Decizia penală nr. 1866/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
D. PENALĂ NR. 1866/R/2011
Ședința publică din 17 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.- judecător JUDECĂTORI : M. B.
: D. P. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații B. V., P.
D., T. M., D. A. D. și H. T. împotriva încheierii penale f.n. din 10 noiembrie
2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni, după cum urmează:
▬ inculpatul B. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG nr.6.), cu aplicarea art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, art. 3 al 2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG nr.6.) cu aplicarea art.41 al.2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p, toate cu aplicarea art. 16 din L.143/2000 (modificată prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.;
▬ inculpatul P. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG nr.6.) cu aplicarea art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.) cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p, toate cu aplicarea art.37 lit.b C.p., art. 16 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.;
▬ inculpatul T. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.) cu aplicarea art 41 al 2 C.p., 4 al.2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG
6.) cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p, art.5 din Legea nr.143/2000 (modificată prin
OUG 6.) cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000;
▬ inculpatul D. A. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplicarea art 41 al.2 C.p, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al.2 C.p, art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al.2
C.p., art.5 din Legea nr.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al 2
C.p și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.;
▬ inculpatul H. T. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.) cu aplicart 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din Legea nr.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.toate cu aplic. art. 16 din Legea nr.143/2000 și art. 33 lit.a C.pen., cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpați.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. V. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat R. M. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul P. D. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat E. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul T. M. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat S. O. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul D. A. D. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. B. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul H. T. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat L. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință după care,
Întrebați fiind de instanță, inculpații arată că își mențin recursurile declarate în cauză și sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului B. V. solicită în principal admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Se arată în continuare că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzistă în prezent. Inculpatul a dat declarații amănunțite până în prezent. De asemenea, inculpatul nu prezintă un grad de pericol social, iar lăsarea sa în libertate nu ar împiedica în nici un fel asupra cercetării. Solicită a se lua în considerare și referatul de evaluare psiho-socială efectuat pe seama acestuia, din care rezultă atașamentul inculpatului față de familie, față de copii.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpatului P. D. solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. T. care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și care au impus într-o primă fază sau a justificat cercetarea și trimiterea acestuia în judecată în stare de arest, nu mai subzistă în prezent, respectiv inculpatul nu mai prezintă un grad de pericol social concret pentru ordinea publică. Consideră că acesta poate fi cercetat în stare de libertate. De asemenea, se mai arată că inculpatul beneficiază de sprijinul moral al familiei, care îl susțin în orice situație.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpatului T. M. solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Se arată în continuare că, incupatul la un moment dat a fost cercetat în stare de libertate, iar ulterior a fost arestat pentru motivul că nu și- a îndeplinit anumite obligații, însă în aprecierea sa acele obligații nu au fostîncălcate cu rea credință ci doar dintr-o simplă întâmplare nefericită. Inculpatul a colaborat foarte bine cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor și a ajutat la aflarea adevărului. În final, se arată că acesta intenționează să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției. Apărătorul inculpatului D. A. D. solicită în principal, admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită a se lua față de inculpat o măsură mai puțin restrictivă de libertate. P. social nu se mai menține în prezent pentru simplu fapt că inculpatul a fost pus în libertate o dată. Solicită a se observa că acele chestiuni care i-au fost imputabile inculpatului nu erau apte, sub aspect legal să ducă la o rearestare a acestuia. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției. Apărătorul inculpatului H. T. solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită a se lua față deinculpat o măsură mai puțin restrictivă de libertate. Inculpatul a recunoscut în întregime acuzațiile care i-au fost aduse, acesta a facilitat identificarea și trgerea la răspundere a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, astfel încât acesta ar putea beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. De asemenea, solicită a se avea în vedere că, inculpatul nu are antecedente penale, a arătat că regretă enorm comiterea acestora. La acest moment inculpatul nu mai prezintă gradul de pericol social concret care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate deinculpați ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpați, subzistă în continuare, existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către aceștia a faptelor pentru care au fost privați de libertate, fiind întrunite totodată și condițiile art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin.1 lit a1 Cod procedură penală. Dispozițiile art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală, prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, se dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dispoziția legală făcând referire în consecință la hotărârea judecătorească prin care s-a luat măsura preventivă. Cum hotărârea primei instanțe care a luat măsura arestării preventive pentru încălcarea obligațiilor instituite de organele judiciare a rămas definitivă, iar temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, s-a apreciat că măsura preventivă respectivă este necesar a fimenținută, pentru motivele reținute la luarea măsurii arestări preventiv, respectiv încălcarea obligațiilor instituite, cu rea-credință de inculpați, pericolul social al acestora fiind determinat de însăși încălcarea obligațiilor impuse de instanță. Situația fiecărui inculpat a fost analizată în parte, apreciindu-se că în privința fiecăruia este oportună menținerea măsurii arestării preventive, din acest motiv neputându-se invoca o posibilă inegalitate de tratament juridic raportat la alte persoane, și analiza situației juridice a inculpaților arestați comparativ cu cea a altor inculpați, care au fost trimiși în judecată în stare de libertate. Inculpatul B. V. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cu punerea sa în stare de libertate motivat de faptul că el nu și-a încălcat obligațiile impuse de instanța de fond. Inculpatul P. D. având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate. Inculpatul T. M. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. Inculpatul D. A. D. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, cu solicitarea de a fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul H. T. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. C U R T E A : Prin încheierea penală fără număr din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în baza art.3002 Cod procedură penală raportat la art.1. Cod procedură penală, constatând legalitatea și temeinicia măsurii privative de libertate, a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpații: D. A. D. zis „Bocănilă";, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al.2 C.p, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al.2 C.p, art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al.2 C.p., art.5 din Legea nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.)cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen; B. V. zis „Ceapă";, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art. 3 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic.art.41 al.2 Cp și art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 C.p, toate cu aplic. art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.; P. D. zis „Kempes";, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, toate cu aplic. art.37 lit.b C.p., art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen.; S. A. zis „Sandu";, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 2 al 1 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), art. 2 al 2 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din L.nr.143/2000(modif. prin OUG nr.6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, cu aplic. art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.), art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., toate cu aplic.art. 37 lit.b și art. 33 lit.a C.p.; A. Dan zis „Bența";, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. .41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din L. nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.)cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din L. nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art. 180 al. 2 C.p., toate cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art.33 lit.a C.pen.; T. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din L. nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art 41 al 2 C.p., 4 al.2 din L. nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.)cu aplic art. 41 al. 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din L.143/2000 și art. 33 lit.a C.pen.; H. T., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000(modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p, art.5 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG 6.) cu aplic art. 41 al. 2 C.p cu aplic art 41 al 2 C.p și art. 14 lit.c) din L. nr.143/2000, toate cu aplic. art. 16 din L.143/2000 (modif. prin OUG nr.6.) și art. 33 lit.a C.pen. Pentru a pronunța această soluție instanța analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma dispozițiilor art.3002 rap. la art.1. Cod procedură penală și raportat la susținerile procurorului și ale avocaților, a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpații D. A. D. zis „Bocănilă";, B. V. zis „Ceapă";, P. D. zis „Kempes";, S. A. zis „Sandu";, A. Dan zis „Bența";, T. M. și H. T. este legală și temeinică, în baza disp. art . 3002 Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală, urmând a fi menținută, neexistând nici un motiv pentru revocarea sau înlocuirea acesteia. Instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de celor șapte inculpați, subzistă, existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către aceștia a faptelor pentru care au fost privați de libertate, fiind întrunite totodată și condițiile art.143 Cod procedură penală rap. la art.148 al.1 lit.a1 Cod procedură penală. A.i inculpaților au invocat în concluziile formulate în fața instanței de judecată că instanța în mod nelegal a dispus arestarea inculpaților prin Î. penală nr.79/CC/(...) a T.ui B.-N. (pronunțată în dos nr.(...)), întrucât nerespectarea obligațiilor nu s-a datorat relei credințe a inculpaților. Instanța a observat că recursul declarat de inculpați împotriva acestei încheieri a fost respins prin D. penală nr. 1216 a Curții de A. C. H. instanței ierarhic superioare, fiind definitivă, nu poate fi cenzurată de o instanță inferioară, dispozițiile instanței ierarhic superioare având autoritate de lucru judecat, astfel încât nu poate fi reanalizată existența motivelor de arestare la momentul luării măsurii. Dispozițiile art.300/2 rap la art. 1. Cod procedură penală, prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, se dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dispoziția legală făcând referire în consecință la hotărârea judecătorească prin care s-a luat măsura preventivă. Cum hotărârea primei instanțe care a luat măsura arestării preventive pentru încălcarea obligațiilor instituite de organele judiciare a rămas definitivă, iar temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, s-a apreciat că măsura preventivă respectivă este necesar a fi menținută, pentru motivele reținute la luarea măsurii arestării preventive,respectiv încălcarea obligațiilor instituie, cu rea-credință, de către inculpați, pericolul social al acestora fiind determinat de însăși încălcarea obligațiilor menționate. Susținerile că inculpații au avut o atitudine sinceră, de recunoaștere totală (în sarcina unora reținându-se disp.art.16 din Legea nr.143/2000, intenționând și a invoca disp.art.320/1 Cod procedură penală), profund regret, de colaborare, aspecte care pot impune concluzia că aceștia au înțeles gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, fiind de natură să conducă la concluzia că pot fi cercetați și în stare de libertate, iar faza de urmărire penală a fost finalizată, că situația socio-familială a inculpaților impune punerea acestora în libertate, nu sunt relevante în acest cadru procesual, raportat la condițiile luării și menținerii măsurii arestării preventive, privite prin prisma disp.art.148 lit.a/1 Cod procedură penală, De asemenea, situația fiecărui inculpat a fost analizată în parte, apreciindu-se că în privința fiecăruia este oportună menținerea măsurii arestării preventive, din acest motiv neputându-se invoca o posibilă inegalitate de tratament juridic raportat la alte persoane, și analiza situația juridică a inculpaților arestați comparativ cu cea a altor inculpați, care au fost trimiși în judecată în stare de libertate. Solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, nu poate fi admisă, întrucât nu există elemente suficiente care să determine convingerea instanței că la acest moment inculpații s-ar conforma eventualelor restricții impuse de instanță cu ocazia stabilirii unor astfel de măsuri preventive. Față de cele arătate mai sus, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpații D. A. D., B. V., P. D., S. A., A. Dan, T. M., H. T., și în baza dispozițiilor art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a acestora. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații B. V., P. D., T. M., D. A. D., H. T., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților. În subsidiar inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara. În motivele de recurs inculpații au arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar lăsarea lor în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Inculpații au mai arătat că au recunoscut comiterea faptelor, că nu au antecedente penale că au facilitat cercetarea și tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri. Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curteareține următoarele: În cauză sunt întrunite condițiile prev. de dispozițiile art.143 și art.148 alin.1 lit.a1 C.p.p. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați (art.143 C.p.p.). La fel este întrunite condiția prev. de art.148 alin.1 lit.a1 C.p.p. întrucât inculpații au fost puși în libertate sub control judiciar, însă aceștia cu rea credință nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin decizia penalănr.811/2011 a Curții de A. C., ceea ce a determinat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. Împotriva încheierii prin care a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, inculpații au formulat recurs, care a fost respins prin decizia penală nr.1216 din 27 iulie 2011 a Curții de A. C., această decizie fiind definitivă, nu mai pot fi puse în discuție motivele pentru care s-a dispus rearestarea inculpaților, care au afirmat la acest termen că nu și-au încălcat cu rea credință obligațiile impuse de instanță. Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată la instanța de fond și că nu s-a depășit un termen rezonabil de la data luării acestei măsuri și până în prezent, raportat la obiectul și complexitatea cauzei, în care sunt implicați un număr mare de inculpați cu multiple infracțiuni referitoare la consumul și traficul de droguri , nu se impune revocarea măsurii arestării preventive. La fel nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât inculpații nu prezintă suficiente garanții că vor respecta obligațiile impuse de instanță, cu atât mai mult cu cât față de aceștia s-a înlocuit anterior măsura arestării preventive, stabilindu-se în sarcina acestora anumite obligații pe care inculpații nu le-au respectat, ceea ce a determinat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. Susținerile inculpaților din motivele de recurs în sensul că aceștia nu au antecedente penale, că au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, că au facilitat cercetarea altor persoane și că unul dintre aceștia intenționează să solicite instanței de fond aplicarea disp. art.3201 C.p.p. nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a măsurii arestării preventive. Toate aceste date ce caracterizează persoana inculpaților urmează să fie luate în considerare de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii și la o eventuală circumstanțiere a pedepselor ce urmează să fie aplicate inculpaților, în situația în care aceștia vor fi găsiți vinovați pentru faptele pentru care sunt cercetați. Față de cele de mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de inculpații B. V., P. D., T. M., D. A. D., H. T., împotriva încheierii penale din 10 noiembrie 2011 a T.ui B. N. urmează să fie respinse ca nefondate. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 500 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. V., P. D., T. M., D. A. D., H. T., împotriva încheierii penale din 10 noiembrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 500 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. M. B. D. P. GREFIER M. N. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 135/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 799/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
