Decizia penală nr. 993/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 993/R/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :V. V. A., judecător
JUDECĂTORI :L. H.
:I. M. GREFIER :L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petenta I. I., împotriva deciziei penale nr.135/R/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T. C., având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului din (...) pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Turda în dosarul nr. 619/P/2010.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenta I. I. personal asistată de apărător ales, av.Szasz Sandor Attila, din cadrul Baroului Mureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind făptuitoarea P. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat având în vedere că hotărârea atacată este definitivă și acordă cuvântul părților pe excepția invocată.
Apărătorul petentei solicită respingerea excepției invocate. Reprezentantul P., solicită admiterea excepției invocate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.9 din data de (...) pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiata plângerea formulată de petenta I. I., dom. în C. T., str. 1 D. 1918 nr. 197/B, jud. C., împotriva rezoluției din (...) pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Turda, în dosarul nr.
619/P/2010 și a rezoluției din (...) pronunțată de prim-procurorul P. de pe lângă Judecătoria Turda sub nr. 235/II/2/2010, în contradictoriu cu făptuitoarea P. E. - C. T., str. 1 D. 1918 nr. 197/A, jud. C..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligată petenta la plata in favoarea statului a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
La data de (...), petenta I. I. a formulat o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Turda, prin care solicită cercetarea surorii sale P. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și înșelăciune, fapte prev. si ped. art. 290 , art. 291 si art. 215 alin.1 și 3 din Codul Penal (f.10 dosar parchet).
La data de (...), în dosarul civil nr.C.694/1967 al T. P. R. T., între numitele I. I. si mama sa I. E. s-a încheiat o tranzacție având ca obiect partajarea unui imobil intravilan, situat în C. T., cartierul S., nr.431. În această tranzacție pe prevede ca și numita P. E., cealaltă fiică a numitei I. E., să primească o cotă parte din imobil (casă veche și o porțiune din teren), însă aceasta nu era parte în convenție si nici nu a semnat acest document. În finalul tranzacției este făcuta mențiunea ca părțile au pus capăt oricăror neînțelegeri sau diferende și nu mai au alte pretenții unele față de altele și că o copie a tranzacției va fi depusă la dosarul civil menționat mai sus.(f.22 dosar parchet).
La data de (...) I. E. și P. E., au încheiat un contract de vânzare cumpărare, în prezența a trei martori, contract prin care I. E. vinde fiicei sale un teren si o construcție aferentă, pentru care a primit în avans suma de 5000 lei si s-a stabilit o renta viageră de 250 lei/lună până la decesul acesteia (f.12 dosar parchet).
Petenta I. I. consideră contractul de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1974, între mama sa I. E. și sora sa P. E., ca fiind fals, întrucât acesta vizează exact terenul și construcția aferentă, care îi revenea surorii sale în urma tranzacției din anul 1967, susținând că sora sa nu a achitat rentele lunare prevăzute în contractul de vânzare cumpărare si faptul că terenul vândut surorii sale se afla în indiviziune la data încheierii contractului.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, I. I. susține că ar consta în aceea că partajul imobilului nu s-a făcut după moartea mamei sale, I. E., în părți egale după cum prevăd reglementările legale privind moștenirea, și că întabularea imobilului s-a făcut prin intermediul unui vecin pe nume S. C. în baza deciziei civile nr.2858/ 2005.
Cu privire la validitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de către I. E. și P. E. s-au pronunțat Judecătoria Turda prin sentința civilă nr.281/2004 a J. T. în sensul ca a fost considerat perfect valabil, iar în apel s-a apreciat că I. I. nu justifica un interes pentru rezoluțiunea contractului, nici pentru recunoașterea dreptului de proprietate al surorii sale, întrucât terenul și construcția veche erau inserate in tranzacția pe care petenta a semnat-o, fiind de acord să fie atribuite surorii sale, P. E., indiferent de existența contractului de vânzare - cumpărare.
Nu a putut fi reținută susținerea petentei în sensul că în cursul proceselor civile purtate cu sora sa în anii 2002-2005 aceasta din urmă ar fi prezentat un înscris falsificat (contractul de vânzare-cumpărare datat din anul 1974) întrucât tocmai petenta a invocat în fața acelor instanțe doar faptul că P. E. nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată a rentei viagere stipulate în acel contract în favoarea mamei părților, recunoscând deci existența acelui contract și faptul că a fost încheiat între mama sa și P. E..
Așa cum de altfel a arătat și petenta, doar pierderea proceselor civile a determinat-o să formuleze și plângere penală, având speranța că se va modifica soluția dată de instanțele civile în ce privește sistarea stării de indiviziune, fără însă a susține că respectivul contract ar fi fost falsificat prin contrafacerea ori alterarea scrierii ori subscrierii, invocând doar, așa cum s-a menționat mai sus, că P. E. nu ar fi achitat renta viageră, aspect care a fost tranșat pe cale civilă.
Nu s-a putut, de asemenea, reține că folosirea de către P. E. a înscrisurilor sub semnătură privată în vederea soluționării cauzelor civile având ca obiect partaj ar constitui infracțiunea de înșelăciune, cât timp aceasta avea posibilitatea de a uza de mijloacele de probă prevăzute de lege.
În raport de considerentele expuse, întrucât faptele reclamate (încheierea unui contract și folosirea sa în cadrul proceselor civile purtate între părți) nu sunt prevăzute de legea penală, petenta I. I. fiind nemulțumită de modul de soluționare a litigiilor civile privitor la partajarea unui bun imobil casă și teren, moștenite în urma decesului autoarei I. E., plângerea formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., a fost obligată petenta la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, la data de (...), petenta I. I..
Prin decizia penală nr.135/R din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta I. I., dom. în C. T., str. 1 D. 1918, nr.197/B, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 9/(...) a J. T..
A fost obligată petenta la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând recursul formulat de petentă, în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale în materie, tribunalul a constatat că recursul promovat în cauză este inadmisibil, deoarece potrivit dispozițiilor art.278/1 alin.10 C.pr.pen. (astfel cum acesteaau fost modificate prin articolul X. pct.39 din Legea nr.202/2010, întrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010), hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 (având deci ca obiect o plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată) este definitivă.
Cu alte cuvinte, atunci când legiuitorul a dorit să prevadă că o hotărâre judecătorească poate fi atacată cu recurs a reglementat în mod expres o asemenea situație, căile de atac ale unei sentințe nefiind lăsate la latitudinea judecătorului sau a părților (în situația de față legiuitorul stabilind că hotărârea judecătoriei nu este supusă nici unei căi de atac).
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.a C.pr.pen. tribunalul a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta I. I., împotriva sentinței penale nr.9/2011 a J. T..
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, în sumă de 30 lei.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs petenta I. I., criticând soluțiile atacate ca fiind netemeinice și nelegale, invocând, în esență, aceleași motive care au stat la baza promovării plângerii și a recursului la tribunal.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, potrivit art. 278/1 al. 10 C.proc.pen. (astfel cum acesta a fost modificat prin articolul X. pct.39 din Legea nr.202/2010, întrată în vigoare la data de 25 noiembrie
2010), hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 (având deci ca obiect o plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată) este definitivă, ceea ce presupune că aceste sentințe nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Asa fiind, în conformitate cu dispozitiile art.385/15 pct.1 lit.a C.proc.pen. se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta I. I., împotriva deciziei penale nr.
135/R din 9 martie 2011 a T. C..
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga petenta să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta I. I., domiciliată în C. T., str.
1 D. 1918, nr. 197 B, jud. C. împotriva deciziei penale nr. 135/R din 9 martie 2011 a T. C..
Obligă pe petentă să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, L. S.
Dact.L.H./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. M.L./A.ȚOPAN
| ← Decizia penală nr. 770/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 135/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
