Încheierea penală nr. 1784/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1784/R/2011
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - B. T. B.-N. împotriva încheierii penale nr. 90/C din data de (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), având ca obiect propunerea P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - B. T. B.-N. de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații B. V., P. M. M. și M. C.
La apelul nominal se prezintă B. V. asistat de apărători aleși, av. S. M. din cadrul Baroului de avocați B.-N. și av. P. A. din cadrul Baroului de avocați C., inculpatul P. M. M. asistat de apărător ales, av. C. G. din cadrul Baroului de avocați B.-N. și inculpata M. C., av. M. B. din cadrul Baroului de avocați B.- N., toți avocații cu delegații la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. V., avocat M. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. M. M., avocat O. T. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. C., avocat T. P. E., toții avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și solicită acordarea onorariilor pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu și asupra onorariilor parțiale se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Instanța a adus la cunoștința inculpaților prevederile art. 70 Cod pr.pen., respectiv că au dreptul de a nu face nicio declarație, iar în situația în care doresc să dea o declarație li s-a atras atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Inculpații B. V., P. M. M. și M. C., arată că-și mențin declarațiile date până în prezent și că nu doresc să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, întrucât nu au de făcut completări la declarațiile date până în prezent.
Apărătorul inculpatului B. V., av. S. M. depune la dosar un set de înscrisuri din care rezultă că activitatea societății administrate de inculpatul B. a fost suspendată, un contract încheiat între inculpat și un post de televiziune local, articole din presă, calendarul care caracterizează persoana inculpatului, certificate și diplome cu privire la activitatea sportivă, calendarul competiției Judo.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P.ui solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Copd pr.pen. admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea încheierii penale nr. 90/2011 a T.ui B.-N. prin care a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpaților și, rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună arestarea preventivă a inculpaților. Susține motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei. Apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru a se dispune măsura arestării preventive față de inculpați, respectiv cu privire la fiecare inculpat există probe și indicii cu privire la faptul că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită să se aibă în vedere că așa cum s-a statuat și în jurisprudența C., discutând despre luarea și menținerea măsurii arestării preventive, indiciile și probele la care face referire art. 143 Cod pr.pen. nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei prezumată a fi săvârșit o faptă sancționată de legea penală, ci doar o bănuială rezonabilă că a săvârșit fapta. Din materialul probator administrat în cauză, în mod necontestabil, rezultă bănuiala că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. solicită să se aibă în vedere că instanța fondului a motivat respingerea propunerii de arestare preventivă doar prin așa zisa lipsă de reacție a organelor de cercetare penală și a organelor de urmărire penală în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpaților și că datorită faptului că nu s-a intervenit prompt față de activitățile reținute în sarcina inculpatului B. V., a fost posibiliă intrarea în câmpul infracțional și a inculpaților P. M. M. și M. C. În opinia sa, nu este vorba de o lipsă de reacție, ci este vorba de o chestiune legată de modalitatea în care s-a reușit instrumentarea acestei cauze, precum și raportat la faptul că activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată prin intervenția organelor de urmărire penală. În concluzie, apreciază că încheierea recurată este neîntemeiată, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris de B. T. B.-N. și susținut oral. Apărătorul inculpatului B. V., av. S. M. solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat. Solicită să se aibă în vedere că nu s-a invocat niciun motiv cu privire la nelegalitatea încheierii atacate și nu există niciun motiv care să conducă la netemeinicia încheierii recurate. Cu privire la indiciile temeinice care pot conduce la luarea acestei măsuri arată că potrivit jurisprudenței C. indiciile temeinice există atunci când prin examinarea unor date existente în cauză se desprinde în mod motivat, justificat și analizat, presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit cu adevărat o faptă, ori din probatoriul aflat la dosar rezultă o stare de incertitudine cu privire la aspectul potrivit căruia inculpatul B. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Din procesele verbale de interceptare a convorbirilor nu rezultă niciun element care să conducă la aspectul că inculpatul B. V. a găzduit, a profitat, a determinat practicarea prostituției sau că a încercat să săvârșească infracțiunea de trafic de persoane. Din procesele verbale încheiate de investigatorii sub acoperire rezultă aceeași situație neclară și incertă. Din procesul-verbal de percheziție domiciliară rezultă că la domiciliul inculpatului nu s-a găsit niciun element care să conducă la ideea că acesta a comis faptele imputate. Aceleași aspecte rezultă și din procesele verbale de expertizare a calculatoarelor. Declarațiile părților vătămate se raportează la o situație existentă în (...) și 2004 cu privire la care invocă principiul in dubio pro reo, întrucât apreciază că aceste declarații nu stabilesc cu adevărat fapta reținută în sarcina inculpatului. Cu privire la pericolul concret prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen., face trimitere al recomandarea nr. 80 a Comitetului de M. ai C. E. care statuează că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă este dovedit că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune, că sunt motive serioase că există pericolul de fugă, ar încerca obstrucționarea justiției și date că inculpatul ar comite noi infracțiuni, aspecte care nu au fost dovedite. Din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul are și calitatea de antrenor de judo și a obținut performanțe la nivelul județului. Dacă acuzațiile aduse inculpatului ar fi fost reale, consideră că părinții copiilor care practică acest sport și care sunt campioni naționali, mondiali și balcanici, ar fi interzis să mai fie antrenați de inculpat și F. R. i-ar fi retras calitatea de antrenor. Solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul B. V. în calitate de reprezentant al clubului pe care îl conduce are un contract încheiat cu un Post de televiziune din care rezultă că Portul de televiziune îi acordă acestei persoane un spațiu de emisie la orele de vârf pentru a-și prezenta întreaga activitate sportivă. Dacă inculpatul ar fi fost o persoană cu un caracter moral îndoielnic, acesta nu ar fi recunoscut la nivel județului. În concluzie, apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, întrucât nu există niciun motiv pentru care inculpatul B. vasile să fie cercetat în stare privativă de libertate. Invocă jurisprudența C. potrivit căreia raționamentul procurorului trebuie să fie în acest sens satisfăcător, convingător , să arate motivele pentru care măsura este necesară, iar în lipsa unor elemente reale, raționale cât de cât convingătoare face ca măsura de arestare preventivă face să fie ilegală. Apărătorul inculpatului B. V., av. P. A. arată că parchetul a formulat recurs în prezenta cauză, fiind invocate în drept prevederile art. 3859 pct. 171 Cod pr.pen. fără a fi efectiv identificat în drept acest recurs. Instanța de fond s-a axat pe propunerea de arestare care a fost întocmită de DIICOT - B. T. B.-N. pentru că era practic actul de sesizare al instanței și coroborând concluzile scrise cu motivele orale puse cu ocazia dezbaterii propunerii, instanța de judecată a avut posibilitatea să constate că în esență această propunere este nemotivată. Această critică adusă de instanța de judecată este analizată de DIICOT în motivele de recurs, sublinind că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Faptul că instanța de judecată a apreciat că nu se impune luarea măsurii arestării preventive, nu vorbește de o soluție nelegală, ci eventual analizează temeinicia acestei hotărâri. Apreciază că soluția primei instanțe este legală din toate punctele de vedere, fiind pronunțată de instanța competentă să judece cauza pe fond, fiind pronunțată după sesizarea făcută de către DIICOT, fiind pronunțată după audierea inculpaților. La fila 17 din motivele de recurs se analizează într-un singur aniliat netemeinicia hotărârii atacate. Din punctul său de vedere instanța de judecată în momentul în care a analizat propunerea, corect a constatatcă propunerea este nemotivată. Arată că acest moment nu este posibil a se discuta despre probe care au legătură cu vinovăția sau nevinovăția inculpatului, ci doar presupunerea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune dar consideră că nu este suficient acest lucru pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive. Este eventual suficient să se dispună efectuarea unor acte premergătoare sau este suficient pentru începerea urmăririi penale. La data de 14 septembrie 2011 au fost audiate mai multe persoane, au fost efectuate perchezițiile și a fost adusă la cunoștință inculpatului B. V. începerea urmăririi penale. La filele 1 și 2 din dosarul cauzei se află o ordonanță emisă la data de (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Bihor prin care s-a dispus declinarea competenței către DIICOT - B. T. B.-N., moment la care ar fi trebui să înceapă un proces normal. Pe această ordonanță apare o consemnare, respectiv că în data de (...) se dispune începerea urmăririi penale, consemnare care aparține unui procuror de la DIICOT B. care a și efectuat ulterior acte în prezentul dosar. Potrivit Codului de procedură penală începerea urmăririi penale trebuie să fie adusă de îndată la cunoștința inculpatului pentru a beneficia de dreptul la un proces echitabil, dreptul la egalitatea armelor și dreptul la apărare. A. lucru nu s-a întâmplat având în vedere că în perioada de 7-8 ani de zile sunt mai multe persoane audiate, proceduri care sunt criticabile sub aspectul legalității. Faptul că în perioada de 7-8 ani de zile s-a autorizat mai mulți investigatori și sub aparența respectării art. 21, 22 din Legea nr. 678/2011, precum și art. 2241 și urm. Cod pe.pen. s-au efectuat acte în prezentul dosar, apreciază că nu se putea autoriza un investigator sub acoperire în condițiile în care era începută urmărirea penală și raportat la faptul că potrivit dispozițiilor legale investigatorii sub acoperire adună probe în faza premergătoare. Apreciază că trebuia să se verifice aspectele arătate de părțile vătămate, respectiv că partea vătămată a cărei declarație se găsește la fila 14 din dosarul de urmărire penală, este ciudat că pe declarația acesteia nu apare nici în prezența cui este dată și nici în baza a ce este dată, aceasta fiind ca o declarație scrisă de oricine, nefiind consemnată de către organele în fața căreia s-a dat. La fila 59 din dosarul de urmărire penală este declarația inculpatului B. V. cu privire la care s-a procedat în aceeași manieră. Arată că parchetul a încercat să găsească pe parcursul acestor ani indicii temeinice de săvârșire a unei infracțiuni în conformitate cu prevederile art. 681 Cod pr.pen. dar și dacă ar exista aceste indicii care duc la o presupunere rezonabilă, ele nu sunt suficiente să ducă la pronunțarea unei hotărâri de luare a măsurii arestului preventiv în condițiile în care trebuie să fie îndeplinite și condițiile prevăzute de C. și practica instanțelor de judecată. În acest context, solicită să se constate că instanța fondului a apreciat că în prezentul dosar se poate lua o altă măsură preventivă care ar putea promova principiul unui proces echitabil și care ar putea permite fără piedici ca procesul să se desfășoare în condiții de normalitate pentru că instanța a încercat să stabilească dacă există indicii temeinice sau probe dacă inculpatul a încercat să influențeze vreo persoană din prezentul dosar, aspect care nu se poate concretiza din probele de la dosar pentru că pe parcursul a 8-9 ani, acestlucru nu s-a întâmplat. Astfel că, inculpatul nu a încercat niciodată să influențeze procesul-penal și să zădărnicească aflarea adevărului. Instanța prin verificarea acestor aspecte a considerat că se poate lua măsurii obligării de a nu părăsi țara. T., la luarea acestei măsuri a analizat și aspectele personale ale inculpatului, apreciind că datorită activităților pe care le desfășoară de mai mulți ani, acesta fiind un antrenor foarte cunoscut în țară și Europa, este o persoană care s-a dedicat acestei activități și se bucură în continuare de această activitate. Solicită să se aibă în vedere și concluziile scrise depune la dosarul cauzei. Pentru aceste motive, solicită menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Apărătorul ales al inculpatului M. M., av. C. G. solicită în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respingerea ca nefondat a recursului formulat de DIICOT - B. T. B.-N. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Arată că măsurile preventive prev. de art. 136 Cod pr.pen. au fost introduse de legiuitorul român pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru împiedicarea sustragerii de la urmărire, judecată și executarea pedepsei. În prezența speță s-a invocat incidența art. 148 lit.f Cod pr.pen., respectiv faptul că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, aspect pe care nu-l contestă însă în ceea ce privește teza a II- a acestui text apreciază că nu este îndeplinit întrucât nu există probe din care să rezulte că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Scopul luării măsurii arestării preventive nu este îndeplinit având în vedere timp de 8 ani inculpații au fost supravegheați și nu s-a întâmplat nimic până în data de 14 septembrie 2011 când s-a formulat propunerea de luare a măsurii arestării preventive. În opinia sa, nu există niciun temei care să justifice luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe care îl reprezintă. Pentru buna desfășurare a urmăririi penale și împiedicarea de la sustragere s-a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care în opinia sa este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, prev. de art. 136 Cod pr.pen. În concluzie, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, solicită respingerea ca nefondat a recursului. Apărătorul ales al inculpatei M. C., av. M. B. solicită în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de DIICOT - B. T. B.-N. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale nr. 90/2011 a T.ui B.-N. Apreciază că nu există probe certe sau indicii din care să rezulte că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, cu cât nici din declarațiile părților vătămate audiate și nici din convorbirile telefonice transcrise la dosar nu rezultă că inculpata a fost implicată într-o activitate infracțională cu atât mai mult cu cât se fac parte dintr-un grup organizat. Singura probă interpretată împotriva acesteia este o convorbire telefonică prin care aceasta le-ar fi chemat pe fete la lucru, însă le-a chemat să danseze. Singura greșeală a inculpatei a fost că s-a angajat la acel local ca chelneriță. Chiar dacă a existat un pericol pentru ordinea publică, arată că acesta s-a diminuat în timp având în vedere că cercetările au început în urmă cu 7-8 ani. Solicită să se aibă în vedere că inculpata M. C. nu are antecedente penale, are în întreținere un copil nevăzător în vârstă de 17 ani care cu suportul afectiv al mamei a câștigat concursuri informatice. Depune la dosar concluzii scrise și solicită a fi avute în vedere la deliberare. Apărătorul inculpatului B. V., av. P. A., solicită să se aibă în vedere că activitatea barului a fost suspendată. Inculpatul B. V., având ultimul cuvânt, arată că este antrenor de judo de 32 de ani, perioadă în care a obținut numeroase medalii și că acest sport este de origine japoneză care are un cod moral după care el și elevii săi s-au ghidat. Solicită cercetarea sa în stare de libertate. Apărătorul inculpatului P. M. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului formulat de parchet și solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a-și studia studiile, fiind student în 5 ani. Apărătorul inculpatei M. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și să se aibă în vedere că este însoțitorul copilului său care este nevăzător. C U R T E A : Prin încheierea penală nr. 90/CC/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpaților B. V., fiul lui V. și E., născut la data de (...) în mun. Dej, jud. C., domiciliat în B. str. C. nr. 1, sc. A, ap. 11, jud. B. N., CNP - 1., M. C., fiica lui G. și I., născută la data de (...) în com. Pătrăuți jud. Suceava, domiciliată în B., str. P. M. nr. 4, sc. A, ap.1, jud. B. N., CNP - 2. și P. M. M., fiul lui M. și M., născut la data de (...) în B., jud. B. N., domiciliat în B., str. M. E. nr. 2, sc. E, ap. 99, CNP - 1., formulată de D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - B. T. B.-N. În baza disp. art. 149/1 rap. la art. 146 alin.11/1 și art. 145/1 Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații B. V., M. C. și P. M. M., pentru o perioadă de 30 de zile. Conform disp. art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive inculpații au fost obligați să respecte următoarele îndatoriri: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; - să se prezinte la P. mun. B., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ, sau ori de câte ori sunt chemați; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Potrivit disp. art. 145 alin.1/2 lit. „c"; Cod procedură penală, s-a impus inculpaților ca, pe durata măsurii preventive să respecte obligația de a nu se apropia de persoanele vătămate, de membrii familiilor acestora, de coinculpați (cu excepția situației inculpaților soț-soție B. V. și B. V.) și de martorii audiați în cauză, potrivit celor ce se vor stabili de DIICOT - B. T. B.-N., și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect. S-a pus în vedere inculpaților disp. art. 145/1 alin.2, rap. la art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală. S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor arătate în cuprinsul art. 145 alin.2/1 C.pr.penală. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, DIICOT - B. T. B.- N. a propus arestarea preventivă a inculpaților B. V., M. C. și P. M. M., primul dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003; art. 329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal; art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 (victimă M. A.-C.); art. 12 alin.1 din aceeași lege (victima susmenționată); art. 13 alin.1 și art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 (victimă M. Ana M.); art. 12 alin.1 și alin.2 lit.„a"; din actul normativ anterior menționat (victimă G. I.-A.) și art. 13 alin.1,2 și 3 din lege (victimă R. A.-R.), cea de a doua pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal; art. 12 alin.1 și alin.2 lit. „a"; din Legea nr. 678/2001 și respectiv art. 13 alin.1,2 și 3 din aceeași lege (victime G. I.-A. și R. A.-R.) iar cel de-al treilea pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal. În motivarea propunerii s-a relevat că din vara anului 2002 și până în luna decembrie 2003, inculpatul B. V. a găzduit-o în cadrul complexului SC";MV B."; SRL B. pe minora M. Ana M., exploatând-o prin practicarea prostituției, această faptă fiind comisă și în perioada decembrie 2004 - martie 2005, când sus-numita era deja majoră. În aceleași condiții a procedat și față de numitele M. L. R. ( în perioadele martie-iunie 2005 și august 2005 - februarie 2006), L. A. (din anul 2002 până în prezent, cu întreruperi), N. R. M. (perioada 2004-2005), S. C. A. (perioada 2003-2005), S. D. R. (perioada 2004-2005), Ș. M. D. (perioada 2003-2005), C. A. M. (perioada iunie -septembrie 2009 și februarie - mai 2010). La sfârșitul anului 2002, inculpatul a primit-o în cadrul complexului pe partea vătămată minoră M. C.-A. în scopul exploatării acesteia prin practicarea prostituției, exercitând față de minoră amenințări, precum și violențe fizice, victima prostituându-se până în cursul anului 2004, precum și după vârsta majoratului. În anul 2007, le-a primit pe victimele G. I.-A. și R. A.-R. - minoră - pentru a practica prostituția la localul respectiv, fetele fiind transportate în acel loc de învinuitul I. F. A., B. V. exploatându-le prin practicarea prostituției; cele două fete au fost primite de barmana M. C., cu acordul inculpatului B. V., acestea fiind induse în eroare asupra activității pe care ar urma să o presteze în cadrul complexului SC";MV B."; SRL B.. Pentru aceste motive la data de 8 septembrie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmării penale față de B. V., B. V., P. M. M., M. C. și S. O., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal. T. s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmării penale față de B. V. și M. C. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001 (victime fiind G. I. A. și minora R. A.-R.), precum și față de B. V. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alim.1 din Legea nr. 678/2001 (victimă M. Ana M.), infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, victimă fiind numita M. Ana M. după împlinirea vârstei de 18 ani, ca și pentrucomiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 victimă fiind numita M. C.-A. după împlinirea vârstei de 18 ani (f.300-303). Ținând seama de faptul că într-un alt dosar conexat la dosarul cu nr. de mai sus a fost începută urmărirea penală față de B. V., B. V., P. M. M., M. C. și S. O., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, ambele în concurs real, prev. de art. 33 lit. „a"; Cod penal (f.314), la data de 13 septembrie 2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor. Din probele administrate în cauză (declarații părți vătămate, martori, învinuiți, procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire autorizați de procurori, procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice, procese- verbale de efectuare a unei percheziții domiciliare și din declarația dată de un martor sub o altă identitate), rezultă cu prisosință probe ale activității infracționale desfășurate de inculpații B. V., M. C. și P. M. M., precum și de învinuitele B. V. și S. O. Astfel din declarațiile date de numitele M. C.-A., M. L.-R., M. (M.i) Ana- M., A. L., G. I.-A., ca și din declarațiile altor fete care de-a lungul timpului s-au prostituat la complexul aparținând SC";MV B.";SRL B. administrat de inculpatul B. V., rezultă faptul că inculpatul B. V. punea la dispoziția fetelor, în vederea practicării prostituției camerele din vilele complexului amplasat în B., cartier U., pe DN 17, la jm.6, inculpatul, folosindu-se de membrii grupului infracțional organizat - inculpații P. M. M., M. C., precum și de învinuita S. O., percepând prin aceștia de la fiecare fată care mergea să se prostitueze în respectivele camere o sumă de bani reprezentând contravaloarea acelei camere, fetele având obligația de a determina pe clienții cu care întrețineau relații sexuale să facă și o comandă de o anumită valoare. De asemenea, a mai rezultat că fetelor li se percepea o taxă de 150 lei atunci când din cauze diverse nu se puteau prostitua ori când plecau de la complexul administrat de inculpat la alte locații de pe raza Bistriței pentru a se prostitua. Banii erau luați și de B. V. care a aderat în 2007 la grupul infracțional respectiv și care le supraveghea pe fete. Din procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, rezultă faptul că inculpatul B. V. se implica în activitatea de dirijare a fetelor în cadrul complexului către potențiali clienți ai acestora, precum și faptul că barmanii P. M. M., M. C. și S. O. desfășurau același gen de activități, din interceptările telefonice rezultând că aceștia chiar chemau fetele la complex pentru a se prostitua atunci când ele nu se aflau acolo ori atunci când la complex erau mai mulți clienți. La data de 14 septembrie 2011 s-au efectua mai multe percheziții, printre care și la complexul în cauză, complex în care își desfășura activitatea autorizată de procuror și un investigator sub acoperire ce avea asupra sa suma de 500 lei. Investigatorul a dat acești bani în local, ei fiind găsiți de poliție aruncați într-un coș de gunoi. Din interceptările telefonice rezultă faptul că inculpatul B. V. era neliniștit când fetele erau duse în cursul anului 2007 la poliție spre a fi audiate, că știa despre activitatea infracțională și că intervenea atunci o fată „nu dorea să plece pe combinație";. În fine, s-a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpaților întrucât sunt întrunite condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, infracțiunile comise fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul de comitere șigravitatea infracțiunilor, la impactul produs asupra locuitorilor zonei în care s-au comis faptele precum și la temerea pe care o au unele persoane audiate față de inculpatul B. V. Propunerea de arestare preventivă a celor trei inculpați a fost apreciată de instanța de fond ca fiind neîntemeiată și în consecință, aceasta a fost respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează: Analizând materialul probator administrat în cauză, pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă, în principal dovada de ridicare a pașaportului aparținând părții vătămate M. C.-A., de la inculpatul B. V. (f.15,16); declarațiile părților vătămate M. C.-A., M. Ana-M., R. A.-R. și G. I.-A. (f.9-14, 17-28, 30-34, 71-79, 92-99, 110-119); declarațiile martorilor M. L.-R., S. D.-R., Ș. M.-D., N. R. M., K. E.-A.,V. S.-I., B. N., A. L., S. C.-A., I. F.-A., D. C. M., B. C., C. L.-R., C. A.-M. și B. Ana-M. (f.35-58, 80-91, 120-136, 141-143), proces-verbal de consemnare a declarației martorului sub o altă identitate (f.137-138), transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate cu autorizarea instanței de judecată (f.144-299), procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire autorizați, întocmite la datele de (...), 5 mai și 29 decembrie 2010, referitor la activitățile desfășurate în vederea stabilirii activităților infracționale ce se comit în incinta complexului aparținând SC";MV B.";SRL B. situat în cartierul U. (f.323 - 340), dar în parte și depozițiile persoanelor cercetate în cauză relevă că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, din acest punct de vedere cerințele disp. art. 143 fiind îndeplinite. Cu toate acestea însă, dispozițiile art.148 Cod procedură penală, condiționează luarea măsurii preventive a arestării inculpatului de îndeplinirea cumulativă și a unei alte condiții, respectiv ca inculpatul să se afle în vreuna dintre situațiile enumerate în alin.1 lit.a-f, al textului de lege indicat. Prin propunerea de arestare preventivă s-a invocat faptul că inculpații se află în situația prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a celor în cauză ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Cu toate că prima condiție impusă de textul legal - referitoare la cuantumul pedepsei - este îndeplinită, instanța de fond a apreciat că cea de a doua cerință legală nu este realizată. Potrivit disp. art.149/1 alin.1 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, când consideră că in interesul urmării penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive. Din perspectiva textului de lege invocat este de observat că propunerea de arestare preventivă nu este motivată nici sub aspectul necesității arestării inculpaților în interesul urmării penale dar nici sub cel al pericolului concret pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică în condițiile în care față de aceștia nu s-ar lua măsura preventivă a arestării. Sub acest ultim aspect propunerea de arestare preventivă precizează că pericolul pentru ordinea publică este relevat de modul de comitere și de gravitatea infracțiunilor, de impactul produs asupra locuitorilor zonei în care s-au comis faptele precum și de temerea pe care o au unele dintre persoanele audiate, față de inculpatul B. V. T., în context, s-a mai arătat că activitateainfracțională s-a derulat timp de 8 ani și că aceasta a fost întreruptă doar acum, prin intervenția organelor de poliție. În opinia instanței de fond, motivele invocate în susținerea cererii de arestare preventivă sunt insuficiente pentru a dispune o măsură atât de gravă. În sensul celor de mai sus este de reținut că practica judiciară în materie a statuat în mod constant asupra necesității distincției dintre pericolul social generic al faptelor imputate persoanelor cercetate și pericolul concret pentru ordinea publică, cele două noțiuni neputând fi confundate. Dacă pericolul social se deduce implicit din norma de încriminare, din relațiile sociale protejate, pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie unul concret, explicit, deci probat. Pe de altă parte, „impactul produs asupra locuitorilor zonei"; este unul cât se poate de discutabil, în condițiile în care complexul aparținând SC";MV B.";SRL B. - loc în care s-a desfășurat activitatea infracțională - este situat între cartierul U. al mun. B. și localitatea L., într-o zonă în care nu se găsesc alte imobile și, prin urmare, nici alți locuitori. În fine, a apreciat instanța de fond, discutabile sunt și argumentele referitoare la durata de timp în care s-a derulat activitatea infracțională și de momentul în care s-a pus capăt acesteia, pentru considerentele ce se vor expune, pe scurt, în cele ce urmează. Prin Rezoluția din data de 22 decembrie 2004 emisă de procuror în dosarul nr.30 D/P/2004 s-a început urmărirea penală față de inculpatul B. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, față de partea vătămată M. C.-A. (f.3). În cauză s-a procedat la audierea minorei, a martorilor M. L.-R., S. D.-R., Ș. M.-D., N. R.-M., K. E. A., V. S.-I. și B. N. (f.35-58) dar și a inculpatului B. V. (f.59). În timp ce se efectuau actele de urmărire penală în cauza de mai sus, la data de (...), S. de C. a C. O. și A. B. N., s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, de către numiții B. V. și P. Ana M., în dauna minorei M. Ana-M., fapte comise în anii 2001-2002 (f.68). Dosarul a fost declinat către DIICOT - B. T. B. N., fiind înregistrat sub nr.20 D/P/2007, iar ulterior, prin O. de conexare din data de (...) s-a procedat la reunirea celor două cauze, în sensul conexării dosarului nr. 30 D/P/2004 la cel cu nr. 2. (f.66). La data de (...) lucrătorii S.C.C.O. B.-N. au sesizat DIICOT - B. T. B. N., referitor la comiterea acelorași infracțiuni de către numiții B. V., B. V., M. C. și P. M.-M., lucrare înregistrată sub nr.47D/P/2009, conexată apoi la dosarul nr. 2. (f. 313). În cauză s-au efectuat mai multe acte de urmărire penală constând în audierea mai multor persoane, în interceptarea convorbirilor telefonice dar și în folosirea unor investigatori sub acoperire, în vederea documentării activității infracționale (f.145-340). În fine, prin O. din (...) s-a conexat la dosarul nr. 2. și lucrarea nr. 18D/P/2011 privind faptele comise, în anul 2007, în dauna părții vătămate R. A.-R. și G. I.-A. (f.102). Ca urmare a conexării tuturor acestor lucrări, în luna septembrie 2011 s-a autorizat de către instanță, efectuarea unor percheziții domiciliare la locuințele persoanelor cercetate și la complexul în cauză, activitate care nu s-a soldat însă cu rezultate spectaculoase în planul acumulării unor probe incriminatoare. Așa fiind, în condițiile în care activitatea infracțională a inculpatului B. V. era cunoscută din anul 2004, an în care s-a și început urmărirea penală împotriva acestuia, se impunea o reacție promptă a autorităților judiciare în sensul stopării acesteia. Oricum, în opinia instanței, lipsa de reacție a organelor judiciare cu consecința amplificării activității infracționale, nu poate constitui temei pentru arestarea preventivă. Mai mult decât atât, lipsa de reacție de care s-a pomenit anterior a permis atragerea în câmpul infracțional al unor persoane care, până la angajarea lor la complexul în cauză, nu intraseră în coliziune cu normele penale. În fine, scopul măsurilor preventive, astfel cum este acesta precizat în cuprinsul art. 136 Cod procedură penală, poate fi atins și, prin luarea față de inculpați a unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi decât cea a arestării preventive, cu atât mai mult cu cât, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa referitoare la art. 5 și 6 din Convenția europeană a drepturilor omului a statuat, în mod constant, că „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală"; (cauza Wemhoff c. Germaniei). Pentru toate aceste considerente, dar și pentru a asigura egalitate de tratament juridic persoanelor cercetate - în condițiile în care inculpatele B. V. și S. O., cercetate pentru același gen de fapte nu au fost prezentate la arestare - instanța, de fond a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpaților și constatând că, în cauză sunt întrunite cerințele disp. art.143 Cod procedură penală, în baza disp. art.149/1 rap. la art.146 alin.11/1 și art.145/1 Cod procedură penală, a luat față de inculpați, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 de zile. În raport de soluția preconizată, în temeiul disp. art.145/1 alin.2, rap. la art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive inculpații au fost obligați să respecte următoarele îndatoriri: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la P. mun. B., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ, sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Potrivit disp. art.145 alin.1/2 lit.c Cod procedură penală, s-a impus inculpaților ca, pe durata măsurii preventive să respecte obligația de a nu se apropia de persoanele vătămate, de membrii familiilor acestora, de coinculpați (cu excepția situației inculpaților soț-soție B. V. și B. V.) și de martorii audiați în cauză, potrivit celor ce se vor stabili de DIICOT - B. T. B.-N., și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect. T., s-a pus în vedere inculpaților disp. art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală. În fine, s-a dispus comunicarea prezentei încheierii organelor și instituțiilor arătate în cuprinsul disp. art. 145 alin.2/1 Cod procedură penală. Împotriva acestei încheieri, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIICOT - B. T. B.-N. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și a încheierii de ședință din data de (...) referitor la încetarea de drept a măsurii reținerii luată de procuror și rejudecând să se admită propunerea așa cum a fost formulată în sensul luăriifață de inculpații B. V., P. M. M. și M. C. a măsurii preventive a arestării. În motivele scrise de recurs s-a arătat că prin încheierea de ședință din data de (...) în mod greșit s-a reținut că a expirat durata reținerii inculpaților,deoarece termenul de 24 de ore se calculează de la ora emiterii ordonanței de reținere. În ședința publică din data de 7 noiembrie 2011 nu a fost susținut acest motiv de recurs. S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în liberate a inculpaților B. V., P. M. M. și M. C., în condițiile în care activitatea lor infracțională a fost întreruptă doar în dimineața zilei de (...) ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală, astfel că există un pericol pentru ordinea publică foarte ridicat, mai ales prin riscul reluării activității infracționale, dar în condiții de maximă prudență, ori prin riscul influențări unora din persoanele audiate în calitate de părți vătămate sau de martori, raportat la temerea reală pe care aceste persoane o aveau față de inculpatul B. de a nu fi amenințate sau agresate. În acest sens se solicită a fi avute în vedere declarațiile părții vătămate M. C. și ale martorilor S. A. C. și A. O. (martor cu identitate atribuită). Se arată că existența pericolului public poate rezulta și din pericolul social al faptelor comise, din reacția publicului la comiterea unor asemenea fapte, din posibilitatea comiterii de către alte persoane a unor fapte grave, în lipsa unei reacții evidente față de cei bănuiți că au comis asemenea fapte. Consideră că nu se poate imputa organelor de urmărire penală faptul că nu au intervenit mai repede în stoparea activității infracționale, deoarece doar anterior momentului reținerii inculpaților au putut fi administrate mijloace de probă din care să rezulte indicii temeinice privind existența infracțiunilor și a persoanelor implicate în comiterea acestora, organele judiciare neputând efectua intervenții doar în baza unor zvonuri publice. Prezentul dosar a avut un caracter complex, faptele comise sunt grave, activitatea de probare a lor a necesitat un volum mare de activitate, în condițiile în care o parte dintre fetele care au practicat prostituția la localul SC MV B. SRL B. din cartierul U. au fost sau sunt plecate din țară. Învinuitele B. V. și S. O. nu au fost prezentate spre arestare, deși au fost acuzate de aceleași fapte grave, deoarece B. V. a aderat mai târziu la grupul infracțional organizat și are în îngrijire un copil în vârstă de 7 ani, iar învinuita S. are probleme reale de sănătate ca urmare a unui transplant renal, iar cele două învinuite, fără contribuția celorlalți trei inculpați, nu ar putea relua activitatea infracțională. Se susține că măsura obligării de a nu părăsi țara este insuficientă raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților și la modul concret de comitere a infracțiunilor. Inculpații ar putea ar putea interpreta lăsarea lor în libertate drept o încurajare în săvârșirea de fapte penale, neexistând nicio garanție că lăsați în libertate nu se vor mai implica în continuare în săvârșirea de fapte penale grave, fiind practic imposibilă supravegherea permanentă a inculpaților în privința respectării obligațiilor stabilite de instanța de fond. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată cărecursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuseîn continuare. Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de actele dosarului. Astfel, analizând materialul probator existent la dosarul cauzei (dovada de ridicare a pașaportului aparținând părții vătămate M. C.-A., de la inculpatul B. V. (f.15,16); declarațiile părților vătămate M. C.-A., M. Ana-M., R. A.-R. și G. I.-A. (f.9-14, 17-28, 30-34, 71-79, 92-99, 110-119); declarațiile martorilor M. L.-R., S. D.-R., Ș. M.-D., N. R. M., K. E.-A.,V. S.-I., B. N., A. L., S. C.-A., I. F.-A., D. C. M., B. C., C. L.-R., C. A.-M. și B. Ana-M. (f.35-58, 80-91, 120-136, 141- 143), proces-verbal de consemnare a declarației martorului sub o altă identitate (f.137-138), transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate cu autorizarea instanței de judecată (f.144-299), procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire autorizați, întocmite la datele de (...), 5 mai și 29 decembrie 2010, referitor la activitățile desfășurate în vederea stabilirii activităților infracționale ce se comit în incinta complexului aparținând SC";MV B.";SRL B. situat în cartierul U. (f.323 - 340) și depozițiile persoanelor cercetate în dosar) instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză există probe și indici temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații B. V., P. M. M. și M. C. au comis faptele pentru care sunt cercetați, fiind întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală, aspect ce nu a fost contestat de inculpați, care nu au declarat recurs împotriva încheierii instanței de fond. De asemenea s-a reținut în mod corect în ce privește incidența art.148 lit.f Cod procedură penală că sunt întrunite doar cerințele primei teze a acestui text de lege, referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora sunt suspectați inculpații și care este închisoarea mai mare de 4 ani, nefiind îndeplinită condiția pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților. Nici în propunerea de arestare și nici în motivele de recurs nu s-a indicat concret modul în care ordinea publică este efectiv amenințată prin lăsarea în libertate a inculpaților B. V., P. M. M. și M. C., fiind făcute doar afirmații de ordin general la gradul de pericol social al infracțiunilor de comiterea cărora sunt acuzați, la rezonanța faptelor, fără ca acestea să fie susținute de dovezi. Nu s-a dovedit susținerea P.ui în sensul că activitatea lor infracțională a fost întreruptă doar în dimineața zilei de (...) ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală, martorele Ș. A. și B. Ana M., care sunt în prezent angajate la firma SC B. SRL declarând că nu au întreținut relații contra cost cu clienții localului și nici nu li s-a cerut acest lucru de către inculpatul B. V. Declarațiile părții vătămate M. C. și ale martorelor S. A. C. și A. O. (martore cu identitate atribuită) referitoare la temerea reală pe care o aveau față de inculpatul B. de a nu fi amenințate sau agresate datează din anii 2004, 2005, nefiind de actualitate. Nu poate fi primită nici susținerea recurentului în sensul că doar anterior momentului reținerii inculpaților au putut fi administrate mijloace de probă din care să rezulte indicii temeinice privind existența infracțiunilor și a persoanelor implicate în comiterea acestora, câtă vreme mai mult de jumătate din probatoriu aflat în dosarul de urmărire penală a fost administrat în anii (...), oferind suficiente indicii de existență a faptelor și a persoanelor implicate. Nu s-a dovedit susținerea că o parte din fetele care ar fi practicat prostituția la SC MV B. SRL B. au fost sau sunt plecate din țară. La dosarul cauzei în fața instanței de recurs a fost depusă și rezoluția nr.6994 din data de (...) a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. B.-N. prin care s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii privind suspendarea temporară a activității SC MV B. SRL pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de (...) și până la data de (...) (f.125). Inculpatul P. M. M. s-a angajat începând cu data de (...) la SC M. G. SRL B. (f.127-128). Inculpata M. C. are în întreținere un copil nevăzător. Niciunul dintre inculpați nu posedă antecedente penale, doar inculpatul P. M. M. este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni din culpă. În cauza Calmanovici împotriva României - Hotărârea din 1 iulie 2008 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului arătat că detenția preventivă nu se justifică într-o speță dată decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite la art. 5 din Convenție și că orice menținere în arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o scurtă durată, trebuie justificată în mod convingător de către autorități. Argumentele pro și contra punerii în libertate nu trebuie să fie "generale și abstracte" [Smirnova împotriva R.iei, nr.46.133/99 și 48.183/99, & 63, C. 2003-IX (extrase)]. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, & 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, & 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, & 9) sau să tulbure ordinea publică [Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, & 51, și Hendriks împotriva Olandei (dec.), nr. 43.701/04, 5 iulie 2007]. Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev împotriva Moldovei, nr. 9.190/03, & 59, 4 octombrie 2005). La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art.5 în circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura intr-adevăr ordinea publică (Letellier, citată anterior, & 51). Noțiunea de "împiedicare a bunei desfășurări a urmăririi penale" este diferită de cea de "pericol pentru ordinea publică", deoarece ea este enunțată la art. 148 lit.d Cod procedură penală, și nu la art.148 lit.f, care a constituit temeiul pentru formulare a prezentei propunerii de arestare preventivă. Referirea generică la gravitatea faptelor comise, la modul în care inculpații se pare că le-ar fi comis și la calitatea acestora nu poate suplini lipsa de probe în pretinsa existență a unui pericol pentru ordinea publică în speță. Instanțele trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea de a dispune arestarea preventivă a unui inculpat, iar menținerea în detenție nu poate fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate sprijinindu-se în mod esențial și abstract pe gravitatea faptelor comise, pe rezonanța negativă a acestora în comunitate, în condițiile în care în cazul de față faptele imputate se pare că au fost comise începând cu anul 2002. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIICOT - B. T. B.-N. - împotriva încheierii penale nr.90/CC/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...). În baza art.189 Cod procedură penală se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu (av. M. A., O. T. și T. P. E.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției. În baza art.189 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIICOT - B. T. B.-N. - împotriva încheierii penale nr.90/CC/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...). Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu (avoc. M. A., O. T. și T. P. E.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș. GREFIER M. V.-G. Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: P. Alex.D.;
| ← Decizia penală nr. 1528/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1823/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
