Decizia penală nr. 1015/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1015/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
:M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU și de inculpații L. A., D. A.-A., B. C. împotriva sentinței penale nr. 167 din 21 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei Z., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni, după cum urmează:
◄ inculpatul L. A. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 211 alin.1, alin.2 lit. a, b și alin.21 lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; ◄ inculpatul D. A. A. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 211 alin.1, alin.2 lit. a, b și alin.2 1 lit. a, c Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și ◄ inculpatul B. C. M. pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit. a, b și alin.21 lit. a, c cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. A., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.D.-T. Driha, inculpatul D. A. A., asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.A.-B. O., inculpatul B. C., în stare de arest, asistat de av.Mara T., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu av.O.-R. Pintea, toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind partea civilă F. L. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora. I.ebați fiind de către instanță, inculpații L. A., D. A.-A. și B. C. arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu, își mențin declarațiile date până în această fază procesuală și nu au de făcut completări la acestea. Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor. Reprezentantul M.ui P., susține că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău, vizează situația tuturor celor trei inculpați șinetemeinicia hotărârii instanței de fond, apreciind că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate, în raport de criteriul prev.de art.72 C.pen., cu atât mai mult cu cât, în favoarea inculpaților B. C. M. și D. A. A., instanța de fond a reținut chiar circumstanțe atenuante pe care consideră că în mod greșit instanța le-a avut în vedere și în mod greșit s-a atribuit această semnificație unor împrejurări ce nu constituie circumstanțe atenuante. In privința inculpatului L. A., discuția poartă exclusiv asupra greșitei individualizări a pedepsei, respectiv aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul art.211 al.1 și al.2 lit.a,b, al.2/1 lit.a,c și pentru infracțiunea prev.de art.189 al.1 și 2 C.pen. Apreciază că este rezultatul unei greșite individualizări judiciare a pedepsei, în care instanța de judecată nu a ținut seama de criteriile prev.de art.72 C.pen., care în principal vizează circumstanțele reale. Nu insistă asupra faptei concret comise de către inculpați, decât pentru a sublinia că, în mod corect instanța de judecată a reținut vinovăția inculpaților prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și că în mod repetat de altfel, din considerentele hotărârii atacate rezultă și părerea instanței formată pe baza acestor probe, cu privire la gravitatea extrem de ridicată a faptei comise de către inculpați. In concret, inculpații, pe timp de noapte, au pătruns în locuința unei părți vătămate în vârstă de 81 ani, profitând de împrejurarea că locuiește într-o casă izolată, au exercitat acte de agresiune față de partea vătămată, au amenințat-o cu moartea, au utilizat și un cuțit în scopul de a o intimida, au imobilizat-o și legat-o, după care au deposedat-o de sumele de bani de 300 lei și 10 euro precum și cerceii din urechile părții vătămate. Fapta este de o gravitate extremă dacă avem în vedere și împrejurarea că după săvârșirea acestei infracțiuni, inculpații au lăsat partea vătămată imobilizată, legată de mâini și de picioare. Toate circumstanțele care pot fi avute în vedere cu titlu de circumstanțe de agravare a răspunderii penale, sunt prezente în cauza analizată de către instanțele de fond, însă nu au fost corect materializate în hotărârea de condamnare din punctul de vedere al pedepselor aplicate. Nici măcar ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului L. A., nu consideră că se impune orientarea pedepsei spre minimul special, ambele infracțiuni fiind sancționate în formele agravante, cu o pedeapsă egală cu minimul de 7 ani. Ținând seama de împrejurarea că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni, chiar dacă a intervenit reabilitarea, aceste împrejurări țin de persoana inculpatului și trebuie avute în vedere, iar pe de altă parte, atitudinea inculpatului, a fost în mod constant, de nerecunoaștere a faptei. Așadar, în ceea ce-l privește pe inculpatul L. A., solicită a se constata că a fost greșit individualizată pedeapsa aplicată de către instanța fondului, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni reținute în concurs în sarcina acestuia, solicită reconsiderarea pedepsei și să se majoreze pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiuni, cu aplicarea sporului pentru concurs raportat la infracțiunile concret comise, modul de săvârșire a acesteia și poziția inculpatului. Pentru inculpatul B. C. M., apreciază că este greșit individualizată pedeapsa aplicată de către prima instanță, care a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a C.pen., și a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea celor două infracțiuni. Chiar dacă s-a reținut corect că acesta nu este participant la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, întrucât în baza înțelegerii prealabile între inculpați, nu a survenit și o legătură psihică sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate, contribuția și participația acestuia este importantă și esențială, respectiv acela de a a sigura paza, în timp ce coautorii săvârșeau infracțiunea de tâlhărie asupra părții vătămate. Acest singur aspect însă nu poate determina ca în favoarea acestuia să fie reținute circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a C.pen., cu motivarea că ar fi avut o conduită bună anterior. In realitate, apreciază că aceste declarații nu pot să formeze convingerea instanței de judecată cu privire la o bună conduită avută anterior de către o persoană dedusă judecății, pentru participarea la o infracțiune de tâlhărie și violare de domiciliu. A. aspecte nu pot avea relevanță ca și circumstanțe atenuante și în mod greșit li s-a dat această semnificație, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prev.de art.211 C.pen., în forma sa calificată, după cum și pentru art.192 al.2 C.pen. în formă calificată. În consecință, solicită ca pentru inculpatul B. C. să se înlăture circumstanțele atenuante greșit reținute în favoarea acestuia. Pentru inculpatul D. A. A. solicită a se constata că se acordă semnificația de circumstanță atenuantă împrejurării că inculpatul se află în nevoie, are lipsuri materiale, așa încât este justificat să săvârșească o infracțiune de tâlhărie din punctul de vedere al instanței fondului. In opinia sa, un astfel de argument nu poate fi avut în vedere. Solicită a se reține în ce privește persoana sa, că a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și tâlhărie, aceste condamnări pot caracteriza persoana inculpatului și trebuie avute în vedere potrivit art.72 C.pen., motiv pentru care apreciază că este justă critica adusă hotărârii instanței de fond în sensul încălcării disp.art.72 C.pen. Și în ceea ce privește acest inculpat, consideră că în mod greșit au fost reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art.74 al.2 C.pen. Solicită a fi înlăturate, iar, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului în limitele speciale prev.de art.211 în forma agravată, art.292 și 189 al.1 și 2 C.pen., de asemenea, cu aplicarea sporului pentru existența concursului de infracțiuni întemeiat și necesar în prezenta cauză. In ce privește recursurile inculpaților, solicită respingerea acestora și în ceea ce privește lipsa de vinovăție ori lipsa probelor concludente și utile pentru stabilirea vinovăției inculpaților cât și în ceea ce privește o reconsiderare a pedepsei, în sensul diminuării acesteia ori a modificării modalității de executare a pedepsei, apreciind că nu se impune în nici un caz. În consecință, solicită respingerea recursurilor inculpaților, admiterea recursului declarat de parchet și deducerea din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii arestului preventiv. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului pentru recursul parchetului și cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apărătorul inculpatului L. A., solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen., admiterea recursului inculpatului și să se dispună achitarea acestuia, având în vedere că în cauză sunt incidente prev.art.11 lit.a coroborat cu art.10 al.1 lit.c C.pr.pen. În susținerea achitării solicită a se avea în vedere susținerile inculpatului din fața instanței de fond și de asemenea memoriul scris personal de către inculpat. Așa cum s-a susținut și în fața instanței de fond, în ce privește inculpatului L. A., din probatoriul administrat în cauză nu reiese săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. In acest sens, există declarațiile inculpatului din cursul cercetării penale și judecătorești prin care arată că nu a participat la săvârșirea acestei infracțiuni și nu are cunoștință de acestea. De asemenea, cu toate că nu se menționează în mod expres care sunt acele declarații de martori care au fost avute în vedere de către instanța de fond ca bază pentru dovedirea săvârșirii faptelor, susține că instanța doar enumeră ca și probe a vinovăției inculpatului, declarațiile inculpatului B. C. Î.-adevăr în faza de urmărire penală, inculpatul B. C. a declarat în mod detaliat modalitatea săvârșirii faptei, însă, în faza de cercetare judecătorească, luându-se declarație inculpatului, în mod nemijlocit arată că nu își menține declarația din cursul urmăririi penale, menționând că acea probă a fost dată prin constrângere. In această situație, apreciază că sunt incidente prev.art.64 C.pr.pen., conform cărora mijloacele de probă obținute nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. Solicită a se observa că în declarația dată, partea vătămată nu detaliază și nu spune în concret care sunt persoanele care au lipsit-o de libertate și au tâlhărit-o. In subsidiar, solicită ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.385/9 pct.14 C.pr.pen., să se admită recursul inculpatului și în consecință să se aplice acestuia o pedeapsă într-un cuantum mai redus față de pedeapsa aplicată de instanța de fond. S. că instanța nu a reținut circumstanțe atenuante inculpatului și motivat pe faptul că acesta are antecedente penale dar a fost abilitat. Din moment ce a fost reabilitat, nu mai există acele antecedente penale. Apreciază că pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond poate fi individualizată în sensul reducerii cuantumului acestuia. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ. Cu privire la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia. Apărătorul inculpatului D. A. A., în baza art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. În susținerea recursului arată că inculpatul a avut o poziție clară pe parcursul procesului penal în sensul că a colaborat cu organele de urmărire penală. Apreciază că nu există nici o probă din care să rezulte în mod cert că inculpatul ar fi săvârșit fapta. Singura probă ar fi declarația inculpatul B. C. care, pe lângă faptul că nu se coroborează cu declarația părții vătămate, a fost revocată ulterior. Față de recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău solicită respingerea acestuia ca nefondat. Apărătorul inculpatului B. C., în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., să se dispună achitarea inculpatului de sub aspectul comiterii infracțiunii reținute în sarcina sa. In subsidiar, solicită suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului. În susținerea recursului arată că solicitarea principală a formulat-o raportat la declarațiile inculpatului din fața instanței, în care acesta neagă orice participație la faptele pentru care a fost trimis în judecată. In ce privește declarația de recunoaștere din faza de urmărire penală, acesta arată că au fost luate prin constrângere. Raportat la materialul probator administrat în cauză, nu rezultă participarea acestuia la săvârșirea faptei. In ce privește solicitarea subsidiară, apreciază că, ținând cont de persoana inculpatului și conduita anterioară săvârșirii faptei, acesta poate beneficia cel puțin de suspendarea executării sub supraveghere. Apreciază că lunga perioadă de timp de când este arestat inculpatul, constituie un avertisment ca acesta să nu mai comită altă faptă. Cu privire la recursul declarat de parchet solicită respingerea ca nefondat. Solicită acordarea onorariului avocațial pentru colega pe care o substituie. Inculpatul L. A., având ultimul cuvânt, solicită o pedeapsă cât de mică, arătând că știe că nu va fi pus în libertate. Consideră că pedeapsa este prea mare. La întrebarea instanței, dacă recunoaște fapta cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul arată că nu o recunoaște, dar este arestat de atâta timp și știe că nu i se va da drumul. Solicită reducerea pedepsei. Inculpatul D. A. A., având ultimul cuvânt, arată că pentru ce a greșit a plătit și că, dacă nu era declarația care-l încriminează nu se afla în acestă situație. Solicită achitarea, dacă instanța consideră că o merită, sau o pedeapsă mai mică. Inculpatul B. C., având ultimul cuvânt, arată că are trei copii minori, a fost pus să semneze declarația și nu știa ce este scris acolo. Nu se consideră vinovat. In subsidiar, solicită suspendarea sub supraveghere. C U R T E A : Prin sentința penală nr.167 din (...) a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul nr.(...), în baza art. 211 alin. 1, 2 lit a,b și 2¹ lit. a și c Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 192 al 2 Cod penal l, a fost condamnat inculpatul L. A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 189 al 1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul L. A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.33 lit.a) Cod penal s-a constatat că infracțiunile sunt săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art..34 alin.1 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 7 (șapte) ani închisoare cu privare de libertate. În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la (...) la zi. În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. II În baza art.26 cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit a,b și 2¹ lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art 74 alin 1 lit a cod penal raportat la art. 76 lit b cod penal a fost condamnat inculpatul B. C. M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie. În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 192 al 2 Cod penal l, cu aplicarea art 74 lit a cod penal raportat la art. 76 lit c cod penal a fost condamnat inculpatul B. C. M. la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.33 lit.a) Cod penal s-a constatat că infracțiunile sunt săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art..34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 3 (trei) ani închisoare cu privare de libertate. În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la (...) la zi. În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. III În baza art. 211 alin. 1, 2 lit a,b și 2¹ lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art 74 alin 2 cod penal raportat la art. 76 lit b cod penal a fost condamnat inculpatul D. A. A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 192 al 2 Cod penal l, a fost condamnat inculpatul D. A. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 189 al 1 și 2 Cod penal , cu aplicarea art 74 alin 2 cod penal raportat la art. 76 lit b Cod penal a fost condamnat inculpatul D. A. A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.33 lit.a) Cod penal s-a constatat că infracțiunile sunt săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art..34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 5 (cinci) ani închisoare cu privare de libertate. În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la (...) la (...) În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 și art.1003 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 300 lei către aceasta În baza art.191 alin.1 și 2 și Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 3000 lei, din care suma de 1800 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, av. P. Mircea (300 lei pentru faza de urmărire penală și 300 pentru faza de judecată), av Tărău Cristian(300 lei pentru faza de urmărire penală și 300 pentru faza de judecată), av Bîcu Dînmb I. (300 lei pentru faza de urmărire penală) și av.S. Raul (300 pentru faza de judecată), cheltuieli care au fost suportate astfel: L. A. - 1000 lei; D. A. A. -1000 lei; B. C.-1000 lei. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în seara zilei de (...), în jurul orei 19,00, inculpații D. A. A., L. A. și B. C. M., în baza unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat din loc. D. în loc. U., pentru a sustrage bani sau bunuri prin folosirea violenței, de la partea vătămată F. L. despre care știau că este singură acasă de la soția inculpatului D. A. A. care prestase munci sporadice în gospodăriile locuitorilor din acest sat, (majoritatea dintre ei fiind în vârstă) și le-a spus inculpaților că partea vătămata locuiește singură, într-o casă mai izolată de restul satului. Inculpatul L. A. a fost în perioada săvârșirii faptei vecin cu inculpatul D. A. A., între familiile celor doi inculpați s-au stabilit relații de prietenie, vizitându-se frecvent iar inculpatul B. C. M. este cumnatul inculpatului L. A., fiind căsătorit cu sora acestuia. Cei trei inculpați au pătruns în curtea părții vătămate F. L. pe poarta neasigurată, apoi inculpații D. A. A. și L. A. au pătruns pe ușa deschisă în locuința părții vătămate, inculpatul B. C. rămânând în curte pentru a asigura paza. Inculpații D. A. A. și L. A. își acoperiseră în prealabil fețele cu măști confecționate din ciorapi groși, purtau șepci pe cap și aveau mâinile acoperite cu mănuși confecționate din șosete. După ce au pătruns în locuință s-au îndreptat spre partea vătămată, și, luându-o prin surprindere i-au cerut să nu strige amenintând-o că o omoară, după care unul dintre inculpați a luat un cuțit de pe masă cu care au amenințat-o pe partea vătămată cerându-i să le dea toți banii pe care îi deține și au legat-o de mâini și de picioare cu eșarfe găsite în locuința acesteia Partea vătămată F. L. le-a spus celor doi unde găsesc banii, de unde inculpații au sustras suma de 300 de lei și 10 euro, după care au așezat-o pe partea vătămată pe pat, cu fața la perete iar unul dintre inculpați a dat jos baticul părții vătămate șii-a desfăcut acesteia cerceii din urechi fără să exercite acte de violență, i-a pus într-o hârtie și apoi în buzunar. Inculpații au găsit apoi cheile de la un alt corp al locuinței părții vătămate, au pătruns și în acesta și au căutat bunuri, dar nu au sustras nimic. Inculpații au părăsit locuința părții vătămate, închizând-o pe aceasta în casă și lăsând-o imobilizată în pat, legată cu eșarfele la mâini și la picioare, aceasta reușind cu dificultate să se dezlege mai întâi la picioare apoi la mâini abia a doua zi dimineața, în jurul orei 09, adică după 14 ore de imobilizare, și, potrivit raportului de constatare medico legală întocmit în cauză (fila 85) partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprehensiunea cu o mână de adult sau prin legarea mâinilor cu un obiect dur. Partea vătămată s-a târât pănă la ușă, pe care a reușit să o deschidă cu ajutorul piciorului și auzind în grădină vocea unei vecine a strigat-o, aceasta tăindu-i legăturile de la mâini. Cu ocazia efectuării unor percheziții la domiciliul inculpatului L. A., în datele de (...) și (...), autorizația de percheziție fiind obținută de la Judecătoria Gherla într-o altă cauză , au fost găsiți și ridicați de către organele de poliție o pereche de cercei a căror închizătoare era ruptă, pe care atât Nosa A., fiica părții vătămate F. L. cât și aceasta din urmă i-au recunoscut ca fiind cei care au fost sustrași în împrejurările descrise mai sus. Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, în cursul urmăririi penale și cu ocazia judecării cererii de luare a măsurii arestării preventive, inculpatul B. C. M. a recunoscut săvârșirea faptei, arătând cine a participat la săvârșirea ei și descriind în detaliu modul de producere a acesteia, locul faptei precum și modul în care erau îmbrăcați inculpații, declarație care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu declarațiile martorilor audiați, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, cu procesele verbale de redare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată, cu dovezile de predare-primire și cu procesul-verbal de predare a cerceilor. Inculpații L. A. și D. A. A. nu au recunoscut comiterea faptelor dar nu au reușit nici să combată probele administrate, printr-un fapt contrar determinat. Instanța apreciază că raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat efectuat în cauză, potrivit căruia inculpatul D. A. A., nu prezintă reacții specifice comportamentului simulat, nu reprezintă mijloc de probă în accepțiunea art. 64 Cod pr. penală oferind cel mult indicii cu privire comportamentul inculpatului, care, pentru a forma convingerea judecătorului ar trebui coroborat cu probe în accepțiunea legii penale, poligraful putând genera rezultate eronate când subiectul testat are reacții specifice comportamentului simulat datorită unei boli de care suferă, cum ar fi o boală de inimă, sau când are capacitatea de a-și controla reacțiile, ceea ce înlătură caracterul cert al rezultatului acestui tip de examinare. Inculpatul L. A. a declarat că cerceii găsiți cu ocazia percheziției în locuința sa aparțin părinților, care probabil i-au adus din Franța, pentru ca apoi familia inculpatului L. A. să declare că cerceii au fost cumpărați de la martora F. M. din D., martoră care a negat inclusiv în fața instanței de judecată că ar fi vândut vreodată bijuterii mamei inculpatului L. A., arătândtotodată că mama inculpatului L. A. i-a cerut să declare organelor de poliție că i-ar fi vândut acesteia cerceii, martorul refuzând să declare mincinos. Declarațiile inculpaților L. A. și D. A. A. date pe parcursul procesului penal și ale inculpatului B. C. M. date în fața instanței de judecată, prin care neagă săvârșirea faptelor nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă motiv pentru care vor fi înlăturate de către instanță fiind considerate nesincere. I. În drept, faptele inculpatului L. A., care în seara zilei de (...), împreună cu inculpatul D. A. A., și inculpatul B. C. M., au pătruns pe poarta deschisă în curtea locuinței părții vătămate F. L. și, în timp ce inculpatul B. C. M. asigura paza inculpatul L. A. împreună cu inculpatul D. A. A. au pătruns în locuință părții vătămate, care nu era asigurată, având fețele acoperite și, prin amenințarea cu cuțitul și legarea părții vătămate de mâini și de picioare, au sustras din locuința acesteia suma de 300 lei, 10 euro și o pereche de cercei după care au părăsit locuința părții vătămate, lăsând-o pe acesta imobilizată, legată de mâini și de picioare, reușind să se dezlege abia în dimineața zilei de (...), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de : - art 192 al. 2 Cod penal - art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal - art. 189 alin 1 și 2 Cod penal Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, a consecințelor acestora, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, că a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, că a folosit amenințarea cu acte de violență pentru a o convinge pe partea vătămată să mărturisească unde se aflau bunurile care au fost sustrase și că prin modul de săvârșire a faptei, respectiv prin legarea de mâini și picioare foarte strâns aceasta nu se va putea dezlega și va rămâne imobilizată timp îndelungat. Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat la două pedepse cu închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat dar a intervenit reabilitarea condamnatului cu privire la consecințele și efectele acestor condamnări. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de: - violare de domiciliu prev. și pedepsită de art.192 al. 2 Cod penal - tâlhărie prev. și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal - lipsire de libertate în mod ilegal prev. și pedepsită de art. 189 alin 1 și 2 Cod penal La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s- a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social foarte ridicat, relevat de modul în care a săvârșit infracțiunea, respectiv având fața acoperită cu o mască confecționată din ciorapi, pe timp de noapte, împreună cu ceilalți doi inculpați, precum și raportat la împrejurarea că inculpatul a comis fapta asupra unei femei singure și în vârstă de 81 de ani, ceea a creat un puternic sentiment de nesiguranță și frică nu numai pentru partea vătămată dar în rândul comunității locale. Instanța va avea în vedere și faptul că fapta a avut un impact negativ deosebit de puternic asupra părții vătămate care s-a văzut amenințată cu moartea în propria casă, imobilizată și jefuită de doi bărbați mascați, reliefat și de refuzul părții vătămate de a da declarație în fața instanței în prezența inculpaților, aceasta fiind audiată potrivit art.77¹ Cod pr. penală, fără a fi prezentă fizic în sala de judecată. Totodată instanța apreciază că, raportat la gravitatea faptei, valorile sociale lezate, rezonanța socială a acesteia și la faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, că nu a avut o atitudine sinceră și nu a cooperat cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului nu se impune reținerea nici unei circumstanțe atenuante în favoarea acestui inculpat. Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de (...), este în vârstă de 28 de ani, nu are ocupație sau loc de muncă și este necăsătorit, fiind cunoscut cu antecedente penale dar reabilitat la data săvârșirii acestei fapte. În ceea ce privește cuantumul pedepsei, având în vedere și limitele prevăzute de lege, instanța a considerat că se impune condamnarea inculpatului la următoarele pedepse: - 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și pedepsită de art.192 al. 2 Cod penal - 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal - 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și pedepsită de art. 189 alin 1 și 2 Cod penal pedepse de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatului și va aplica pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a fost interzis exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. În baza art.88 alin.1 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la (...) la zi. În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. II. În drept, faptele inculpatului B. C. M., care în seara zilei de (...), împreună cu inculpatul L. A. și inculpatul D. A. A., au pătruns pe poarta neasigurată în curtea locuinței părții vătămate F. L. din loc. U. com. D., după care inculpatul B. C. M. a rămas în curte și a asigurat paza, în timp ce ceilalți doi inculpați au pătruns în locuință pe ușa care nu era închisă cu cheia, având fețele acoperite, iar prin amenințarea cu cuțitul și prin legarea părții vătămate de mâini și de picioare, au sustras din locuința acesteia suma de 300 lei, 10 euro și o pereche de cercei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și complicitate la tâlhărie, prev. de : - art 192 al. 2 Cod penal - art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor acesteia, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, că a pătruns fără drept în curtea părții vătămate și că a fost complice la săvârșirea faptei de tâlhărie de către ceilalți doi inculpați. Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu a mai fost anterior condamnat, fiind la prima confruntare cu legea penală. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de: - violare de domiciliu prev. și pedepsită de art.192 al. 2 Cod penal - complicitate la tâlhărie prev. și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s- a raporta la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a participat, chiar dacă nu în calitate de autor, la comiterea unei infracțiuni deosebit de grave care a fost săvârșită asupra unei femei singure și în vârstă de 81 de ani, ceea a creat un puternic sentiment de nesiguranță și frică atât pentru partea vătămată cât și în rândul comunității locale, fiind lezate valori sociale deosebit de importante precum patrimoniul și integritatea persoanei. În privința infracțiunii de tâlhărie în cauză sunt întrunite condițiile participației penale sub forma complicității morale: autorii au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tâlhărie, iar inculpatul B. C. M. a asigurat paza în vederea comiterii faptei, ceea ce a constituit un suport moral pentru autori, fiind dovedit faptul că inculpatul avea cunoștință despre intenția celorlalți inculpați de a comite infracțiunea de tâlhărie. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptei, și a cooperat până la acel moment cu organele de cercetare penală. Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de (...), este în vârstă de 27 de ani, este căsătorit cu sora inculpatului L. A. și are trei copii minori cu aceasta, nu are ocupație dar asigură veniturile familie prestând diverse activități în gospodăriile locuitorilor din localitatea de domiciliu. De asemenea instanța a reținut că martorii propuși de către inculpat, vecini cu acesta l-au caracterizat pe acesta ca fiind o persoană apreciată în comunitatea locală, harnic, muncitor și de încredere ceea ce contrastează flagrant cu gravitatea faptei de care se face vinovat, instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit fapta la cererea familiei soției sale, fiind influențat și totodată fiindu-i frică de tatăl și frații acesteia cu care a mai avut diverse neînțelegeri, potrivit declarațiilor martorilor audiați, inclusiv a soției inculpatului. Ținând seama că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală instanța a reținut în favoarea acestuia, circumstanțele atenuante prev de art. 74 lit a Cod penal și făcând aplicarea art. 76 Cod penal, pedepsele aplicate au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege; instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art 74 lit. c Cod penal deoarece cu ocazia judecării fondului cauzei inculpatul a retractat declarațiile de recunoaștere a faptei, declarând în fața instanței că nu a participat la comiterea acesteia, fiind probabil sfătuit să nege săvârșirea faptei de către inculpatul L. A. care a reușit să intre în contact cu inculpatul B. C. M. in perioada în care amândoi s-au aflat în arestul IPJ S.. În ceea ce privește cuantumul pedepsei având în vedere și limitele reduse ale pedepselor ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, instanța consideră că se impune condamnarea inculpatului la următoarele pedepse: - 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și pedepsită de art.192 al. 2 Cod penal - 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penalpedepse de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acesteia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității pe durata executării fiecărei pedepse principale. Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere și faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza I, c), d) și e) Cod penal. Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare a inculpatului, instanța, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă de la (...) la zi. III. În drept, faptele inculpatului D. A. A., care în seara zilei de (...), împreună cu inculpatul L. A. și inculpatul B. C. M., au pătruns pe poarta deschisă în curtea locuinței părții vătămate F. L. și, în timp ce inculpatul B. C. M. asigura paza inculpatul D. A. A. împreună cu inculpatul L. A. au pătruns în locuință părții vătămate, care nu era asigurată, având fețele acoperite și prin amenințarea cu cuțitul și prin legarea părții vătămate de mâini și de picioare, au sustras din locuința acesteia suma de 300 lei, 10 euro și o pereche de cercei după care au părăsit locuința părții vătămate, lăsând-o pe acesta imobilizată, legată de mâini și de picioare, în imposibilitate de a se dezlega până în dimineața zilei de (...), întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de : - art 192 al. 2 Cod penal - art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal - art. 189 alin 1 și 2 Cod penal Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, a consecințelor păgubitoare al acestora asupra patrimoniului, psihicului și libertății de mișcare a părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, că a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, că a folosit amenințarea cu acte de violență pentru a o convinge pe aceasta să mărturisească unde se aflau bunurile care au fost sustrase și că prin modul de săvârșire a faptei, respectiv prin legarea de mâini și picioare foarte strâns aceasta nu se va putea dezlega, conducând astfel la împiedicarea libertății de mișcare a părții vătămate și la prelungirea în timp a imobilizării mult peste timpul necesar pentru sustragerea bunurilor și asigurarea scăpării. Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat la două pedepse cu închisoare pentru o infracțiune detâlhărie și una de furt calificat dar a intervenit reabilitarea condamnatului cu privire la consecințele și efectele acestor condamnări. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de: - violare de domiciliu prev. și pedepsită de art.192 al. 2 Cod penal - tâlhărie prev. și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal - lipsire de libertate în mod ilegal prev. și pedepsită de art. 189 alin 1 și 2 Cod penal La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s- a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea având fața acoperită cu o mască confecționată din ciorapi, pe timp de noapte, împreună cu ceilalți doi inculpați, precum și raportat la împrejurarea că inculpatul a comis fapta asupra unei femei singure și în vârstă de 81 de ani, ceea a creat și un puternic sentiment de nesiguranță și frică în rândul comunității locale. Instanța a avut în vedere și faptul că fapta a avut un impact negativ deosebit de puternic asupra părții vătămate care s- a văzut amenințată cu moartea și jefuită în locuința proprie de doi bărbați mascați astfel că, aceasta, sub imperiul fricii a refuzat să dea declarație în fața instanței în prezența inculpaților, fiind audiată potrivit art.77¹ Cod pr. penală, fără a fi prezentă în sala de judecată. Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de (...), este în vârstă de 38 de ani, nu are ocupație sau loc de muncă, este căsătorit și are copii minori în întreținere, fiind cunoscut cu antecedente penale dar reabilitat la data săvârșirii acestei fapte. Instanța a apreciat că pe fondul lipsurilor materiale și a necesității de a satisface nevoile minime de trai ale familiei sale, inculpatul a fost atras în această activitate infracțională de membrii familiei L. astfel că s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev de art.74 alin. 2 Cod penal În ceea ce privește cuantumul pedepsei având în vedere și limitele prevăzute de lege, instanța a considerat că se impune condamnarea inculpatului la următoarele pedepse: - 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și pedepsită de art.192 al. 2 Cod penal - 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit a, b și alin. 2¹ lit a și c Cod penal - 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și pedepsită de art. 189 alin 1 și 2 Cod penalpedepse de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. În baza art.88 alin.1 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la (...) la (...). În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara. Latura civilă În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reține că, în baza art.346 Cod procedură penală și art.14 alin.3 Cod procedură penală, repararea pagubei s-a realizat potrivit dispozițiilor legii civile, partea vătămată F. L. constituindu-se parte civilă față de inculpați cu suma de 300 lei, sustrasă de către inculpați. Legea civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unor fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea lor, fiind dovedită vinovăția acestora și, de asemenea, legătura de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu. Pe cale de consecință, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 și art.1003 Cod civil, a fost admisăacțiunea civilă formulată de partea civilă și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 300 lei către aceasta. În baza art.191 alin.1 și 2 și Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 3000 lei, din care suma de 1800 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, av.P. Mircea (300 lei pentru faza de urmărire penală și 300 pentru faza de judecată), av Tărău Cristian(300 lei pentru faza de urmărire penală și 300 pentru faza de judecată), av Bîcu Dînmb I. (300 lei pentru faza de urmărire penală) și av.S. Raul (300 pentru faza de judecată), cheltuieli care vor fi suportate astfel: L. A. - 1000 lei; D. A. A. -1000 lei; B. C.-1000 lei Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, P.de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpații L. A., D. A.-A. și B. C. În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Zalău aînvederat faptul că în mod greșit instanța de fond a coborât cuantumul pedepselor aplicate inculpaților sub minimul prevăzut de lege, ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante în condițiile în care acestea nu se justifică, raportat la gravitatea faptei, la persoanele inculpaților care au acționat pe timp de noapte, cu fața acoperită, profitând de vârsta înaintată a victimei, pe care au imobilizat-o și legat-o după care au deposedat-o de bani și de cerceii din ureche. În motivarea recursului său, inculpatul L. A. a arătat că se impune achitarea sa întrucât nu există probe care să-1 inculpe pe acesta, astfel că trebuie să se dea eficiență principiului in dubio pro reo, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu face nicio referire la persoana acestuia, nefiindidentificat de către aceasta. În motivarea recursului său, inculpatul D. a arătat că pe întreg parcursul procesului penal a avut o conduită constată de negare a comiterii faptei și că nu există probe de vinovăție, astfel că și în cazul acestui inculpatse impune a se da eficiență principiului enunțat mai sus. Aceleași motive au fost reluate și în recursul inculpatului B., care de asemenea arată că nu s-a făcut dovada participației sale la comiterea faptei astfel că nu a fost răsturnată, în cazul său, prezumția de nevinovăție. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: În urma administrării unui vast probatoriu, precum și a analizeiatente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea. Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpaților recurenți care, care în seara zilei de (...), împreună, au pătruns pe poarta neasigurată în curtea locuinței părții vătămate F. L. din loc. U. corn. D., după care inculpatul B. C. M. a rămas în curte și a asigurat paza, în timp ce ceilalți doi inculpați au pătruns în locuință pe ușa care nu era închisă cu cheia, având fețele acoperite, iar prin amenințarea cu cuțitul și prin legarea părții vătămate de mâini și de picioare, au sustras din locuința acesteia suma de 300 lei, 10 euro și o pereche de cercei. S.rile inculpaților referitoare la faptul că nu au participat la comiterea infracțiunilor descrise mai sus, s-au dovedit a fi nesincere și au fost în mod corect înlăturate de către prima instanță. Coroborând probele administrate în sensul art.63 și 69 C.p.p. apreciem că acestea infirmă pozițiile de nerecunoaștere ale inculpaților. Pentru a conchide astfel, am avut în vedere în primul rând declarația inculpatului B. din faza de urmărire penală, în care în mod clar și detaliat acesta a descris modul de comitere a faptei și persoanele care au participat la comiterea acesteia. Este adevărat că inculpatul a revenit asupra declarați inițiale cu motivarea că a fost agresat de organele de cercetare penală, însă fără a exista în acest sens o dovadă sau cel puțin o plângere a acestuia pentru cercetare abuzivă. Astfel, în consens și cu dispozițiile art.69 C.p.p. și cu jurisprudența CEDO, apreciem că inculpatul nu a adus argumente în susținerea revenirii asupra declarației inițiale, ceea ce face ca aceasta să primeze, cu atât mai mult cu cât în fața curții, cu ocazia ultimului cuvânt inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, recunoscându-și astfel, implicit, vinovăția. Vinovăția inculpaților este dovedită și de restul probelor administrate în cauză, la percheziția domiciliară la locuința părinților inculpatului L. fiind găsiți cerceii părții vătămate, apoi în sensul celor arătate sunt și declarațiile martorilor cu protecție protejată, declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, apreciem că instanța de fond a stabilit în mod judicios și cu respectarea prevederilor art.72 C.p.p. cuantumurile pedepselor, astfel că niciuna dintre criticile aduse hotărârii pronunțate nu este întemeiată. Instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, de participația fiecărui inculpat, precum și de persoanele acestora de conduitele lor procesuale, de antecedența penală a inculpatului L. A. și a inculpatului D. precum și de faptul că inculpatul B. se află la prima confruntare cu legea penală. Apoi, modalitate de executare a pedepselor dispusă de către prima instanță este cea corectă, raportat 1 gravitatea deosebită a faptei, sancționarea și reeducarea inculpaților nu se poate realiza decât în regim de detenție, prin privare de libertate și supraveghere strictă a acestora. Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în baza art.385 ind.15 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile promovate. Potrivit articolului 88 Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. A. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent, din pedeapsa aplicată inculpatului B. C. M. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent și din pedeapsa aplicată inculpatului D. A. A. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până la data de (...). Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 900 lei (3 x 300 lei) onorar pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău vor rămâne în sarcina statului. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpații L. A., fiul lui N. și D. A., născut la (...), deținut în Penitenciar Oradea, B. C. M., fiul lui M. și M., născut la (...), deținut în Penitenciar Oradea și D. A. A., domiciliat în prezent în C.-N., str. Piersicului nr.50, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 167/(...) a Judecătoriei Z.. Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. A. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent, din pedeapsa aplicată inculpatului B. C. M. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent și din pedeapsa aplicată inculpatului D. A. A. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până la data de (...). Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 900 lei (3 x 300 lei) onorar pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. I. C. M. M. R. GREFIER M. B. Red.M.R./S.M.D. 3 ex.(...) Jud.fond.R. I.R.
| ← Decizia penală nr. 1014/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 617/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
