Decizia penală nr. 1490/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1490/R/2011

Ședința publică din 27 septembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : I. M., judecător

JUDECĂTORI : M. B.

: V. V. A.

GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către părțile civile S. W. I. și S. L. C., împotriva deciziei penale nr.176/A/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T. C., privind pe inculpatul P. O., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 C.al.

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin decizia penală nr.176/A din 21 aprilie 2011, Tribunalul Cluj a în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.pen. a admis apelul declarat de inculpatul P. O., fiul lui O. și V., născut la data de (...), dom. în F., str. 2 G., bl. 1,ap. 5, jud. S., CNP 1. împotriva sentinței penale nr.230 din (...) a J. G. H., pe care a desființat-o în întregime.

Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d C.p.pen. a achitat pe inculpatul P. O., fiul lui O. și V., născut la data de (...), dom. în F., str. 2 G., bl. 1,ap. 5, jud. S., CNP 1. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C.

S-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile S. L. C. și S. W. I., ambii dom. în G. H., str. Ștefan cel M. nr. 44, jud. S..

În baza art. 193 al. 5 C.p.pen. au fost obligate părțile vătămate să plătească inculpatului suma de 4270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocațial la fond și în apel.

În baza art. 192 al. 3 C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și în prezentul apel au rămas în sarcina acestuia.

2. În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de părțile civile S. L. C. și S. W. I., ambii dom. în G. H., str. Ștefan cel M. nr. 44, jud. S. împotriva sentinței penale nr.230 din (...) a J. G. H..

Au fost obligate părțile civile să plătească în contul Biroului Local de E. J. C. suma de 200 lei reprezentând diferența onorariu expert ce se cuvine expertului P. I. D.

S-a respins cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de (...), L. D. a vindut suprafața de 330 mp teren construcții și grădină împreună cu o casa, o șură și un grajd identică cu parcela 1195 clădire cu casă și parcela 1405/5 arătură nou formată prin divizarea parcelei nr.1. arătură înscrise în CF 2139 a com. cad. G. H..

La data de (...) a decedat numita L. M., iar la data de (...) a decedat numitul L. D. în urma căruia au rămas ca moștenitori legali N. Ana, Prisăcaru E. și L. I.n.

În masa succesorală a defuncților au fost cuprinse printre alte bunuri parcela clădire nr. 297 în suprafață de 52 mp pe care se afla construită o casă

și parcela grădină nr. 1. în suprafață de 609 mp.

În baza raportului de expertiză întocmit de inginerul C. I. în anul 1971

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin S. civilă nr. 1., admite acțiunea civilă pentru ieșirea din indiviziune și atribuie numitelor N. Ana P. E. parcela clădire nr. 297 și casa construită pe această parcelă suprafață de 134 mp iar L. I. primește terenul în suprafață de 316 mp identică cu parcela de grădină nr.

1..

La data de (...), prin H. nr. 45 a P. jud. S., numitei L. I. i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren agricol conform titlului de proprietate nr. 3. din (...) teren identic cu parcela nr. 1. cu care este pusă în posesie conform hotărârii și pe care îl vinde soților S. W. I. și S. L. C. conform contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1697 din (...) de N. de stat local Cîmpulung M. .

P. E. solicită pe calea unei acțiuni judecătorești restituirea în proprietatea parcelei 297 în suprafață de 134 mp și a parcelei 1405/3 în suprafață de 177 mp înscrise în CF 2139 a com. cad.. G. H..

Expert în cauză a fost desemnat inculpatul P. O.

Prin deciziile nr. 140 din 14 februarie 2005 a T. S. 406 a C. de A. S. le-a fost reconstituit lui P. E., N. E. și F. D. dreptul de proprietate pentru suprafața de 311 mp teren identică cu parcela nr. 297 și 1405/3 din CF 2139 a com. cad. G. H.., hotărâri care au avut la bazai raportul de expertiză întocmit de expertul P. O., care a concluzionat că soții S. și-au construit casa pe o parte a parcelei de clădire 297 și a parcelei 1405/3.

Față de această situație soții S. adresează o plângere P. de pe lângă

Judecătoria Gura Humorului în care solicită cercetarea numitului P. O. pentru infracțiune de fals și solicită efectuarea unei alte expertize în cauze.

Expertul T. P. desemnat în cauză întocmește un raport tehnic de expertiză extrajudiciară din (...) prin care se stabilește că soții S. W. I. și S. L. C. ocupă 24 de m din parcela cadastrală nr. 297 iar din pf 1405/3 drum în suprafață de 177 mp nu ocupă nimic.

S-a dispus efectuarea unei alte expertize iar prin raportul de expertiză din martie 2006, întocmit de expert M. G. se constată că terenul deținut de soții S. W. I. și S. L. C. în suprafață de 628 mp nu se suprapune peste parcela nr. 1405/3 înscrisă în CF 2139 a corn. cad. G. H., iar din parcela nr. 297 aceștia ocupă doar suprafața de 24 mp.

Tot prin raportul de expertiză întocmit de expertul M. G. s-a menționat că terenul deținut de petenți a fost identificat eronat de către expertul P. O. care la data efectuării măsurătorilor nu a avut în vedere punctele comune existente în teren și în planurile cadastrale, dar mai ales al planului de situație care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 19/(...), a Titlului de proprietate nr.

3. și a contractului de vânzare cumpărare nr. 1697/1994, plan de situație care reprezintă practic un dreptunghi ca fiind identic cu parcela 1. din CF 2139, fără a se specifica din care parcelă a fost obținută această configurație, atâta timp cât anterior întocmirii planului de situație parcela respectivă avea altă configurație și suprafață.

Martorii M. D. și N. I. au declarat că drumul de acces identic cu parcela

1405/3 trece pe lângă fostul restaurant „ Rarăul"; și avea o lățime de aproximativ 3 metri iar în raportul său de expertiză, inculpatul a plasat parcela

1405/3 la o distanță de aproximativ 7 metri de restaurant.

Având în vedere cele arătate, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului P. O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și ped. de art. 260 cod penal, însă ținând cont de împrejurările concrete ale producerii cauzei, de faptul că situația de fapt s-a datorat și neconcordanței unor planuri de situație întocmite anterior intrării în vigoare a L. 18/91, a neînscrierii acestora în CF, instanța în temeiul art. 11 pct.2 lit.a și art.10 lit. b ind 1 a achitat inculpatul

In temeiul art.91 lit.c cod penal instanța de fond a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 800 lei, a anulat raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 10498/2000 iar în temeiul art. 192 alin. 1 lit. d cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termenul legal inculpatul P. O. și părțile civile.

Inculpatul P. O. a solicitat în principal, admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale nr. 230/(...) (Dosar nr. (...)) a J. G. H., iar, în rejudecare, să se dispună în temeiul art. 11 pct 2 lit. a C.pr.pen., rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen., achitarea sa, motivat de inexistența infracțiunii pentru care a fost cercetat iar în subsidiar a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen., rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen., achitarea sa, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, nici la nivelul laturii obiective, nici la nivelul laturii subiective.

Arată că soluția instanței de fond este greșită deoarece raportul de expertiză a fost întocmit în conformitate cu realitatea din teren și mențiunile de carte funciară.

Consideră că se impune, raportat la probatoriul administrat în cauză, rejudecând pricina, achitarea inculpatului, cu mențiunea că părțile vătămate nu s-au constituit în cauză părți civile.

În raportul de expertiză topo întocmit a arătat că parcela de clădire 297 măsoară 134 mp, că parcela 1405/3 măsoară 177 mp și că terenul deținut de părțile vătămate (parcela 1. din CF 4794 a corn. cad. G. H.) se identifică cu parte din parcela 297 și cu parte din parcela 1405/3.

Față de cele consemnate în expertiza M. G. (fila 19 și urm. d.u.p.) și în expertiza extrajudiciară T. P. (fila 35 și urm. d.u.p.), apreciază că două chestiuni se pun în discuție în speță, raportat la rezolvarea cărora instanța de apel va stabili dacă există infracțiune, respectiv d acă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. Prima este aceea care este întinderea parcelei 297.

Inculpatul a stabilit că această parcelă măsoară 134 mp. Expertul M. G. doar arată că, într-adevăr, suprafața deținută de părțile vătămate se identifică cu partea din parcela 297 din CF 2139, fără a preciza care este întinderea acestei parcele și care este limita suprapunerii.

Expertul T. P. arată că parcela 297 ar măsura 52 mp și că și-ar fi modificat suprafața de la 52 mp la 134 mp prin schimbarea configurației cu p.f. 1., schimbare produsă prin planul de situație întocmit de un expert în dosarul de partaj finalizat prin S. nr. 1. a J. C. M. (fila 58 u.p.), dar care nu a fost operată în evidențele de carte funciară, deoarece copartajanții nu s- au întabulat. Mai arată acest expert că din parcela 297 părțile vătămate ocupă o suprafață de 24 mp.

Așa cum a arătat inculpatul și în declarațiile date (filele 11 și 13 u.p.), acesta a ajuns la concluzia că părțile vătămate ocupă o suprafață de 573 mp, în care este inclusă și parte din parcelele 1405/3 și 297, în urma suprapunerii planurilor cadastrale vechi cu planul rezultat din măsurătorile efectuate. La arhiva O.C.P.I. nu se regăsesc planurile cadastrale în original, ci doar niște copii xerox, după care s-au făcut suprapuneri. Am arătat că nu există pe aceste planuri divizările efectuate în ultimii ani, comasările sau schimbările de configurație care au intervenit recent și că la stabilirea întinderii parcelei 297 am preluat suprafața de 134 mp dintr-un plan de situație întocmit de ing. C. I. într-un raport de expertiză efectuat în dosarul de partaj (filele 60-62 u.p.), suprafață care se referă la parcela curți-clădiri, cu precizarea că inclusiv instanța care a fost învestită cu partajul succesoral a reținut că parcela 297 măsoară 134 mp.

Prin urmare, inculpatul nu poate fi acuzat de rea-credință în efectuarea raportului de expertiză, după cum nici nu se poate pretinde că există infracțiune.

Mai mult, singurul plan de situație existent la cartea funciară, care prezintă configurația terenului în litigiu este cel întocmit în 1967 de ing. C. N. (fila 84 d.u.p.), conform căruia parcela 1. măsura 609 mp, la vremea respectivă ocupând întregul front la stradă. Din această parcelă s-a divizat parcela

1405/5, de 298 mp (în configurația și cu amplasamentul evidențiate în planul de situație de la fila 48 dosar recurs), vândută de L. D. către B. P. în baza contractului aut. sub nr. 530/0(...) (fila 63 u.p.), parcela 1. rămânând cu un front la stradă de circa 9 ml. D. partajul din 1973, când parcela 297 s-a atribuit în lotul lui P. E. și N. Ana, în indiviziune, parcela 1. și-a schimbat configurația, fiind amplasată în spatele parcelei 297, fără front la stradă. În anul 1993, când se întocmește planul de situație cu privire la suprafața de

600 mp, identică cu parcela 1. (astfel identificată, încât ar ocupa întregul front la stradă, de circa 20 ml - a se vedea planul de situație de la fila 23 u.p.), nu se ține cont de configurația reală și întinderea acestei parcele, ceea ce a condus la litigiul dintre părțile vătămate și P. E., finalizat prin decizia civilă nr. 1. a T. S. (fila 68 d.u.p.).

A doua chestiune vizează împrejurarea dacă suprafața deținută de părțile vătămate se suprapune sau nu cu parcela 1405/3.

Faptul că experții M. G. și T. P. conchid că nu exista o asemenea suprapunere, nu înseamnă automat că inculpatul a denaturat realitatea, în contextul în care a explicat în expertiză cum a obținut configurația și suprafața parcelei 1. din CF 2139 și la ce planuri de situație s-a raportat.

Potrivit declarației inculpatului (fila 13 și urm. d.u.p.), precizia de determinare a punctelor în urma suprapunerilor dintre planurile cadastrale vechi cu planul rezultat din măsurătorile efectuate este aproximativă, fiind vorba de scara hărților (1:2880). Mai mult, expertul M., pentru a dovedi inexistența vreunei suprapuneri între parcela 1. și parte din parcela 1405/3, translează terenul părților vătămate, care se identifică doar cu parcela 1., peste terenul vecinului H. R., identic cu parcelele 1404/1, 522/1 și 1402/2, ceea ce este contrar realității din teren și mențiunilor de carte funciară, iar expertul T. P. arată în Anexa 2 la expertiză că terenul deținut de părțile vătămate se suprapune în limita unei suprafețe de 28 mp cu parcelele

1404/1, 522/1 și 1402/2, de asemenea, contrar mențiunilor de carte funciară și realității din teren. Dacă parcela 1. ar fi fost poziționată corect, incontestabil că s-ar fi ajuns la o suprapunere cu parcela 1405/3, având în vedere și că terenul părților vătămate ocupă în prezent la strada un front de

20,14 ml potrivit lui T. P. (fila 39 u.p.), deși în dosarul de partaj din 1973, în schițele întocmite, se consemnează un front la stradă de doar 9 ml (fila 62 u.p.).

Expertiza M. G., pentru faptul că a fost întocmită în lipsa inculpatului, care nu a fost legal citat, nu poate fi avută în vedere, plus că raportul comportă o serie de deficiențe tehnice și nu a fost realizat prin raportare la situația parcelelor în litigiu, potrivit evidențelor de carte funciară și planurilor de situație care prezintă amplasamentul și configurația acestor parcele.

În fine, depozițiile martorilor sunt irelevante față de mențiunile de carte funciară și planurile de situație cu privire la configurația terenurilor în litigiu. In plus, instanța de fond face referire doar la depozițiile martorilor audiați la propunerea părților vătămate, fără a avea în vedere și depozițiile martorilor audiați la solicitarea inculpatului, pe care să le coroboreze cu restul probelor administrate în cauză.

Față de toate aceste aspecte, a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, astfel încât se impune achitarea sa cu obligarea părților vătămate la plata cheltuielilor judiciare din recurs, de la fond și din apel.

In motivarea apelului declarat, părțile civile S. W. I. și S. L. C. prin apărătorul ales al acestora cât și prin concluziile depuse la dosar au învederat în esență faptul că în speță nu există un interes al inculpatului de a declara apel, având în vedere că ordonanța prim-procurorului nu a fost contestată de către inculpat, inculpatul a fost de acord cu sancțiunea aplicată, cea de amendă administrativă, doar părțile vătămate au formulat o plângere.

Părțile civile apelante au mai arătat faptul că soluția pe latură penală nu este corectă, inculpatul ar trebui să răspundă penal și să fie sancționat cu amenda penală, sau cu amenda administrativă maximă în cuantum de 1000 lei iar sub aspectul laturii civile, în opinia lor inculpatul apelant trebuie obligat la plata cheltuielilor judiciare, întrucât la dosarul cauzei există cheltuieli care au fost aprobate. Astfel, la dosarul de urmărire penală există declarații din care rezultă faptul că părțile vătămate se constituie părți civile coroborat cu faptul că există probe suficiente care atestă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, atât timp cât la momentul efectuării expertizei pe teren acesta a luat în considerare anumite repere, iar la efectuarea raportului de expertiză alte repere, motiv pentru care, solicită instanței obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariile avocațiale, deplasarea părților civile și contravaloarea cazării.

Sub aspectul apelului declarat de către inculpat aceștia au solicitat respingerea acestuia, având în vedere că inculpatul nu justifică un interes iar soluția din punct de vedere al inculpatului ar trebui apreciată ca fiind corectă.(f.23-27)

Analizând sentința penală nr.230/26 iunie 2008 a J. G. H. prin prisma motivelor de apel invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele:

La data de (...) părțile vătămate S. W. I. și S. L. C. au formulat împotriva inculpatului P. O. o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru aceea că, fiind desemnat să efectueze un raport de expertiză topografică în dosarul nr. 10498/2000 al T. S., prin concluziile formulate a denaturat realitatea, prejudiciindu-le.

Prin rezoluția din data de (...) a P. de pe lângă Judecătoria Gura

Humorului s-a confirmat propunerea de începere a urmăririi penale împotriva susnumitului pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 al.1 C. și mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 și 4 C.

În urma cercetărilor ce au avut loc, prin ordonanța nr. 6. din (...) a P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. O. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. rap. la art. 258 C., reținută prin schimbarea încadrării juridice din art. 289 al. 1 C. pen. și în baza art. 10 lit. b^{1 C.pr.pen. aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 700 lei, precum și s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al. 1 și 4 C., în baza art. 10 lit. d C.pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția.}

Prin ordonanța pronunțată la (...) de prim -procurorul P. de pe lângă

Judecătoria Gura Humorului au fost respinse plângerile formulate în baza art. 278 C.pr.pen. de învinuit și părțile vătămate.

În același timp, plângerea formulată în temeiul art. 278 ^{1 C.pr.pen. de către părțile vătămate a fost respinsă prin sentința penală nr. 109/(...) a J. G. H..}

Ulterior, Tribunalul Suceava prin decizia penală nr.643/(...) a admis recursul părților vătămate și a desființat cele două ordonanțe, dispunând trimiterea cauzei la Judecătoria Gura Humorului, pentru judecarea pe fond a inculpatului P. O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Prin sentința penală atacată în prezentul dosar Judecătoria Gura

Humorului a dispus achitarea inculpatului P. O. sub aspectul infracțiunii amintite apreciind că faptei comise îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni și totodată, a dispus anularea raportului de expertiză întocmit de către inculpat.

Sub aspectul stării de fapt rezultă din actele de la dosar că numiții P. E.,

N. E. și F. D. au solicitat pe calea unei acțiuni judecătorești înregistrată sub numărul 8. restituirea în proprietate a parcelei 297 în suprafață de 134 mp și a parcelei 1405/3 în suprafață de 177 mp înscrise în CF 2139 a com. cad. G. H..

Prin decizia civilă nr. 140 din 14 februarie 2005 a T. S., (prin care s-a admis apelul reclamantei P. E. împotriva sentinței civile nr. 1. a J. G. H.), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1118 din 28 iunie 2005 a C. de A. S. s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților P. E., N. E. și F. D. asupra suprafeței de 311 mp teren identică cu parcela nr. 297 și 1405/3 din CF 2139 a com. cad. G. H. și s-a dispus anularea ordinului prefectului nr.

226/(...).

Aceste hotărâri au avut la bază un raport de expertiză întocmit de expertul P. O., care a concluzionat că soții S. și-au construit casa pe o parte a parcelei 297 și a parcelei 1405/3.

Conform actelor de carte funciară aflate la dosar, autorul reclamanților din dosarul civil, numitul L. D. figura în CF 2139 a com. cadastrale G. H. cu parcela de clădire 297 cu casa nr. 41 situată în str. Ștefan cel M., parcela

1405/3 drum și 1. arabil.

În anul 1967 parcela 1. în suprafață de 609 mp s-a divizat în parcela nouă 1195 în suprafață de 32 mp și parcela 1. rămasă în sup. de 577 mp, conform încheierii nr. 132/1967 a serviciului cărților funciare.

La rândul său, parcela rămasă 1. în sup. de 577 mp se divide în parcela nouă 1. în sup. de 279 mp și parcela 1405/5 în sup. de 298 mp.

Parcelele 1195 (în sup. de 32 mp) și 1405/5 (în sup. de 298 mp) s-au transcris în CF 2559 prin vânzarea acestor suprafețe de către L. D. în favoarea soților B. P. și B. I., conform încheierii nr. 140/1967.

Prin sentința civilă nr. 147/(...) a J. C. M., N. Ana (autoarea reclamanților N. E. și F. D.) și P. E. au primit în indiviziune suprafața de 134 mp identic cu parcela 297, în timp ce L. I. (sora numitei B. P.) a primit în lotul său suprafața de 316 mp identic cu parcela de grădină 1., parcela 1405/3 drum urmând a rămâne în proprietatea indiviză a moștenitorilor lui L. D.

În condițiile în care L. I. a moștenit-o pe sora sa B. P. (pentru sup. de

330 mp cumpărată de la L. D.) și a obținut prin partaj suprafața de 316 mp identic cu parcela de grădină 1., acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 600 mp prin titlul de proprietate nr. 318/(...), teren pe care aceasta l-a înstrăinat părților vătămate din prezentul dosar, S. Walter I. și S. L.C. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1697/(...), cei doi cumpărători edificând pe teren o casă de locuit.

Având în vedere faptul că numiții P. E., N. E. și F. D. au solicitat pe calea unei acțiuni judecătorești înregistrată sub numărul 8. restituirea în proprietate a parcelei 297 în suprafață de 134 mp și a parcelei 1405/3 în suprafață de 177 mp înscrise în CF 2139 a com. cad. G. H. în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize topografice de către inculpatul P. O.

Acesta a concluzionat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit că, pe o parte din suprafața parcelelor 297 și 1405/3, se află construcția edificată de soții S., fără a stabili exact suprafața ocupată de construcție.

Expertul T. P. a întocmit, la solicitarea soților S., un raport tehnic de expertiză extrajudiciară la data de (...) prin care a stabilit că aceștia ocupă 24 de m din parcela cadastrală nr. 297 iar din parcela 1405/3 drum în suprafață de 177 mp nu ocupă nimic.

În aceste condiții s-a dispus de către organul de urmărire penală sesizat cu plângerea penală a părților vătămate S. împotriva expertului P. octavian efectuarea unei alte expertize iar prin raportul de expertiză din martie 2006, întocmit de expert M. G. se constată de asemenea, că terenul deținut de soții S. W. I. și S. L. C. în suprafață de 628 mp nu se suprapune peste parcela nr.

1405/3 înscrisă în CF 2139 a com. cad. G. H., iar din parcela nr. 297 aceștia ocupă doar suprafața de 24 mp.

Prin același raport de expertiză întocmit de expertul M. G. s-a menționat că terenul deținut de părțile vătămate a fost identificat eronat de către expertul

P. O. care la data efectuării măsurătorilor nu a avut în vedere punctele comune existente în teren și în planurile cadastrale, dar mai ales al planului de situație care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 19/(...), a Titlului de proprietate nr.

A rezultat din aceste din urmă rapoarte de expertiză efectuate, că ipotetic vorbind, expertul P. O. a greșit în ceea ce privește suprapunerea cu parcela nr.

14503/3 drum, deoarece într-adevăr, terenul deținut de părțile vătămate se suprapune parțial peste parcela 297.

În același timp se impune precizarea că expertul M. a reținut și faptul că terenul deținut de părțile vătămate (înscris în CF 4974 G. H. ca 1.) se suprapune în parte cu parcelele 297 și 1. din CF 2139 dar și cu parcelele

(...)/2, 1404/1 din CF 538 și parcelele 1195 și 1405/5 din CF 2559.

Expertul M. a încercat să explice eroarea de identificare a inculpatului P. O. și a realizat o planșă intitulată „plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate"; (fila 22 d.u.p.) în care a prezentat situația parcelelor înainte de apariția L. 1., identificarea reală a terenului deținut de părțile vătămate, identificarea terenului astfel cum a realizat-o inculpatul și suprapunerea celor două identificări.

În legătură cu faptul că la întocmirea expertizei, P. O. nu ar fi avut în vedere punctele comune de pe teren și anumite planuri de situație, arătăm că acesta a susținut că, cunoscându-se cu exactitate hotarul dintre parcele 1195 și 1405/5 și vecinul de la sud, martorul H. R. care a susținut că suprafața deținută în proprietatea sa nu a suferit modificări, a luat drept reper al măsurătorilor celorlalte parcele hotarul din partea sudică, ceea ce a determinat o deplasare a tuturor suprafețelor spre dreapta și astfel și concluzia că terenul părților vătămate s-ar suprapune peste parcela 1405/3 drum.

În același sens, expertul P. I. în raportul de expertiză întocmit în apel, a precizat că terenul părților vătămate se suprapune parțial peste proprietatea familiei H. și faptul că sentința civilă 1. a J. C. M. stabilea hotarul dinspre familia H. pe limita de vest a parcelei 1405/5, conform raportului de expertiză întocmit de ing. C.

În sens invers, expertul M. a deplasat parcelele spre stânga rezultând o ocupare a parcelelor familie H., la care ne-am referit mai sus.

O explicație a acestei situații se regăsește în raportul de expertiză întocmit în apel, de către expertul P. I. care a arătat că parcela 1. grădină în sup. de 600 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 3. nu are amplasamentul, suprafața și configurația parcelei 1. înscrisă în CF 2139, aceasta în condițiile în care beneficiarii partajului realizat prin sentința civilă 1. nu și-au înscris în cartea funciară imobilele atribuite.

La rândul său, expertul P. I. a concluzionat că parcela părților vătămate se suprapune pe 86% din suprafața de 134 mp a parcelei 297, adică cu 116 mp, din care 24 mp peste construcția edificată iar diferența peste curtea acestora, în timp ce între parcela 1405/3 și parcela 1. din titlu nu există suprapuneri și a explicat erorile de identificare ale inculpatului prin aceea că acesta a plecat de la premiza că parcela 1. din titlu este identică cu parcela 1. din CF 2139 și anume cea de după prima dezmembrare a cărei suprafață de

577 mp se apropie de cea din titlu de 600 mp, această situație determinând o deplasare spre vest a suprafețelor în discuție, în acest fel parcela 1405/3 drum intrând în perimetrul parcelei1. din titlul de proprietate nr. 3..

Nu lipsită de importanță este și împrejurarea că toate parcelele în discuție au suferit unele modificări în sensul micșorării lor prin însușirea de către Î. de transporturi G.H extratabular a unei porțiuni de cca 20 m din lungimea de 5o m, că în realitate soții S. folosesc oricum, mai mult decât suprafața pe care au cumpărat-o, aceștia recunoscând la un moment dat că nu au avut cunoștință despre faptul că titlul de proprietate al vânzătoarei se suprapune parțial peste terenul pretins de reclamanții din dosarul civil ( a se vedea decizia civilă nr. 1. a C. de A. S.).

Mai mult, a arătat inculpatul că a avut în vedere planul de situație aflat la fila 84 d.u.p., conform căruia parcela 1. avea suprafața de 609 mp ocupând întregul front la stradă, această parcelă suferind anumite modificări la care ne-am referit la începutul considerentelor deciziei, astfel încât după înstrăinarea ce a avut loc către familia B. și partajul din 1973, parcela 1. a rezultat fără front la stradă, fiind situată în spatele parcelei 297.

Dimpotrivă, planul de situație întocmit în anul 1993 identifică parcela 1. ca ocupând întregul front la stradă, sub forma unui dreptunghi, fără a se specifica din ce parcele fost obținută această configurație, atâta timp cât anterior întocmirii acestui plan de situație, parcela 1. avea o altă configurație, această situație datorându-se neînscrierii sentinței civile 1. în cartea funciară.

Într-o atare situație, deși expertizele efectuate și la care ne-am referit mai sus sunt în sensul că expertiza inculpatului P. O. conține anumite erori și avem în vedere suprapunerea terenului deținut de părțile vătămate peste parcela drum 1405/3, apreciem că, raportat la situația juridică a acestor parcele, la modalitatea în care este reflectată situația parcelară în planurile de situație amintite și în CF, precum și explicațiile inculpatului referitoare la limita de hotar pe care a avut-o în vedere raportat la sentința 1. și declarația martorului H., nu se poate afirma că acesta în mod intenționat a denaturat realitatea în cuprinsul raportului de expertiză întocmit.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, aceste dispoziții aplicându-se în mod corespunzător și expertului sau interpretului.

Sub aspectul laturii subiective, această infracțiune presupune intenția ca formă de vinovăție, care poate fi directă sau indirectă, ceea ce înseamnă că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui ori prevede rezultatul acestei fapte și deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

În acest caz concret, s-a considerat că inculpatul P. O. nu a fost de rea credință atunci când a întocmit raportul de expertiză în discuție, astfel că parțial, susținerile sale s-au confirmat prin expertizele ulterioare întocmite în cauză (cele referitoare la parcela 297) iar în privința suprapunerii peste parcela

1405/3 drum, a fost explicat raționamentul acestuia, situația parcelelor în discuție fiind și la acest moment incertă până la un anumit punct, deoarece configurația exactă a parcelelor rămâne a fi stabilită într-un proces civil atâta timp cât rezultă în mod evident că terenul părților vătămate se suprapune peste parcela 297 și peste alte parcele aparținând altor persoane.

Nu este locul într-un proces penal în care se judecă o infracțiune de mărturie mincinoasă a se desluși situația litigioasă dintre părțile vătămate și reclamanții din litigiul civil, ceea ce interesează este împrejurarea dacă inculpatul în mod deliberat a denaturat adevărul în cuprinsul raportului întocmit.

Or, existența anumitor erori de identificare a unui teren, explicabile pentru considerentele expuse mai sus, nu caracterizează poziția psihică a făptuitorului drept intenție, chiar indirectă, pentru a putea vorbi despre infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Inculpatul, în chiar cuprinsul raportului de expertiză întocmit, a făcut vorbire despre existența unor neconcordanțe între planurile de situație întocmite ulterior apariției L. 1., anumite erori în ceea ce privește suprafața parcelelor supuse partajului și omisiuni în ceea ce privește divizările anterioare ale parcelelor și suprafețelor menționate în CF, însă în ciuda acestui fapt nu s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză pentru a solicita lămuriri suplimentare și nici nu s-a solicitat o contraexpertiză.

Mai mult, după pronunțarea deciziei civile nr. 1. a T. S., în recurs părțile vătămate din prezentul dosar au invocat faptul că sunt constructori de bună credință (susținându-se că nu au cunoscut faptul că titlul de proprietate al vânzătorului se suprapune parțial cu terenul pretins de reclamanți ), fără a critica în vreun fel concluziile expertului P.

Drept urmare, s-a considerat că în sarcina inculpatului P. O. nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptei comise lipsindu-i unul din elementele constitutive, respectiv intenția, apelul declarat de inculpat fiind fondat sub acest aspect.

Pe de altă parte, s-a precizat faptul că după admiterea plângerii părților vătămate și trimiterea cauzei la judecătoriei pentru cercetarea inculpatului P. O. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C., la termenul de judecată din data de (...) avocatul părților vătămate a precizat că urmează a depune un înscris cu suma cu care aceștia se constituie părți civile în cauză, însă acest lucru nu s-a întâmplat ulterior

La termenul din data de (...) când a avut loc dezbaterea cauzei la

Judecătoria Gura Humorului, apărătorul părților vătămate a solicitat și anularea raportului de expertiză întocmit de către inculpat, instanța de fond dând curs acestei solicitări, fără a motiva în vreun fel această soluție ori a indica textul de lege aplicabil.

În ceea ce ne privește, dincolo de faptul că nu se poate vorbi în prezenta cauză despre o constituire de parte civilă efectuată în condițiile legii, fiind cert faptul că părțile vătămate nu au formulat anterior citirii actului de sesizare pretenții civile în sensul arătat mai sus, situație constatată și de către inculpat în cuprinsul motivelor de apel formulate, considerăm că infracțiunea dedusă judecății fiind o infracțiune de pericol, prin comiterea sa creându-se o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, o atare solicitare chiar făcută în condițiile legale nu ar putea fi primită.

Pentru aceleași considerente, s-a apreciat că nu-și au aplicabilitate nici dispozițiile art. 348 C.p.pen. privind situațiile în care din oficiu, instanța în lipsa constituirii de parte civilă, dispune cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

În legătură cu apelul declarat de părțile vătămate, socotim că față de argumentele expuse anterior și critica adusă sentinței primei instanțe, acesta este neîntemeiat sub toate aspectele.

S-a invocat faptul că, atâta timp cât admiterea plângerii s-a făcut prin decizia penală nr. 643/(...) a T. S. în recursul părților vătămate, nu s-ar putea crea acestora o situație mai puțin favorabilă decât cea existentă anterior pronunțării acestei hotărâri judecătorești, opinie cu care însă nu putem fi de acord, atâta timp cât, odată cu admiterea plângerii în condițiile art.278/1 al. 8 lit. c C.p.pen., învinuitul devine inculpat, se desfășoară o cercetare judecătorească pe parcursul căreia acesta poate combate învinuirea care i se aduce, iar prin ordonanțele atacate s-a pronunțat sub aspectul infracțiuni de mărturie mincinoasă, scoaterea de sub urmărire penală pentru că lipsește intenția.

Sintetizând, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.pen. va admite apelul declarat de inculpatul P. O., fiul lui O. și V., născut la data de (...), dom. în F., str. 2 G., bl. 1,ap. 5, jud. S., CNP 1. împotriva sentinței penale nr.230 din

(...) a J. G. H., pe care a desființat-o în întregime.

Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d C.p.pen. s-a dispus achitarea inculpatului P. O., fiul lui O. și V., născut la data de (...), dom. în F., str. 2 G., bl. 1,ap. 5, jud. S., CNP 1. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C.

S-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile S. L. C. și S. W. I., ambii dom. în G. H., str. Ștefan cel M. nr. 44, jud. S..

În baza art. 192 al. 3 C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și în prezentul apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.pen. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de părțile civile S. L. C. și S. W. I., ambii dom. în G. H., str. Ștefan cel M. nr. 44, jud. S. împotriva sentinței penale nr.230 din (...) a J. G. H..

Având în vedere culpa lor procesuală, tribunalul a obligat părțile civile să plătească în contul Biroului Local de E. J. C. suma de 200 lei reprezentând diferența onorariu expert ce se cuvine expertului P. I. D. și totodată, s-a respins cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs părțile civile S. W. I. si S. L. C.,solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică și menținereasentinței primei instanțe,arătând în motivare că ,în speță este o situație care a fost succint analizată de prima instanța de judecată ,care a verificat toate actele efectuate de către inculpat ,pentru că este vorba de o situație care a început în anul 2000 atunci când s-a judecat o cauză civilă la Tribunalul Suceava, când inculpatul în calitate de expert a efectuat o expertiză tehnică de specialitate. În condițiile în care s-a efectuat această lucrare, s-a ajuns ca expertiza să stea la baza unei hotărâri care este netemeinică pentru că s-a bazat în exclusivitate pe această expertiză iar acest raport relevă o stare de fapt nereală,astfel că sentința primei instanțe care a anulat acel raport de expertiză este legală și temeinică.

Analizând recursul formulat ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea va constata că acesta este fondat ,pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Prima instanță a analizat temeinic probatoriul administrat în cauză,stabilind o corectă stare de fapt, din care a rezultat că inculpatul a săvârșit o faptă penală,respectiv cea de mărturie mincinoasă prev. de art.260

C. ,însă ,raportat la împrejurările concrete de săvârșire a acesteia,de faptul că existau neconcordanțe între planurile de situație întocmite anterior intrării în vigoare a L.18/91 ,a neînscrierii acestora în CF ,fapta acestuia a adus o atingere minimă valorii ocrotite de legea penală ,astfel că a dispus achitarea sa în baza art.11 pct.1 lit. a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen.

La stabilirea stării de fapt,prima instanță a avut în vedere raportul de expertiză din martie 2006, întocmit de expert M. G. prin care s-a constatat că terenul deținut de soții S. W. I. și S. L. C. în suprafață de 628 mp ,nu se suprapune peste parcela nr. 1405/3 înscrisă în CF 2139 a corn. cad. G. H., iar din parcela nr. 297 aceștia ocupă doar suprafața de 24 mp,prin același raport menționându-se și că terenul deținut de petenți a fost identificat eronat de către expertul P. O. care la data efectuării măsurătorilor nu a avut în vedere punctele comune existente în teren și în planurile cadastrale, dar mai ales al planului de situație care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 19/(...), a Titlului de proprietate nr. 3. și a contractului de vânzare cumpărare nr.

1697/1994, plan de situație care reprezintă practic un dreptunghi ca fiind identic cu parcela 1. din CF 2139, fără a se specifica din care parcelă a fost obținută această configurație, atâta timp cât anterior întocmirii planului de situație parcela respectivă avea altă configurație și suprafață,precum și declarațiile martorilor M. D. și N. I. ,care au arătat că drumul de acces identic cu parcela 1405/3 trece pe lângă fostul restaurant „ Rarăul"; și avea o lățime de aproximativ 3 metri ,iar în raportul său de expertiză, inculpatul a plasat parcela 1405/3 la o distanță de aproximativ 7 metri de restaurant.

Mai mult decât atât,cu ocazia rejudecării cauzei,tribunalul,conformându- se indicațiilor Deciziei nr.188/30 martie 2009 a C. de A. C. a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză,efectuată de expertul tehnic judiciar P. I. ,expertiză prin care expertul face o reprezentare a modului în care expertul P. O.

,inculpatul din prezenta cauză,a făcut suprapunerea terenurilor începând cu latura de vest a parcelei 1. din TP pe care a suprapus limita de vest a parcelei

1. din CF 2139,din această suprapunere rezultând o deplasare spre vest a dispozitivului parcelar de cf cu aproximativ 5,3 m ,astfel că parcela 1405/3 drum in suprafață de 177 mp intra complet în perimetrul parcelei 1. din TP 3..

Față de aceste aspecte,pe care inculpatul trebuia să le aibă în vedere la întocmirea expertizei,prima instanță de judecată a stabilit corect starea de fapt avută în vedere la soluționarea cauzei,a procedat la sancționarea administrativă a inculpatului și a anulat raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.10498/2000 a T. S. .

În consecință,Curtea va admite recursurile părților civile ,va casa în întregime Decizia penală nr. 176/2011 a T. C. și va menține hotărârea primei instante,respectiv S. penală nr.230/26 iunie 2008 a J. G. H..

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite recursul declarat de părțile civile S. W. I. si S. L. C., împotriva deciziei penale nr. 176/2011 a T. C. pe care o caseaza in intregime.

Mentine hotărârea primei instante.

Cheltuielile judiciare rămân in sarcian statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER I. M. M. B., V. V. A. L. S.red.M.I./M.S.

3 ex./(...)jud.fond.Moroșan C.jud.apel: Țipan A.; Mornăilă R.

← Decizia penală nr. 617/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1433/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1490/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1490/2011, Curtea de Apel Cluj