Decizia penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR.101/2011

Ședința publică din 26 ianuarie 2011

Instanța compusă din :

PREȘEDINTE : ANA C. - judecător

JUDECĂTORI : M. R.

L. M.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. V. împotriva încheierii penale f.n. din 17 ianuarie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.(...)/a1, având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. V., în stare de arest, asistat de apărător ales av. P. Otilia, din cadrul Baroului S., cu împuternicire la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța procedează la identificarea inculpatului și, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se constate că măsura arestării preventive a fost luată în mod nelegal și netemeinic, motiv pentru care solicită punerea în libertate a inculpatului.

În susținerea recursului arată că din încheierea atacată rezultă că singurul motiv pentru care instanța a considerat că inculpatul ar trebui menținut în detenție este acela că s-a sustras de la urmărirea penală. C. că acest motiv nu este suficient și nu a fost suficient nici când s-a dispus luarea măsurii preventive și nici când s-a dispus menținerea acestei măsuri.

Pe lângă faptul că existența pericolului nu este probată în cauză, consideră că atunci când a fost luată această măsură trebuia să fie secondată de alte motive mult mai întemeiate. Arestarea este o măsură care poate fi luată doar în situații de excepție. S. a se avea în vedere și faptul că încheierea atacată este nemotivată.

Apreciază că instanța era suficient să aplice măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

De asemenea, instanța nu a analizat un plus pentru a oferi o oarecare substanță acestei hotărâri cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul. C. că ceea ce ar putea duce la acest pericol este doar rezultatul neprevăzut și neurmărit de inculpat. C. concrete în care a fost săvârșită această faptă, nu relevă existența acestui pericol pentru ordinea publică. Ceea ce reiese din probele administrate în cauză este faptul că inculpatul a comis această faptă în urma unor atacuri repetate.

Totodată, chiar dacă ar fi îndeplinită una din condițiile prevăzute de lege, aceea a pericolului ca inculpatul să se sustragă de la judecată nu esteîndeplinită cea de a doua condiție. Din comportamentul acestuia nu rezultă că acesta ar încerca influențarea procesului penal. De altfel, nici în mod obiectiv inculpatul nu ar avea cum să influențeze cercetarea judecătorească deoarece în cauză au fost administrate toate probele.

S. a se analiza și situația financiară a inculpatului care trebuie să fie luată în considerare când se dispune menținerea unei astfel de măsuri. Mai mult, acesta are doi copii minori, mama copiilor se află și ea în executarea unei pedepse privative de libertate, iar copiii se află în grija bunicilor care nu le pot oferi toată atenția și grija de care au nevoie.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect s-a reținut că măsura se impune pe parcursul judecării fondului cauzei. Apreciază că din actele de urmărire penală și încheierea atacată, rezultă toate elementele cerute de textele legale pentru a justifica legalitatea și temeinicia arestării preventive.

De altfel, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a efectuat în lipsă, inculpatul a părăsit teritoriul României, la dosar existând probe din care rezultă că acesta s-a sustras de la urmărirea penală. Din interceptarea convorbirilor telefonice rezultă în mod cert faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, discuția pe care a avut-o cu tatăl acestuia fiind relevantă. Inculpatul a fost depistat în cursul lunii noiembrie de autoritățile germane iar în luna decembrie a fost predat autorităților române.

Față de situația personală a inculpatului - copii minori aflați la bunici, soția arestată în altă cauză - apreciază că nu poate fi avută în vedere.

Pe de altă parte, referitor la prev.art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază că acest temei subzistă în cauză, fiind evident că inculpatul a acționat cu violență. Într-adevăr rezultatul mai grav este urmare a culpei însă în mod indubitabil datorită atitudinii violente a inculpatului s-a ajuns la decesul victimei.

Raportat la circumstanțele inculpatului, arată că acesta este recidivist, ultima condamnare dintre cele multiple este tot pentru o infracțiune de violență, și anume tâlhărie, împrejurare care de asemenea vine să argumenteze, pe lângă celelalte probe din cauză, necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului.

Apreciază că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a arestării preventive, încheierea atacată fiind în conformitate cu dispozițiile legale, motiv pentru care solicită respingerea căii de atac.

Apărătorul inculpatului în replică, arată că infracțiunea se constituie dintr-o singură lovitură cu palma care se putea încadra într-o infracțiune de lovire. D. inculpatul nu ar fi fost recidivist este convinsă că nu ar fi fost luată această măsură față de acesta.

Inculpatul R. V., având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului formulat, arătând că nu s-a sustras de la urmărirea penală. Arată că a plecat a doua zi din țară pentru a-și întreține familia, fără a ști ce s-a întâmplat cu partea vătămată.

C U R T E A :

Prin încheierea penală fără număr din data de 17 ianuarie 2011 a T.ui S. în baza art.300^{1 și 160a C.pr.penală s-a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inc. R. V. (fiul lui V. și S., născut la (...) în J., jud.S., domciiliat în J., str. T., nr.32, jud.S., CNP 1.) prin încheierea penală nr.36/C/2010 a T.ui S. și mandatul de arestare preventivă nr.29/U/2010.}

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că inculpatul R. V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev.de art.183 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a C.penal, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Sălaj la data de (...).

Procedând în conformitate cu disp.art.300^{1 C.pr.penală, potrivit cărora, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, s-a fixat termen de judecată la data de (...) pentru a se proceda conform dispozițiilor procedurale.}

Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul R. V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 C.penal cu aplicarea art.37 lit.a C.penal, reținându-se că în data de (...) în jurul orelor 18,00, inculpatul s-a deplasat în localitatea S.-O. pentru a-și vizita un prieten, martorul C. T. D. ce inculpatul a coborât din autoturism, a observat că la fața locului avea loc un incident între persoane de etnie rromă și români, acesta s-a refugiat într-un lan de porumb, fiind fugărit de martorul P. M. D. ce a scăpat de acesta s-a urcat în autoturism, s-a deplasat spre J. și însoțit de 3 persoane a revenit în localitatea S.-O., după aproximativ o jumătate de oră.

Inculpatul a coborât din autoturism și a început să îl caute printre persoanele prezente pe P. M., dar văzându-l pe numitul B. D. l-a lovit cu pumnul în față. Lovitura nu l-a nimerit pe acesta, întrucât s-a ferit, inculpatul aplicându-i o altă lovitură în urma căruia acesta a căzut la pământ, s-a lovit cu capul de asfalt, decedând.

Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr.36/C/2010 a T.ui S., în lipsă, întrucât inculpatul, după comiterea faptei a plecat în străinătate.

În baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Sălaj pe numele inculpatului R. V., acesta a fost localizat în Germania, la data de (...), fiind predat autorităților române la data de (...).

Referitor la temeiurile prev.de art.148 lit.f și d C.pr.penală, avute în vedere la luarea măsurii s-a reținut că infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul este o infracțiune contra persoanei, fiind de o gravitate deosebită, aceasta regăsindu-se și între limitele mari de pedeapsă prevăzute de legiuitor.

Într-adevăr, starea normală în care trebuie cercetată și judecată o persoană este starea de libertate, dar pot exista anumite restrângeri ale acestei libertăți, așa cum a prevăzut și C., pentru protejarea ordinii publice, când prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și rezonabil.

Punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, având în vedere că inculpatul s-a și sustras urmăririi penale.

Din probele administrate în cauză s-a reținut că există indicii suficiente că fapta a fost săvârșită de inculpat, limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar față de modul de comitere a faptei, față de pericolul social al acestuia, față de reacția opiniei publice, se apreciază că este îndeplinită și cerința impusă de art.148 lit.f Cod procedură penală, aceea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, din fișa de cazier, rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior și pentru alte fapte, după aceste condamnări comițând cu intenție o nouă faptă.

Raportat la art.5 C. și art.23 din Constituția României, măsura privării de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există presupuneri verosimile că s-a comis o infracțiune gravă, fiind astfel necesară o apărare a ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În ceea ce privește oportunitatea măsuri s-a arătat că astfel se asigură desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale, și implicit restabilirea ordinii de drept și repararea drepturilor persoanelor lezate.

Astfel, în baza art.300^{1 și 160a C.pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inc. R. V. (fiul lui V. și S., născut la (...) în J., jud.S., domciiliat în J., str. T., nr.32, jud.S., CNP 1.) prin încheierea penală nr.36/C/2010 a T.ui S. și mandatul de arestare preventivă nr.29/U/2010.}

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul R. V., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

În ședința publică din data de 26 ianuarie 2011, prin apărător ales, inculpatul a arătat că din încheierea atacată rezultă că singurul motiv pentru care instanța a considerat că ar trebui menținută starea de detenție este acela că s-a sustras de la urmărirea penală. C. că acest motiv nu este suficient și nu a fost suficient nici când s-a dispus luarea măsurii preventive și nici când s-a dispus menținerea acestei măsuri.

Existența pericolului nu este probată în cauză, iar încheierea atacată este nemotivată. Apreciază că era suficient să se aplice măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Instanța nu a analizat pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul. C. că ceea ce ar putea duce la acest pericol este doar rezultatul neprevăzut și neurmărit de inculpat. C. concrete în care a fost săvârșită această faptă nu relevă existența acestui pericol pentru ordinea publică. Ceea ce reiese din probele administrate în cauză este faptul că inculpatul a comis această faptă în urma unor atacuri repetate.

Totodată, chiar dacă ar fi îndeplinită una din condițiile prevăzute de lege, aceea a pericolului ca inculpatul să se sustragă de la judecată, nu este îndeplinită cea de a doua condiție. Din comportamentul acestuia nu rezultă că ar încerca influențarea procesului penal. De altfel, nici în mod obiectiv inculpatul nu ar avea cum să influențeze cercetarea judecătorească deoarece în cauză au fost administrate toate probele.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385^{14 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.}

Astfel, față de inculpatul recurent R. V. s-a luat măsura arestării preventive la data de (...), în lipsa acestuia, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.a, d și f C.pr.penală, respectiv inculpatul a fugit pentru a se sustrage de la urmărirea penală, a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea căreia era suspectat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și existau probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Mandatul de arestare a fost pus în executare la data de (...), în baza mandatului european de arestare emis în cauză, inculpatul fiind depistat în

Germania la data de (...).

Acuzațiile aduse inculpatului recurent R. V. constau în aceea că la data de (...), în jurul orelor 18,30, ar fi aplicat două lovituri cu pumnul victimei B. D. Cristian, lovituri urmate de căderea acesteia și lovirea zonei occipitale de asfalt, victima decedând la data de (...), în urma leziunilor suferite.

În cauză există probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă (f.30-35), declarațiilor martorilor L. T., Z. V., C. S., P. M. V., J. I., C. T., C. T. (f.85-98), declarația părții vătămate B. D. (f.99-100) raport de constatare medico-legală (f.66-69), proces-verbal de redare a conținutului convorbirilor telefonice.

În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun privarea în continuare de libertate a acestuia.

Astfel, imediat după comiterea faptei inculpatul a plecat din țară, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, cu toate că era conștient de fapta comisă, recunoaște că a lovit victima și putea să prevadă că în cauză se vor efectua cercetări.

In consecință inculpatul nu prezintă garanția că lăsat în libertate nu va avea o conduită similară și nu se va sustrage de la judecarea cauzei.

Inculpatul R. V. a fost condamnat începând cu anul 1997 de 5 ori la pedepse privative de libertate pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat, iar în anul 2003 a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, pedeapsă ce ulterior a fost contopită cu alte pedepse pentru infracțiuni concurente, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare, fiind liberat condiționat în (...) cu un rest neexecutat de 1097 zile închisoare.

D. eliberarea sa inculpatul nu s-a preocupat să desfășoare activități licite, nu face dovada că are un loc de muncă stabil, astfel că există riscul de comitere de noi infracțiuni.

Lăsarea în libertate a inculpatului recurent continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea faptei presupus comise, din comportamentul său antisocial constant, rezonanța faptelor sale în comunitate fiind negativă.

Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de insecuritate socială,iar fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul R. V. întrunește toate elementele menționate.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, măsura arestării preventive a inculpatului recurent R. V. reprezintă cel mai adecvat răspuns alarmei create în rândul opiniei publice, neexistând garanția că aflat în libertate inculpatul nu va mai comite noi fapte antisociale, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât pedeapsa cea mai grea pentru faptele comise.

Nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că inculpatul nu ar avea cum să influențeze cercetarea judecătorească deoarece în cauză au fost administrate toate probele, câtă vreme în cauză a fost finalizată doar urmărirea penală.

Scopul luării măsurii arestării preventive din perspectiva C. este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.

În prezenta cauză inculpatul a fost trimis în judecată, dar aducerea sa în fața autorității nu trebuie înțeleasă doar din punct de vedere formal, ci este necesară audierea sa efectivă în cadrul cercetării judecătorești, dacă va dori să dea declarație, urmând a fi audiați martorii propuși în apărare și în acuzare, în funcție de evoluția cazului.

În fața instanței nu au fost audiați nici inculpatul nici martorii, cauza având termen în acest scop la data de (...).

De asemenea nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că este necesară prezența inculpatului în familie, pentru a avea grijă de copiii care se află în prezent la bunici, soția sa fiind arestată, câtă vreme inculpatul nu are surse legale de a-și întreține copiii și câtă vreme în perioada august- noiembrie 2010 nu s-a preocupat de soarta acestora, plecând în străinătate.

În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să se sustragă de la judecată sau să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret amenințată.

În consecință nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la predispoziția acestuia de a încălca normele legale și la încercarea sa de a se sustrage cercetărilor efectuate.

Pentru considerentele prezentate, în baza art.385^{15 pct.1 lit.b C.pr.penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. V., fiul lui V. si S., nasc.la 1 martie 1974, aflat in A. IPJ S., împotriva încheierii penale f.nr. din 17 ianuarie 2011 a T.ui S..}

În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul

M.ui Justiției, pentru av. Maier M. Raul.

În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. V., fiul lui V. si S., nasc.la 1 martie 1974, aflat in A. IPJ S., împotriva încheierii penale f.nr. din 17 ianuarie 2011 a T.ui S..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. Maier M. Raul.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2011.

GREFIER Red.L.M./M.B.

4 ex./(...) Jud.fond: C.T.

← Decizia penală nr. 799/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj