestuia de a aplica inculpatului o lovitură de pumn în figură nu a fost un gest de provocare ci o încercare de stopare a agresiunii manifestate vădit de inculpat. În sprijinul acestei afirmații vine și acțiunea victimei de a se îndepărta, de a încerca să fugă iar la această acțiune, răspunsul inculpatului a fost acela de a se înarma și de a fugi după victimă căreia i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în zone vitale. Inculpatul nu a fost sincer în declarațiile date nerecunoscând faptul că a mai avut o altercație înainte de conflictul cu victima. La dosarul cauzei există dovezi că inculpatul nu are nici un bun astfel că ar fi aplicabile în speță prevederile Legii 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor în sensul că statul nu poate acorda compensație financiară de care ar fi putut beneficia părțile civile în cazul în care se face aplicabilitatea art.73 lit.b C.penal. Cu privire la latura civilă a cauzei, apreciază că în mod eronat instanța a redus cuantumul daunelor morale având în vedere scuza provocării.

Apărătorul inculpatului, solicită respingerea apelului părții civile. A. că în mod just s-a făcut aplicarea art.320/1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând faptele și solicitând judecarea pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Mai mult, art.320/1 C.pr.pen., permite aplicarea art.334 C.pr.pen., referitor la schimbarea încadrării juridice. E. nefondată solicitarea de înlăturarea scuzei provocării prev.de art.73 lit.b C.penal întrucât s-a făcut dovada că cel care a lovit prima dată și a provocat scandalul a fost victima. Cu privire la latura civilă a cauzei, consideră că nu se impune suplimentarea despăgubirilor. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., solicită respingerea apelului inculpatului ca tardiv

și ca nefundat apelul părții civile. A. că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală iar scuza provocării care a fost reținută a fost demonstrată întrucât din probele dosarului rezultă că inculpatul a fost provocat de către victimă. Cu privire la latura civilă a cauzei, consideră că instanța de fond a acordat daune în cuantum rezonabil.

Inculpatul M. C., având ultimul cuvânt, arată că nu a existat nici o cauză de împiedicare de declararea apelului peste termen iar cu privire la apelul părții civile lasă la aprecierea instanței.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 37 pronunțată la data de 27 ianuarie 2011 de Tribunalul Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului M. C., în temeiul art. 174 al.1 rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cod P., cu aplicarea art. 320^{1 al. 4 și}

7 Cod P., cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 76 al. 2 Cod P., la pedeapsa de

8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al.

2 și 3 și art. 66 Cod P., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 431/(...), definitivă la data de (...) prin decizia penală nr. 388/(...) a T.ui C. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a descontopit această pedeapsă, înlăturând sporul de 6 luni aplicat prin hotărârea de mai sus și s-au repus în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltare de probe biologice prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002

(comisă la data de (...));

- 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr.608/(...) a T.ui C., definitivă prin decizia penală nr.

2312/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-a menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 431/2010 a

Judecătoriei C.-N..

În temeiul art. 33 lit. a Cod P. s-a constatat că fapta dedusă în prezent judecății este concurentă cu fapta de sustragere de la recoltarea de probe biologice prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 431/2010 a Judecătoriei C.-N., iar în baza art. 34 lit. b Cod P., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 ani sporită cu 1 an, urmând să execute pedeapsa de: 9 (nouă) ani închisoare.

În temeiul art. 37 lit. a Cod P. s-a constatat că fapta dedusă în prezent judecății a fost comisă în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 608/2008 a T.ui C., definitivă prin decizia penală nr. 2312/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, a cărei modalitate de executare a pedepsei a fost anulată prin sentința penală nr. 431/2010 a

Judecătoriei C.-N. și menținută prin prezenta.

În baza art. 39 al. 1 și 2 Cod P. raportat la dispozițiile D. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a contopit pedeapsa rezultantă de la concurs de 9 ani închisoare cu pedeapsa ce a mai rămas de executat de 2 an 7 luni și 8 zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 608/2008 a T.ui C., având în vedere că inculpatul a executat o parte din această pedeapsă între (...)-(...), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea și anume aceea de 9 ani închisoare sporind-o spre maxim cu 2 ani închisoare, astfel încât va executa în final pedeapsa de: 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod P. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminareaexecutării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a

Cod P..

În temeiul art. 35 al. 1 Cod P. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 Cod P., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 Cod P. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventiv-începând cu (...) și până la zi.

În temeiul art.350 al.1 Cod Procedură P.ă s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 109 al. 5 Cod Procedură P.ă, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei să se restituie inculpatului obiectele de îmbrăcăminte ce constituie mijloace materiale de probă, reprezentând obiecte de îmbrăcăminte ale inculpatului, și anume o haină de piele neagră, un tricou gri cu mâneci bleumarin și o pereche de pantaloni B.-jeans de culoare albastră.

În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii S.ului Național de D. G. J.

În temeiul art. 346 al.1 rap. la art. 14 al.3 lit.a Cod Procedură P.ă și la art.998 Cod C. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile P. C., dom. în C.-N., str. V. O. nr. 5, jud. C., fără forme legale în com. F., str.

Florilor nr. 180, bl. C3, ap. 60, jud. C., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei M. E. C., născută la data de (...), și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 5157 lei daune materiale și 100.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B. aferent datei plății efective, cu titlu de daune morale, în favoarea minorei M. E. C., și 50.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B. aferent datei plății efective, cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile P. C., respingându-se restul pretențiilor reprezentând daune morale.

De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile P. C. și pe seama minorei M. E. C., născută la data de (...), 1/4 din venitul minim garantat pe economie/lună cu titlu de prestație periodică, începând cu data de data decesului victimei M. E. și anume (...) și până la majoratul minorei, care va interveni la data de (...).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut fapt următoarele:

Inculpatul M. C. trăiește în concubinaj cu numita F. E. și dețin, printre altele, un autoturism marca Peugeot 106 Cupe de culoare roșie, pe care nu l-au transcris încă de pe vechiul proprietar pe ei în urma achiziționării, iar întrucât în urmă cu mai mult timp i-a fost reținut acestuia permisul de conducere datorită unei infracțiuni la legea circulației rutiere, în diferitele ocazii în care avea nevoie să folosească autoturismul, i- a solicitat să i-l conducă vecinului și prietenului său T. L. Z., care este posesor al permisului de conducere categoria B.

Așa s-a întâmplat și în data de (...), când în urma unei înțelegeri, cei doi s-au deplasat cu autoturismul sus-menționat la T. de toamnă din loc.

N., jud. C., unde intenționau să expună spre vânzare diferite produse second-hand. După ce au ajuns la destinație, în jurul orei 22³⁰, conform declarației lui T. L. Z., au mers la un bar amenajat într-o baracă, ce avea oterasă cu mai multe mese, unele din ele ocupate de alți consumatori, unde au consumat și ei câte o bere, iar inculpatul M. C. a cumpărat și o sticlă de cognac U., din care și-au pus să consume în pahare din material plastic. În timp ce ei stăteau și consumau băutură la a doua masă dinspre marginea terasei, sus-numitul afirmă că la un moment dat s-au așezat la prima masă doi cetățeni, unul de talie mai subțire și altul mai înalt și robust, cu burtă mare și părul lung și galben, care au intrat în discuții cu ei, aflând astfel că aceștia erau bucureșteni. El afirmă că o perioadă cât au stat la masă a cântat și o formație de lăutari, iar inculpatul le-a turnat din sticla de cognac în pahare să bea atât bucureștenilor cât și lăutarilor, iar după ce barul s-a închis și lăutarii au plecat, ei au mai rămas la mesele de pe terasă să-și termine consumația, punându-le să asculte în continuare muzica de la casetofonul din mașină. T. L. Z. mai susține că după un timp inculpatul și cu bărbatul din B. mai subțire în talie au început să se certe și să-și adreseze înjurături, astfel că el a mers și a tras mașina în fața terasei, cu intenția de a merge apoi să caute un loc unde să-și expună dimineața bunurile aduse pentru vânzare. În timp ce el se afla în cabină, a observat cum inculpatul a început să se certe și să se împingă cu bărbatul bucureștean cu burtă și părul mare, care în cursul îmbrâncelii l-a lovit cu ceva pe inculpat în zona nasului, lovitură în urma căreia a început sa-i curgă sânge din nas. După aplicarea loviturii bărbatul respectiv a încercat să se îndepărteze de locul îmbrâncelii, dar inculpatul a venit la mașină și a luat un cuțit cu mâner de inox și cu lamă lungă de pe bancheta din spate, iar apoi a fugit și l-a ajuns pe cel care îl lovise la o distanță de cca. 10-15 metri, într-un loc mai întunecos, unde a avut o altă altercație cu el. A. susține că acesta a revenit la mașină și s-a așezat pe scaunul din dreapta față, spunându-i să conducă înapoi acasă fără a-i zice din ce cauză, dormind tot drumul de întoarcere. C. au ajuns în C.-N. și a oprit mașina în fața porții, susține că inculpatul M. C. i-a spus că l-a lovit cu cuțitul pe omul acela în târg și îi pare rău de ce s-a întâmplat, după care s-au dus fiecare să se culce la locuințele lor.

Evenimentele petrecute în zona barului cu terasă la care a făcut referire T. L.-Z., au fost sesizate și de către martorii C. C. și C. A., care s-au aflat și ei printre consumatorii de pe terasă.

C. C. a relatat că a mers în cursul serii de (...) la bar să consume băuturi alcoolice, și la un moment dat s-a așezat la el la masă un cetățean ce spunea că este din B., cu care a vorbit despre antichități și târguri din țară, observând că la masa din spatele lor se afla un bărbat robust, cu burtă și părul mare și blond, ce comandase mâncare și băutură. După un timp, la masa celui care mânca s-au așezat alți doi bărbați, din care unul mai brunet - identificat ulterior ca fiind inculpatul M. C. - s-a legat de bărbatul cu părul blond, apoi a venit și la masa la care se afla el și s-a legat de bărbatul din B. cu care discuta, după care s-a mutat înapoi unde stătea bărbatul blond. În acea perioadă afirmă că s-a închis barul și lumea a pornit spre locurile de dormit, împrejurare în care bărbatul brunet i-a zis colegului cu care se afla acolo să tragă mașina în fața terasei, pentru a asculta în continuare muzică de la casetofonul din mașină, ceea ce acesta a și făcut. După ce mașina a fost oprită în fața terasei, martorul afirmă că bărbatul brunet a început să se certe cu bărbatul din B. ce se afla cu el la masă, iar la un moment dat cel dintâi a cerut colegului său din mașină să-i dea un cuțit, cu care a vrut să-l lovească pe cel cu care se certa, dar nu a reușit întrucât a intervenit între ei și i-a lovit mâna în care ținea cuțitul, pe care astfel l-a scăpat jos din mână. A. afirmă că bărbatul brunet a avut oaltercație și cu bărbatul cu părul blond care mâncase la masă, care este posibil să-l fi lovit cu capul sau cu pumnul în zona nasului, după care a început să fugă în direcția opusă locului unde se aflau ei, procedând la fel și celălalt bărbat din B. cu care a stat el la masă. Martorul afirmă că în acel moment bărbatul brunet a cerut din nou cuțitul și a luat-o la fugă după bărbatul cu părul blond, pe care l-a ajuns după 10-15 metri și i-a aplicat o lovitură de împungere cu cuțitul avut în mână, după care a revenit în fugă spre mașina roșie și a plecat cu ea din târg. În urma loviturii de cuțit, afirmă că bărbatul blond a început să vină spre locul unde se afla el, dar după cca. 5-10 metri a căzut la pământ și nu s-a mai ridicat de jos.

Martorul C. A. a relatat că a văzut și el scena în care bărbatul brunet a folosit un cuțit tip sabie, cu care a încercat să-l lovească pe altul, dar nu a reușit întrucât a intervenit între ei, indicându-l ulterior pe bărbatul agresor ca fiind un vecin al unui cunoscut al său din C.-N., pe nume R. V.

De asemenea, au fost martori oculari la conflictul descris mai sus și numiții P. N. și Ț. D., primul dintre ai angajat ca paznic pe timp de noapte la barul cu terasă al familiei Purde C.an în zona căruia s-au derulat evenimentele, iar al doilea tot paznic la taraba din partea opusă în care funcționa barul SC Ocasol SRL Bratca.

P. N. a relatat și el că, după ce s-a închis barul și consumatorii au ieșit în fața terasei, a văzut cum bărbatul brunet a început să se certe cu bărbatul din B. ce era împreună cu un bărbat blond cu burtă proeminentă, conflict în cursul căruia primul din ei a luat un cuțit de cca. 15-20 cm de pe bordul mașinii de lângă terasă, spre a-l lovi pe cel cu care se certa, moment în care a intervenit între ei un alt bărbat despre care a aflat că este din zona Carei, adică C. C., care l-a dezarmat. A. susține că la scurt timp a auzit o bubuitură puternică și a observat că bărbatul blond cu burta mare i-a aplicat o lovitură cu capul în zona feței bărbatului brunet, în urma căruia a început să-i curgă acestuia sânge din nas, după care bărbatul blond a luat-o la fugă spre construcțiile din partea opusă terasei. După recepționarea loviturii, bărbatul brunet a reintrat în posesia cuțitului din mașină și a fugit după cel blond, iar când l-a ajuns l-a împuns cu cuțitul în zona piciorului drept, după care a venit înapoi în fugă și s-a urcat în mașină, spunând că merge la poliție. A. din locul unde a fost lovit cu cuțitul, bărbatul blond a venit câțiva pași înapoi înspre zona podului de intrare în târg, iar când a ajuns lângă un schelet metalic, s-a prins cu mâna de el, după care a căzut la pământ răsturnând scheletul din metal peste el.

Văzând ce s-a întâmplat, el afirmă că s-a dus și a ridicat corpul metalic de pe omul căzut, observând că acesta respira greu sub formă de horcăit, situație în care bărbatul din Carei a anunțat prin telefon celular organele de poliție, care la scurt timp au sosit la locul faptei, iar apoi a venit și o mașină a Ambulanței, care a constatat că bărbatul decedase.

Aceleași aspecte le-a relatat și martorul Ț. D., care a menționat că a auzit că s-a iscat scandal între bărbații ce consumaseră băuturi alcoolice pe terasa de la barul vecin în jurul orei 2^{20 noaptea, observând și el parcat în fața terasei un autoturism cu două uși de culoare roșie, iar dincoace de autoturism un bărbat robust - despre care din discuții a înțeles că este din B. - l-a împins către mașină pe un altul brunet, ce i s-a părut că este de etnie romă, acesta din urmă spunându-i că i-a „spart botul";. După acest incident, bărbatul din B. a plecat de lângă mașină înspre tarabele situate către pădure, iar bărbatul brunet s-a dus după el și l-a ajuns la cca. 20-25 m, fără a vedea ce s-a întâmplat acolo, întrucât el a revenit înspre zona sectorului său de pază. A observat însă cum după câteva momente,bărbatul din B. s-a reîntors să se deplaseze spre zona unde avusese loc inițial incidentul, dar când a ajuns lângă un cauciuc culcat la pământ cu rol de sens giratoriu, i-a spus celui cu care avusese incidentul că 1-a înjunghiat, după care a căzut la pământ fără a mai scoate nici un cuvânt. În ce îl privește pe bărbatul de etnie romă, adică inculpatul, susține că în acel moment a afirmat că va merge la poliție să-l reclame pe bărbatul cu care avusese conflictul pentru că „i-a spart botul";, urcându-se în mașina roșie și plecând din târg.}

După sesizarea evenimentului și deplasarea la locul faptei a echipei complexe de cercetare, în urma găsirii asupra persoanei decedate a cheilor cu o telecomandă pentru autovehicul, a fost identificat în incinta târgului autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. (...), în interiorul căruia s-au găsit actele mașinii și actul de identitate al posesorului acestuia, din care s-a stabilit să victima este numitul M. E., CNP 1., cu domiciliul în B. str. Doicești, nr. 4, apart. 4, sectorul 6.

În urma efectuării autopsiei, prin raportul de constatare medico- legală nr. 7947/III/537/2010 al I.ui de M. L. C.-N. s-a stabilit că moartea victimei M. E. a fost violentă și s-a datorat plăgilor penetrante în cavitatea abdominală (una paraombilical stâng și a doua 1/3 proximală coapsa dreaptă) cu secționarea traumatică a arterei iliace comune drepte, că leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător, că între leziunile prezentate (plăgile penetrante în cavitatea abdominală) și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate, iar moartea poate data din (...). De asemenea, s-a stabilit că alcoolemia victimei a fost de 2,20 gr %o.

Au fost identificați ca aparținători ai victimei M. E. concubina acestuia P. C., care a menționat că trăiește în concubinaj cu acesta de cca.

3 ani și au împreună pe minora M. E.-C., născută la data de (...), precum și una din surorile sus-numitului pe nume P. F., căreia i-au fost predate autoturismul și celelalte bunuri găsite asupra victimei cu ocazia cercetării locului faptei.

În urma coroborării declarațiilor martorilor audiați în prima fază a investigațiilor cu cea a martorului R. V., s-a ajuns la concluzia că autorul actelor de agresiune soldate cu decesul victimei ar putea fi inculpatul M. C., iar autoturismul de culoare roșie cu care s-a aflat în T. din loc. N. este unul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare (...), fapt pentru care organele de poliție ce au colaborat cu echipa complexă de cercetare s-au deplasat la domiciliul sus-numitului din C.-N., unde au cerut relații în acest sens de la concubina acestuia F. E., solicitându-se și obținându-se totodată și o autorizație de percheziție la domiciliu lor.

În cele din urmă, M. C. și concubina lui, împreună cu numitul T. L.-

Z., au însoțit de bună voie lucrătorii de poliție la sediul IPJ C., unde primul

și ultimul au dat declarații cu privire la cele întâmplate în T. de la N., iar apoi cei doi concubini au fost de acord să pună la dispoziția organelor de urmărire penală pentru examinare autoturismul marca Peugeot și hainele cu care inculpatul a fost îmbrăcat în deplasarea la T. de toamnă.

Martorii C. C., P. N., Ț. D. și C. A. l-au recunoscut după planșa fotografică de la dosar ca autor al faptei pe inculpatul M. C.

Cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului marca Peugeot

Cupe cu nr. (...), ce are culoarea roșie și este dotat din construcție cu două uși, au fost descoperite mai multe urme de culoare brun-roșcată ce păreau a fi de sânge, pe suportul oglinzii exterioare stânga, pe chederul geamului portierei stângi și pe panoul interior al portierei stângi, pe bordulautoturismului lângă gura de ventilație din partea stângă, pe panoul interior al portierei din partea dreaptă în zona mediană și în zona din partea stângă, iar pe podeaua din fața scaunului pasagerului din partea dreaptă față a fost găsit un șervețel din hârtie mototolit, impregnat cu pete de ștergere de culoare brun-roșcată, toate aceste urme fiind fixate prin fotografiere și ridicate din ele probe pe recoltori sterili și prin răzuire, care au fost apoi ambalate în plicuri sigilate.

De asemenea, în urma examinării criminalistice a obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului puse la dispoziție de concubina acestuia, au fost identificate pete de culoare brun-roșcată pe fiecare din ele, respectiv pe pantalonii tip jeans de culoare albastră la nivelul genunchilor, buzunarelor și șlițului, pe tricoul de culoare gri în zona abdomenului și la extremitatea de jos în față și în spate, iar pe haina scurtă din piele neagră în zona manșetei mâinii stângi, în zona abdominală și toracică înspre fermoarul de închidere, precum și pe căptușeala interioară a brațului drept; articolele de îmbrăcăminte descrise, după fixarea urmelor respective prin fotografiere, fiind ambalate în cutii de carton, etichetate și sigilate și preluate la dosar ca mijloace materiale de probă.

În vederea stabilirii naturii și provenienței urmelor de culoare bun- roșcată identificate și ridicate cu ocazia cercetării locului faptei și a examinării criminalistice a autoturismului marca Peugeot și a obiectelor de îmbrăcăminte sus-descrise, a fost dispusă în cauză efectuarea unei constatări medico-legale serologice, cu următoarele obiective: stabilirea naturii urmelor (de sânge sau altă substanță) ridicate; în cazul în care acestea sunt de sânge, apartenența sângelui (umană sau animală); stabilirea dacă urmele de sânge aparțin victimei M. E. sau agresorului M. C.; vechimea probabilă a urmelor.

Prin buletinele de analiză medico-legală complementară înaintate de

I. de M. L. C.-N. s-au învederat și concluzionat în esență următoarele:a) Buletin de analiză nr. 91/(...): sângele recoltat de la cadavrul M. E. are grup sanguin A;b) Buletin de analiză nr. 93/(...): sângele recoltat de la inculpatul M. C. aregrup sangvin 0;c) Buletin de analiză nr. 91/(...), nr. 93/(...), nr.

94/(...), prin care s-au formulat următoarele concluzii, cu precizările din considerente:

1) Urmele ridicate la locul faptei, de pe autoturism și haine sunt desânge:

2) Sunt de apartenență umană :

3) Conform determinărilor de grup sanguin în sistem ABO, ele pot aparține atât victimei M. E. (cele menționate ca fiind recoltate de pe pantalonii blue-jeans din coletul cutie nr. 3, din porțiunile material suspect decupate și de pe cracul drept; cele de pe batista

(șervețelul) de hârtie mototolită de culoare albă găsită pe podul pedalier din fața scaunului din partea dreaptă, aflat în plicul nr. 9), cât și agresorului M. C. (petele brun-roșcate de pe haina din piele din coletul nr. 1; petele de culoare brun-roșcate de pe tricoul din bumbac de culoare gri din coletul cutie nr. 2; petele de culoare brun-roșcată de pe pantalonii bărbătești tip blue-jeans, de la nivelul genunchilor și urmele brun-roșietice și petele rotunde de pe cracul stâng, prelevate prin decupare);

4) În ce privește vechimea posibilă a sângelui, ea poate fi de maxim olună.

În faza de urmărire penală, inculpatul M. C. a relatat că la data de (...), a plecat din C.-N. la târg la N., cu autoturismul marca Peugeot condus de T. L., să comercializeze diferite bunuri, ajungând acolo în jurul orei 22³⁰

. După ce au parcat autoturismul, susține că a mers cu prietenul său la barul cu terasă, unde a comandat bere și o sticlă cu cognac, iar mai târziu s-au așezat la masa lor trei cetățeni, cărora le-a oferit să consume și ei din sticla cumpărată. În timpul discuțiilor cu aceștia, el afirmă că unul din ei, care era din B., a început să vorbească urât despre ardeleni, iar întrucât i-a replicat că ardelenii sunt cu mult mai bun simț decât bucureștenii, cel în cauză a început să-l înjure, răspunzându-i și el cu înjurături. În acel moment susține că bucureșteanul l-a lovit cu ceva în nas, de a început să-i curgă sânge, astfel că a mers la mașina pe care prietenul său o condusese în fața terasei să asculte muzică și a luat de pe bord un cuțit adus cu el spre a-l vinde la târg, cu care 1-a lovit în zona stomacului o singură dată, după care a aruncat cuțitul în mașină și a plecat din târg de la N. cu autoturismul condus de prietenul „. după ce au ajuns în C.-N. în jurul orei

04,30, susține că au introdus mașina în garaj și s-a despărțit de „., intrând apoi în casă și dezbrăcându-se de hainele pline de sânge în baie, iar apoi a mers să se culce fără a discuta cu concubina sa, dormind până a doua zi la ora 1. apoi în jurul orei 11^{00 afirmă că a venit la el în locuință prietenul său T. Levi, cu care a discutat că 1-a tăiat pe acel bărbat în târg la N., dar Levi i-a spus că nu 1-a tăiat rău întrucât acesta a fugit, iar cât privește cuțitul folosit a rămas în mașină unde îl pusese. Ulterior, în declarația de învinuit și la audierea ca inculpat, acesta a susținut că prealabil comiterii agresiunii cuțitul i-a fost dat din mașină spre a-l folosi de către T. L., și după ce au revenit din târg acesta i-a dispărut din autoturism și s-ar putea afla la prietenul său, solicitând totodată să fie examinat de un medic legist care să constate existența leziunii ce i-ar fi fost provocată la nas de victima M. E. Cu ocazia ultimei audieri și la prezentarea materialului de urmărire penală, a recunoscut și regretat comiterea faptei, despre care a afirmat că a comis-o în stare de provocare din partea victimei.}

A fost dispusă efectuarea în cauză a unei constatări medico-legale în sensul celor solicitate de inculpat, prin raportul de constatare medico-legală nr. 9157/II/a/186/(...), formulându-se următoarele constatări și concluzii:

„Examen obiectiv medico-legal din (...): piramida nazală este deviată spre dr. S. acuză dureri la nivelul dintelui 2.1. Se recomandă examen stomatologic. În lipsa unei documentații medicale (examinări clinice de specialitate, examinări paraclinice) nu se poate aprecia dacă constatările la examenul obiectiv medico-legal de mai sus reprezintă urmarea unor traumatisme";. Concluzii 1. Coroborând datele de anchetă cu examenul obiectiv medico-legal rezultă că numitul M. C. nu prezintă leziuni corporale traumatice recente, evidente la data examinării";.

Lovitura ce i-a fost aplicată însă de către victima M. E. inculpatului în cursul primei părți a altercației cu acesta, este dovedită prin declarațiile martorilor oculari la care s-a făcut referire mai sus, precum și prin urmele de sânge provenite de la acesta, descoperite pe autoturismul cu care s-a deplasat în T. și pe hainele ce erau atunci pe el, descrise în buletinele de analiză nr. 91/(...), 93/(...) și nr. 94/(...) ale IML C.-N. la care de asemenea s-a făcut referire.

În drept, fapta inculpatului M. C., constând în aceea că în noaptea de

(...), în timp ce se afla în incinta T.ui de toamnă din localitatea N., jud. C., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict verbal și a unei altercații cu victima M. E. care îl lovise cu capul în figură, s-aînarmat cu un cuțit și a alergat după aceasta, iar când a ajuns-o i-a aplicat două lovituri de împungere cu cuțitul în cavitatea abdominală, paraombilical stâng și în 1/3 proximală coapsă dreaptă, provocându-i secționarea traumatică a arterei iliace comune drepte, urmate de o hemoragie internă și externă ce i-au cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. l,art.

175 alin. 1 lit. i Cod P., cu reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod P..

Potrivit art. 320^{1 al. 6 Cod Procedură P.ă, în cazul soluționării cauzei prin recunoașterea faptei, înainte de citirea actului de sesizare, instanța poate face aplicarea art. 334 Cod Procedură P.ă, dispoziții referitoare la schimbarea încadrării juridice, în condițiile speței de față, inculpatul, prin apărătorul său a solicitat acest lucru, apreciind că fapta comisă de către inculpat întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod P. și nu ale aceleia de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i Cod P..}

Din întregul material probator, instanța a apreciat că rezultă în mod evident intenția inculpatului de a suprima viața victimei, iar această intenție rezultă, fără dubiu, din natura obiectului vulnerant folosit, respectiv un cuțit, instrument apt să producă leziunile tanato-generatoare, din numărul și intensitatea loviturilor și zona anatomică vizată, în speță fiind vorba de două lovituri care au provocat plăgi penetrante în cavitatea abdominală, la nivel paraombilical stâng și în 1/3 proximală a coapsei drepte, leziuni ce au avut drept urmare secționarea arterei iliace drepte și provocarea hemoragiei interne și externe, ce a cauzat moartea victimei, precum și din abandonarea ei la locul faptei după exercitarea agresiunii.

În literatura de specialitate s-a arătat că cel mai bine se face distincția dintre cele două infracțiuni prin prisma raportului de cauzalitate. A., în cazul infracțiunii de omor, procesul cauzal este liniar, în sensul că există o legătură imediată de la cauza primară (acțiunea de lovire) la efect

(decesul victimei). La omor, factorul cauzal este chiar factorul declanșator, constând în acțiunea sau inacțiunea autorului infracțiunii. În ipoteza infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cauzalitatea nu este liniară, fiind prezenți și alți factori cauzali externi, care pot fi preexinstenți (cum ar fi o anumită boală a victimei, necunoscută de autorul agresiunii și care a favorizat decesul vitimei), concomitenți (victima se lovește în cădere de un obiect mult mai vulnerant decât cel cu care s-a acționat de către autor) sau ulteriori (tratament chirurgical necorespunzător) factorului traumatic declanșator.

În sensul celor de mai sus este de văzut decizia penală nr. 37/(...), pronunțată de fostul T. S. și publicată în Revista Română de D. nr. 4..

La dozarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C.ui P. de art. 175 lit. i Cod P., și anume închisoare de la 15 ani la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, limite reduse cu o treime, conf. art. 320^{1 al. 7}

Cod Procedură P.ă, și anume închisoare de la 10 ani la 16 ani și 8 luni, gradul de pericol social al faptei reprezentat de faptul că inculpatul a acționat într-un loc public, cu un obiect extrem de vulnerant, aplicând două lovituri victimei, pentru a se asigura de reușita demersurilor sale, urmarea acțiunilor sale, și anume decesul unei persoane de vârstă tânără. S-a ținut seama de asemenea și de faptul că inculpatul a acționat pe fondul unei puternice tulburări determinată de lovirea sa de către victimă cu capul în zona feței, lovire care însă nu i-a produs leziuni ce să fi necesitat unanume număr de zile de îngrijiri medicale. Acțiunea inculpatului pe fondul acestei puternice stări de tulburare îmbracă forma circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod P..

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut seama că inculpatul nu este străin de conflictul cu legea penală, acesta fiind cercetat pentru fapte ce constituie primul termen al recidivei mari postcondamnatorii, când a acționat din nou cu cuțitul împotriva unei persoane, cât și pentru alte fapte ce sunt concurente cu prezenta.

Deși instanța a sesizat în cauză un concurs între circumstanțele de agravare și cele de atenuare a răspunderii penale, când nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, potrivit art. 80

Cod P., în cauză s-a hotărât ca totuși pedeapsa să fie coborâtă sub minimul de 10 nai prev. de art. 175 Cod P., în limitele deja reduse prin aplicarea art. 320^{1 al. 7 Cod Procedură P.ă, însă această reducere să nu aibă o eficiență foarte sporită.}

În concluzie, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse de

8 ani închisoare este o sancțiune aptă să realizeze atât scopul preventiv general al pedepsei, funcția de exemplaritate, cât și cel special, cu funcție aflictivă, moralizatoare, atrăgându-i-se atenția în acest scop inculpatului, asupra consecințelor profund antisociale ale comportamentului său, soldat cu moartea unei persoane de vârstă tânără, pe fondul unui conflict spontan dar cu caracter minor.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al.

2 și 3 și art. 66 Cod P., va interzice inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, infracțiunea comisă, prin gravitatea sa concretă făcându-l pe inculpat nedemn de exercitarea acestor drepturi cetățenești.

Prin sentința penală nr. 431/(...), definitivă la data de (...) prin decizia penală nr. 388/(...) a T.ui C. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Pentru efectuarea operațiunilor juridice decurgând din condamnarea la această pedeapsă este necesară descontopirea acestei pedepse, înlăturând sporul de 6 luni aplicat prin hotărârea de mai sus și vor fi repuse în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltare de probe biologice prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002

(comisă la data de (...));

2312/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-a menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 431/2010 a

Judecătoriei C.-N..

În temeiul art. 33 lit. a Cod P. s-a constatat că fapta dedusă în prezent judecății este concurentă cu fapta de sustragere de la recoltarea de probe biologice prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 431/2010 a Judecătoriei C.-N., iar în baza art. 34 lit. b Cod P., s-aaplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 ani sporită cu 1 an, urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

Judecătoriei C.-N. și menținută prin prezenta.

În baza art. 39 al. 1 și 2 Cod P. raportat și la dispozițiile D. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a contopit pedeapsa rezultantă de la concurs de 9 ani închisoare cu pedeapsa ce a mai rămas de executat de 2 ani 7 luni și 8 zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 608/2008 a T.ui C., având în vedere că inculpatul a executat o parte din această pedeapsă între (...)-(...), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 9 ani închisoare sporind-o spre maxim cu 2 ani închisoare, astfel încât va executa în final pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.

S-a reținut în cauză aplicabilitatea dispozițiilor D. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit cărora când instanța este investită, prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămâneri definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 85 Cod P.. Pentru identitate de rațiune, dispozițiile deciziei

4. a Înaltei Curți de C. și Justiție sunt valabile și în speța de față, chiar dacă instanța nu a fost sesizată cu faptele prin același act de sesizare, cum este situația premisă în decizia de mai sus. Rațiunea pentru care s-a reținut aplicabilitatea prevederilor deciziei 4. este aceea că este mai avantajos și pentru inculpat să se facă aplicarea art. 85 Cod P., în loc de a se face anularea apoi revocarea suspendării condiționate a executării unei pedepse inițial suspendată condiționat, deoarece dacă am proceda altfel am crea pentru inculpații care nu au fost trimiși în judecată prin același act de sesizare, ci prin acte diferite, dar situația juridică este identică, o situație mai grea decât pentru cei care au fost trimiși în judecată prin același act de sesizare, deoarece trimiterea unei persoane în judecată, prin același act de sesizare sau prin acte diferite nu este o situație ce le-ar putea fi lor imputată.

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod P. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod P..

Inculpatul a fost reținut prin ordonanța procurorului nr. 1., pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de (...), ora 1,^{30 (fila 231), iar prin încheierea penală nr. 108/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe un termen de 29 de zile (filele 237-238). Prin încheiereapenală nr. 127/C/(...) s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de (...) și până la (...) (filele}

243-245). Ulterior măsura preventivă dispusă față de inculpat a fost menținută în condițiile legii. Prin urmare, în baza art. 88 Cod P. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu (...) și până la zi.

În temeiul art.350 al.1 Cod Procedură P.ă s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, determinat de gravitatea faptei de care acesta este acuzat, inculpatul acționând cu multă violență față de un conflict spontan și cu caracter minor.

În temeiul art. 109 al. 5 Cod Procedură P.ă, instanța a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei să se restituie inculpatului obiectele de îmbrăcăminte ce constituie mijloace materiale de probă, reprezentând obiecte de îmbrăcăminte ale inculpatului, și anume o haină de piele neagră, un tricou gri cu mâneci bleumarin și o pereche de pantaloni B.-jeans de culoare albastră.

În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii S.ului Național de D. G. J.

În cauză, numita P. C., concubina victimei, s-a constituit parte civilă, atât în nume propriu cât și ca reprezentant legal al minorei M. E.-C., fiica victimei și a părții civile, cu suma de 5157 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare, ¼ din venitul minim garantat pe economie, pe lună, în favoarea minorei, cu titlu de prestație periodică, începând cu data decesului victimei și până la majoratul minorei, și suma de 200.000 euro daune morale în favoarea minorei și 100.000 euro daune morale în favoarea părții civile.

Din chitanțele, bonurile fiscale și facturile de la filele 21-25 din dosarul instanței, rezultă că pentru înmormântarea victimei s-a cheltuit suma de 5.160,33 lei, deci mai mult chiar decât a solicitat partea civilă, respectiv 5.157 lei. E. real că unele chitanțe și facturi au fost emise pe numele numitei P. F. care este sora victimei, însă, instanța de fond a apreciat că în contextul în care concubina acesteia avea în îngrijire o fetiță mică, de nici 2 ani, înmormântarea a avut loc la B., un oraș străin pentru partea civilă care este din C.-N., este justificat din punct de vedere uman ca unele acțiuni concrete pentru organizarea înmormântării victimei să fie realizate de sora acestuia, care a ajutat-o în acest fel pe concubina fratelui său, profund marcată de acest eveniment și care se ocupa de creșterea unui copil mic de nici doi ani de zile. De altfel sora victimei nu s-a constituit parte civilă, și este evident că manoperele întreprinse de aceasta au fost realizate doar în ideea că o ajută pe concubina fratelui său, în acest fel explicându-se și faptul că concubina victimei, partea civilă din cauza de față, a intrat în posesia actelor doveditoare ale cheltuielilor făcute. E. evident că demersul doamnei P. F. s-a realizat din dorința de a fi de ajutor la înmormântarea victimei, care era fratele său, și familia acestuia și nu din considerentul de a-l gratifica pe inculpat.

A. în vedere că minora M. E.-C., născută la data de (...) în C.-N., este fiica victimei și a părții civile P. C., este evident că aceasta este îndreptățită la plata unei prestații periodice, având în vedere că decesul tatălui său a fost cauzat prin fapta inculpatului. În practica judiciară s-a instituit ideea că în cazul în care partea civilă nu dovedește că victima aloca cu caracter permanent și constant o sumă de bani din veniturile sale pentru creștereacopilului sau copiilor săi minori, suma ce trebuie acordată ca prestație periodică reprezintă cota instituită de C. F. pentru creșterea unuia sau mai multor copii. Cum în cazul de față este vorba despre un singur copil această cotă, este potrivit art. 86 din C. F. de ¼ din veniturile victimei. Cum în cauză nu s-a făcut dovada unor venituri constante, tot practica judiciară a fost cea care a consacrat ideea ca această cotă să se calculeze din venitul minim garantat pe economie.

Cu privire la cuantumul daunelor morale ce s-ar cuveni părții civile și fiicei minore a victimei, instanța de fond a constatat că prin fapta inculpatului a fost curmată viața unei persoane tinere, de 40 de ani, care reprezenta unicul sprijin material pentru concubina sa, alături de care conviețuia de 3 ani de zile. P. civilă a rămas singură la o vârstă tânără, în sarcina sa rămânând pentru tot restul vieții sale creșterea și educarea minorei M. E.-C., care nu își va cunoaște niciodată tatăl, fiind lipsită din acest punct de vedere de dragostea și afecțiunea unui părinte, aspecte ce își pot pune amprenta iremediabil asupra dezvoltării sale din punct de vedere psihologic și a conturării personalității sale viitoare. La stabilirea acestui cuantum instanța a ținut seama și de faptul că pe rezultatul acțiunii infracționale a inculpatului s-a suprapus și fapta culpabilă a victimei, care i-a aplicat inculpatului o lovitură cu capul în zona feței, așa cum reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală.

Raportat la cele mai sus reținute, în temeiul art. 346 al.1 rap. la art. 14 al.3 lit.a Cod Procedură P.ă și la art.998 Cod C. instanța a admis în parte acțiunea civilă a părții civile P. C., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei M. E. C., născută la data de (...), și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 5.157 lei daune materiale și 100.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B. aferent datei plății efective, cu titlu de daune morale, în favoarea minorei M. E. C., și 50.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B. aferent datei plății efective, cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile P. C., respingându-se restul pretențiilor reprezentând daune morale.

De asemenea, tribunalul a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile P. C. și pe seama minorei M. E. C., născută la data de (...), 1/4 din venitul minim garantat pe economie/lună cu titlu de prestație periodică, începând cu data de data decesului victimei M. E. și anume (...) și până la majoratul minorei, care va interveni la data de (...).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. C. și partea civilă P. C.

În apelul părții civile P. C. s-a solicitat admiterea acestuia, desființareahotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate mai mare,prin înlăturarea disp. art. 320/1 C.pr.penală și art. 73 lit. b Cod penal, iar în latura civilă, obligarea inculpatului la daunele morale solicitate,

În motivare apelului, partea civilă a susținut că prima instanță a reținut în mod eronat dispozițiile art. 320/1 C.pr.penală întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele câtă vreme a solicitat schimbarea încadrării juridice, cerere care nu este compatibilă cu instituția judecății în cazul recunoașterii vinovăției, dispozițiile art. 320/1 alin. 6 C.pr.penală aplicându-se doar în cazul în care instanța, procurorul sau părțile vătămate ori civile solicită schimbarea încadrării juridice.

P. civilă a mai susținut că în cauză în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b Codpenal, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că inculpatul ar fi săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei.

Mai mult, inculpatul este cunoscut ca o persoană violentă care a mai fost condamnat pentru o infracțiune similară și a folosit un cuțit de mărime considerabilă împotriva unei persoane neînarmate.

P. civilă a mai arătat că inculpatul neavând bunuri în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, iar statul nu va acorda compensația financiară de care ar fi putut beneficia partea civilă dacă se face aplicabilitatea art. 73 lit. b Cod penal.

Inculpatul M. C. nu și-a motivat apelul și a arătat că nu au existat motive, cauze care să-l împiedice să declare apelul în termen.

A.ul inculpatului este tardiv formulat, iar apelul părții vătămate și civileeste nefondat.

Potrivit art. 363 C.pr.penală, termenul de apel este de 10 zile și curge pentru inculpatul M. C., care a lipsit de la comunicarea hotărârii, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.

Cum dispozitivul hotărârii i-a fost comunicat inculpatului la data de

2 februarie 2011, iar acesta a declarat apel la data de 15 februarie 2011, este evident că acesta a declarat calea de atac cu depășirea termenului prevăzut de lege.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.

Susținerea părții vătămate că instanța de fond a reținut în mod eronat dispozițiile art. 320/1 C.pr.penală întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, solicitând schimbarea încadrării juridice este nefondată.

Potrivit textului de lege arătat, instituția judecății în cazul recunoașterii vinovăției se aplică dacă, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Or, așa cum rezultă din declarația personală a inculpatului (f.37 dosar fond), acesta a recunoscut faptele reținute în rechizitoriul parchetului, nefiind obligat să recunoască și încadrarea juridică reținută în actul de sesizare. În aceste condiții, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice nu contravine dispozițiilor art. 320/1 C.pr.penală

Mai mult, potrivit art. 320/1 alin. 6 C.pr.penală, în situația soluționării cauzei în cazul recunoașterii vinovăției, dispozițiile art. 334 și art. 340 - 344 C.pr.penală în mod corespunzător.

Susținerea apelantei în sensul că dispozițiile art. 320/1 alin. 6

C.pr.penală se aplică doar în cazul în care instanța, procurorul sau părțile vătămate ori civile solicită schimbarea încadrării juridice, este nefondată și contrară principiilor unui proces echitabil, egalității armelor în procesul penal și garantării dreptului la apărare.

Din declarațiile martorilor T. L. Z., C. C., P. N. și Ț. D., martori oculari la incidentul produs, rezultă fără dubiu că înainte de a-i aplica victimei cele două lovituri cu cuțitul, între cele două părți a existat un conflict verbal și o altercație în care victima M. E. i-a aplicat inculpatului o lovitură cu capul în figură în urma căreia acesta a început să sângereze.

Or, aceiași martori au confirmat că acțiunea provocatoare a victimei produsă prin violență i-au provocat inculpatului o puternică tulburare și emoție de care a fost stăpânit în momentul săvârșirii infracțiunii.

Afirmația părții vătămate și civile că inculpatul a folosit un cuțit de mărime considerabilă în timp ce victima a lovit cu pumnul, sugerând că trebuie să existe o proporție între actul provocator și ripostă, nu poate fi reținută. A., riposta constituie oricum o faptă penală, iar starea de provocare operează dacă se constată tulburarea sau emoția puternică a celui provocat. În caz contrar, ar exista o limitare, ar însemna să se decidă dinainte care acte pot duce la tulburare sau emoție puternică. Or, actul nu trebuie izolat de efectul său, efect care depinde în mare măsură de persoana provocatului și de împrejurările în care a avut loc actul provocator.

În egală măsură, faptul că inculpatul este cunoscut ca o persoană violentă și imposibilitatea părții civile de a obține compensările financiare în temeiul Legii nr. 211/2004, nu pot constitui motive justificate pentru înlăturarea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod penal.

În mod legal și temeinic, instanța de fond a soluționat latura civilă a cauzei obligând inculpatul la plata daunelor morale în favoarea părții civile, având în vedere vârsta acesteia, sprijinul material și sufletesc oferit de victimă, vârsta minorei rezultate din relația de concubinaj care va fi lipsită de dragostea unui părinte, suferințele cauzate dar și faptul că la acțiunea inculpatului a concurat și fapta culpabilă a victimei.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a și b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca tardiv, iar recursul părții vătămate și civile ca nefondat.

Conform art. 350 C.pr.penală și art. 88 Cod penal, Curtea va menține starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsa aplicată arestul preventiv începând cu (...) la zi.

Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.penală, partea civilă și inculpatul vor fi obligați la 200 lei și respectiv 400 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în apel.

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul M. C. și ca nefondat apelul părții civile P. C., împotriva sentinței penale nr. 37 din 27 ianuarie

2011 a T.ui C..

Menține starea de arest a inculpatului.

Potrivit articolului 88 Cod P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe partea civila să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu partea civilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2011 în prezența inculpatului arestat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, V. V. A. I. M. L. S.

Red.V.V.A. Dact.H.C./5 ex./(...). Jud.fond: L.A.C.;

← Încheierea penală nr. 1087/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 221/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj