Decizia penală nr. 1961/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1961/R/2011
Ședința publică din data de 5 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘED.TE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul F. F., partea civilă L. O. și partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S. împotriva deciziei penale nr. 210 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpatului F. F., părților civile L. O., S. C. J. de U. C. și al părții responsabile civilmente F. de P. a V. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 28 noiembrie 2011 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 81/(...) a J. D. în temeiul art. 345 C. s-a dispus condamnarea inculpatului F. F., născut la data de (...), în municipiul D., jud. C., fiul lui S. și V., cetățean român, studii liceale, stagiu militar satisfăcut, fără loc de muncă, cu domiciliul în D., str. C. nr. 9, jud. C., căsătorit, trei copii minori, cu antecedente penale, în prezent arestat în altă cauză la pedeapsa penală de 2 ani închisoare cu executare în detenție pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 346 alin. 1 C. raportat la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile L. O., cu domiciliul în municipiul D., str. V. C. nr. 49A, jud. C., a sumei de 6.650,27 de lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 100.000 de lei, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 25¹ din Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor coroborat cu Ordinul nr. 113127/2006 a Comisiei de S. a A., s-a constatat calitatea de garant a F. de P. a V. S., cu sediul în B., str. V. L. nr. 40-40bis, sector 2 în ceea ce privește dezdăunarea părții civile L. O. sub aspectul despăgubirilor materiale, în cuantum de 6.650,27 de lei și a daunelor morale de 100.000 de lei.
C. art. 346 alin.1 C. coroborat cu art. 998-999 Cod civil și cu art. 313 din
Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă a S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C.ilor nr. 3-5, jud. C. și s-a dispus obligarea inculpatului F. F. la plata sumei de 11.362,09 lei și a dobânzii legale în materie civilă, calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. 9/2000, începând cu data de (...) și până la plata efectivă.
Potrivit art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul F. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 de lei.
În temeiul art. 193 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă L. O., în cuantum de 4.000 de lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 650/2008 Judecătoria Dej, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d C. a dispus achitarea inculpatului F. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.
În temeiul art. 346 lin. 2 C. a fost respinsă acțiunea civilă privind pe partea civilă L. O., precum și acțiunea civilă a S. C. J. de U. C. De asemenea, partea civilă L. O. a fost obligată la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Prin decizia penală nr. 70/A/2009, Tribunalul Cluj, Secția Penală a dispus admiterea apelului formulat de partea civilă L. O. împotriva sentinței penale nr.
650 din 2008 a J. D., pe care a desființat-o în întregime, dispunând rejudecarea de către Judecătoria Dej.
În motivare, s-a reținut că judecata a avut loc la prima instanță fără să fi fost stabilite și introduse în cauză toate părțile și fără să fi fost legal citată asociația F.P.V.S. în calitate de garant. Iar în ceea ce privește cercetarea judecătorească, instanța de fond nu a stabilit de ce inculpatul nu a avut nici o reacție de a frâna din moment ce a văzut victima la 15 m distanță, mulțumindu-se doar să afirme că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, cu toate că și prin expertiza tehnică întocmită în cauză s-a reținut culpa comună a inculpatului și a victimei.
Recursul declarat de inculpatul F. F. împotriva deciziei penale nr.
70/A/2009, Tribunalul Cluj a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.
342/R/2009 a Curții de A. C.
Cu ocazia rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul J. D. la data de (...) sub nr. (...).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
În fapt, la data de 18 martie 2007, în jurul orelor 13.30-14.00, inculpatul
F. F., aflându-se la volanul autoturismului marca R. Trafic 1100 D cu nr. de înmatriculare (...), aparținând numitului P. F., din cauza vitezei de 51-55 km/h
și a defecțiunilor tehnice grave la mecanismul de direcție, circulând pe strada V. C. din municipiul D. din direcția centru spre J., inculpatul nu a adaptat viteza la starea tehnică a autovehiculului și a pierdut controlul volanului, intrând în coliziune cu un autoturism marca D. de culoare neagră având nr. de înmatriculare (...), care era parcat pe partea stângă, în direcția de mers a inculpatului, în afara părții carosabile a drumului respectiv, mașină pe care aavariat-o pe partea lateral dreapta, în zona aripii și a portierei dreapta față. U., în urma impactului cu D., mașina condusă de inculpat a fost proiectată în partea dreaptă a drumului, însă inculpatul a făcut o manevră de virare brusc spre stânga, după care, fără a încerca să folosească sistemul de frânare, a continuat traiectoria pe partea stângă a drumului, intrând pe acostament și frecând conducta de gaz aflată între imobilele 49A și 49 B, pe o porțiune de 5-7 m. Î. victima C. T. A. se afla așezat pe țeava de gaz, bătând mingea și vorbind cu prietenul său M. C. A., aflat vis-a-vis de locul unde stătea victima, în momentul în care autoturismul marca R. condus de inculpat a lovit D. de culoare neagră, observând că mașina se îndreaptă spre el, nu a avut decât o reacție de împietrire, ridicându-și geaca peste cap. Mașina condusă de inculpat l-a strivit pe C. T. A. cu partea stângă de țeava de gaz pe care stătea victima, provocându-i următoarele leziuni: traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală; traumatism complex membru inferior stâng cu fracturi etajate de femur și ambe oase gambă și avulsii de părți moi gambiene; stază și edem cerebral; stază și edem pulmonar. În urma contorsionării corpului victimei, aceasta a rămas suspendată pe țeava de gaz, țeavă care, în urma impactului, s-a fisurat, iar mașina condusă de inculpat și-a continuat traseul aproximativ 2 m, oprindu-se cu bordul în stâlpul de susținere a porții imobilului cu nr. 49B. În ceea ce privește victima, în urma zgomotului puternic ce a urmat, mama victimei, partea civilă L. O. a ieșit în stradă, observând că victima încă mai respira și întrucât stătea pe o țeavă de gaz fisurată, ajutată de o altă persoană, l-a ridicat pe C. T. A. de pe țeava de gaz și l-a așezat pe jos, în zona părții carosabile pe o haină. Î. rănile provocate prin strivire au fost deschise, respectiv piciorul stâng al victimei ˝abia se mai ținea de corp˝, victima a sângerat, lăsând urme de sânge pe carosabil. În scurt timp, la fața locului au oprit mașina numiții P. L. și P. V. care au ajutat partea civilă L. O. să transporte copilul la spital. V. C. T. A. a fost transportat la S. M. D., ulterior la S. de P. din C.-N. și, într-un final la S. de U. din C.-N., unde s-a încercat stabilizarea acestuia, însă, după constatarea intervenției morții cerebrale, la data de (...) a fost declarată și moartea biologică a victimei C. T. A.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere, ca mijloc de probă științifică, concluziile expertului R. V., care a întocmit la data de (...) raportul de expertiză aflat la filele 53-75. Astfel, examinând starea tehnică a autoturismului R. Traffic cu nr. de înmatriculare (...), acesta a constatat, printre altele, că ˝anvelopele față stânga și dreapta prezintă uzură anormală mai accentuată pe marginea exterioară, fapt determinat de defecțiuni la direcție˝; „. roților prezintă mici deformări pe margini";; „. roții față dreapta prezintă un joc mare";; „tija de legătură dintre bara stabilizatoare față și brațul inferior din partea dreaptă este ruptă, se observă o fisură mai veche, nu s-a rupt în urma accidentului din (...)";. În concluzie starea tehnică a autovehiculului marca R. Trafic cu nr. de înmatriculare (...) se caracterizează ca necorespunzătoare pentru a circula pe drumurile publice. De asemenea, expertul a calculat viteza de deplasare a mașinii inculpatului îi momentul impactului de D. de culoare neagră ca fiind de aproximativ 51 km/h, iar înainte de impact aceasta circula cu 51-55 km/h.
De altfel, gravele defecțiuni la mecanismul de direcție poate explica senzația produsă martorului ocular T. M., potrivit căruia mașina ˝dansa pe roți˝, ˝. în zig-zag˝ sau ˝dansa pe carosabil˝.
În ceea ce privește conduita victimei înainte de accident, instanța de fond a dat crezare partenerilor de joacă a victimei, martorii M. C. și T. M., care, deși au avut vârste fragede la data producerii accidentului și au suferit cusiguranță un șoc emoțional foarte puternic, au fost capabili să își aducă aminte suficiente amănunte care să facă credibilă varianta expusă de aceștia.
Astfel, potrivit martorului M. C., în data de (...) se afla pe stradă împreună cu C. T. A. și T. A. G., în jurul orelor 12.00 jucându-se cu mingea în dreptul imobilului cu nr. 58A. D. aproximativ o oră de joacă, T. M. a spus că pleacă acasă, moment în care M. C. a traversat drumul, s-a așezat pe scările care duceau la casa acestuia, iar C. T. A. s-a așezat pe țeava de gaz, bătea mingea cu mâna și povestea cu M. C. Martorul povestea cu victima despre circul la urmau să meargă împreună în ziua respectivă, când a auzit zgomotul produs de o mașină de culoare verde ce tocmai a lovit D. de culoare neagră aparținând acestui martor, în tot acest timp victima aflându-se pe țeava de gaz. U., mașina de culoare verde s-a îndreptat spre țeava de gaz pe care se afla victima, țeavă pe care a lovit-o. Foarte interesant este un amănunt care face credibilă versiunea martorului M., în cursul cercetărilor acesta declarând că a observat reacția victimei în momentul în care a văzut cum mașina inculpatului se îndrepta spre el, copilul ridicându-și geaca sau haina peste față. O asemenea reacție de împietrire nu poate fi inventată, cu atât mai mult cu cât, observând toate declarațiile date de acest martor, el și-a menținut aceeași versiune.
Faptul că în momentul în care mașina condusă de inculpat a lovit D. neagră victima C. T. nu încerca să traverseze strada, ci se afla așezată pe țeava de gaz este confirmat și de celălalt partener de joacă al victimei, martorul T. M. G., care se despărțise de puțin timp de cei doi, deplasându-se în direcția opusă inculpatului, spre D. A. își amintește că mașina ultimului dansa pe carosabil, fapt confirmat de concluziile expertizei relative la stare tehnică. În momentul în care a auzit zgomotul produs de impactul dintre R. și Dacie, martorul s-a întors și l-a putut observa pe C. T. stând pe țeava de gaz. D. ce a lovit D., mașina condusă de inculpat s-a îndreptat direct spre țeava de gaz pe care se afla C. A. T..
Instanța de fond a înlăturat, ca nesinceră, declarația inculpatului F. F., potrivit căruia, acesta se afla în dreptul Daciei în momentul în care a văzut copilul care încerca să traverseze strada, iar victima se afla la o distanță de 2-3 m în fața mașinii. În încercarea de a-l evita pe copil nu a frânat, ci a tras brusc de volan stânga, intrând în coliziune cu D., cu intenția de a-l ocoli prin spate pe copilul angajat în traversarea străzii.
D. fotografiile executate cu ocazia cercetării la fața locului se poate observa clar, în ciuda susținerilor contrare, că D. de culoare neagră se afla în afara părții carosabile, la o distanță rezonabilă de marginea asfaltată a șoselei, asfaltul fiind cel care demarchează marginea carosabilului. Așadar, D. era parcată pe o porțiune de pământ, aflată cu certitudine în afara părții carosabile.
În momentul în care inculpatul susține că se deplasa pe carosabil, cu o viteză stabilită de aproximativ 51-55 km/h, cu o mașină necorespunzătoare tehnic ( de altfel, nici inspecția tehnică periodică nu era efectuată, fiind expirată, se subînțelege de ce), la o asemenea viteză e evident că nu ar fi avut timp de reacție pentru a reuși ocolirea unei persoane aflate pe partea stângă a drumului asfalt la o distanță de 2-3m în față, în vreme ce mașina ar fi trebuit să se deplaseze pe partea dreaptă a părții carosabile. De altfel, fiind în dreptul Daciei, se poate presupune că inculpatul era cel puțin pe mijlocul drumului( altfel e greu de imaginat cum la 51-55 km/h a ajuns să lovească în lateral dreapta față D., fiind chiar în dreptul acestei mașini și pe partea corectă de mers), deci nu circula exclusiv pe partea dreaptă, ci se afla cu o parte a mașinii pe banda opusă de mers.
Oricum, o asemenea reacție a unui conducător auto care, circulând pe partea dreaptă a drumului, observă un pieton la marginea din stânga a părții carosabile la o distanță de 2-3 m de autoturism, care intenționează a traversa strada din partea stângă în partea dreaptă, așadar, o reacție de a vira brusc de volan stânga cu speranța de a-l ocoli prin spate este cel puțin inexplicabilă, iar, în cel mai rău caz, chiar denotă o intenție de a lovi respectivul pieton. Dacă inculpatul aprecia că nu ar fi putut să frâneze, ar fi trebuit să vireze dreapta, pentru că, ipotetic vorbind, dacă victima s-ar fi aflat la 2-3 m de mașină avea mai multe șanse să o ocolească, depărtându-se de aceasta, iar nu apropiindu- se.
De altfel, în fața instanței, fiind audiați, martorul C. G. a refuzat să răspundă la întrebările legate de amplasamentul în spațiu al copilului raportat la R. și la D. neagră, în momentul în care copilul a fost observat și a avut declarații contradictorii și cu privire la poziția victimei pe șosea, fapt pentru care instanța de fond nu a ținut cont de mărturia acestuia, fiind vădit nesinceră.
Martorul M. M., care în momentul accidentului ocupa locul din față dreapta (deci lângă inculpat, având o vizibilitate foarte bună), deși în cursul cercetărilor penale prealabile nu a avut foarte multe de spus (de exemplu, fiind audiat chiar în ziua producerii accidentului, acesta a declarat că a văzut la marginea drumului un copil care avea tendința de a traversa strada, inculpatul încercând să îl evite, martorul s-a speriat foarte tare și nu știe exact ce s-a întâmplat, dar s-au trezit cu mașina în stânga drumului, fila 82), în cursul cercetării judecătorești, același martor, deși inițial a refuzat să precizeze la ce distanță a fost observat copilul, ulterior a afirmat că nu au fost mai mult de 2-
2,5 m, ei fiind cu R.-ul în dreptul Daciei. Se poate observa asemănarea izbitoare cu declarația inculpatului (nefiind de neglijat amănuntul că acest martor se afla împreună cu inculpatul în arest într-o altă cauză, pe parcursul audierii celor doi), pe care instanța de fond a înlăturat-o ca nesinceră, pentru aceleași argumente, la o viteză medie și o distanță atât de mică, timpul de reacție al inculpatului ar fi depășit 2 m până să vireze stânga.
În ceea ce îi privește pe ceilalți doi martori ce nu au putut fi audiați în mod direct, C. S. și G. S., aceștia nu au confirmat în cursul cercetărilor decât ipoteza apariției inopinate a copilului în fața mașinii, și, întrucât „s-au speriat foarte tare"; nu mai cunosc alte amănunte.
Or, se poate observa că, deși șocul emoțional este puternic, totuși doi copii cu vârste fragede și-au adus aminte suficiente amănunte.
De altfel, aceasta este o observație generală pentru toate declarațiile date de cei patru martori care se aflau în mașina inculpatului, faptul că nici unul nu își aducea minte cum a fost lovită victima și nu a putut să dea explicații rezonabile imediat după accident și nici ulterior cum de aceasta a fost la final văzută lipită de țeava de gaz, deși inițial se afla pe carosabil. E. de neimaginat ca amănunte precum proiectarea prin aer și pe o distanță de 10 m-15 m a unui copil de 9 ani din fața mașinii pe țeava de gaz, unde, mai este o dată torsionat de mașină, să nu poată fi reținută și povestită de nici unul dintre cei patru martori sau de către inculpat, dacă, ipoteza acestora ar fi cea reală. T. declarațiile seamănă între ele, fiind extrem de lapidare, nici una nu are un amănunt cât de mic care să facă credibilă și logică desfășurarea evenimentelor.
Pentru toate aceste argumente, bănuind intenția martorilor de a-și proteja prietenul de consecințele răspunderii penale, instanța de fond a înlăturat ca nesincere și declarațiile martorilor M. M., C. S. și G. S. A.
Instanța nu a ținut cont de explicațiile expertului, care a încercat să dea un sens urmelor de sânge de pe carosabil ( probele nr. 5 și 6), arătând că acoloeste locul impactului cu victima care încerca să traverseze strada, ulterior fiind proiectat pe o distanță de 7 m în față ușor stânga exact pe țeava de gaz. În primul rând, observând urmele de sânge notate pe fotografiile executate de poliție, se poate constata că acestea s-au produs prin picurare în același loc dintr-o rană deschisă. D. strivirea de țeava de gaz, victima a suferit multiple traumatisme și leziuni, printre care și leziuni la piciorul stâng, despre care martorii spun că „abia se mai ținea de corp, de piele";. Această rană deschisă evident că a sângerat și, în momentul în care victima a fost luată de pe țeava de gaz și așezată pe carosabil sau pe marginea drumului pe o haină este evident că acea rană a continuat să lase urme biologice. De altfel, martorul P. V. ( fila 88) a afirmat că victima era întinsă pe acostament la 5 m de autoutilitară, , iar când s-a apropiat, pe acostament era sânge, piciorul stâng al victimei era zdrobit de la genunchi în jos. Cu ocazia transportării de pe haina pe care era întins pe șosea spre mașină, cu siguranță că victima a mai lăsat urme biologice, probabil cele notate cu nr. 6.
Pe de altă parte, un impact dintre un copil și un autoturism cu o masă de
1350 kg nu poate să provoace rană deschisă, ci leziuni interne care generează sângerarea după ceva timp de la impact. C. dacă ar fi posibil ca în momentul impactului să provoace o leziune care să sângereze, ar fi trebuit identificate urme de sânge și pe caroseria din față a mașinii, ceea ce nu s-a întâmplat. În plus, astfel cum s-a arătat deja, felul în care s-au format petele de sânge, denotă că au fost produse prin picurare dintr-o rană care sângerează abundent, iar nu dintr-un impact de fracțiune de secundă, care, chiar dacă ar fi provocat răni deschise, ar fi dispersat radial și pe o arie mai întinsă petele de sânge, iar nu sub formă de cerc complet acoperit.
Bineînțeles, instanța nu a ținut cont de afirmația nașului inculpatului, martorul P. G. care, în mod indirect, l-ar fi auzit pe martorul M. C. afirmând că victima a încercat să traverseze strada, ca fiind vădit părtinitoare și nesinceră. De altfel, nu se coroborează nici cu declarația acestui martor, M. C.
Aceasta fiind situația de fapt reținută, se poate constata că inculpatul a circulat pe drumurile publice, în primul rând, cu un autoturism aflat într-o stare tehnică necorespunzătoare, cu grave probleme la sistemul de direcție ( fapt care încalcă dispozițiile art. 7 și art. 10 din O.UG. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice), potrivit căruia E. interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagubeproduse terților prin accidente de circulație. T. cele trei cerințe au fost încălcate în speță, însă, cu siguranță există o legătură de cauzalitate între starea tehnică necorespunzătoare și conduita în trafic a mașinii care dansa pe roți, având unjoc foarte mare la rulmenții de la roata dreapta față.
Totodată, raportat la starea tehnică necorespunzătoare a autovehiculului, inculpatul nu a adaptat viteza la starea acesteia și a circulat în municipiul D. cu o viteză de 51-55 km/h, încălcând dispozițiile art. 49 alin. 1 din O.U.G.
195/2002.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului F. F. care, fără a respecta regulile de circulație de mai sus, a pierdut controlul autoturismului marca R. Trafic cu nr. de înmatriculare (...) și a intrat pe acostamentul din stânga pe strada V. C. din municipiul D., strivind de țeava de gaz situată între imobilele 49A și 49B victima C. T. A., căreia i-a provocat multiple traumatisme și leziuni corporale, soldate cu decesul acestuia din (...), conform certificatului medical constatator nr. 153 din (...) (fila 27) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, fapta ilicită a inculpatului F. F. de a conduce un autoturism aflat în stare tehnică necorespunzătoare pe drumurile publice când, după ce a pierdut controlul mașinii, fără să încerce să acționeze sistemul de frânare, a părăsit carosabilul, intrând pe contrasens și, ulterior pe acostamentul din stânga, unde s-a frecat de țeava de gaz și a strivit efectiv prin frecare și contorsionare victima C. T. A. între țeava de gaz și partea stângă a mașinii, provocând inițial politraumatisme și leziuni corporale victimei, iar ulterior decesul persoanei vătămate C. T. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma culpei în accepțiunea art. 19 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a luat în considerare criteriile prev. de art. 72 alin.1 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, aplicând o pedeapsă îndreptată spre minimul special.
În concret, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale. D. fișa acestuia de cazier, reiese că a mai fost anterior condamnat la pedepse cu închisoarea de 6 luni cu suspendarea condiționată ( sentința penală nr.
347/1993 a J. D.), de 1 an și 2 luni prin sentința penală nr.52/1994 a J. D., la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare prin sentința penală nr. 52/1994 a J. D. și, respectiv la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. e, g cod penal prin sentința penală nr.
92/1999 a J. D., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 426/1999 a T.ui C.,
Secția Penală. Cu toate aceste, instanța de fond nu i-a reținut starea agravantă a recidivei postcondamnatorii, întrucât infracțiunea dedusă judecății nu este săvârșită cu intenție, ci din culpă. Dar, a avut în vedere, pentru stabilirea în concret a pedepsei, trecutul lui infracțional.
De asemenea, instanța a avut în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, ca și consecința gravă a infracțiunii săvârșite, toate acestea au condus la concluzia aplicării unei pedepse îndreptată spre minimul special, dar în sistem de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, datorită vinovăției și a conduitei necorespunzătoare profilului moral cerut unei persane care candidează pentru o funcție publică. Instanța nu i-a interzis inculpatului și exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, c, d și e C.p întrucât săvârșirea prezentei infracțiuni de ucidere din culpă nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul superior al copilului sau care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator, sau a dreptului de a alege, neavând legătură nici cu eventuala profesie sau ocupație a inculpatului.
Potrivit art. 350 alin.1 C. instanța de fond a dispus încarcerarea inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, este de făcut distincție între despăgubirile materiale și cele morale.
Sub aspectul despăgubirilor materiale, partea civilă L. O. a solicitat suma de 8357 de lei. C. chitanțelor de la dosar, respectiv factura fiscală nr.
009 din (...) ( fila 100), chitanța nr. 3358956 din (...) (fila 101), nota de plată nr.
1192 din (...) ( fila 101), factura fiscală nr. 1092 din (...) ( fila 102), bon fiscal nr. 4 din (...) ( fila 103), bon fiscal nr. 5 din (...) ( fila 103), factura fiscală nr.
305 din (...) ( fila 105), chitanța nr. 5087160 din (...) ( fila 105), factura fiscală nr. 004 din (...) ( fila 106), chitanța nr. 004 din (...)( fila 106), factura fiscală nr.
005 din (...) ( fila 107), chitanța nr. 005 din (...) ( fila 107), chitanța nr.
1712785/1 din (...) ( fila 108), chitanța nr. 1477663/1 din data de (...) ( fila
109), reiese ca dovedite pretențiile în cuantum de 5600,27 de lei.
D. declarația martorei F. M. reiese că partea civilă a efectuat ulterior cheltuieli cu prilejul parastasului de șase săptămâni, în cuantum de 600 de lei, pe care aceasta nu le-a justificat cu acte doveditoare, dar pe care instanța le-a apreciat ca rezonabile raportat la costurile specifice unei asemenea mese. Totodată, din declarația martorei F. A. R. rezultă că în intervalul de șase zile cât a stat alături de victima C. T. A. în spital, familia acestuia a efectuat câte două drumuri zilnic pe ruta D.-C.-N., cheltuieli pe care partea civilă le-a dovedit, ca fiind de aproximativ 450 de lei.
Ca urmare, sub aspectul despăgubirilor materiale, raportat la costurile efectuate de familia victimei cu spitalizarea numitului C. T. A. (cheltuieli de transport), cu înmormântarea și cu mesele de pomenire, partea civilă L. O. a fost despăgubită cu suma de 6650,27 de lei.
În ceea ce privește daunele morale, a reținut instanța de fond că este foarte greu de cuantificat în bani durerea provocată unei mame de pierderea unicului fiu în vârstă de 9 ani într-un mod atât de violent. R. integrală a prejudiciului în domeniul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ, raportat la prejudicii care nu au conținut economic și nici echivalent bănesc. În acest scop s-a avut în vedere importanța valorii lezate ( suprimarea vieții propriului copil, pierderea bucuriei de a-i fi mamă, de a-l vedea cum crește, lipsa unui sprijin la bătrânețe), dar și gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice suferite de victimă și indirect de mama acestuia, repercusiunile prejudiciului asupra situației sociale a victimei, gradul de culpă al persoanei vătămate.
În speță, mama victimei este puternic marcată afectiv de pierderea suferită, a renunțat la evenimentele sociale, rupând orice legături cu prietenii și rudele. Partea civilă L. O. a suferit și grave consecințe nu doar pe plan afectiv, ci și din punct de vedere al sănătății, suportând la numai 32 de ani un accident vascular pe fondul suferinței provocate de pierderea unicului băiat.
Pentru producerea acestui accident inculpatul este unicul răspunzător, conform art. 998-999 Cod civil, suportând întregul prejudiciu moral, pe care instanța de fond l-a apreciată ca fiind satisfăcător, raportat la consecințele iremediabile ale faptei inculpatului, în cuantum de 100.000 de lei.
În cauză, potrivit art. 25¹ din Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor coroborat cu Ordinul nr.
113127/2006 a Comisiei de S. a A., având ca obiect normele privind fondul de protecție a victimelor străzii, instanța de fond a constatat că inculpatul F. F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și că acesta a condus autoturismul cu nr. (...) care nu avea la data de (...), a producerii accidentului, încheiat un contract pentru asigurare de răspundere civilă obligatorie (polița de răspundere intrând în vigoare din data de (...)), fapt pentru care F. de P. a V. S. are calitatea de garant, alături de inculpat, pentru plata către partea civilă L. O. a despăgubirilor materiale, în cuantum de
6.650,27 de lei și a daunelor morale de 100.000 de lei.
Sub aspectul pretențiilor civile a părții civile S. C. J. de U. C., instanța de fond, în baza art. 346 alin.1 C. coroborat cu art. 998-999 Cod civil și cu art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a admis acțiunea civilă a S. și a dispus obligarea inculpatului F. F. la plata sumei de
11.362,09 lei. În ceea ce privește solicitarea majorărilor de întârziere calculateconform Codului de procedură fiscală, instanța a constatat că partea civilă S. are o creanță izvorâtă în mod indirect din răspunderea civilă delictuală a inculpatului, potrivit art. 998-999 Cod civil, fapt pentru care nici accesoriile debitului principal nu își pot găsi izvorul decât în aceeași materie, civilă, iar nu în procedura fiscală. De altfel, obligația inculpatului nu poate fi definită ca fiind de natură fiscală, potrivit art. 22 din Codul de procedură fiscală, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile relative la majorările de întârziere reglementate de art. 119-120 din același Cod. Ca urmare, inculpatul poate fi obligat la plata daunelor pentru executarea cu întârziere a creanței principale, însă doar la plata dobânzii legale în materie civilă, potrivit art. 3 alin. 3 din O.G. 9/2000 începând cu data externării victimei C. T. A., (...) și până la achitarea efectivă a creanței pentru asistența medicală acordată victimei în perioada (...)-(...).
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, în temeiul art. 191 alin. 1 C., inculpatul F. F. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 de lei, raportat la culpa sa procesuală și, mai ales la durata mare în timp a procesului penal.
În temeiul art. 193 alin. 1 C., inculpatul a fost obligat, de asemenea, la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă L. O., în cuantum de
4.000 de lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor nr. 23 din
(...), nr. 12 din (...), nr. 24 din (...), nr. 157 din (...), nr. 52 din (...), nr. 22 din
(...)( filele 374-375).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Dej, inculpatul F. F., partea civilă L. O. și partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S.
Prin decizia penală nr.210/A din 8 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 369 alin. 3 C.pr.pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dej împotriva sentinței penale nr.
81/(...) pronunțată de Judecătoria Dej.
S-au admis apelurile declarate de inculpatul F. F., de partea civilă L. O. și de partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. împotriva aceleiași sentințe penale, sentința a fost desființată în parte, sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei principale, a naturii pedepselor accesorii aplicate inculpatului, a cuantumului compensațiilor pentru daune morale, a cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale și a omisiunii acordării dobânzii legale aferente despăgubirilor civile, a cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenite părții civile pentru judecata în prima instanță și a omisiunii obligării F. de P. a V. S. în mod direct la plata despăgubirilor pentru daune materiale și morale în favoarea părții civile.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
S-a menținut pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului F. F., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2
C..
În baza art. 71 C., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, care se va calcula în condițiile art. 82 C.
În baza art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că la data de (...) s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 91/2010 al J. D., anulat prin încheierea f.n de la data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj.
S-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata executată în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 91/2010 al J. D., de la (...) până la (...).
S-a majorat cuantumul compensațiilor pentru daune morale cuvenite părții civile L. O. la suma de 100.000 euro în echivalent lei la data plății.
S-a redus cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite părții civile L. O. la suma de 5801,78 lei, constatând că diferența de 848,48 lei are natura juridică de cheltuieli de judecată la fond.
S-a constatat calitatea de parte responsabilă civilmente a F. de P. a V. S. și pe cale de consecință, s-a dispus obligarea acestuia la plata în favoarea părții civile a despăgubirilor pentru daune materiale în cuantum de 5801,78 lei și a sumei de 100.000 euro în echivalent lei la data plății compensații pentru daune morale, cu obligarea la plata dobânzii civile aferente despăgubirilor materiale și morale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală.
S-a înlăturat obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile a despăgubirilor materiale și a compensațiilor morale.
S-a majorat cuantumul cheltuielilor de judecată la fond cuvenite părții civile L. O. la suma de 4848,48 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 81/(...) pronunțată de Judecătoria Dej.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, urmare a unei analize detaliate și pertinente a materialului probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, judecătorul fondului a înlăturat, cu o motivare pertinentă și exhaustivă, acele declarații de martori care erau în mod vădit guvernate de subiectivism, reținând totodată concluziile expertizei tehnice auto în măsura în care acestea se coroborau cu restul materialului probator.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2 C.pr.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, sarcina aprecierii fiecărei probe revenind exclusiv organului judiciar, urmare a examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Fără a reitera argumentația primei instanțe de judecată, s-a reținut că martorii care au susținut versiunea inculpatului cu privire la dinamica producerii accidentului și locul impactului se află în relații de prietenie cu acesta (martorul M. M. care avea cea mai bună vizibilitate fiind chiar finul inculpatului F. F. și coinculpat în dosarul nr. (...) al T.ui C.). Nu doar relațiile dintre inculpat și martorii propuși în apărare vădesc tendințele de subiectivism ale acestora, în scopul atenuării sau chiar a înlăturări răspunderii penale a inculpatului, ci și inconsecvența în declarații, contrar a ceea ce se poate afirma despre declarațiile martorilor minori M. C. și T. M. G. De altfel, așa cum a reținut și instanța de fond, credibilitatea minorilor, prieteni ai victimei, asupra cărora evenimentele la care au asistat și-au lăsat o amprentă adâncă este incomparabil mai mare decât cea a martorilor majori prieteni ai inculpatului, nu doar în contextul menținerii acelorași declarații pe întreg parcursul procesului penal, ci și în contextul caracterului dezinteresat al declarațiilor date de primii, în detrimentul declarațiilor date de cei din urmă. Pede altă parte, în termeni psihologici, capacitatea de disimulare a copiilor este mult redusă față de cea a adulților, argument în plus pentru a valida versiunea probatorie a martorilor M. C. și T. M. G.
Nu în ultimul rând, în cursul cercetării judecătorești în apel s-a administrat proba cu expertiză criminalistică asupra dinamicii producerii accidentului, probă științifică ce confirmă argumentat (prin raportare la analiza urmelor materiale, a urmelor biologice și a leziunilor victimei), răspunzând la fiecare critică adusă de inculpat, starea de fapt reținută de instanța de fond.
În mod corect a reținut prima instanță culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, acestuia imputându-i-se încălcarea normelor care reglementează regimul legal de viteză, conduita de conducere preventivă și adaptarea vitezei de deplasare la starea tehnică a autoturismului și la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Reținând în mod just că fapta inculpatului F. F. care, fără a respecta regulile de circulație de mai sus, a pierdut controlul autoturismului marca R. Trafic cu nr. de înmatriculare (...) și a intrat pe acostamentul din stânga pe strada V. C. din municipiul D., strivind de țeava de gaz situată între imobilele
49A și 49B victima C. T. A., căreia i-a provocat multiple traumatisme și leziuni corporale, soldate cu decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În raport de criteriile prevăzute de art. 72 C., s-a apreciat că pedeapsa stabilită la minimul special prevăzut de lege nu ar fi în măsură a răspunde scopului prevăzut de art. 52 C., prima instanță dând dovadă de clemență exagerată în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și de atitudinea procesuală adoptată de acesta. T., în condițiile în care apelul părții civile s-a limitat în mod expres la latura civilă a cauzei (potrivit concluziilor de la susținerea orală a apelului), majorarea pedepsei stabilite de prima instanță ar contraveni principiilor efectului devolutiv al apelului și a limitelor sale și principiului neagravării situației părții în propria cale de atac, consacrate de dispozițiile art. 371 și 372 C.pr.pen.
S-a menținut, pe cale de consecință, cuantumul pedepsei stabilite de prima instanță la 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale.
Sub acest aspect, s-a reținut că judecătoria a aplicat inculpatului F. F. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. b C. apreciind că vinovăția acestuia și conduita necorespunzătoare îl fac necorespunzător profilului moral cerut unei persoane care candidează pentru o funcție publică.
S-a constatat că procedând în acest mod, prima instanță a încălcat dispozițiile deciziei pronunțate de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii (decizia nr. 74/2007), care stipulează faptul că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de plin drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), iar, pe de altă parte, că aplicarea oricărei alte pedepse accesorii este subordonată unei justificări temeinice. Or, apreciază tribunalul că interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice este suficientă, vinovăția sub forma culpei fără prevedere și conduita procesuală a inculpatului - aceasta din urmă ca expresie a dreptului la apărare nefiind incompatibile cu o eventuală funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Având în vedere forma de vinovăție la producerea accidentului - cea a culpei fără prevedere în înțelesul art. 19 alin. 2 lit. b C., împrejurările concrete ale săvârșirii faptei - pierderea controlului asupra direcției de deplasare a autovehiculului aflat într-o stare tehnică necorespunzătoare, lipsa antecedenței în săvârșirea de infracțiuni sau abateri la regimul rutier, precum și împlinirea termenului de reabilitare pentru condamnările anterioare ale inculpatului, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate efectivă de libertate a inculpatului, simpla condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii constituind un avertisment suficient pentru a conduce la reeducarea acestuia în spiritul respectării legii penale.
Pe cale de consecință, în baza art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, care se va calcula în condițiile art. 82 C.
În baza art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Urmare a condamnării inculpatului F. F. la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, prima instanță a apreciat că în cauză devin în mod automat incidente dispozițiile art. 350 alin. 1 C.pr.pen., sens în care a dispus arestarea preventivă a inculpatului (fără a motiva această măsură în temeiul dispozițiilor art. 148 C.pr.pen.). În baza acestei dispoziții de luare a măsurii arestării preventive, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr.
91/2010 al J. D., anulat prin încheierea f.n de la data de (...) pronunțată de
Tribunalul Cluj.
Instanța de apel a procedat la efectuarea de verificări la S. E. al P. G., comunicându-se faptul că mandatul de executare a pedepsei a fost activ în perioada (...) - (...) (f. 131-133, f. 122-123 dosar apel).
Pe cale de consecință, s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata executată în baza mandatului de executare a pedepsei nr.
91/2010 al J. D., de la (...) până la (...).
A.ul inculpatului F. F. a fost admis sub aspectul naturii pedepsei accesorii, a modalității de executare a pedepsei și a deducerii perioadei executate în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 91/2010 al J. D.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă L. O., se impune în primul rând stabilirea câtimii pretențiilor civile care învestesc instanța, având în vedere că potrivit concluziilor din susținerea orală a apelului, partea civilă a solicitat onorarea în întregime a pretențiilor civile formulate și ulterior precizate.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că prin precizarea constituirii de parte civilă atașată filelor 243-246 fond, partea civilă L. O. a solicitat obligarea inculpatului F. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. I. SRL la plata sumei de 8.357 de lei reprezentând despăgubiri materiale, conform facturilor anexate și a sumei de 200.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.
La termenul de dezbateri, partea civilă a renunțat la solicitarea de obligare a SC C. I. SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
La același termen de dezbateri de la data de (...), partea civilă și-a majorat pretențiile civile constând în despăgubiri pentru daune morale de la suma de
200.000 lei la suma de 500.000 euro.
Sub aspectul majorării pretențiilor civile, s-a constatat că în absența invocării dispozițiilor art. 15 alin. 2 C.pr.pen. în termenul prevăzut de art. 197 alin. 4 C.pr.pen., limitele în care se impune analizarea temeiniciei pretențiilor civile sunt cele nou precizate la 500.000 euro despăgubiri pentru daune morale. De altfel, precizarea pretențiilor civile în termen legal este dată și de dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. care se aplică și în planul dreptului procesual penal (astfel cum impun cu claritate dispozițiile art. 721 C.pr. civ.), potrivit cărora mărirea câtimii obiectului cererii nu se socotește modificare de acțiune, nefiind supusă termenului de decădere impus de lege.
Prin urmare, pretențiile părții civile L. O. se situează la nivelul sumei de
8.357 de lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 500.000 euro despăgubiri pentru daune morale, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, prin concluziile orale formulate în susținerea apelului solicitându-se obligarea directă a F. de P. a V. S. la plata acestor despăgubiri.
Prima instanță de judecată a acordat despăgubiri pentru daune materiale situate la nivelul sumei de 6650,27 de lei, dovedite cu înscrisurile atașate filelor 100-109 dosar fond și potrivit declarațiilor martorilor F. M. (din care reiese că partea civilă a efectuat ulterior cheltuieli cu prilejul parastasului de șase săptămâni, în cuantum de 600 de lei, pe care aceasta nu le-a justificat cu acte doveditoare, dar pe care instanța le-a apreciat ca rezonabile raportat la costurile specifice unei asemenea mese) și F. A. R. (din care rezultă că în intervalul de șase zile cât a stat alături de victima C. T. A. în spital, familia acestuia a efectuat câte două drumuri zilnic pe ruta D.-C.-N., cheltuieli pe care partea civilă le-a dovedit, ca fiind de aproximativ 450 de lei).
Singura corecție care se impune a fi adusă asupra modului de calcul al despăgubirilor pentru daune materiale se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a inclus în categoria despăgubirilor pentru daune materiale și suma de 848,40 lei reprezentând onorariu expert și taxe aferente efectuării expertizei tehnice auto, care în realitate se subsumează categoriei cheltuielilor de judecată.
Distincția este importantă, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor și respectiv a O. nr. 1 din 4 martie 2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de P. a V. S., acest organism răspunde doar de plata despăgubirilor pentru daune materiale și morale cauzate de autovehiculele neasigurate, nu și pentru plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, s-a redus corespunzător cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite părții civile L. O. (reducerea cuantumului acestei categorii de despăgubiri constituind motiv de admitere a apelului F. de P. a V. S.) de la suma de 6650,27 de lei la suma de 5801,78 lei, constatând că diferența de 848,48 lei are natura juridică de cheltuieli de judecată la fond.
Ca și o consecință firească a acestei constatări și reținând că partea civilă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată la fond, s-au majorat cuantumul cheltuielilor de judecată la fond cuvenite părții civile L. O. la suma de 4848,48 lei.
Nu s-a reținut critica formulată de apelantul F. de P. a V. S. în sensul de a se dispune diminuarea despăgubirilor pentru daune materiale până la limita pretențiilor dovedite cu înscrisuri, având în vedere că soluționarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale este guvernată de normele procesual penale, în lumina cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită, proba cu înscrisuri neavând deci o prevalență asupra probei testimoniale.
În ceea ce privesc despăgubirile pentru daune morale, s-a apreciat că pentru o justă și echitabilă compensare a durerii provocate de moartea unicului copil în vârstă de doar 9 ani, materializată ulterior prin probleme de sănătate ale părții civile, se cuvine acordarea în favoarea părții civile L. O. a sumei de 100.000 euro în echivalent lei la data plății.
În ceea ce privește persoana în sarcina căreia se va afla plata acestor despăgubiri civile, tribunalul a reținut că în cauză devin incidente dispozițiile deciziei nr. 3/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Potrivit acestei decizii, în raport cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, F. de protecție a victimelor străzii este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și, în consecință, în această ipoteză, F. are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Răspunderea civilă a F. de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei
2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile. În acest sens, Normele privind F. de protecție a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva F. și că aceste persoane vor fi despăgubite de F. în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze F. despăgubirile plătite. Normele invocate conduc la concluzia că F. va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea deciziei nr. 3/2010 pronunțate în recurs în interesul legii (care nu era în vigoare însă la data pronunțării sentinței de către instanța de fond), s-a constatat calitatea de parte responsabilă civilmente a F. de P. a V. S. și pe cale de consecință, s-a dispus obligarea directă a acestuia la plata în favoarea părții civile a despăgubirilor pentru daune materiale în cuantum de 5801,78 lei și a sumei de 100.000 euro în echivalent lei la data plății compensații pentru daune morale, cu obligarea la plata dobânzii civile aferente despăgubirilor materiale și morale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală.
Sub acest din urmă aspect, tribunalul a constatat că deși partea civilă a solicitat acordarea dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care creanța sa devine certă, lichidă și exigibilă, instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestei solicitări, omisiunea urmând a fi remediată de către instanța de apel.
Î. în lumina dispozițiilor legale și a conținutului deciziei nr. 3/2010 pronunțate în recurs în interesul legii, obligațiile civile ale inculpatului ar urmasă fie tranșate pe calea unei acțiuni în regres promovate de F. de P. a V. S., vom dispune înlăturarea obligării inculpatului la plata în favoarea părții civile a despăgubirilor materiale și a compensațiilor morale.
Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs P. de pe lângă T. C., partea civilă L. O., F. de P. a V. S. și inculpatul F. F.
Ministerul Public a solicitat casarea deciziei penale anterior menționată
și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, respectiv menținerea modalității de individualizare a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă având în vedere că inculpatul are o antecedentă în comiterea infracțiunii la regimul rutier, că a mai comis o infracțiune de ucidere din culpă și raportat la condițiile concrete în care a fost comisă fapta dedusă judecății.
F. de protecție a victimelor străzii a criticat decizia instanței de apel pentru motivul că aceasta nu s-a pronunțat în nici un fel asupra celor invocate de această parte cu privire la diminuarea cuantumului daunelor morale admițând apelul părții vătămate și majorând daunele morale acordate de la
100.000 lei la 100.000 Euro fără a motiva în vreun fel această majorare.
Partea civilă L. H., prin apărătorul ales, a criticat hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale apreciind că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de apel este nejustificată raportat la probele administrate în cauză și de poziția procesuală exprimată de inculpat, iar sub aspectul laturii civile a solicitat menținerea deciziei instanței de apel.
Inculpatul nu a formulat motive de recurs și nici nu a depus concluzii scrise cu toate că a fost amânată pronunțarea tocmai pentru a permite inculpatului, ce nu a fost prezent la dezbaterea recursului să formuleze concluzii. Cu privire la acesta instanța de recurs va examina cauza doar sub aspectul motivelor de recurs prev. de art.385/9 C. care pot fi luate în discuție din oficiu.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat până în acest moment al procesului penal și a disp.art.385/6 alin.1 și 2 C. Curtea constată următoarele:
Instanțele ierarhic inferioare au reținut, în baza unui vast material probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că inculpatul F. F., fără a respecta regulile de circulație, respectiv regimul legal de viteză, conducerea preventivă și adaptarea vitezei de deplasare la starea tehnică a autoturismului și la condițiile drum de o asemenea manieră încât să poate efectua orice manevră în condiții de siguranță, a pierdut controlul autoturismului marca R. trafic și a intrat pe acostamentul din stânga de pe str.V. C. din mun. D. strivind victima C. T. A. de țeava de gaz situată între imobilele 49A și 49B provocându-i multiple traumatisme și leziuni corporale soldate cu decesul acestuia.
Această stare de fapt rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile martorilor M. C. și T. M. G., precum și din raportul de expertiză criminalistică asupra dinamicii producerii accidentului care a concluzionat că accidentul rutier s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autoturismului condus de inculpat ca urmare a neadaptării de către acesta a vitezei de deplasare la condițiile de drum.
Starea de fapt este amplu expusă de către instanțele ierarhic inferioare și fiind însușită de instanța de recurs în totalitate nu vom mai reveni asupra ei.
Vom constata că fapta inculpatului F. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2
C.p., iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată a fost just individualizată,raportat la criteriile generale de individualizare prev.de art.72 C.p., la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, la urmarea deosebit de gravă a acesteia, respectiv decesul unui minor, dar și la conduita procesuală ale inculpatului și la antecedentele penale ale acestuia.
Analizând recursul declarat de către parchet cu privire la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului
Curtea constată că acesta este fondat impunându-se privarea de libertate a acestui inculpat, în opțiunea noastră nefiind posibilă reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi infracțiuni prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Vom aduce ca argumente în susținerea acestei afirmații împrejurarea deosebit de elocventă în opinia noastră că inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune de ucidere din culpă pentru care i-a fost aplicată o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, și cu toate acestea inculpatul nu a înțeles consecințele extrem de grave pe care le poate avea conducerea pe drumurile publice cu nerespectarea regulilor care guvernează acest domeniu.
În opinia noastră este inadmisibil ca o persoană care a comis o infracțiune de ucidere din culpă anterior și care a beneficiat de clemența instanțelor care au aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată chiar dacă, așa cum corect a reținut instanța de apel, infracțiunile comise din culpă nu atrag starea de recidivă, să beneficieze din nou de o asemenea prevedere legală.
Vom mai reține că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală având o fișă de cazier impresionantă.
Pentru aceste considerente vom dispune ca executarea pedepsei de 2 ani închisoare să aibă loc în regim de detenție, fiind înlăturate prev. art.81 C.p.
Sub aspectul laturii civile a cauzei Curtea constată că critica adusă de F. de protecție a victimelor străzii este fondată. Fără a motiva pertinent decizia în această privință, instanța de apel a majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile L. O. de la 100.000 lei cât a acordat instanța fondului la echivalentul în lei a sumei de 100.000 Euro. Apreciem că acest cuantum al daunelor morale este exagerat având în vedere practica constantă și curentă a Curții de apel C. și a altor instanțe din țară în această materie.
Deși nu există criterii obiective care să fie avute în vedere la momentul stabilirii daunelor morale, instanțele au în vedere suferința cauzată de pierderea unui copil a cărui viață a fost curmată în condiții tragice și la vârstă fragedă. Trebuie însă avut în vedere că nicio sumă de bani nu poate compensa această suferință dar totodată că stabilirea unor daune morale într-un cuantum atât de mare constituie o sarcină excesivă pentru inculpat. I. le revine obligația, adevărat extrem de delicată, de a stabili o proporție între suferința părților civile și posibilitățile materiale și culpa inculpatului.
Pentru aceste considerente va fi admis recursul declarat de către această parte și vor fi reduse daunele morale de la echivalentul în lei a sumei de
100.000 Euro la echivalentul în lei a sumei de 50.000 Euro.
Va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. F. constatând că nu sunt incidente vreunul din cazurile de casare prev. de art.385/9 C. ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 și 3 C.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E I. În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursurile declarate de către P. de pe lângă T. C., partea civilă L. O., domiciliată în D., strada V. C., județul C. și de F. de P. a V. S. împotriva deciziei penale nr.210/A din 8 iulie 2011 a T.ui C., nr.49 A, pe care o casează în parte, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului F. F. și la cuantumul daunelor morale acordate părții civile și rejudecând în aceste limite: Înlătură prevederile art.81 Cod penal, urmând ca inculpatul F. F. să execute în regim de detenție pedeapsa de 2 ani închisoare. Reduce cuantumul daunelor morale, obligând inculpatul F. F. să plătească în favoarea părții civile L. O. suma de 50.000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. II. În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. F., domiciliat în D., strada C. nr.9, județul C., împotriva aceleiași decizii. În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru av. Beșe G. S.. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul F. F. să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămânând în sarcina acestuia, conform art.192 alin.3 Cod procedură penală. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2011. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, GREFIER L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...) R. CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...) ÎNCHEIERE PENALĂ Ședința Camerei de C. din 13 decembrie 2011 Instanța compusă din PREȘED.TE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C. M. Ș. GREFIER : M. V.-G. Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T. S-a luat spre examinare cererea formulată de condamnatul F. F. pentru completarea dispozitivului deciziei penale nr.1961/(...) a Curții de A. C., cerere calificată de instanță drept cerere de înlăturare a omisiunii vădite. La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea judiciară a cauzei. Reprezentanta P.ui solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, nefiind întrunite cerințele art.196 Cod procedură penală, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. C U R T E A Instanța a fost sesizată cu cererea formulată de condamnatul F. F. pentru completarea dispozitivului deciziei penale nr.1961/(...) a Curții de A. C., cerere calificată de instanță drept cerere de înlăturare a omisiunii vădite. Condamnatul a solicitat a se constata ca fiind executată pedeapsa aplicată prin decizia mai sus menționată, ca urmare a deducerii arestului preventiv din dosarul nr.42/D/P/2008 al DIICOT S. Teritorial C., unde a fost cercetat, respectiv trimis în judecată pentru fapte concurente cu fapta pentru care a fost condamnat prin decizia penală nr.1961/(...) a Curții de A. C. Analizând actele dosarului instanța constată că cererea este inadmisibilă, deoarece potrivit prevederilor art.196 Cod procedură penală pe calea înlăturării omisiunii vădite pot fi remediate omisiunile instanței de a se pronunța asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, apărători, potrivit art.189 sau 190, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asiguratorii. Codul de procedură penală nu reglementează posibilitatea completării dispozitivului hotărârii cu alte dispoziții și nici posibilitatea deducerii arestului preventiv dintr-o altă cauză ce nu a fost încă finalizată. D. rămânerea definitivă a hotărârii în dosarul în care condamnatul F. F. a fost arestat preventiv, acesta va putea cere contopirea de pedepse, dacă va fi cazul, conform art.36 Cod penal. Ca urmare, pentru considerentele prezentate, instanța va respinge cererea condamnatului F. F. de înlăturare a omisiunii vădite din decizia penală nr.1961/(...) a Curții de A. C., dosar nr.(...) ca inadmisibilă. În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe condamnatul F. F. să plătească suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca inadmisibilă cererea condamnatului F. F. de înlăturare a omisiunii vădite din decizia penală nr.1961/(...) a Curții de A. C., dosar nr.(...). În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe condamnatul F. F. să plătească suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2011. PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. Red.L.M./3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1480/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1384/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
