Decizia penală nr. 1528/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1528/R/2011
Ședința publică din data de 30 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. C. I. - judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
C. V.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul B. V. D. împotriva încheierii penale nr.104 din 27 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. V. D., în stare de arest, asistat de către av.Mladin M. în substituirea apărătorului ales al inculpatului av.Anatol P. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul său.
Apărătorul inculpatului B. V. D., solicită a se constata că a încetat de drept măsura arestului preventiv a inculpatului, sens în care, solicită a se sesiza instanța din oficiu cu acest aspect, deoarece nu s-au respectat prev.art.159 al.8 C.pr.pen., respectiv încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de către inculpat, în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți sau de la comunicare pentru cei lipsă, iar recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate.
In acest sens, arată că se poate observa că la data de (...), Tribunalul Cluj a admis luarea măsurii arestului preventiv și a dispus arestarea inculpatului, începând cu data de 31 august până la data de (...), și, chiar dacă într-adevăr în practică, în cazuri similare, s-a considerat de către instanța de recurs faptul că dosarul a fost înregistrat înăuntrul termenului de soluționare a recursului iar din punct de vedere administrativ nu s-a procedat la soluționarea acestuia, solicită a se constata că din adresa depusă la dosar f.1 dosar, rezultă că acest dosar a fost înaintat și înregistrat la instanța de recurs la data de 29 septembrie 2011, respectiv o zi ulterior expirării termenului inițial de luare a măsurii arestării.
In acest sens, solicită ca instanța să constate încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului.
La întrebarea instanței, apărătorul inculpatului arată că în cazul în care se va admite excepția, recursul rămâne fără obiect.
Instanța consideră un motiv de recurs excepția invocată.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului B. V. D., pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Cluj la data de (...), prin care s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, și, în urma rejudecării cauzei, solicită a se respinge această propunere și a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
In subsidiar, solicită a se proceda la luarea unei măsuri prev.de art.145
C.pr.pen.
În susținerea recursului arată că instanța de fond, constată că sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate.
În ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., se motivează că la dosarul cauzei există suficiente indicii care justifică propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, făcându-se referire în primul rând la autodenunțul inculpatului, concluziile preliminare emise de către IML C. la data de (...), care au stabilit că moartea victimei se datorează unor leziuni produse prin lovire de un corp dur. Totodată instanța justifică prelungirea acestei măsuri avându-se în vedere și poziția inculpatului, în sensul că ar fi greu de crezut că decesul s- ar fi datorat așa cum a formulat autodenunțul inculpatul.
I.-adevăr, corect sesizează Tribunalul Cluj că există indicii, întrucât în momentul de față singura probă sau indiciu este autodenunțul făcut de inculpat. A. că la dosarul cauzei până la acest moment nu există un raport de expertiză medico-legală, deși a solicitat în repetate rânduri efectuarea unor expertize, deoarece personal a fost la fața locului și a observat distanța, așa cum o declară inculpatul, locul unde a fost transportat, condițiile de mediu, fiind vorba de stâncă și a solicitat a se stabili dacă au existat leziuni asupra cadavrului, dacă s-au putut produce și prin mijlocul în care acesta a fost transportat. Susține că până la acest moment nu s-a efectuat acest supliment de expertiză medico-legală, nu există nici alte probe sau indicii care să se coroboreze cu declarația dată de către inculpat.
În acest sens, consideră că se impune lăsarea în libertate a inculpatului și aplicarea unei măsuri prev.de art.145 sau 145/1 C.pr.pen.
Pe de altă parte, așa cum a susținut inițial încetarea de drept a măsurii arestării preventive, apreciază că lipsa de interes din partea parchetului ar trebui sancționată ca atare. I.-adevăr, ulterior reprezentanții parchetului au posibilitatea să formuleze o nouă propunere de arestare, însă până în acest moment nu se poate trece peste încălcarea acestor norme cu caracter imperativ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, apreciază că în mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive având în vedere că probele de la dosar nu confirmă susținerile inculpatului.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul B. V. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă ce s-a întâmplat. Susține că a fost un accident și dorește să-și dovedească nevinovăția. Este distrus emoțional. Consideră că nu se justifică măsura arestării preventive.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală nr.104 din 27 sept.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, și în temeiul art.155, art.156 și art.159 C.pr.pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventiv a inculpatului B. V. D. fiul lui T. și V., născut la data de (...) în loc. Oradea, jud. Bihor, domiciliat în com. Bulz, sat R., nr. 148, jud. Bihor, CNP 1., posesor al CI seria XH, nr. 5. eliberat de S. A., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 29 septembrie 2011 până la data de 28 octombrie 2011 inclusiv.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a constatat constată că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. V. D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174. C.pen. art. 175 lit.i C.pen., întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia, subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Potrivit art. 155 C.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În raport de dispozițiile art. 143 al. 1 C.pr.pen., art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat, având în vedere că din materialul probator administrat până în prezent rezultă suficiente indicii care justifică presupunerea, cel puțin până în acest moment procesual, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat de organele de urmărire penală.
Cu ocazia ultimului cuvânt la termenul din (...), inculpatul B. V. D. a susținut aceeași stare de fapt pe care a prezentat-o cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, în sensul că la data de 10 august 2011 a împrumutat o armă de vânătoare de la C. T., și că împreună cu victima T. I. s-au deplasat în pădure, la braconaj, iar în momentul în care a scos pușca din mașină inculpatul a susținut că s-ar fi lovit de o creangă și că ar fi făcut o mișcare bruscă cu mâna, moment în care arma s-a declanșat, împușcându-l pe T. I.
După descoperirea cadavrului în pădure, inculpatul B. V. D., prin scriptul ,,autodenunț"; de la f.23-26 dos.urm.pen. vol.I, încearca să demonstreze că T. I. ar fi fost împușcat de către numitul C. T., apărare la care în prezent a renunțat.
Concluziile preliminare emise de către IML C. la data de (...) stabilesc că moartea violentă a victimei T. I. s-a datorat leziunilor produse prin lovire cu un corp dur în zona cranio- maxilofacială, iar dacă moartea victimei s-ar fi datorat unei plăgi împușcate, este greu de crezut că acest fapt ar fi trecut neobservat cu ocazia analizei preliminare făcute de către IML C. N., mai ales că într-o asemenea situație s-ar fi observat și orificiul de ieșire al glonțolui, bilă de 16 mm, conform susținerilor inculpatului.
S-a reținut că nici în această fază procesuală, inculpatul B. V. D. nu a fost pe deplin sincer, cel puțin probele administrate până în prezent, infirmă susținerile inculpatului B.
Astfel, față de actele de urmărire penală efectuate până la această data, procesele - verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de investigații, procesele verbale de percheziționare a autovehiculelor aparținând inculpatului, concluziile preliminare emise de către IML C. la data de (...) cu privire la cauzele decesului victimei T. I., declarațiile martorilor audiați în cauză șideclarațiile inculpatului, rezultă indicii temeinice în sensul art.143 al.1
C.pr.pen cu privire la faptul că inculpatul a suprimat viața victimei T. I. cu lovituri repetate în zona capului, care au dus la decesul acesteia.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei comise, modalitățile de comitere a faptei care denotă cruzimea inculpatului, prin caracterul repetat al loviturilor aplicate victimei și intensitatea acestora, în zone vitale ,astfel gravitatea faptei cu privire la care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, nu poate fi omisă la analiza gradului de pericol social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia, judecătorul investit cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive putând stabili dacă este sau nu necesară privarea de libertate a respectivei persoane în condițiile stabilirii unor date certe cu privire la starea de insecuritate generată în rândul opiniei publice, cu tot ce presupune aceasta, prin raportare la pericolul social al infracțiunii și desigur, la persoana inculpatului.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, că dreptul la libertate este garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția europeană), că prelungirea măsurii arestului preventiv se poate dispune în condiții strict prevăzute de lege și dacă este absolut necesară, în cazul inculpatului B. V. D. s-a apreciat ca fiind îndeplinite toate condițiile ce reglementează prelungirea acestei măsuri, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, acestea subzistând și în prezent, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească
180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar cauza inculpatului
B., se încadrează în rândul cauzelor complexe, atât prin aria de desfășurare cât și prin poziția procesuală a acestuia.
Instanța de fond având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, și rezonanța unor fapte de acest gen, omor calificat sancționat de lege cu închisoare de la 15 la 20 ani, faptul că se află doar la prima prelungire a măsurii arestului preventiv, nu putea considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic al termenului rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, acesta să fie cercetat în stare de libertate.
Pentru considerentele arătate mai sus, s-a reținut că nu se poate pune în discuție înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu o altă măsură neprivativă de libertate și pentru o bună desfășurare a procesului penal, astfel că s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, pe o durata de 30 de zile, conform dispozitivului încheierii, apreciindu-se că din motive obiective care țin de complexitatea cauzei, urmărirea penală nu a putut fi finalizată până în prezent.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul
B. V. D. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să seconstate că a încetat de drept măsura arestului preventiv a inculpatului, sens deoarece nu s-au respectat prev.art.159 al.8 C.pr.pen., respectiv încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de către inculpat, în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți sau de la comunicare pentru cei lipsă, iar recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate, astfel la data de (...), Tribunalul Cluj a admis luarea măsurii arestului preventiv și a dispus arestarea inculpatului, începând cu data de 31 august până la data de (...), și, chiar dacă într-adevăr în practică, în cazuri similare, s- a considerat de către instanța de recurs faptul că dosarul a fost înregistrat înăuntrul termenului de soluționare a recursului iar din punct de vedere administrativ nu s-a procedat la soluționarea acestuia, solicită a se constata că din adresa depusă la dosar f.1 dosar, rezultă că acest dosar a fost înaintat și înregistrat la instanța de recurs la data de 29 septembrie 2011, respectiv o zi ulterior expirării termenului inițial de luare a măsurii arestării.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Cluj la data de (...), prin care s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, și, în urma rejudecării cauzei, solicită a se respinge această propunere și a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului sau solicită a se proceda la luarea unei măsuri prev.de art.145 C.pr.pen.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate. În ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., se motivează că la dosarul cauzei există suficiente indicii care justifică propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, făcându-se referire în primul rând la autodenunțul inculpatului, concluziile preliminare emise de către IML C. la data de (...), care au stabilit că moartea victimei se datorează unor leziuni produse prin lovire de un corp dur. Totodată instanța justifică prelungirea acestei măsuri avându-se în vedere și poziția inculpatului, în sensul că ar fi greu de crezut că decesul s-ar fi datorat așa cum a formulat autodenunțul inculpatul.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat încauză este nefondat.
Referitor la cele susținute de către apărătorul inculpatului în sensul că ar fi încetat de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului ,deoarece nu s-au respectat disp. art. 159 alin.8 C.p.p. ,această susținere este nefondată, în contextul în care după declararea recursului și redactarea hotărârii dosarul a fost înaintat de către Tribunalul Cluj la data de (...), Curții de A. C., iar după înregistrarea acestuia s-a repartizat aleatoriu și s-a fixat termen de judecată , o succesiune de operații administrative care exced competenței completului de judecată investit cu soluționarea cauzei la data de (...).
Pe de altă parte, potrivit art. 140 al. 1 Cod pr. penală măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160^b alin. 1, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen; b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare.
Din cele mai sus arătate rezultă că în cursul urmăririi penale măsura arestării preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute delege sau stabilite de organele judiciare ori în caz de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale.
Cum în speță nu s-a dispus scoaterea sau încetarea urmăririi penale rămâne de stabilit dacă la momentul judecării prezentului recurs termenele prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare au expirat sau nu pentru a se clarifica chestiunea invocată de inculpat.
Așa fiind și având în vedere că potrivit art. 159 al. 9 C.p.p. penală recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare rezultă că la data soluționării prezentului recurs, termenul stabilit de organele judiciare pentru măsura arestării nu expirase pentru a se considera că a această măsură a încetat de drept astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului.
Este adevărat că potrivit art. 159 al. 8, teza finală C.p.p. recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, iar prin decizia nr. 25 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că sintagma folosită de legiuitor „. de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate"; are caracter imperativ și nu de recomandare și că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate însă este de remarcat că textul mai sus arătat nu are abilitatea să stabilească un termen prevăzut de lege pentru măsurile preventive, în sensul art. 140 al. 1 C.p.p., ci un termen imperativ de soluționare a recursului declarat împotriva încheierilor privind prelungirea arestării preventive.
Ca atare ,art. 159 al. 8, teza finală C.p.p., în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu dispune că măsura arestării încetează de drept în situația în care recursul nu se soluționează în interiorul duratei arestării anterior stabilite, ci instituie o obligativitate de soluționare cu celeritate a unei astfel de căi de atac .
Inculpatul B. V. D. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și de art. 174, 175 lit. i )C.p.C. p., iar prin Î. penală nr.
28/C/2009 a T.ui C. a fost luată măsura arestării acestuia pentru o perioadă de 29 de zile.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor , desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță pericolul potențial se apreciază în raport de conduita inculpatului, gravitatea faptei comise, modalitatea de comitere , locul săvârșirii precum și rezonanța faptelor comise.
Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit. f) C.p.p, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise , cea de omor calificat urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea publică este ,desigur ,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură ainfracțiunii. Aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei .
Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta , între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul , de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni ,de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane , în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.
Motivele care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art .155 C.p.p.este justificată de necesitatea administrării unor probe esențiale pentru soluționarea legală a cauzei, așa cum de altfel a apreciat în mod pertinent și instanța de fond urmând a se efectua se efectua prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței
Astfel inculpatul este cercetat pentru o infracțiune extrem de gravă , cea de omor calificat, iar consecințele faptei impun prelungirea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv.
Totodată se constată că prelungirea măsurii arestării este oportună și pentru continuarea cercetărilor în bune condiții întrucât în cauză urmează a se efectua numeroase acte procedurale și procesuale față de inculpat.
Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptei săvârșite de către acesta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
În contextul celor expuse mai sus Curtea, în baza art.385 indice 15 pct.1 lit. b C.p.p. va respinge ca respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. D., împotriva încheierii penale nr.104 din 27 septembrie 2011 a T.ui C..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. D., aflat În prezent în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr.104 din 27 septembrie
2011 a T.ui C..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. I. I. C. M. V. C.
GREFIER
M. B.
Red. ICM/ICM
4 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 153/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1784/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
