Decizia penală nr. 711/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a4

DECIZIA PENALĂ NR.711/R/2011

Ședința publică din 05 mai 2011

I. constituită din :

PREȘEDINTE : V. G., judecător

JUDECĂTORI : M. B.

: D. P.

GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

PROCUROR: D. SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații V. O. M., S. G., Ș. V. D., F. A. P., C. A. I., M. A., O. C. A. și S. G. A., împotriva încheierii penale din data de 21 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. O. M., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Neamț M., inculpatul S. G. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Petre C., inculpatul C. A., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.P. Purcărin, inculpații F. A. P. și O. C. A., aflați în stare de arest asistați de av.M. I., în substituirea apărătorului ales, av.B. Călin, inculpatul M. A. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. C.an Cesărean, inculpatul Ș. V. D., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Tiberiu Ban, în substituirea av.C. Cuc Geanina și inculpatul S. G. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Ploscar L., toți avocații din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv av.Ploscar L. pentru inculpatul V. O., av.Borz B. pentru inculpații S. G. și Ș. V., av.Paven E., pentru inculpații F. A. și C. A. care solicită acordarea onorariilor parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Inculpatul S. G. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului V. O. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive constatând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Susține că în încheierea primei instanțe există elemente de nelegalitate ținând de caracterul formal al motivării, precum șiutilizarea de către judecător a unor expresii ce sunt veritabile antepronunțări asupra fondului cauzei și de interpretarea probelor într-un moment procesual ce nu permite acest lucru. S. a se avea în vedere că dacă aparent, încheierea instanței de fond, având 25 pagini, ar putea conduce la concluzia unei reale preocupări a judecătorului fondului în a analiza problema juridică a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în realitate,s e poate observa că hotărârea nu este motivată. Astfel, paginile 1-3 conțin aspecte privind încadrarea juridică a faptelor care se rețin în sarcina inculpaților, paginile 4-9 conțin susținerile apărătorilor și inculpaților, paginile 10-18 reprezintă o copie a rechizitoriului, în pagina 19 se analizează probatoriul, iar la paginile 20-23 este o aparentă analiză menită a justifica dispozitivul încheierii. I. de fond nu analizează măsura preventivă în mod individual și de ce măsura arestării se impune a fi menținută. Se poate vorbi de o analiză generică și formală. La pagina 19 alin.5 pentru a justifica existența indiciilor și presupunerii că inculpații au comis faptele, sunt indicate toate mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, ori aceste mijloace de probă nu sunt opozabile tuturor, respectiv acestea vizează faptele și nu participanții. Cu excepția declarațiilor a doi coinculpați și a declarației unui martor cu identitate protejată, nu există mijloace de probă opozabile inculpatului.

Cu privire la temeiurile arestării, arată că nu există la dosar probe din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni. S-a reținut că ar exista o convorbire telefonică din (...), însă infracțiunea a fost comisă la (...). Se ajunge la o dublă inculpare. Nu se poate reține și ca temei de arestare, dar și ca infracțiune distinctă. La orice infracțiuni la care există interceptări, s-ar putea reține temeiul prev.de art.148 lit.c C., dar odată trimis în judecată pentru acea infracțiune, nu se poate reține același aspect ca și temei de arestare. Se arată că nu a fost depășit termenul rezonabil raportat la numărul inculpaților, la numărul infracțiunilor reținute în sarcina lor, la formele de participație. S. a se avea în vedere că amânarea cauzei nu se datorează inculpatului și că nu există posibilitatea de a menține măsura arestării preventive pentru alt scop decât pentru cel prevăzut de art.136 C. I. i se reține o încadrare juridică care nu este dublată de o descriere a faptei. Nu se arată în ce constă instigarea, modul cum s- a produs, data. Practica CEDO a concluzionat că la fiecare derulare a procesului, judecătorul este obligat să analizeze oportunitatea luării unei alte măsuri preventive. În speță, nu se face o analiză a oportunității luării unei alte măsuri și din acest motiv, hotărârea instanței de fond este nelegală. S. a se constata că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, s-a dovedit minima participare a inculpatului la unele infracțiuni, ceea ce reprezintă o diminuare a pericolului pentru ordinea publică. Există suficiente garanții procesuale, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul are un loc de muncă, domiciliu stabil pe raza localității T. și este arestat deja de aproximativ 6 luni, astfel că măsura arestării preventive nu se mai impune a fi menținută.

Apărătorul inculpatului S. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, întrucât temeiurile s-au schimbat. Încheierea primeiinstanțe este globală și superficială. Astfel, în toate încheierile instanța a folosit aceleași argumente pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive. S-a arătat inițial că inculpații nu au fost audiați, însă între timp, aceștia au fost audiați. S-a susținut că o parte din inculpați sunt cercetați și în alte dosare, însă în privința inculpatului S. această afirmație nu este reală. Susține că în încheierea primei instanțe există elemente de nelegalitate ținând de caracterul formal al motivării, precum și utilizarea de către judecător a unor expresii ce sunt veritabile antepronunțări asupra fondului cauzei.

În ce privește temeiul prev.de art.148 lit.c C.proc.pen., Curtea de A. C., prin decizia din data de (...) a înlăturat acest temei de arestare în ceea ce-l privește pe inculpat, apreciind că nu se impune a fi reținut. S. a se reține că prejudiciul ridicat pe care îl reține instanța nici nu a fost dovedit, nu s-au administrat probe în acest sens. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a avut o atitudine sinceră, dar care nu este reținută de instanța de fond. Inculpatul este singurul care a stat față în față cu reprezentanții părților civile vis-a-vis de posibilitatea de identificare a locației unde s-ar afla mărfurile.

Apărătorul inculpatului Ș. V. D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea. I. de fond nu a făcut o analiză a situației fiecărui inculpat în parte, ci recurge la prezentarea unor elemente comune pentru toți inculpații pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive. Nu se motivează care ar fi pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. D. aproximativ 7 luni se detenție nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive. Referitor la gravitatea faptei, complexitatea cauzei, că se impune o ripostă fermă din partea autorităților, sunt argumente pertinente, dar lipsite de relevanță în cauză. Materialul probator este în cea mai mare parte administrat, iar după audierea inculpaților, posibilitatea ca aceștia să împiedice buna desfășurare a procesului penal nu există. Inculpatul are un domiciliu stabil, își desfășoară activitatea în mod licit, nu are antecedente penale, are o familie stabilă și a avut o bună comportare în societate. În final, susține că scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive a fost atins, astfel că solicită punerea de îndată în libertate a inculpatului, eventual cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul inculpatului F. și O. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Hotărârea primei instanțe este formală, deoarece nu s- a analizat situația individuală a inculpaților, ci toți inculpații au fost analizați global. Cedo, în cauzele Calmanovici contra României, Scundeanu contra României a sancționat acest gen de motivare. S. trebuie să argumenteze ce determină menținerea măsurii arestării preventive, de ce astăzi se impune menținerea acestei măsuri. S. a se reține că în încheierea atacată, în motivarea soluției, nu apare nicăieri numele inculpaților F. sau O. P. art.136 C. menținereastării de arest se face pentru a evita sustragerea inculpaților, ceea ce nu este cazul sau pentru a asigura bunul mers al procesului penal. Inculpații au recunoscut faptele, astfel că raportat la poziția procesuală manifestată până în acest moment nu se impune menținerea măsurii arestării preventive. În ce privește temeiul prev.de art.148 lit.c C.proc.pen., Curtea de A. C. a înlăturat acest temei de arestare în ceea ce-i privește pe inculpați, astfel că nu mai poate fi analizat. Se vorbește de fapte deosebit de periculoase, dar sunt infracțiuni economice, pentru care noul cod penal prevede sancțiuni foarte blânde. Nu sunt infracțiuni atât de grave care să genereze pericol pentru ordinea publică. Susține că în cauză s-a depășit termenul rezonabil de arest preventiv, astfel că inculpații pot fi puși în stare de libertate.

Apărătorul inculpatului C. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă. La acest moment procesual solicită a se avea în vedere că nu se mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului C. A. Nu există probe din care să rezulte că inculpații au încercat să se sustragă de la procesul penal. Inculpații au fost audiați, au solicitat confruntarea cu reprezentanții părților vătămate încă din faza de urmărire penală, 6 din cei 45 martori au domiciliul în T., motiv pentru care a solicitat audierea acestora pentru a nu se putea reține că ar putea să-i influențeze. Un singur martor se referă la inculpatul C. și anume numitul P., care se află în penitenciar. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal, mai ales că acesta este tânăr și nu are antecedente penale. Referitor la art.143 alin.1 C., arată că sunt indicii și probe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală. Cu privire la art.148 lit.c C., consideră că acest temei nu există pentru că din conținutul interceptărilor nu rezultă că acele discuții avute de inculpat cu alte persoane ar fi de natură a fi pregătitoare pentru săvârșirea vreunor fapte penale viitoare. S. a se aprecia că acest temei nu mai este de actualitate după șase luni de arest. În ceea ce privește art.148 lit.f C., solicită a se avea în vedere și aspectele de natură personală și faptul că până acum a avut o conduită sinceră și fără a încerca într- un fel presiunea asupra unor martori. Inculpatul este fără antecedente penale, a avut o conduită fără probleme și are posibilități de subzistență. Lăsat în libertate nu ar săvârși vreo faptă penală. Art.145 C., oferă pârghii suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a controla strict pe inculpat, acesta urmând să respecte toate obligațiile impuse. A depus la dosar decizia penală nr.418 din (...) a C. de A. C. în care într-o situație similară, unde inculpații erau arestați preventiv cu o lună înainte de inculpatul C., cu prejudiciu de sute de mii de euro, s-a apreciat că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol, pentru ordinea publică.

Apărătorul inculpatului S. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Susține că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care săjustifice privarea de libertate a inculpatului. I. de fond a apreciat pericolul pentru ordinea publică raportat la numărul inculpaților și complexitatea cauzei, nu la situația fiecăruia în parte. S-a reținut în privința inculpatului și temeiul prev.de art.148 lit.c C., dar în încheiere se reține că există interceptări telefonice din care rezultă că doar inculpații V., M., C., M. ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, fără să se facă referire și la inculpatul S. C. la temeiul prev.de art.148 lit.f C., inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, și-a câștigat existența onest, nu există date că ar încerca să influențeze martorii, că s-ar sustrage de la judecată sau că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Termenul rezonabil de arest preventiv a fost depășit, iar în acest moment, odată cu trecerea timpului, rezonanța socială a faptelor s-a diminuat. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului M. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii cu consecința punerii în libertate a inculpatului, constatând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Nu există la dosar date din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni. Pericolul social pentru ordinea publică a fost evaluat pe baza interceptărilor convorbirilor telefonice, ori la 6 luni de la arestare, trebuia să existe și alte criterii pentru evaluarea acestui pericol. Inculpatul a rămas cu o singură infracțiune de înșelăciune în convenții, ori instanța trebuia să evalueze pericolul pentru ordinea publică și față de această infracțiune. Recurentul nu are antecedente penale, are doi copii minori și alți doi inculpați care au aceeași încadrare juridică și pe deasupra sunt implicați și în alte acte materiale, sunt cercetați în stare de libertate. D. la dosar o decizie a C. de A. C., în care, într-o cauză similară, pentru egalitate de tratament, au fost puși în libertate 2 inculpați.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că subzistă toate temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Inculpatul V. O., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales și arată că va respecta obligațiile pe care instanța le va stabili.

Inculpatul S. G., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul Ș. V., având ultimul cuvânt, solicită a se dispune cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul F. A. P., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său. S. a se dispune cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul C. A. I., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul M. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că dacă se va lua față de el o măsură mai puțin restrictivă, va respecta toate obligațiile pe care instanța le va stabili.

Inculpatul O. C., având ultimul cuvânt, este de acord cu apărătorul ales și solicită cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul S. G., având ultimul cuvânt, solicită luarea unei măsuri neprivative de libertate.

C U R T E A

Prin încheierea penală fără număr din 21 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art.300/2 rap . la art.160/b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații :

1. V. O. M.,porecla „Balibacea"; fiul lui A. și Ana, născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, jud. C., cetățean român, cu antecedente penale, cu domiciliul în mun. T., str. Piața Romană nr. 15B,sc.A,et.VI, ap.17, jud. C., C.N.P.

1.;

2. S. G., porecla „ G."; fiul lui G. și E., născut la data de (...) în com. C. Porumbescu, jud. Suceava, cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în com. Albești, str. Decebal nr.34, jud. Constanța, f.f.l. în mun. T., str. T. nr.103, jud. C., CNP 1.

3. C. A. I., fiul lui I. și I., născut la data de (...) în mun. T., jud. C., cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. T., str. B. Lăutaru nr.4, jud. C., CNP 1.;

4. S. G. A. porecla „Toni"; fiul lui G. și M., născut la data de (...) în Răcari, jud.Dâmbovița, cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun.

B., str. Granitului nr.39, sector 6, f.f.l. în mun. T., str. N. Teclu nr.11, jud. C.,

CNP 1.;

5. O. C. A., porecla „ Coșereanu";, fiul lui I. și A., născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, jud. C., cetățean român, cu antecedente penale, cu domiciliul în mun. Câmpia Turzii, str. Republicii nr. 8, ap. 70, jud. C., f.f.l. în mun. T., str. Garofiței nr. 65, jud. C., CNP 1..

6. M. A. porecla „ Sandu Moldoveanu"; fiul lui E. și I., născut la data de

(...) în Bădiceni, Republica Moldova, cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. C.-N., str. Plopilor nr.81, ap.7, jud. C., CNP 1.;

7. Ș. V. D. porecla „Adormitu";, fiul lui I. și V., născut la data de (...) în mun. T., jud. C., cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Câmpia Turzii, str. A. Mureșanu nr. 29, jud. C., CNP 1.;

8. F. A. P. porecla „ Țucă"; , fiul lui P. și M., născut la data de (...) în mun.

T., jud. C., cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în com. Săndulești, sat C. nr.143, jud. C., CNP 1.; toți aflați în prezent în Penitenciarul Gherla , măsură care a fost menținută.

Au fost respinse cererile de revocare și înlocuire formulate în cauză.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 131/C/(...), emisă de Tribunalul Cluj - Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților V. O. M., C. A. I., M. I., C. M., M. A. și S. G. A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 74-79 din (...).

Prin încheierea penală nr. 132/C/(...), emisă de Tribunalul Cluj, Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ș. V. D., F. A. P., S. G. și O. C. A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 80-83 din (...).

Prin încheierea penală nr. 144/C/(...), emisă de Tribunalul Cluj, Secția penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților V. O. M., C. A. I., M. I., C. M., M. A. și S. G. A., Ș. V. D., F. A. P., S. G. și O. C. A. pe o perioadă de

30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Ulterior, cu ocazia soluționării recursurilor declarate de către inculpați împotriva acestei încheieri penale, instanța de recurs a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luat față de inculpații M. I. și C. M., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

În fapt, în sarcina inculpatului V. O. M., s-a reținut că în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de instigare la înșelăciune calificată în convenție.S-a reținut că inculpatul V. O. M. a participat în calitate de instigator la inducerea " în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de (...)), S.

„. D." S. (în data 0. mai 2009), S. „Plastsistenf S. C. (In data de (...)), S. „. Ro" S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. în (...), determinându-i pe S. G.,

C. A. I. și S. G. A. să participe fa aceste acte infracționale.

S-a reținut că inculpatul V. O. M. a participat la plănuirea detaliată a actelor infracționale, a participat anterior comiterii acestora la realizarea înțelegerilor privind împărțirea banilor care urmau a fi obținuți după valorificarea ilicită a mărfurilor obținute fraudulos.U. a participării inculpatului V. O. M. la inducerea în eroare a părților vătămate s-a reținut producerea un prejudiciu de

550.859,41 lei.

S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului V. O. M., că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate și acte false pretins a aparține S. „." S. având aplicate ștampile false, după care i-a determinat pe numiții C. A. loan și S. G. A. să le utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt. S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului V. O. M., că în perioada mai 2009-noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise mai sus și în starea de fapt a prezentului rechizitoriu, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului M. A. că a ajutat și înlesnit, cu intenție, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. (inducere în eroare săvârșită efectiv de autorii C. A. I., S. G. A. și M. I., la data de (...), din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei).

S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului M. A. că a pus la dispoziția lui C. A. I. actul de identitate falsificat, cu numele „. N. V.", de asemenea, M. A. a promis anterior faptei că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi loc de depozitare al mărfii, sens în care a și făcut demersuri pentru găsirea unui cumpărător al uleiului obținut ilegal.

S-a reținut în sarcina inculpatului C. M. că a ajutat și înlesnit, cu intenție, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. (inducere în eroare săvârșită efectiv de autorii C. A. I., S. G. A. și M. I., la data de (...), din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 iei). S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului C. M. că a ajutat, cu intenție (conform celor descrise mai sus), pe autorii C. A. I., S. G. A. și M. I., la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." SA G., cunoscând că în cadrul activității complexe de inducere în eroare urmează a fi utilizat unansamblu de vehicule (cap tractor și semiremorcă), care urma a fi condus pe drumurile publice având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare .

S-a reținut că inculpatul C. M. a participat la plănuirea infracțiunilor, împreună cu ceilalți inculpați, a promis anterior faptelor că va tăinui produsul infracțiunii (că va face demersuri pentru valorificarea ilicită a uleiului), a participat, anterior comiterii faptelor, Ia înțelegerea privind împărțirea produsului infracțiunii, a dat ajutor concret autorilor (participând cu demersuri concrete la pregătirea ansamblului de vehicule utilizat, la achiziționarea carburantului necesar pentru deplasare).

S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului M. I. că a participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. (împreună cu C. A. loan și S. G. A., la data de (...), din care a rezultat o pagubă de

117.849,60 lei),respectiv l-a ajutat, cu intenție, la data de (...), pe S. G. A. să conducă pe drumurile publice un ca tractor și o semiremorcă având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare,

S-a reținut că inculpatul M. I. a participat la plănuirea infracțiunilor, împreună cu ceilalți inculpați, a participat, anterior comiterii faptelor, la înțelegerea privind împărțirea produsului infracțiunii, a pus la dispoziție ansamblul de vehicule format din cap tractor și semiremorcă, a pus la dispoziție plăcuțele cu numere false de înmatriculare, a montat aceste plăcuțe, împreună cu S. G. A., pe ansamblul de vehicule, l-a însoțit pe S. G. A. în cabina capului tractor, în timp ce acesta conducea pe drumurile publice ansamblul de vehicule cu numere false, l-a însoțit totodată în incinta S. „." S. G., unde cei doi au acționat sub calitatea mincinoasă de angajați ai S. „. C." S., încărcând fraudulos

19,800 litri ulei.

S-a reținut în sarcina inculpatului C. A. I., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție respectiv că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de

(...)), S. „. D." S. (în data 0. mai 2009), S. „Ptastsistenn" S. C. (în data de (...)), punând la dispoziția celorlalți participanți informațiile necesare privind anunțurile postate de părțile vătămate, punând la dispoziție documentele diferitelor societăți comerciale, care au fost utilizate de participanți fără drept, participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței. În același context, C. A. I. a participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. Ro" S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." SA G. în (...). C. A. I. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanții acestor societăți comerciale, a vorbit la telefon cu aceștia, prezentându-se sub nume și calități false, Ie-a trimis documentele unor societăți comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective.

S-a reținut în sarcina inculpatului C. A. I., că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurteintervale de timp, a participat ia procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat pe numiții S. G. A. și P. L. F. să ie utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt din rechizitoriu. Inculpatul a procurat și a pus ia dispoziție celorlalți participanți, în vederea folosirii, inclusiv documente falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T." S.

S-a reținut în sarcina inculpatului C. A. I., că în perioada mai 2009- noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a reținut în sarcina inculpatului F. A. P., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de complicitate la înșelăciune calificată în convenție. Inculpatul F. A. P. ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de (...)), S. „P." S. C. (în data de (...)), S. „. Ro" S., ia data de (...) și la încercarea de inducere în eroare a S.

„D. H. L." S. S., în (...), participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței. U. a participării inculpatului F. A. P. la inducerea în eroare a părților vătămate ar fi fost cauzat un prejudiciu de 302.538,21 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului F. A. P., ca în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate, care au fost folosite de numiții S. G. A. și P. L. F., conform celor arătate în starea de fapt, Inculpatul a participat la plănuirea actelor infracționale, inclusiv în sensul folosirii de către autorii nemijlociți, de documente faisificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T." S.

S-a reținut în sarcina inculpatului F. A. P., ca în perioada mai 2009- aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului , a participat, în calitate de complice, la plănuirea activităților infracționale, conform căreia inculpații S. G. A. și P. L. F., urmau să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare. Inculpatul F. A. P. a promis anterior săvârșirii actelor infracționale că va tăinui produsul infracțiunii, că va participa la valorificarea ilicită a acestuia, ceea ce a și făcut, de asemenea, i-a transportat, în mod repetat, pe ceilalți participanți, cu autoturismul său personal, la locurile unde au fost săvârșite actele infracționale sau unde au fost valorificate mărfurile, totodată, a participat la plănuirea și conceperea detaliată a tuturor actelor infracționale, împreună cu ceilalți participanți.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție respectic că a participat în calitate de complicela inducerea în eroare a părților vătămate S. „. Ro" S. (în data de (...)), S. „P." S. C. (în data de (...)) și la tentativa de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței. În același context, S. G. a participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. D." S., la data de 0. mai 2009 și S. „." SA, la (...). S. G. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanții acestor societăți comerciale, a vorbit la telefon cu aceștia, prezentându-se sub nume și calități false, le-a trimis documentele unor societăți comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective. U. a participării inculpatului S. G. la inducerea în eroare a părților vătămate ar fi fost cauzat un prejudiciu de

433.009,81 lei.

S-a reținut că inculpatul S. G., în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a participat, împreună cu C. A. loan, la procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat, împreună cu C. A. loan, pe numiții S. G. A. și P. L. F. să le utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt din rechizitoriu. În acest sens, s-a reținut că inculpatul S. G. a participat, cu știință, la procurarea și punerea la dispoziția celorlalți participanți, în vederea folosirii, a documentelor falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T. S.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G., ca în perioada mai 2009 - aprilie

2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a reținut în sarcina inculpatului O. C. A., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - iulie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție, respectiv că ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. I." S. M. V., județul C., în perioada iunie - iulie 2010, participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței.

S-a mai reținut că O. C. A. a efectuat transporturi repetate de mărfuri, de la un depozit din T., pentru partea vătămată (care a avut calitatea de furnizor), însă nu a transportat marfa la destinațiile contractuale, ci a transportat-o de fiecare dată în Câmpia Turzii, în vederea valorificării ilegale. Totodată, O. C. Aureiian a cunoscut că autorii nemijlociți G. A. și Ș. V. D. nu au în realitate nici un fel de calitate în societatea comercială pretins cumpărătoare, respectiv S. „. C. S., dar cu toate acestea i-a ajutat pe autori, cu intenție, să obțină prin fraudă mărfurile respective.

În același context, O. C. A. ar fi participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. D. S., la data de 0. mai 2009 și S.

„H. R."; SA, la (...). O. C. A., împreună cu coautorii S. G., respectiv B. C. R., a indus în eroare reprezentanții părților vătămate, pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective. Mai mult, în cazul actului infracțional din 0. mai 2009, O. C. A. a încărcat personal marfa din incinta părții vătămate, pretinzând in mod mincinos că este împuternicit să facă acest lucru de către S. „." S. în data de (...), O. C. A. a pretins în mod mincinos că ar fi fost împuternicit pentru efectuarea transportului de bere de către S. „. T." S., deși știa că B. C. R. utilizează fără drept, fraudulos, documentele acestei firme. U. a participării inculpatului O. C. A. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 255.218,83 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G. A., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat la înșelăciune calificată în convenție respectiv că a participat în calitate de coautor la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. SA (în data de (...)), S. „P."; S. C. (în data de (...)), S. „. Roșia Montană"; S., ia data de (...),- la încercarea de inducere în eroare a S.

„D. H. L."; S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. SA G. în (...). În fiecare caz, S. G. A. s-a prezentat în incintele părților vătămate, cu ansambluri de vehicule având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare, acționând sub nume sau calități mincinoase, pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale.

U. a participării inculpatului S. G. A. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 420.387,81 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G. A., ca în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a utilizat documente false , s-a prezentat la sediile părților vătămate și a solicitat completarea documentelor de transport, în baza documentelor falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T. S. A. documente falsificate fuseseră anterior trimise la părțile vătămate de ceilalți participanți , conform celor descrise anterior, dar, prin faptul solicitării întocmirii documentelor de transport cu date false, inculpatul a uzat practic de conținutul falsurilor, asigurându-se că acestea vor produce consecințele juridice vizate de inculpați.

S-a mai reținut în sarcina acestui inculpat că în perioada mai 2009- noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului , a condus pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș. V. D., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada aprilie 2010-iulie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție, participând în calitate de complice la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. RO"; S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L."; S. S., în (...), punând la dispoziția celorlalți participanți capul tractor cu număr de înmatriculare (...), în vederea montării deplăcuțe cu numere false și pentru folosirea în vederea încărcării frauduloase a mărfurilor. Totodată, inculpatul a pus la dispoziție plăcuțele cu numărul de înmatriculare (...), pentru a fi aplicat în mod fals pe semiremorcă și folosit fraudulos.

S-a mai reținut că, în perioada iunie-iulie 2010, Ș. V. D. a participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. I. S. M. V., județul C., pretinzând în mod mincinos că ar fi fost împuternicit în mod legitim pentru transportarea repetată a unor mărfuri de la T., la beneficiarul S. „. C. S., deși inculpatul cunoștea că o asemenea împuternicire nu există, că învinuitul G. A. nu este în realitate reprezentant legal al pretinsului beneficiar. în mod repetat, mărfurile au fost transportate în Câmpia Turzii, nu la destinațiile convenite, fiind valorificate ilegal de Ș. V. D. și G. A.

U. a participării inculpatului Ș. V. D. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 275.455,69 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș. V. D., ca în perioada aprilie 2010 - iulie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a ajutat, cu intenție, la folosirea de acte falsificate (întocmite In numele S. „. S. și având aplicate ștampile false), inculpatul punând la dispoziție capul tractor și a consimțind ca pe vehicul să fie aplicate plăcuțe false cu numere de înmatriculare, aceste numere false fiind trecute de ceilalți participanți în documentele false trimise reprezentanților părților vătămate, pentru a îi induce în eroare.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș. V. D., ca în perioada aprilie 2010 - iulie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, l-a ajutat pe S. G. A. să conducă pe drumurile publice ansamblul de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

P. art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu , în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.

Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.

P. art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a - f ale aceluiași articol.

P. art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

P. art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Astfel, în faza de urmărire penală a fost administrat un vast probatoriu, - constând în procese verbale de cercetare la fața locului; procese-verbale de verificare în evidențe auto; procese-verbale de recunoaștere după fotografii;declarațiile martorilor audiați în cauză (O.u M. A., B. V., B. Claudiu, Chira G. G., Bucilă Alex L.n, Bunea V., Păcurar Cornel, Ciherean G., Sucală I., M. Petre, Vălean M. M., P. Sorin, Triteanu M. V., Palfi Sandu Răzvan, P. L. Dorel, N.la Izidor, Cotoc D., P. D. A.); procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; rapoartele preliminare întocmite de U. din cadrul IPJ C.; procesele- verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor corporale, domiciliare și cele ale autovehiculelor; planșe foto aferente; coroborate cu declarațiile inculpaților cercetați în cauză precum și a inculpaților S. G. A. și O. C. A. care recunosc comiterea faptelor în materialitatea lor;- din coroborarea căruia instanța a constatat că rezultă indicii temeinice în sensul art.143 C., respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art.5 pag. 1 lit.c din CEDO, cu privire la comiterea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina lor de către organele de urmărire penală.

Sub aspectul stării de fapt, la dosarul cauzei există mijloace de probă, sus indicate, în sensul că inculpații V. O. M., S. G., C. A. I., S. G. A., O. C. A., M. A.,

Ș. V. și F. A. P., alături de coinculpații C. M., M. I. și L. I. în mod repetat în baza unei singure rezoluții infracționale ar fi indus în eroare, în diverse forme de participație penală, pe reprezentanții părții vătămate S. P. Ro S., S. T. S., S. P. D. S., S. P. S., S. E. I. S., S. P. S., S. D. H. L. (act material rămas în formă de tentativă) și S. H. R. S.

Părțile vătămate își anunțau disponibilitatea de transport marfă pe site-ul {

H. "http://www.bursatransport.ro" , care era vizualizat, potrivit organelor de urmărire penală, de către inculpatul C. A. I. utilizând contul SC Guess T. S., societate comercială aparținând inculpatului F. A. P. I. culese de pe acest site erau comunicate ulterior și coinculpaților și cu ajutorul acestora inculpatul S. G. de regulă, potrivit actului de inculpare, dar și inculpatul C. A. I. , folosind nume și calități mincinoase, de reprezentant legal sau angajat la diverse societăți comerciale, luau legătura telefonic cu reprezentanții părților vătămate, comunicându-le disponibilitatea de a transporta respectiva marfă. Actele necesare

„justificării"; calităților arogate ori încheierii contractului de transport erau puse la dispoziția părților vătămate de către inculpatul C.

Ulterior, după emiterea comenzii de transport, la sediul părților vătămate se prezentau de regulă, potrivit organelor de urmărire penală, inculpatul S. G. A., O. C. A., P. L. F. ori M. I. , având asupra lor documente de identificare false și având aplicate pe mijlocul de transport în care era încărcată marfa, numere false de înmatriculare. M. de transport folosite ar fi fost puse la dispoziția inculpaților, potrivit organului de urmărire penală, de către inculpații Ș., M. sau O. De asemenea, actele false ori numerele false de înmatriculare , folosite în comiterea actelor materiale, ar fi fost furnizate de către inculpații M. A. ori Ș. V., potrivit procurorului.

Odată ridicată marfa, acesta nu era transportată la beneficiar, fiind ulterior valorificată ilegal, sub prețul real, cu ajutorul celorlalți coinculpați.

În această modalitate, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, s-a cauzat părților vătămate sus indicate, S. P. Ro S., S. T. S., S. P. D. S., S. P. S., S. E. I. S., S. P. S., și S. H. R. S. un prejudiciu de 550.859,41 lei.

Față de lipsa de la dosar a indiciilor temeinice cu privire la comiterea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina acestora de către organele deurmărire penală , susținută de către inculpați prin apărătorii aleși, instanța a apreciat că declarațiile inculpaților date până la acest moment, nu sunt în măsură să infirme indiciile temeinice susținute ca și temeiuri de arestare preventivă, acestea adăugându-se doar probelor existente deja în cauză, administrate în faza de urmărire penală. În măsura în care noile declarații sunt diferite față de cele susținute de aceiași inculpați în faza de urmărire penală, după administrarea întregului probatoriu care se impune în cursul cercetării judecătorești, instanța de judecată cu ocazia deliberării va proceda la înlăturarea unora din aceste declarații - din faza de urmărire penală sau a cercetării judecătorești - în funcție de coroborarea cu celelalte mijloace de probă. A susține la acest moment procesual- când cercetarea judecătorească este abia declanșată

și în cadrul discuțiilor cu privire la starea de arest preventiv- că mijloacele de probă administrate până la acest moment sunt contradictorii și prin urmare în baza principiului in dubio pro reo se impune punerea în libertate a inculpaților, apare ca o adăugare la lege câtă vreme acest principiu ține de stabilirea vinovăției inculpaților pe fondul cauzei iar arestarea preventivă se poate lua în condițiile existenței doar a unor indicii de comitere a unor infracțiuni și fără a avea vreo legătură cu prezumția de nevinovăție(care există în continuare și care nu este afectată în vreun fel de arestarea preventivă în curs, care are la bază alte rațiuni- art. 136 C.). Or, existența indiciilor temeinice rezultă cel puțin cu privire la actul material comis în dauna SC P. SA în raport de toții inculpații cărora li s-a reținut în sarcină acest act material, din chiar declarațiile acestora sau din coroborarea declarațiilor coinculpaților.

De asemenea, aspectele invocate în legătură cu încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților , instanța a apreciat că la un alt moment procesual se impune analiza corectitudinii acesteia, efectuată la acest moment de organele de urmărire penală.

În ceea ce privește incidența în cauză a temeiului de arestare prev. de art.148 lit.c C., instanța a apreciat că acesta comportă unele discuții.

Astfel, prin încheierea penală nr. 132/C/(...), emisă de Tribunalul Cluj, Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ș. V. D., F. A. P., S. G. și O. C. A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) fiind reținute ca și temeiuri de arestare preventivă dispozițiile art. 148 lit. c și f C. Prin Decizia penală nr. 159/R/2010 a C.A. C. , recursurile declarate de către inculpați împotriva încheierii penale sus indicate au fost respinse însă în considerentele acestei decizii penale instanța de control judiciar a apreciat că temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. c C. nu este incident față de inculpații Ș. V. D., F. A. P., S. G. și O. C. A. Or, în condițiile în care prin această decizie penală s-a tranșat asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților sus menționați, cu precizările din considerente, instanța de judecată apreciază că temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. c C. , în raport de acești inculpați, nu poate fi reținut nici ca temei de menținere a stării de arest preventiv.

Desigur că aceasta nu exclude posibilitatea ca art. 148 lit. c C. să fie incident în raport de ceilalți inculpați din prezenta cauză. Or, așa cu s-a arătat și prin precedenta încheiere, din interpretările efectuate în cauză în mod autorizat rezultă indicii cu privire la pregătirea de către inculpații V. O. M., M. A., C. A. I. a comiterii și a altor acte infracționale (vol.XII, XIII, XVI, XIX, XX,dos.u.p.). Relevantă în acest sens este de exemplu discuția telefonică dintre inculpatul V. și inculpatul C. la data de (...) ( fila 62 vol.IX, dosar up) purtată înaintea comiterii actului material reținut în sarcina acestora, în dauna SC

P. SA G., ori cea purtată între acest din urmă inculpat și numitul M. la data de (...), existentă la fila 100, vol.IX, dos.up., sau cu inculpatul M. la data de (...) existentă la fila 197 vol.XII dosar up ;sau la data de (...) existentă la fila 188 vol.XII dosar up; sau la data de (...) existentă la fila 71 vol.XII dosar up;- ceea ce denotă că inculpații au adoptat drept stil de viață comiterea de fapte similare celor reținute în sarcina lor în prezenta cauză.

Cu privire la temeiul de arestare prev. de art.148 lit.c C.- „există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni"; - susținerile inculpaților în sensul că acesta nu mai este actual în condițiile în care sunt deja încarcerați de câteva luni astfel că, dacă la momentul arestării preventive organele judiciare au apreciat că se pregătea săvârșirea de noi infracțiuni, în prezent acest lucru nu ar mai fi posibil, nu poate fi reținut. Desigur că acest temei de arestare preventivă presupune analizarea unor aspecte de actualitate la momentul dispunerii arestării preventive iar ulterior, după dispunerea arestarii preventive și pe parcursul acesteia, se impune analiza menținerii în continuare a acestui temei de arestare, respectiv în ce măsură acesta subzistă în timp, având în vedere raportarea sa la aspecte deja anterioare(indicii de pregătire a unei alte infracțiuni la momentul dispunerii măsurii). I. apreciază că subzistența în timp a acestui temei de arestare nu poate fi analizată de maniera indicată întrucât, raționând similar, s-ar putea de asemenea concluziona că acest temei de arestare( sau altele - art.148 lit.a, a¹, e C.-) nu ar mai fi de actualitate imediat după dispunerea arestării preventive, nemaiputând inculpatul arestat preventiv să săvârșească noi infracțiuni ( sau să fugă, sau să exercite presiuni asupra părții vătămate, etc.).

În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C., instanța a apreciat că acesta este incident de asemenea în cauză față de toți inculpații , atât sub aspectul tezei întâi, și care nu comportă discuții, cât și sub aspectul tezei a II-a.

Pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații prin lăsarea acestora în libertate rezultă din gradul foarte ridicat de pericol social al faptelor comise, din caracterul organizat al activității infracționale desfășurate, fiecare dintre inculpați având roluri clar stabilite, din numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, cuantumul prejudiciul creat părților vătămate, prin persoana inculpaților asupra cărora , deși la prima confruntare cu legea penală, planează suspiciunea comiterii de fapte de o gravitate deosebită, față de indiciile temeinice și probele de la dosar, expuse anterior, și care sunt la vârsta la care nu pot invoca nici insuficienta maturizare și nici existența unor constrângeri financiare, aceștia având în general o situație materială cel puțin satisfăcătoarea , după cum rezultă din actele de la dosar.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat părților civile, instanța a reținut că cuantumul exact al acestuia, în raport de fiecare inculpat, a fost lămurit cu ocazia cercetării pe fond a cauzei când de asemenea au fost transate și aspectele legate de aplicarea alin.5 al art.215 C.pen. față de unii inculpați, în raport de actele materiale reținute în sarcină și prejudiciul aferent cauzat.

A susține la acest moment procesual că neclaritățile legate de latura civilă în special în legătură cu constituirea de parte civilă a S. „. R. - constituie un temei de revocare a arestului preventiv ori de înlocuire a acestuia, este fără fundament în condițiile în care, chiar dacă prin ipoteză prejudiciul cauzat nu ar depăși

200.000 lei( pentru unii inculpați, în raport de numărul actelor materiale reținute în sarcină prin rechizitoriu ), un prejudiciu ridicat la nivelul sumei de aprox.100.000 lei - cât se pare că ar rezulta din însumarea actelor din CMR necontestate, raportat și la actele materiale reținute în cuprinsul infracțiunilor continuate - ar fi oricum în măsură să justifice, alături de celelalte elemente sus indicate, menținerea măsurii de arestare preventivă.

Nu pot fi împărtășite susținerile inculpaților în sensul că inculpații nu ar prezenta vreun pericol prin punerea în libertate nici din punctul de vedere al părților civile care nici măcar nu s-au prezentat la proces, încercându-se astfel acreditarea ideii că dauna produsă în patrimoniul acestora nu a fost în măsură se le afecteze, aspect reținut de instanța de judecată ca puțin probabil având în vederea cuantumul efectiv al prejudiciilor cauzate ( cuprinse între 45.293,33 lei și

196.001,79 lei) și contextul în care au fost cauzate, respectiv de recesiune economică, în măsură să le producă o serioasă destabilizare financiară.. Pe de altă parte, oricum participarea efectivă a părților civile la desfășurarea procesul penal ar presupune o contribuție minimă la desfășurarea procedurilor, mai ales pe latura penală a cauzei.

Față de celelalte aspecte invocate în apărare, instanța a reținut că atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor comise, manifestată de unii dintre inculpați , contribuția efectivă a fiecăruia dintre aceștia la comiterea faptelor reținute prin actul de sesizare sau aspectele legate de viața privată a inculpaților , sunt desigur aspecte importante în cauză însă cu o relevanță mai ridicată într-o altă etapă a procesului penal, respectiv cea a deliberării.

Menținerea stării de arest preventiv apare ca fiind necesară și justificată la acest moment procesual și prin raportare la scopul măsurilor preventive prev. de art.136 alin.1 C.

Astfel, din actele de urmărire penală rezultă că inculpații s-au preocupat constant să își ascundă adevărata identitate, folosindu-se în acest sens de acte falsificate, acte de identitate false ori numere de înmatriculare false, în scopul evident de a îngreuna orice eventuală cercetare penală. Or, în aceste condiții, luarea unei măsuri preventive privative de libertate se impune cu atât mai mult cu cât majoritatea inculpaților au avut o atitudine procesuală de nerecunoaștere, chiar și în legătură cu actul material comis în dauna S.- P. G., când desfășurarea activității infracționale a fost surprinsă în flagrant, declarațiile acestora fiind mai mult de circumstanță.

De asemenea, la termenul de judecată din data de (...) instanța de judecată a finalizat audierea inculpaților putând astfel să constate că o mare parte dintre aceștia prin declarațiile date au revenit mai mult sau mai puțin asupra declarațiilor date în fața de urmărire penală. Cu privire la acest aspect, sunt de reținut explicațiile oferite de către acești inculpați cu privire la motivul pentru care ar fi dat declarații diferite în fața organelor de urmărire penală - existența unor confuzii, exercitarea unor presiuni sau folosirea unor tertipuri de către organele de urmărire penală - precum și faptul că uneori nuanțările oferite prin noile declarații nu au fost în legătură cu propriileparticipații la comiterea faptelor ci cu ale coinculpaților, aspecte relevante și din perspectiva art. 136 al.1 C. respectiv în analiza dispunerii unei măsuri preventive alternative mai puțin restrictive.

Nu pot fi reținute la acest moment procesual susținerile inculpaților prin apărătorii aleși în sensul că termenul rezonabil al arestării preventive în prezenta cauză a fost atins. P. jurisprudenței CEDO, durata rezonabilă a arestării preventive din perspectiva art.5 parag.3 se apreciază în concret , de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Or, în prezenta cauză, față de numărul inculpaților trimiși în judecată, numărul actelor materiale reținute în cuprinsul infracțiunilor de înșelăciune în formă calificată, numărul infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat, formele de participație reținute ori activitatea efectiv desfășurată, conferă cauzei un grad ridicat de complexitate astfel că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv pe un termen de 4 luni nu este în măsură să susțină afirmațiile inculpaților.

Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților trebuie avut în vedere și rezonanța socială a faptelor comise în rândul comunității în care aceștia locuiesc , sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave , organele statului nu acționează eficient. Nu pot fi reținute apărările inculpaților în sensul că la aprecierea pericolului social concret pe care l-ar prezenta inculpații lăsați în stare de libertate nu pot fi avute în vedere aspectele de mai sus, câtă vreme pasivitatea organelor de urmărire penală ar putea constitui o încurajare la comiterea de fapte antisociale , cu consecința escaladării fenomenului infracțional.

De reținut, că împotriva încheierilor de arestare preventivă, respectiv de prelungire a măsurii arestării preventive inculpații au declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsurile preventive dispuse în cauză iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi.

Față de aceste considerente, valabile și în raport de cererile de revocare sau înlocuire formulate, în temeiul art.300 ind.2 rap.la art.160 ind.b C. instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, măsură care a fost menținută, respingând implicit cererile formulate.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații V. O. M., S. G., Ș. V. D., F. A. P., C. A. I., M. A., O. C. A. și S. G. A. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivele de recurs inculpatul V. O. prin apărătorul ales al acestuia a arătat că încheierea pronunțată de instanța de fond a fost motivată formal prin utilizarea de către judecător a unor expresii care conduc la antepronunțare asupra fondului cauzei și de interpretare a probelor într-un moment procesual ce nu permite acest fapt.

I. de fond nu a analizat măsura arestării preventive în mod individual și de ce măsura arestării se impune a fi menținută.

Referitor la temeiurile arestării s-a arătat că la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, iar termenul rezonabil al duratei măsurii a fost depășit.

Practica C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a concluzionat că judecătorul este obligat să analizeze oportunitatea luării unei alte măsuri preventive. În cauză nu se analizează oportunitatea luării unei alte măsuri și din acest motiv hotărârea instanței de fond este nelegală.

Inculpatul a mai solicitat să se constate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat sa dovedit minima sa participare la comiterea unor infracțiuni, ceea ce reprezintă o diminuare a pericolului pentru ordinea publică și există suficiente garanții pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, respectiv inculpatul are loc de muncă, un domiciliu stabil și că este arestat de cca 6 luni, astfel că menținerea măsurii arestării preventive nu se mai impune.

În motivele de recurs inculpatul S. G. prin apărătorul ales al acestuia a arătat că încheierea primei instanțe este globală și superficială, astfel în toate încheierile instanța a folosit aceleași argumente pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive. S-a susținut că o parte dintre inculpați sunt cercetați

și în alte dosare, însă în privința inculpatului S. această afirmație nu este legală.

Cu privire la temeiul prev. de art.148 lit.c C. s-a arătat că Curtea de A. C. prin decizia din (...) a înlăturat acest temei de arestare în ceea ce-l privește pe inculpat, apreciind că nu se impune a fi reținut.

Referitor la prejudiciul ridicat reținut de instanța de fond s-a arătat că acesta nu a fost dovedit, că nu s-au administrat probe în acest sens , iar inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a avut o atitudine sinceră , împrejurări care nu au fost reținute de instanța de fond.

Inculpatul Ș. V. D. în motivele de recurs prin apărătorul ales al acestuia a arătat că instanța de fond nu a făcut o analiză a situației fiecărui inculpat în parte, ci recurge la prezentarea unor elemente comune pentru toți inculpații pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive. Nu se motivează care ar fi pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, iar după cca 7 luni de detenție nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive.

Cercetarea judecătorească este aproape finalizată, iar după audierea inculpaților, nu există posibilitatea ca aceștia să împiedice buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul are un domiciliu stabil, nu are antecedente penale și a avut un bun comportament în societate, astfel că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Apărătorul ales al inculpaților F. A. și O. C. în motivele de recurs a arătat că hotărârea instanței este formală, deoarece nu s-a analizat situația individuală a inculpaților, iar S. Român a fost condamnat în cauzele Calmanovici contra

României și Scundeanu contra României pentru acest gen de motivare.

S. trebuie să argumenteze ce determină menținerea măsurii arestării preventive, de ce astăzi se impune menținerea acestei măsuri și că în încheierea atacată cu recurs nu apare în motivare numele inculpaților F. și O.

P. art.136 C. menținerea stării de arest poate fi făcută pentru a evita sustragerea inculpaților, ceea ce nu este cazul sau pentru a asigura bunul mers al procesului penal.

Inculpații au recunoscut comiterea faptelor, astfel că raportat la poziția procesuală manifestată până în acest moment nu se impune menținerea măsurii arestării preventive.

Cu privire la temeiul prev. de art.148 lit.c C. acest a fost înlăturat de Curtea de A. C., astfel că nu se impune a mai fi analizat, iar termenul rezonabil al duratei acestei măsuri a fost depășit.

Inculpatul C. A. prin apărătorul acestuia a arătat în motivele de recurs că la dosar nu există probe din care să rezulte că s-ar sustrage procesului penal, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului, și pentru considerentul că acesta nu are antecedente penale.

Pe de altă parte inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, iar prin lăsarea sa în libertate instanța poate stabili anumite obligații în sarcina inculpatului, care să ofere pârghii suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul S. G. în motivele de recurs a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

I. de fond a apreciat pericolul pentru ordinea publică raportat la numărul inculpaților și complexitatea cauzei și nu la situația fiecăruia în parte.

La dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni sau să existe date din care să rezulte că ar încerca să influențeze martorii, că s-ar sustrage de la judecată sau că ar împiedeca buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul M. A. prin apărătorul ales al acestuia a arătat în motivele de recurs că pericolul social pentru ordinea publică a fost evaluat pe baza interceptărilor convorbirilor telefonice, însă după 6 luni de la luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe și alte criterii de evaluare a pericolului social.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiunea de înșelăciune în convenții, iar instanța de fond trebuia să evalueze pericolul pentru ordinea publică și față de această infracțiune. Inculpatul nu are antecedente penale, are doi copii minori în întreținere și că alți doi inculpați care sunt trimiși în judecată pentru aceeași infracțiune, sunt cercetați în stare de libertate.

Recursurile formulate de inculpații V. O. M., S. G., Ș. V. D., F. A. P., C. A. I., M. A., O. C. A. și S. G. A. urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

I. de fond a reținut în mod întemeiat că cei opt inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1 ,2, 3 și 5 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C.; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2

C.; uz de fals prev. de art.291 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare prev. de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002, instigare sau complicitate la aceste infracțiuni.

Măsura arestării preventive a fost dispusă prin încheierile nr.131 și nr.132 din 12 noiembrie 2010 ale T.ui C. față de toți inculpații, iar această măsură a fostprelungită sau menținută de instanța de fond până în prezent, inclusiv prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C., întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru faptele reținute în sarcina acestora, iar din probele administrate până la această dată rezultă indicii suficiente că inculpații V. O. M., S. G., Ș. V. D., F. A. P., C. A. I., M. A., O. C. A. și S. G. A., alături de coinculpații C. M. , M. I. și L. I. în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale au indus în eroare în diverse forme de participație penală pe reprezentanții părților vătămate S. P. RO S., S. T. S. S. P. D. S. S. P. S.A, S. E. I. S., S. P. S.A, S. D. H. L. și H. R. S.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, care prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor de care sunt învinuiți inculpații.

Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 Cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.(cazul

Fox, Campbell și Hartley vs UK).

Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia.

Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

P. art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.

În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.

De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis infracțiuni"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpaților.

P. disp.art.300^{1 alin.3 C.proc.pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.}

În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.

Corespunde adevărului că prin decizia nr.159/2010 a C. de A. C. s-a reținut că temeiul de arestare preventivă prev. de art.148 lit.c C. nu este incident față de inculpații Ș. V., F. A., S. G. și O. C., însă acest temei al arestării nu a fost exclus față de ceilalți inculpați.

Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană

(cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai

2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din

18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 145¹., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurenților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Tot în privința pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de peste 10 ani închisoare pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, deci, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpaților, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifică o detenție preventivă (cauza Letellier contra Franței din 26 iunie 1991).

În raport cu art.5 din Convenția E. a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, ar putea fi cercetate și judecate în stare de libertate.

Măsura arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, a evitării comiterii unor alte infracțiuni de către recurenți.

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.

Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurenții ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri decomportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate recurenților fiind prevăzute în Codul penal.

În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care sunt cercetați recurenții, constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie

2000).

Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurenților a fost acela de a-i prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).

Contrar celor susținute de recurenți prin apărătorii aleși și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, și 148 lit.f C.proc.pen., în privința tuturor, Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestora.

P. art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurenților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani închisoare.

Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurenților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpaților.

Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul lor presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.

Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.

De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din

Convenția E. a Drepturilor Omului.

De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpaților, va fi respins ca nefondat.

O motivare lapidară nu atrage incidența art.385/9 pct.9 C.proc.pen., dacă s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de control verificarea lor.

Curtea constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității încheierii recurate nu este întemeiată.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.

Curtea E. a Drepturilor Omului a arătat în cauzele Hiro Balani contra

Spaniei 1994, în cauza Vandehurk contra Olandei, în cauza Ruiz Torija contra

Spaniei 1994, în cauza Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra

Finlandei 1997 și Boldea contra României 2007, că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. Trebuie avute în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței, precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină, aplicabile în această materie. De aceea, aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva, ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra R.iei

2007).

Același punct de vedere este îmbrățișat și în Avizul nr.11 (2008) al C. C.ativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de miniștri al C. E.

În dosarul de față, prima instanță s-a conformat disp.art.6 paragraf 1 din

Convenție, constatându-se de către instanța de recurs, că au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpaților, prin încheierea din 21 aprilie 2011, astfel că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Un alt motiv de critică a fost acela că instanța nu a analizat din oficiu oportunitatea înlocuirii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Judecătorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, a arătat că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive.

Curtea apreciază că după o perioadă de 6 luni de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect.

Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.

P. art.6 alin.1 din Convenția E., orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă"; cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. I. europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație";. ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968).

O altă subliniere făcută de Curte, se referă la ". după care se apreciează termenul rezonabil al unei proceduri penale";, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată";, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară"; (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea E. face precizarea că noțiunea de ". penală"; în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de ". importante"; privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil";, curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat. (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea E. a avut în vedere și "comportamentul acuzatului"; cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței), dar că nu i se va putea imputa prelungirea procedurii de urmărire penală dacă a voit să producă anumite probe de natură să-l disculpe sau, pentru că a cerut efectuarea unor investigații suplimentare pertinente, ori pentru că a utilizat toate căile de atac disponibile în legislația națională.(decizia din 8 februarie 1996 în cauza A. contra D.emarcei; decizia din 29 aprilie 1998 în cauza Henera contra Franței; decizia din 31 martie 1998, paragraful 99, cit. de C. B.).

Curtea E. a mai decis asupra faptului că o persoană ce se află în detenție este un element ce trebuie luat în considerație pentru a se determina dacă s-a statuat într-un "termen rezonabil"; cu privire la temeinicia acuzației formulate împotriva ei (decizia din 25 noiembrie 1992 în cauza Abdoella contra Olandei).

Curtea apreciază că soluția T.ui C. este temeinică și legală, fiind în concordanță cu hotărârile CEDO (hotărârea din 31 iulie 2000 Jecius v.Lituania;hotărârea Kudla v.Polonia din 26 octombrie 2000 și hotărârea Labita v.Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis că nu a fost încălcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive.

P. textului de mai sus, modificat prin P. nr.11^{2 ". persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.}

Conform jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea W.v.Elveția din 26 ianuarie 1993).

Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă.

În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.

Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive de 6 luni a inculpaților este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.

În privința complexității în fapt și în drept a cauzei, curtea remarcă că în speță, sunt supuși judecății 11 inculpați, 8 părți vătămate, astfel că nu se poate discuta de o nerezonabilitate a procedurilor prin raportare la criteriile enumerate mai sus.

P. jurisprudenței CEDO, se poate discuta de o încălcare a art.6 paragraf 1 în cazul în care ar fi existat perioade de inactivitate a autorităților, iar durata globală a procedurii ar fi nerezonabilă (a se vedea cauzele Petroulia contra Greciei 2008, Crăciun contra României 2008, Petrov contra Bulgariei 2008).

În jurisprudența sa, CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale acceptabile pentru detenția provizorie a unei persoane suspectate că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller contra Austriei 1969); riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (cauza Wemhoff contra Germaniei 1968); să nu comită noi infracțiuni (Matznetter contra Austriei 1969); să nu tulbure ordinea publică (Hendriks contra Olandei 2007).

Prin prisma cauzei Dolgova contra R.iei din 2 martie 2006, care impune instanțelor obligația de a analiza în fiecare caz în parte, respectiv pentru fiecare inculpat, a motivelor care justifică prelungirea detenției, instanța de recursînvederează că cele patru motive ale instanței europene, acceptabile pentru detenția provizorie a unei persoane, sunt întrunite cumulativ, în speța de față.

Curtea reține că infracțiunile pentru care inculpații recurenți au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele presupus a fi comise de inculpați având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică pe deplin menținerea măsurii arestării acestora, neexistând motive de revocare sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă.

Susținerile inculpatului V. O. referitoare la contribuția sa la comiterea infracțiunilor, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a măsurii arestării preventive.

Asupra gradului de implicare a inculpatului V. la comiterea infracțiunilor urmează să se pronunțe instanța de fond după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei.

Referitor la împrejurarea că inculpații S. G., F. A., O. C. și C. A. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor și au avut o comportare sinceră în cursul procesului, nu sunt în măsură să conducă la înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură mai puțin restrictivă, așa cum au solicitat inculpații în motivele de recurs, aceste împrejurări pot constitui circumstanțe atenuante, care să fie luate în considerare la finalizarea cercetării judecătorești și la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă inculpații vor fi considerați vinovați cu privire la infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.

Așa fiind, recursurile inculpaților apar ca nefondate și se vor respinge conform art.385^{15 pct.1 lit.b C.proc.pen.}

P. art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C., suma 350 lei (câte 5x50 lei onorariu parțial și 100 lei) onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C. inculpații C. A. I., F. A. P., Ș. V. D., S. G. si V. O.

M. urmează să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs în suma de câte 250 lei din care câte 50 lei reprezintă onorariu avocațial parțial, iar inculpatul S. G. A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care, 100 lei reprezintă onorariu avocațial și inculpații M. A. si O. C. A., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs in suma de câte 200 lei.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii V. O. M., S. G., Ș. V. D., F. A. P., C. A. I., S. G. A., M. A., O. C. A., împotriva încheierii penale f.nr. din 21 aprilie 2011 a T.ui C..

Stabilește onorar avocațial in favoarea Baroului C. in suma de 350 lei (5x50 lei onorariu parțial si 1x100 lei, av. Ploscar L.) suma ce se va avansa din FMJ.

Obliga pe inculpații C. A. I., F. A. P., Ș. V. D., S. G. si V. O. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs in suma de câte 250 lei din care câte 50 lei reprezintă onorariu avocațial parțial.

Obliga pe inculpatul S. G. A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care, 100 lei reprezintă onorariu avocațial.

Obliga pe inculpații M. A. si O. C. A., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs in suma de câte 200 lei.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. G. M. B. D. P.

Red.V.G./S.M.D.

11 ex./(...)

Jud.fond. R. Mornăilă GREFIER D. S.

← Decizia penală nr. 479/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1534/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 883/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 461/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1571/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 479/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1534/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 281/2011, Curtea de Apel Cluj Încheierea penală nr. 1087/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj