Decizia penală nr. 1018/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1018/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
:M. R.
G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. I. împotriva încheierii penale f.n. din 7 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M. I., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului T. I., susține recursul așa cum a fost formulat,solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice în continuare această măsură, cu atât mai mult cu cât în cauză nu există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la viol sau că acesta ar fi avut intenția de a săvârși această faptă.
Mai mult, declarația părții vătămate nu este în concordanță cu expertiza medico-legală precum și declarațiile inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei. Ca urmare, raportat la acest aspect, consideră că există dubii în ceea ce privește săvârșirea faptei de către inculpat. T., în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul, odată cercetat în stare de libertate, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă de la judecată.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu toate consecințele ce decurg din această măsură.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are doi copii minori în întreținere precum și împrejurarea că din declarația părții vătămate rezultă că aceasta nu are nici o pretenție de la inculpat. Cu acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., apreciază nefondat recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică șilegală.
A. că nu a intervenit nici o modificare a temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care sunt incidente și în momentul de față. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, tentativă de viol în formă agravantă și pentru o infracțiune de violare de domiciliu. A. că temeiurile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., ce comportă discuțiile din prezenta cauză este pe deplin incident, în mod corect s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care a fost anterior condamnat de către autoritățile austriece pentru săvârșirea unei infracțiuni ce constă tot într-un abuz sexual săvârșit asupra unei persoane minore, a fost liberat în luna februarie 2010, iar la scurt timp după revenirea sa în România, a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, constând de asemenea într-un abuz sexual tentat asupra părții vătămate, însă tentat datorită intervenției martorilor și a părinților părții vătămate.
Este evident că este de o gravitate extremă, este evident de asemenea că fapta a avut un puternic ecou în comunitatea din care părțile provin, sens în care art.148 lit.f C.pr.pen., este incident și este necesară prezervarea ordinii publice prin menținerea acestei măsuri, precum și elementele care se desprind pe parcursul cercetării judecătorești, rezultând că asupra părții vătămate personal și asupra reprezentanților legali, se exercită presiuni cel puțin indirect de inculpat prin aparținători și prieteni a acestuia, prin încercări de intimidare a părții vătămate, încercări care au avut și un rezultat în primă fază putându-se observa declarațiile date de partea vătămată și reprezentant acesteia la primele audieri.
Așadar, sunt toate motivele pentru a avea în vedere de către instanță că pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica orice încercare de zădărnicire a aflării adevărului se impune privarea de libertate a inculpatului pe parcursul judecării acestei cauzei.
Solicită respingerea recursului, menținerea măsurii arestării preventive și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul T. I., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate. Arată că are doi copii minori în vârstă de 7 ani jumate și 8 ani și mama sa în vârstă de
70 de ani este bolnavă.
C U R T E A :
Prin încheierea penală fără număr din 7 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. I. (porecla „Frătiucu";, CNP 1., fiul lui I. și M., născut la (...) în B., județul M., domiciliat în oraș B., str. Alunilor, nr. 43, jud. M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 7 iunie 2011, în temeiul art. 3002 raportat la art. 1. alin. 3 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului T. I. Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpat subzistă și în prezent. Cu privire la inculpatul T. I., instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. d și f Cod procedură penală deoarece sepresupune că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în raport de natura și gravitatea presupuselor fapte lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a constatat că fapta de care este acuzat inculpatul prezintă un pericol social extrem de ridicat, fiind de natură să producă o puternică reverberație în rândul unei comunități restrânse cum este cea din care acesta face parte, iar lăsarea sa în libertate ar putea determina un sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva infracțiunilor de acest gen. Instanța a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea în libertate a inculpatului este particularizat atât de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, cât și de antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, de abuz sexual grav de minori, constrângere gravă și abuz de autoritate față de persoană minoră prin sentința penală nr. 13HV86/08b/(...) a T.ui Regionale Leoben - Austria, recunoscută prin sentința penală nr. 328/(...) a Curții de A. B. Or, având în vedere că temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate subzistă, în considerarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia pentru următoarele 60 de zile, în condițiile art. 1. alin. 3 Cod procedură penală. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu a intenționat să o violeze pe partea vătămată, că există dubii cu privire la comiterea acestei infracțiuni. De asemenea, mai arată că lăsarea sa în libertate nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât are doi copii minori în întreținere și este unicul susținător financiar al familiei sale. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, probe care au stat la baza trimiteri în judecată a inculpatului rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. că inculpatul este autorul faptelor imputate, în acest sens amintim plângerea și declarațiile părții vătămate, a reprezentantei legale a acesteia, raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, procesul-verbal și planșele foto anexe, declarația martorului P. Ș., procesul-verbal de reconstituire și planșele foto, procesul verbal de confruntare. Acuzația gravă care i se aduce inculpatului constând în aceea că, la data de (...) după ce a intrat fără drept în locuința părților vătămate a încercat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată în vârstă de 13 ani, fiind surprins de mama acesteia justifică pe de o parte pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului. De asemenea trebuie avută în vedere împrejurarea că fapta cercetată este de natură să provoace un puternic sentiment de revoltă și insecuritate în rândul comunității din care provin atât inculpatul cât și victima, contextul invocat obligând și impunând o reacție fermă a autorităților judiciare competente. În ceea ce privește critica privind neluarea în considerare a împrejurărilor ce constituie circumstanțe personale ale inculpatului, curtea constată în acord cujurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este încadrat în muncă și că are o familie organizată nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia. Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. I., in prezent aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 7 iunie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. I. C. M. M. R. G. M. B. Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.A. C.R.
| ← Decizia penală nr. 1383/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1607/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
