Decizia penală nr. 1019/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1019/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. R.- judecător
JUDECĂTORI:V. C.- președinte secție
: V. G. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. M., împotriva încheierii penale nr. 620 din 12 august 2004 pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., având ca obiect propunerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat de D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. M., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.M. I. și apărătorul ales al inculpatului av.I. I. P., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar și traducătorul autorizat de limba germană Naghi Ina-Mari.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-au formulat cereri de abținere de către d-le judecător A. D. L., I.
M. și Ana C., declarații care în baza art. 98 alin.51 din Hotărârea C. 387/2005 s-a stabilit că, pentru soluționarea recursului completul va fi format din judecătorii: M. R. (judecător titular al completului), V. C. (judecător aflat pe lista de permanență) și V. G. (judecător aflat pe lista de permanență). A. desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia. Întrucât inculpatul M. M. are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului din oficiu prin prezentarea avocatului ales în instanță. Instanța aduce la cunoștința traducătorului autorizat de limbă germană NAGHI INA-MARI, interpret în cauză că, potrivit dispozițiilor art. 128 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.85 Cod procedură penală, urmează să depună jurământ în cauză. După depunerea jurământului, instanța pune în vederea traducătorului autorizat de limbă germană Naghi Ina-Mari, să traducă tot ce se discută în cauză. De asemenea, depune șiautorizația nr.19212 eliberată de 30 martie 2007 de către Ministerul Justiției. A. ales al inculpatului depune la dosar motivele de recurs formulate în cauză. Întrebat fiind de către instanță, despre data la care a aflat de mandatul de arestare, inculpatul arată că, nu este sigur, dar crede că în anul 2007. Instanța ia o declarație inculpatului cu privire la aceste aspecte, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la fila 61-62 dosar. La citirea declarației și traducerea din nou a declarației scrise, inculpatul revine asupra anului 2008, spunând că atunci doar a primit o citație să se prezinte la DIICOT și abia în anul 2010 când a fost arestat de către autoritățile austriece, a aflat despre mandatul de arestare. A. inculpatului M. M., insistă ca inculpatul să fie întrebat dacă, în momentul în care a fost arestat de autoritățile austriece, i s-a adus la cunoștință de existența mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Cluj în anul 2004. Instanța, nu consideră că este relevantă întrebarea și o respinge ca atare. Instanța, din oficiu, ridică excepția tardivității introducerii acestui recurs având în vedere ultimele declarații ale inculpatului și anume că a aflat despre arestarea preventivă în data de 23 decembrie 2010, iar termenul de recurs prevăzut de C. de procedură penală este de 24 ore de la data comunicării, din momentul din care acesta a aflat că există un mandat de arestare pe numele său, cu atât mai mult cu cât a fost pus în libertate pe cauțiune de autoritățile austriece și avea posibilitatea reală de a-și contacta apărătorul român și de a contesta măsura preventivă dispusă împotriva sa. Instanța acordă cuvântul părților cu privire la excepția invocată. A. inculpatului M. M., solicită respingerea excepției pentruurmătoarele considerente : Apreciază că din nici unul din actele de la dosar nu se va putea motiva convingător o astfel de admitere a excepției tardivității. Susține că pe parcursul anilor (...) au fost emise într-adevăr de către serviciul DIICOT către inculpat, diferite citații și încunoștințări. În nici una dintre ele nu se face vorbire de existența măsurii de arestare preventivă luată în lipsă prin încheierea nr.620/2004 a T. C. Singura consemnare în acest sens o reprezintă încheierea dată de Tribunalul Cluj în 9 iunie 2011, când, în ședința publică prin care s-a pus în executare mandatul, i-a fost înmânată această încheiere, motiv pentru care a considerat că acest termen de 24 de ore curge de la momentul când i s-a înmânat această încheiere. În al doilea rând, sentințele pe care le-a depus, netraduse, sunt acte emanate de la autoritățile austriece, prin care i s-a adus la cunoștință învinuirea însă nu se face vorbire deloc despreexistența mandatului de arestare preventivă, iar în legătură cu așa numitul arest la domiciliu nu este vorba de așa ceva. I s-a pus în vedere să nu-și schimbe domiciliu pentru a putea fi contactat de autoritățile austriece în vederea continuării procedurilor de extrădare. În ceea ce privește momentul în care a fost arestat de către autoritățile maghiare, în data de 30 mai 2011, i s-a adus la cunoștință despre existența mandatului european de arestare. Arată că nu a atacat mandatul european cu mandatul de arestare preventivă din încheierea nr.620/2004, despre care a luat cunoștință inculpatul pentru prima dată în 9 iunie 2011 cu ocazia punerii lui în executare. La întrebarea instanței de către cine a fost angajată în anul 2009 pentru a solicita revocarea măsurii arestării, apărătorul inculpatului M. M. arată că din momentul în care inculpatul a primit prima citație de la DIICOT, a fost angajată printr-o cunoștință, cetățean român stabilit în Austria, care i-a explicat despre problema inculpatului. A. a studiat dosarul și i-a explicat despre ce este vorba. Întrebată fiind de către instanță, raportat la împrejurarea că în numele inculpatului s-a formulat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive, apărătorul inculpatului M. M., arată că inculpatul nu știa că s-a formulat cerere de revocare. În consecință, apărătorul inculpatului solicită respingerea excepției. Reprezentantul M.ui P., solicită admiterea excepțieiconstatând că recursul este tardiv declarat întrucât i s-a comunicat măsura arestării preventive luată prin încheierea nr.620/2011, mai ales că prin apărător ales, solicită a se verifica semnătura de pe contract și delegație, s-a făcut și acea solicitare de revocare a măsurii arestării. Consideră în esență, în acest moment că recursul este tardiv, întrucât inculpatul avea cunoștință despre măsura arestării preventive, a luat la cunoștință despre acesta în repetate rânduri și nu ne aflăm în nici una din situațiile prev.de art.363-365 C., privind repunerea în termen. Rezumând, solicită admiterea excepției de tardivitate a recursului declarat de către inculpat, din probele de la dosar și din declarația inculpatului, rezultă fără echivoc că avea cunoștință despre măsura arestării preventive, și că i s-a comunicat în repetate rânduri existența unui mandat de arestare emis de autoritățile române. În consecință, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv. A. inculpatului M. M., solicită ca reprezentantul parchetuluisă indice filele de la dosar unde se găsesc acele repetate adrese la care face referire. Reprezentantul M.ui P. menționează filele 365 din dosarul de urmărire penală. A. inculpatului M. M., arată că, dacă așa cum susțineparchetul, în repetate rânduri i s-a adus la cunoștință inculpatuluide existența măsurii arestării preventive, se întreabă care este motivul pentru care i s-a înmânat la data de 9 iunie 2011 a încheierii atacate. Apreciază că instanța care a pus în executare mandatul a dorit ca acea înmânare să echivaleze cu o comunicare și să producă consecințe juridice în sensul de a permite a se formula recurs în 24 ore. Inculpatul M. M., arată că nu știa de mandatul de arestare, a primit câteva citații din care a tras concluzia că este acuzat de anumite lucruri. Curtea acordă cuvântul părților și asupra fondului cauzei. A. inculpatului M. M., solicită admiterea recursului, pe motivul prev.de art.140 al.3 C., în sensul că măsura arestării preventive nu este justificată, în sensul neindicării modului în care cerințele legale ale art.148 fosta lit.h actual lit.f din C.pen., se aplică circumstanțelor cauzei și persoanei inculpatului. Întrucât a depus în scris motivele de recurs, insistă doar asupra următoarelor chestiuni: In ceea ce privește persoana inculpatului, apreciază că la momentul la care s-a dispus luarea acestei măsuri a fost apreciat doar în abstract gradul de pericol social al faptelor și nu a fost individualizat acest grad de pericol social. Nu există nici o argumentare plauzibilă, verosimilă, cu privire la modul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să aibă o rezonanță socială negativă sau un impact negativ în societate. A invocat în acest sens întreaga jurisprudență a C., cu privire la felul extrem de atent în care instanțele interne trebuie să analizeze atunci când iau o măsură privativă de libertate sau dispun menținerea sau prelungirea ei dacă detenția este necesară raportat la circumstanțele cauzei. A depus odată cu motive de recurs o serie de scripte care provin și care circumstanțiază persoana inculpatului. In anul 2004 inculpatul nu mai era în țară. Nu a avut cunoștință de existența acestui dosar penal decât în anul 2008 când a primit prima citație de la DIICOT. S-a inserat perfect în societatea austriacă, are o relație de concubinaj, are șapte copii din această relație, a depus un extras din asigurările sociale din care rezultă că a fost în permanență angajat în muncă, a dus o viață perfect normală fără să aducă atingere în nici un fel normelor sociale nici în România și nici în Austria. In plus, inculpatul a domiciliat la aceeași adresă din Austria, din anul 2004 până în prezent. A depus un certificat emis de primărie sau consiliu local. Prin urmare, existența acestui mandat de arestare în lipsă, din punctul său de vedere, nici autoritățile române nu au depus suficiențe diligențe pentru a-l aduce la îndeplinire. E. absolut stupefiant ca din 2004 să-l găsească prin Interpol în 2008. Acest lucru denotă că, fiind în libertate, inculpatul nu prezintă nici un fel de pericol social concret, nici la adresa ordinii publice din România și nici din Austria. Pentru aceste motive, solicită a se circumstanția aceste aspecte strict legate de persoana inculpatului. A. nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală și a colaborat cu autoritățile austriece, în momentul în care s-a efectuat comisia rogatorie internațională. Dincauza stării de sănătate o singură dată a fost în imposibilitate de a răspunde autorităților austriece. Tocmai pentru a dovedi buna credință, inculpatul, în momentul în care a primit prima citație și-a angajat apărător ales care a ținut legătura cu organele de urmărire penală din România. Apreciază că sub nici un motiv nu se justifică detenția inculpatului la acest moment. Nu există rezonanță socială negativă având în vedere și împrejurarea că de 7 ani a fost liber și nu a comis nici o faptă penală. Din punctul său de vedere, la momentul luării măsurii arestării, s-au folosit niște formule stereotipe, s-a citat din textul de lege și s-a dat o apreciere generală dată fiind gravitatea faptelor. Susține că până nu se va dovedi vinovăția inculpatului nu se poate vorbi de gravitatea faptelor. S-a indicat și în memoriu de recurs depus la dosar că în momentul în care s-a luat măsura arestării preventive existau în dosar doar declarațiile coinculpatei M. M. și a celor două părți vătămate și se spune în cererea de emitere a mandatului de arestare că exisă probe certe că lăsarea lui în libertate ar reprezenta un pericol. Nu vede care sunt acele probe. Reprezentantul M.ui P., solicită, în principal, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a C., respingerea ca tardiv a recursului formulat de inculpat pentru motivele pe care le-a arătat cu ocazia discutării excepției ridicate din oficiu de către instanță iar în subsidiar, solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, pentru următoarele considerente : Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, respectiv sunt întrunite atât condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane de către inculpat cât și condițiile prev.de art.148 lit.h la data luării măsurii și lit.f în redactarea materialului de urmărire penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de inculpat este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește disp.art.143 C., există indicii temeinice, respectiv declarația coinculpatei și a părților vătămate, cu precizarea pe care a făcut-o și jurisprudența C., că atunci când discutăm despre luarea măsurii arestării preventive și menținerea măsurii arestării preventive, aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei ci doar la presupunerea rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. În ceea ce privește disp.art.148 lit.f C., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 din Legea nr.678/2001 prezumată a fi săvârșită de către inculpat și incontestabil aceste limite sunt mai mari de 4 ani închisoare. Referitor la cea de a doua condiție prev.de art.148 lit.f C., solicită a se avea în vedere în primul rând impactul pe care prin natura lor astfel de fapte le au asupra conștiinței publice și acomunității fiecărui cetățean și de pe de altă parte faptul că legat și de circumstanțele personale și concrete ale cauzei, lăsarea în libertate, în acest moment, a inculpatului ar crea o tulburare a ordinii publice prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar avea orice persoană raportat la modalitatea în care autoritățile chemate să combată astfel de fapte infracționale, acționează cu atât mai mult cu cât, raportat la art.136 C. privind scopul măsurilor preventive, rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și există temerea să se sustragă în continuare și de la judecată acesta fiind unul dintre cele patru motive rezonabile stabilite de jurisprudența C. pentru a refuza lăsarea în libertate a unei persoane prezumate de a fi săvârșit o faptă penală. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat. Inculpatul M. M., în ultimul cuvânt, la întrebarea instanței de ce nu s-a prezentat la DIICOT, arată că nu a știut despre ce este vorba. La prima citație s-a scuzat trimițând o adeverință medicală iar la celelalte a fost în imposibilitate datorită stării de sănătate. Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu a anunțat organele de urmărire penală despre starea sănătății sale. Solicită să fie judecat în stare de libertate și arată că achiesează la concluziile apărătorului său. C U R T E A : Prin încheierea penală nr.620 din 12 august 2004 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.7977/2004 a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Curtea de A. C. În temeiul art.1491 C. a fost dispusă arestarea preventivă a inculpați lor: M. M. pe o durată de 29 de zile începând cu data de 12 august 2004 și până la data de 9 septembrie 2004 și M. M., pe o durată de 30 de zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului (arestat în lipsă). În baza art. 189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului de avocați C. suma de 400.000 lei, onorarii apărător din oficiu sumă ce se va avansa din F.M.J, Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția procurorului din 30 ianuarie 2004 emisă în dosarnr.19/P/2004 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispusînceperea urmăriri penale față de M. M. și M. M. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, iar prin ordonanțele din 12 august 2004, emise în același dosar, s-a pus în mișcare acțiune a penală împotriva celor doi inculpați, pentru infracțiunea mai sus arătată. Prin ordonanța de reținere din 11 august 2004, din același dosar s-a dispus reținerea inculpatei M. M. pentru 24 de ore, începând cu 11 august 2004 ora 16,00. S-a reținut în sarcina celor doi inculpați că în perioada lunilor august - octombrie 2003, au racolat prin înșelăciune pe numitele B. N. și C. V., cărora le-au promis locuri de muncă în străinătate ca barman sau bucătar, după care, le-au transportat în Austria, unde au fost vândute unui patron de bordel, cu sumele de 1000 și 2000 de E. T. a constatat că, în cauză, există indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 C., respectiv date din care rezultă presupunerea că cei doi inculpați au comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv că inculpata M. M. s-a ocupat de racolarea celor două părți vătămate, în înțelegere cu inculpatul M. M., înșelându-le prin promisiunea unor locuri de muncă în străinătate, achitându-le o scrie de cheltuieli ( investigații medicale, bilete de transport), după care le-a transportat în Austria, le-a predat concubinului său, coinculpatul M. M. și prietenului acestuia - patronul barului, de la care cei doi inculpați au primit bani, reprezentând vânzarea celor două fete. În acest sens sunt declarațiile părților vătămate; procesele verbale de confruntare părților vătămate cu inculpata M. M. declarațiile martorilor S. S., C. C., C. L., I. M. T., B. O., C. M. L. Totodată, în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.h C. respectiv infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultând (in însăși gravitatea faptelor - ce aduc atingere drepturilor persoanei, demnității și integrității acesteia, din rezonanta socială negativă și starea de insecuritate, ce se poate crea în rândul comunității, în condițiile lăsării în libertate el autorilor unor fapte grave privind exploatarea ființei umane. Față de cele ce preced, s-a constatat întemeiată propunerea parchetului astfel că, a fost admisă și, în temeiul art.1491 și 148 lit.h C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților : M. M., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu (...) până la (...); M. M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului, întrucât acesta se află în străinătate, urmând a fi prezentat pentru ascultare, la data depistării acestuia. În baza art.189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 400.000 lei, onorarii apărător din oficiu, sumă ce s-a avansat din F.M.J. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de (...), inculpatul, criticând încheierea ca nefiind legală și temeinică. Cu privire la termenul de introducere a recursului se constată că la dosar nu există dovada de comunicare a hotărârii atacate, abia cu ocazia punerii în executare a mandatului de arestare i s-a comunicat un exemplar de pe hotărâre, pe care a atacat-o în termen de 24 de ore. Cu privire la fondul recursului, invocă jurisprudența C. potrivit căreia orice măsură a arestării preventive a unui acuzat trebuie să fie justificată în mod convingător pentru autorități. Ori, în speță, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a fost liber 7 ani în care s-a integrat în familie și societate, este angajat și își procură în mod legal veniturile, iar în privința stării sale de sănătate, trebuie avut în vedere faptul că este suferind de oboală cardiacă ceea ce a făcut imposibilă prezentarea sa în fața procurorului, astfel că nu s-a sustras urmăririi penale. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: Mai întâi cu privire la excepția tardivității invocate din oficiu în ședința publică din (...). Verificând actele dosarului în care s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatului, se constată că acestuia nu i-a fost comunicată încheierea penală atacată la niciuna dintre adresele sale cunoscute, abia odată cu punerea în executare a mandatului de arestare la data de arestare la data (...), Tribunalul Cluj, prin minuta încheierii pronunțate a dispus a i se comunica acestuia încheierea privind arestarea preventivă. Cu toate că din desfășurarea în timp a evenimentelor ar rezulta faptul că inculpatul sau cel puțin apărătorul acestuia, au avut cunoștință de existența mandatului de arestare, astfel că în 25 iunie 2009 s-a solicitat instanței de fond revocarea mandatului, vom face aplicarea principiului in dubio pro reo în ceea ce-l privește pe inculpat și vom respinge excepția tardivității invocate în cauză. Pentru a conchide astfel am mai avut în vedere, dificultățile de exprimare și de înțelegere ale inculpatului, faptul că deși locuiește de câțiva ani în Austria, germana nu este limba sa maternă, iar autoritățile austriece i-au prezentat acestuia mandatul de arestare european emis de către instanța de fond, este adevărat în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă dispus în 2004. A., trecând la judecata în fond a recursului, curtea constată că acesta este nefondat din următoarele considerente: În urma verificării dosarului de urmărire penală, se constată existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate. Acuzația gravă care i se aduce acestuia și anume existența infracțiunii de trafic de persoane are la bază probe testimoniale și anume declarațiile celor două părți vătămate, care se presupune că au fost traficate B. N. și C. V., precum și declarații coinculpatei M. M. ( f.49, 109, 114-118, proces-verbale de confruntare), fosta concubină a inculpatului. Se reține astfel, că cei doi inculpați, în perioada august-octombrie 2003 le-au racolat prin înșelăciune pe cele două părți vătămate, promițându-le locuri de muncă ca dansatoare și animatoare, în străinătate, după care, le-au vândut în Austria unui patron de bordel. De altfel, verificând și dosarul 8299/2004 a T. C. se constată că, prin sentința penală 273/2005 a T. C. coinculpata a fost găsită vinovată și s-a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă de 6 ani închisoare, rămasă definitivă prin decizia penală nr.6715/2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pedeapsă care a fost și executată, inculpata M. fiind, în prezent, liberată condiționat. Amintim aceste ultime aspecte pentru a reliefa evoluția ulterioară a evenimentelor, cu precizarea însă căacestea nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, aflându- ne într-o situație ai specială, în sensul judecării în iunie 2011 a unui recurs la o încheiere din august 2004. Jurisprudența C. admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. A., în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive legea română a introdus garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul. În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.p.p.(fosta lit.h, la data arestării), caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe. Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Sentimentul de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni. Apreciem că, deși a trecut o perioadă relativ lungă de timp de la comiterea presupusei fapte, pericolul pentru ordinea publică la exista la data arestării ( în condițiile în care judecăm un recurs la o încheiere din 2004, ne raportăm la acea dată după cum am precizat mai sus). Mai mult decât atât, constatăm că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, întrucât, deși lega citat a refuzat să se prezinte în fața procurorului, cu toate că, din propriile sale declarații a rezultat că avea cunoștință de existența prezentului dosar și nu a depus diligențe de a motiva în vreun fel absențele sale. În acest context, amintim și faptul că inculpatul a fost arestat inițial de autoritățile austriece în vederea punerii în executare a mandatului de arestare european, a fost liberat pe cauțiune, ca ulterior să fie din nou arestat de poliția ungară, după declarația inculpatului dată în fața curții, acest lucru s-a întâmplat la granița dintre Ungaria și Serbia, patria acestuia. Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale, fiind necesară intervenția autorităților a trei state în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse în cauză, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui J. În baza art.190 Cod pr.pen. și art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 lit. a din Ordinul nr.772/C din 5 martie 2009 al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, va dispune acordarea pentru traducătorul Naghi Ina-Mari a sumei de 138,90 lei (onorariu pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei + spor de 100 % pentru traducere simultană), ce se plătește din fondul M.ui Justiției Va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M., fiul lui Z. și I., născ. la (...) în Iugoslavia, cu reședința în Austria, Hauptstrasse nr.43, 7344 Bernstein, Oberwart, arestat în Arestul IPJ C. împotriva Încheierii penale nr. 620/(...) a T. C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui J. În baza art.190 Cod pr.pen. și art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 lit. a din Ordinul nr.772/C din 5 martie 2009 al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, dispune acordarea pentru traducătorul Naghi Ina-Mari a sumei de 138,90 lei (onorariu pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei + spor de 100 % pentru traducere simultană), ce se plătește din fondul M.ui Justiției Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. V. C. V. G. GREFIER M. B. Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond. Ana C.
| ← Decizia penală nr. 1710/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 748/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
