Decizia penală nr. 1816/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a5
DECIZIA PENALĂ NR.1816/R/2011
Ședința publică din 10 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., B. T. S. reprezentat prin procuror:
BUBUIUG D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva încheierii penale din 03 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.C. Cuc Geanina, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Pușcă A. E., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că inculpatul se face vinovat pe fondul cauzei de săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri, acesta chiar le-a recunoscut de la prima declarație. Cu privire la introducerea în țară de droguri, inculpatul nu a recunoscut fapta, deoarece nu a comis-o. Este adevărat că a greșit, a conștientizat gravitatea faptei comise și că urmează să execute o pedeapsă, însă măsura arestului preventiv și-a atins scopul în acest moment. Cercetările pot fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate. A. se va prezenta la toate termenele de judecată, nu s-a dovedit că va încerca să influențeze sau să zădărnicească aflarea adevărului și cu siguranță nu va mai comite acest gen de infracțiuni.
C. 4 riscuri analizate de C. pentru ca inculpatul să nu poată fi cercetat în libertate, nu subzistă în cauză. Au fost audiați 10 martori, mai sunt probe de administrat, dar nu se poate reține că inculpatul ar încerca să le influențeze. Solicită să i se acorde inculpatului posibilitatea de a fi alături de familie până se va pronunța o soluție definitivă de condamnare. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestăriipreventive. Sunt îndeplinite condițiile cerute de art.148 lit.f C., având în vedere că inculpatul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu suspendare și a săvârșit o nouă infracțiune în timpul judecării cauzei respective, aspect ce relevă pericolul social al inculpatului. În ceea ce privește termenul rezonabil al arestului preventiv, solicită a se reține că sunt respectate exigențele C., având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al inculpaților și numărul martorilor din dosar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, pentru a fi alături de familia sa până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare. Ș. că a greșit, nu contestă că este vinovat, însă poate fi cercetat în libertate până la aplicarea pedepsei.
C U R T E A
Prin rechizitoriul cu nr.214/D/P/2010 al M.ui P. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, alături de alți coinculpați cercetați în stare de libertate, a inculpatului P. I. cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2
Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din
L.143/2000, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2
Cod penal și de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000;
În timpul urmării penale prin Î. penală nr.39/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare preventivă pe numele acestuia, iar ca temei de arestare preventivă au fost reținute dispozițiile art. 143 C.pen., art. 148 lit. f C.pen. Ulterior, prin Î. penală nr. 48/C/2011 din data de (...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în temeiul art.300/2 rap . la art.160/b C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. I., în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că, potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu , în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța constată că față de inculpatul P. I. există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial , în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de cumpărare autorizată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B. A., M. M. H., T. F. M., B. I. V., L. C. V., H. G., C. I. I. B., Han C. G., T. V. A., P. V., M. M. C. etc, procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate , rezultă sub aspectul stării de fapt indicii și chiar probe în sensul că inculpatul P. I., în cursul anului 2010, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în vânzare prin intermediul coinculpaților R. M. A., N. C. R. și B. A. , droguri de mare risc, respectiv a trimis prin intermediul numitei Ș. R. inculpatului N. S. O. droguri de mare risc, respectiv amfetamină în cantitate de 22,86 gr., și a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpat, în cursul anului 2011, a fi oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, martorei P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și învinuiților B. M. I. Ș. și D. T. Ș. T., inculpatul a deținut și a consumat, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, singur sau împreună cu alte persoane. De asemenea, mijloacele de probă administrate până în prezent furnizează indicii temeinice și în sensul introducerii în țară, în cursul lunii septembrie 2010 , împreună cu inculpata A. C. R., a drogurilor de mare risc - amfetamină și clorfenilpiperazină.
La termenul de judecată din data de (...) instanța de judecată a procedat la declanșarea cercetării judecătorești, iar inculpatul P. I. a confirmat în mare parte învinuirea adusă de către organele de urmărire penală. De asemenea, la acest termen de judecată instanța a audiat o parte din martorii solicitați în cauză, care de asemenea au fost în măsură să confirme parțial învinuirea adusă inculpatului, aceste aspecte venind în sprijinul probelor și indiciilor temeinice avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptelor comise, în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere natura drogurilor deținute,traficate ori introduse în țară și cantitatea acestora, caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpat și numărul mare al persoanelor implicate de către inculpat în traficul respectiv consumul de droguri, atrase în aceste activități fie personal fie prin intermediul cărora a procedat la plasarea pe piață a drogurilor , aspecte care furnizează de asemenea indicii cu privire la amploarea activității ilegale desfășurate de către inculpatul P. I. ; consecințele absolut nefaste a consumului de droguri de genul celor cu privire la care există indicii că ar fi fost traficate de către inculpat, asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor. În ceea ce privește persoana inculpatului este de reținut că acesta a mai desfășurat activități ilegale cu drogurile , în luna octombrie 2010, fiind condamnat în prezent prin S. penală nr. 25/(...) a T.ui Sibiu, nedefinitivă, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, și deși a fost arestat preventiv și în acea cauză până la pronunțarea sentinței, acest aspect nu la determinat pe inculpat se stea departe de orice activități în legătură cu drogurile, după cum rezultă cel puțin din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare. Această din urmă împrejurare îndreptățește instanța să aprecieze odată în plus că scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136 C. nu ar putea fi atins decât prin menținerea acestei măsuri preventive luată față de inculpat.
De asemenea, având în vedere că inculpatul P. I. este arestat preventiv în prezenta cauză din data de (...), față de complexitatea cauzei - reflectată în numărul inculpaților trimiși în judecată, al numărului și naturii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, precum și față de persoanele angrenate în activitatea desfășurată de inculpatul P. în legătură cu drogurile, criteriu avut în vedere și de practica C. cu privire la aprecierea termenului rezonabil al arestării preventive, conform art.5 parag.3 din Convenția europeană, instanța a apreciat că la acest moment acesta nu a fost depășit.
Potrivit art.136 al.8 C.p.p., la alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. De asemenea, instanța de judecată a reținut că și jurisprudența C., în acord cu dispozițiile legale invocate din legislația națională, impune, la menținerea stării de arest preventiv, ca instanțele de judecată să analizeze caracterul necesar al măsurii privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal și, pe de altă parte, caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficiență a scopurilor măsurilor preventive, față de prezumția de libertate de care se bucură acuzatul și față de caracterul de excepție al arestării preventive. Or, în raport de datele concrete din prezenta cauză, atât cele legate de învinuirea adusă cât și cele legate de persoana inculpatului, mai sus analizate, coroborate și cu împrejurarea că cercetarea judecătorească abia a fost declanșată, urmând a fi audiați mai mulți martori, cu relevanță deosebită mai ales în raport de acele aspecte din învinuire nerecunoscute de către inculpat, instanța a apreciat că inculpatul nu prezintă suficiente garanții că nu va încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal și pe cale de consecință și caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficiență a scopurilor măsurilor preventive.
De reținut că împotriva încheierilor penale anterioare pronunțate în cauză, prin care s-a dispus asupra măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul P. I., acesta a declarat recurs însă instanțele de control judiciarau confirmat măsura preventivă dispuse în cauză, iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. I., prinapărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii deîndată în libertate a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că inculpatul se face vinovat pe fondul cauzei de săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri, acesta chiar le-a recunoscut de la prima declarație. Cu privire la introducerea în țară de droguri, inculpatul nu a recunoscut fapta, deoarece nu a comis-o. Este adevărat că a greșit, a conștientizat gravitatea faptei comise și că urmează să execute o pedeapsă, însă măsura arestului preventiv și-a atins scopul în acest moment. Cercetările pot fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate. A. se va prezenta la toate termenele de judecată, nu s-a dovedit că va încerca să influențeze sau să zădărnicească aflarea adevărului și cu siguranță nu va mai comite acest gen de infracțiuni. C. 4 riscuri analizate de C. pentru ca inculpatul să nu poată fi cercetat în libertate, nu subzistă în cauză. Au fost audiați 10 martori, mai sunt probe de administrat, dar nu se poate reține că inculpatul ar încerca să le influențeze. Solicită să i se acorde inculpatului posibilitatea de a fi alături de familie până se va pronunța o soluție definitivă de condamnare. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente:
Inculpatul P. I. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 14 alin. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.
2 C.pen. și art. 14 alin. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr.
143/2000.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 39/C/(...) a T.ui C., reținându-se drept temei al arestării dispozițiile art. 148 lit. f C.
Probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale au confirmat faptul că în cursul anului 2010, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul a pus în vânzare prin intermediul coinculpaților R. M. A., N. C. R. și B. Ana M. droguri de mare risc, a trimis, prin intermediul numitei S. R., inculpatului N. S. O. droguri de mare risc și a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc mai multor persoane, una în vârstă de 16 ani. Același inculpat, în cursul anului 2011, a oferit droguri de mare risc martorei P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și învinuiților B. M. I. Ș. și D. T. Ș. T., inculpatul a deținut și a consumat fără drept droguri de mare risc, iar mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale furnizează indicii temeinice și în sensul introducerii în țară în cursul lunii septembrie 2010, împreună cu inculpata A. C. R., a drogurilor de mare risc.
În cauză, în mod corect s-a statuat de către instanța de fond că măsura arestării preventive a inculpatului se impune a fi menținută întrucât temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f C. subzistă în continuare.
Astfel, potrivit art. 148 lit. f C., măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Dacă prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f nu comportă discuții, în ceea ce privește ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de fond corect a statuat că în raport cu învinuirea adusă inculpatului, cu împrejurarea că cercetarea judecătorească abia a fost declanșată în cauză urmând a fi audiați martori a căror depoziții ar avea o relevanță deosebită în raport cu aspectele nerecunoscute de către inculpat, menținerea măsurii arestării preventive se justifică. De asemenea, menținerea măsurii arestării preventive este justificată și prin prisma existenței unui interes public, ce vizează buna administrare a justiției, reținându-se că anterior inculpatul a fost condamnat pentru fapte similare, aspect ce conduce la concluzia că acesta a persistat în activitatea infracțională pe care o desfășura săvârșind același gen de infracțiuni.
Menținerea măsurii arestării este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 5 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că toate criticile aduse încheierii atacate sunt nefondate, iar temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Mai mult, în cauză nu a fost depășit nici termenul rezonabil al arestării preventive, iar în cauză în acest moment procesual nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu păsări localitatea sau țara, întrucât cercetarea judecătorească a fost declanșată la data de (...), fiind audiați doar o parte din martorii încuviințați în cauză.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I., fiul lui V. si S., născut la (...), deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 noiembrie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul P. I. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: R.Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1312/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1603/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
