Decizia penală nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 13/CA/2011
Ședința publică din 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T. S-a luat spre examinare contestația în anulare declarată de către petenta
POP T. E. împotriva deciziei penale nr.615 din 20 aprilie 2011 a Curții de A. C., dosar nr. (...).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea în principiu a contestației în anulare formulată de către petentă, în temeiul art.391 Cod procedură penală, calea de atac formulată de către petentă este inadmisibilă, în acest sens, solicită respingerea acesteia.
C U R T E A :
Prin decizia penală nr.615 din 20 aprilie 2011 a Curții de A. C. s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta POP E., domiciliată în N., str. P. nr.
466, jud. B. N. împotriva deciziei penale nr. 21/A din 1 martie 2011 a T.ui B. N.
A fost obligată pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Curtea a reținut în esență că prin decizia penală nr.21/A din 1 martie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr.(...), s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de petenta POP T., împotriva sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr. (...), petenta fiind obligată să plătească în favoarea statului 10 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.6 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr.(...) s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta Pop E., domiciliată în comuna F., sat N., str. P. nr. 466, jud. B. N., împotriva dispoziției din R. dată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.
367/VIII/1/2010 din (...) cu privire la respingerea plângerii de tergiversare a cercetărilor penale ce se efectuează în dosarul nr. 434/P/2010, intimați fiind S. Ș.
și B. G., cu locul de muncă la P. comunei F., jud. B. N. și C. G., domiciliat în N., str. P., nr. 348, jud. B. N.
S-a aplicat petentei o amendă judiciară în cuantum de 500 lei în baza dispozițiilor art. 198 alin. 4 lit. g Cod procedură penală.
Patenta a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că prin R. dată în dosarul nr.367/VIII/1/2010 dată de P. de pe lângă T. B. N. la data de (...) (f. 6-7 dossar fond) s-a respins ca neîntemeiată plângerea de tergiversare a cercetărilor penale, formulată de petentă cu privire la cercetările penale care se efectuează în mai multe dosare, printre care și dosarul nr. 434/P/2010 al P. de pelângă Judecătoria Năsăud.
Petenta a formulat plângere împotriva Rezoluției sus-enunțate, potrivit art. 278 cod procedură penală, iar prin O. dată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. 415/VIII/1/2010 la data de (...) (f. 4 dosar fond), s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Potrivit Deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 283 Partea I din (...) „Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2. alin. 1 Cod procedură penală, este inadmisibilă.
Această decizie a fost introdusă și în codul de procedură penală prin L. nr.
2. în sensul că la art. 2. Cod procedură penală a fost introdus aliniatul 2/1 cu următorul conținut: „Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă";.
Reținând faptul că petenta a formulat plângere împotriva unei rezoluții a procurorului, alta decât cea de netrimitere în judecată, instanța de fond, în baza art. 278 alin. 2/1 și a Deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentă împotriva dispoziției din rezoluția dată de P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul nr. 367/VIII/1/2010 din (...) cu privire la respingerea plângerii de tergiversare a cercetărilor penale ce se efectuează în dosarul nr. 434/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Năsăud.
Datorită faptului că petenta nu a respectat măsurile luate de către președintele completului de judecată pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată, instanța de fond i-a aplicat petentei sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 500 lei pentru comiterea abaterii judiciare prev. de art. 198 alin. 4 lit. g cod procedură penală.
În baza Deciziei nr. LXXXII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție instanța a obligat petenta să plătească statului suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta Pop E..
Petenta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea plângerii formulate împotriva Rezoluției date de P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul nr.367/VIII/1/2010 din data de (...) prin care i s-a respins plângerea formulată cu privire la tergiversarea cercetărilor penale ce se efectuează în dosarul nr.434/P/2010 al P. de pe lână Judecătoria Năsăud.
Petenta a invocat că prima instanță a judecat cauza fără ca dosarul de urmărire penală să fi fost înaintat de P. și fără a verifica dacă ordonanța/rezoluția dată „este reală";.
Petenta a mai susținut că „rezoluția dată de instanța de judecată nu este reală, nici temeinică";, că împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și că
„apără infractorii, încălcând astfel drepturile omului date prin lege";.
Examinând actele dosarului în care s-a pronunțat sentința atacată, tribunalula constatat că în mod legal prima instanță a reținut că plângerea - îndreptatăîmpotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2. alin.1 Cod procedură penală - este inadmisibilă. În acest sens, s-a statuat prin D. nr.LVII/2007 a I., reglementarea fiind introdusă ulterior și în Codul de procedură penală prin L. nr.2. prin articolul 2. alin. 2/1 Cod procedură penală cu următorul conținut:
„Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă";.
Așadar, a precizat tribunalul, legea nu prevede nicio cale de atac prin care să fie sesizată instanța, împotriva soluției adoptate de procuror prin R. din 18 octombrie 2010 dată în dosarul nr.367/VIII/1/2010 (prin care s-a respins plângerea petentei referitoare la tergiversarea cercetărilor penale în dosarele penale nr.433/P/(...), nr.434/P/(...), nr. 650/P/(...) și nr.842/P/(...)), soluție menținută de prim-procurorul P. de pe lângă T. B.-N. prin O. dată în dosarul nr.
425/VIII/1/2010 la 18 octombrie 2010.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a plângerii petentei este corectă și în concordanță cu dispozițiile legale amintite.
Referitor la calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțată de
Judecătoria Năsăud, tribunalul a constatat că aceasta este de asemenea inadmisibilă.
Întrucât legea nu prevede nicio cale de atac în cauza de față (cu obiect plângere cu privire la tergiversarea cercetărilor penale), instanța a apreciat fără temei o eventuală declinare de competență sau recalificare a căii de atac exercitate de petenă, din apel în recurs.
Declinarea de competență este o instituție care vizează tocmai respectarea
„normelor de competență";. În acest sens, în art.42 alin.1 Cod procedură penală se arată că „instanța de judecată își poate declina competența trimițând dosarul instanței de judecată arătate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare";.
Totodată, tribunalul a precizat că declinarea de competență trebuie analizată și prin prisma dispozițiilor legale, dispoziții care în speța de față stipulează expres că nu există cale de atac.
În consecință, fiind inadmisibilă plângerea împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, conform art.278 alin.2/1 Cod procedură penală, este inadmisibilă și calea de atac împotriva soluției pronunțate de prima instanță, iar tribunalul, la rândul său, nu poate adopta soluția declinării de competență, pentru că nici o altă instanță (potrivit dispozițiilor legale) nu poate fi desemnată în hotărârea de declinare ca fiind „. să soluționeze calea de atac (în contextul în care declinarea de competență trebuie să respecte prevederile legale în materie de competență).
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud, petenta POP E. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, împreună cu sentința Judecătoriei N., desființarea rezoluției atacate și judecarea plângerii de către instanța de recurs.
În motivarea căii de atac au fost reiterate motivele din apel, respectiv nemulțumirile petentei relativ la modul în care se derulează cercetările penale ce se efectuează în dosarul nr. 434/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Năsăud.
Verificând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarulcauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, Curtea a constatat inadmisibil recursul declarat în cauză.
Astfel, într-adevăr, potrivit art.28/1 C.pr.pen. curțile de apel, ca instanțe de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Însă, potrivit art.2. alin.10 C.pr.pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 din același articol (hotărârea prin care se pronunță asupra plângerii împotriva rezoluției procurorului), este definitivă.
Așa fiind, hotărârea pronunțată de Judecătoria Năsăud, prin care s-a soluționat plângerea petentei, întemeiată pe dispoz. art.278 alin.2/1 și art. 2. C.pr.pen. fiind definitivă, nu mai poate fi atacată cu vreo cale de atac ordinară
(însăși plângerea fiind inadmisibilă, ca de altfel, și apelul promovat fiind corect respins ca inadmisisbil), astfel că, pe cale de consecință, recursul promovat este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.385 pct.1 lit.a teza II C.pr.pen.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligată petenta să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei nr.615/2011 a Curții de A. C. a formulat contestație înanulare contestatoarea Pop Elen, arătând că își întemeiază contestația peprevederile art.386 lit.c și d C..
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că P. nu a cercetat nimic și că în data de (...) nu s-a prezentat în fața instanței deoarece la data de (...) a mai avut la aceeași sală recurs în proces cu fratele ei, iar președintele de complet a amenințat-o cu amenda pentru că face abuz. În aceeași zi a mai avut două procese penale la N.
Analizând contestația în anulare formulată, în ședință publică, fără citarea părților, conform art.391 alin.1 C., curtea constată că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, potrivit prevederilor art.386 C. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute in art.10 alin.1 lit.f)-i1), cu privire la care existau probe in dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514 alin.11 ori art.38516 alin.1. Motivele invocate de către contestatoarea Pop E. prin care acesta solicită în esență rejudecarea cauzei din dosarul nr.(...) nu se încadrează printre cele expres și limitativ prevăzute de art.386 C.. Contestatoarea a fost legal citată la soluționarea cauzei în data de (...) și nu a indicat vreo cauză temeinică de împiedicare a prezenței sale în fața instanței, astfel că motivele prevăzute de art.386 lit.a și b C. nu sunt incidente. Împrejurarea că în aceeași zi a mai avut două procese la N. nu a fost dovedită, nefiind indicate dosarele la care s-a făcut referire și nu reprezintă o cauză de împiedicare a prezenței contestatoarei în fața instanței de recurs și de imposibilitate a încunoștințării instanței de recurs despre împiedicare, petenta putând trimite un înscris prin care să arate că nu se poate prezenta și să solicite eventual amânarea soluționării cauzei. Obiectul cauzei a fost recursul împotriva unei hotărârii având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului, cauza nefiind soluționată pe fond, astfel că nici cazurile prevăzute de art.386 lit.c și e C. nu sunt incidente. De asemenea nu există două hotărâri potrivnice în cauză, neavând incidență nici cazul de contestație în anulare prev.de art.386 lit.d C.. Pronunțându-se in cauza MITREA vs. România, 26105/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, in absenta unui "defect fundamental"; care poate conduce la arbitrariu. Curtea Europeană a reamintit ca principiul securității raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită sa solicite o reexaminare a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. Raportat la acest principiu al securității raporturilor juridice, văzând că niciunul din motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele expres și limitativ enumerate la art.386 C., curtea urmează a respinge ca inadmisibilă în baza art.391 C. contestația in anulare formulată de de petenta POP E., domiciliata in loc. N., str. P. nr. 466, jud. B.-N., împotriva deciziei penale nr.615/R/ din 20 aprilie 2011 a Curtii de A. C. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligată contestatoarea să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca inadmisibila contestatia in anulare formulata de petenta POP E., domiciliata in loc. N., str. P. nr. 466, jud. B.-N., împotriva deciziei penale nr.615/R/ din 20 aprilie 2011 a Curtii de A. C. Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. Ș. L. M. ANA C. M. N. Red.L.M./3 ex. (...)
| ← Încheierea penală nr. 215/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
