Decizia penală nr. 1598/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1598/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. C. M.
JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L. GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul A. N. împotriva sentinței penale nr. 254/D din 23 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., cauza având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului A. N.. Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că în cauză petentul a depus motivele de recurs și o cererea de desemnare a unui apărător din oficiu.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată în scris de către petentul
A. Niculae de desemnare a unui apărător din oficiu și, din oficiu, ridică excepția inadmisibilității recursului.
Reprezentanta P. în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a teza a II-a C.pr.pen., solicită admiterea excepției și constatarea că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penalăp nr. 254/D din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) în baza art. 278/1 al.8 lit.a C., s-a respins plângerea formulată de petentul A. N., dom. în mun. I., Aleea Rozelor nr. 40, Bl. L3, ap. 12, jud. I., cu reședința în Târgu F., str. P. R. nr. 22, ap. 16, jud. I..
În baza art. 192 al.2 C., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 250 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin S.P. nr. 79 din (...) pronunțată în dosar nr. 289/P/2005 al T. S., a fost admisă plângerea formulată de petentul A. N. împotriva încheierii de ședință din (...) a T.ui S., s-a desființat rezoluția 1627/II/2/2004 P.- procurorului P. de pe lângă Tribunalul Suceava, emisă la data de (...), prin care a fost respinsă plângerea sus-numitului formulată împotriva soluției date în dosar 3. al aceluiași parchet, emisă la data de (...), cauza fiind trimisă aceluiași Parchet în vederea continuării urmăririi penale.
De precizat este faptul că, prin rezoluția nr. 3., din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul L. T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev.de art. 174, 175 C., reținându-se inexistența faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, care a fost admis prin D. nr. 395/(...) a C. de A. S. în dosar nr.530/P/2005, dispunându-se casarea în întregime a sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv T. S.
Prin S.P. nr. 253/(...) pronunțată în dosar nr. 1757/P/2005 al T. S. s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. N. împotriva rezoluțiilor nr.3. din (...) și nr. 1627/II/2/2004 din (...) ale P. de pe lângă T. S.
Împotriva soluției de mai sus, petentul A. N. a declarat recurs, înregistrat pe rolul C. de A. S. sub nr. 956/2005.
Prin Î. penală f.nr. din data de (...), s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la Curtea de A. C., spre competentă soluționare, întrucât, prin Î. nr. 5985/(...), ICCJ s-a admis cererea de strămutare formulată în cauză de către petentul A. N..
Cauza a fost înregistrată pe rolul C. de A. C. sub nr. (...).
Prin D. nr. 153/R/(...) a C. de A. C. a fost admis recursul declarat de petentul A. N., casată în întregime S.P. 253/(...) a T. S., desființată rezoluția 3. din (...) a P. de pe lângă Tribunalul Suceava, precum și rezoluția
1627/II/2/2004 din (...) a P.-procurorului aceluiași parchet, cauza fiind trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Prin rezoluția 3. a P. de pe lângă T. S. din (...), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul L. T., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.174, 175 C., în baza art.10 lit.c C., iar în temeiul art.10 lit.b C., neînceperea urmăririi penale în ce privește moartea violentă a victimei A. V., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Plângerea formulată de petenții A. N. și A. N. împotriva rezoluției de mai sus, a fost respinsă prin rezoluția nr. 3. din (...) a P.ului procuror al P. de pe lângă T. S.
Prin S.P. nr. 493/D/(...) a T.ui C., au fost desființate rezoluțiile din (...) și
(...), iar cauza a fost trimisă P. de pe lângă T. S. în vederea începerii urmăririi penale față de L. T. și efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, 175 C., urmând a se stabili dacă, în momentul căderii victima era însoțită de o persoană sau mai multe, sens în care trebuia audiat personalul agenției imobiliare de pe Via della S. 21/a, reaudierea numitului L. T. și solicitarea de relații de la organele de poliție din B. în legătură cu incidentul petrecut la data la care a survenit decesul numitului A. V.
După completarea cercetărilor, prin ordonanța 3. a P. de pe lângă T. S. din (...), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L. T., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c și i Cod penal, pe considerentul că fapta nu există.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul A. N., respinsă prin rezoluția 3. a P. - P. P. de pe lângă T. S. din data de (...).
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul A. N., înregistrată pe rolul T. S. sub nr. (...), arătând în motivare faptul că, învinuitul L. T. se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost cercetat; organele de urmărire penală nu au respectat directivele imperative ale C. de A. C., nu au depus un minim efort în a-l localiza pe învinuit, acesta fiind mereu citat la domiciliul său din țară, în acest sens încheindu-se inutil nenumărate procese verbale, deși avea cunoștință că acesta se afla în prezent în străinătate. O altă critică adusă de petent vizează faptul că, în cursul urmăririi penale s-a stabilit ca și cauză a morții victimei, afecțiuni precum epilepsia și ciroza hepatică, deși victima nu a fost vreodată diagnosticată cu aceste afecțiuni.
Prin S.P. 197/(...) a Trib S., a fost respinsă plângerea petentului A. N., ca nefondată.
Împotriva soluției de mai sus a declarat recurs petentul, iar prin D.
513/(...) a C. de A. S., a fost admis, casată în întregime soluția atacată, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale în materie, instanța a constatat că, soluțiile procurorilor, respectiv rezoluțiile 3. din data de (...) și 3. din 0(...) ale P. de pe lângă T. S. sunt legale și temeinice, pentru următoarele considerente:
La data de (...), petentul A. N. a formulat un denunț penal adresat P. de pe lângă T. I., reclamând că fratele său A. V. a fost ucis în I. de către cumnatul său L. T..
Întrucât, fapta a fost comisă în I., iar făptuitorul are domiciliul în comuna F., sat O., județul S., prin ordonanța nr. 1. din (...), cauza a fost înaintată spre competentă soluționare P. de pe lângă T. S.
În cursul anului 1997, victima A. V. s-a stabilit în orașul B. din I., fără a avea un loc de muncă stabil. În cursul anului 2003, s-a căsătorit cu numita A. I., după care s-au întors împreună în I., respectiv în orașul B. A. locuiau separat, victima în gazdă la un preot, iar soția acesteia, la diverse locuințe unde lucra în calitate de îngrijitoare a persoanelor vârstnice.
În cursul aceluiași an, victima a fost somată de gazdă să părăsească locuința, aceasta din urmă fiind deranjată de comportamentul sus-numitei în sensul că, provoca scandal public și consuma periodic mari cantități de băuturi alcoolice, motiv pentru care, la data de (...), soții A. s-au deplasat împreună la o agenție imobiliară situată în B., pe str. Via della S. 2., în vederea închirierii unei locuințe. În interiorul agenției a intrat doar soția victimei, aceasta din urmă rămânând singură pe trotuar, iar la un moment dat, a căzut pe trotuar, lovindu-se puternic în zona capului. În momentele imediat următoare, personalul agenției a apelat ambulanța, iar la ora 1., victimei i s-a acordat primul ajutor și a fost internată la spitalul „. M.", fiind supusă mai multor intervenții chirurgicale.
Deși s-a intervenit chirurgical de mai multe ori, la data de (...), victima a decedat, iar ulterior, corpul neînsuflețit al acesteia a fost transportat în România și înhumat la cimitirul „. P. și P." din mun. I..
După repatrierea cadavrului victimei, în cauză s-a dispus exhumarea cadavrului și efectuarea autopsiei, iar conform concluziilor raportului de constatare medico-legală (exhumare și necropsie), întocmit de către I. I., moartea numitului A. V. a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice consecutive hematomului extradural biparietal ce a necesitat intervenție chirurgicală și contuziei cerebrale, complicate în evoluție cu insuficiență respiratorie acută care a impus traheotomie. Leziunile care au condus la deces, s-au produs în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi eschiloase intruzive de bolta craniană, localizate în regiunea parietală dreaptă. Morfologia fracturilor craniene (fracture liniare multiple, cu delimitarea de eschile osoase cu caracter intruziv) și localizarea acestora (parietal, în regiunea vertexului), pledează pentru producerea lor prin lovire cu un corp contondent, cu impact cranian parietal drept. În opinia medicilor legiști, este foarte posibil ca lovirea activă să fi fost urmată de cădere pe plan dur, cu impact cranian posterior, fără însă a exista o obiectivare certă a leziunilor de cădere. T. a acționat pe un fond patologic preexistent, reprezentat de ciroza hepatică avansată cu varice esofagiene și tulburări de coagulare,afecțiuni diagnosticate înaintea episodului traumatic incriminat și care au agravat evoluția letală a leziunilor traumatice inițiale.
În concluzie, în opinia medicilor legiști este împărtășită atât ideea producerii leziunilor prin lovire activă, cât și prin cădere pe plan dur și care, au fost avizate de C. de avizare și C. din cadrul IML lași, cu precizarea că, producerea unei asemenea fracturi parietale prin cădere ( cea de a doua ipoteză a raportului ), ar putea fi luată în considerație doar " printr-o cădere în cap ", ceea ce nu se poate afirma fără o corelare a leziunilor osoase cu cercetarea locului căderii ( f.108 vol.7 dup).
Din coroborarea concluziilor exprimate în raportul de necropsie, cu întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că decesul numitului A. V. a fost rezultatul acțiunii vreunei persoane, respectiv al săvârșirii unei fapte de natură penală.
În urma cercetărilor, respectiv din coroborarea actelor medicale existente la dosar, cu declarațiile date de învinuit și martorii audiați în cauză, numiții A. I., L. P., L. N., B. C. reiese faptul că, victima suferea de mai mulți ani de afecțiuni grave, respectiv de epilepsie și ciroză hepatică cu varice esofagiene și tulburări de coagulare; la ora la care victima a căzut și s-a lovit, învinuitul L. T. se afla la locul său de muncă, înafara orașului B. între cei doi, relațiile erau foarte bune, victima ajutându-1 anterior pe făptuitor să găsească un loc de muncă, precum și o locuință în B. și, nu în ultimul rând, aceștia stabiliseră ca numitul A. V. să fie nașul de botez al copilului pe care trebuia să-l nască numita L. A., soția făptuitorului.
Cercetările efectuate în cauză au fost completate potrivit dispozițiilor instanței de judecată, prin dispunerea unei comisii rogatorii în I..
În urma dispunerii acestei comisii rogatorii, la data de (...), autoritățile din B. au comunicat P. de pe lângă T. S. că nu a fost posibilă audierea personalului agenției imobiliare situată pe str. D. S. 2., întrucât aceasta nu mai există. De asemenea, din verificările efectuate de autoritățile italiene, nu a rezultat nicio intervenție a poliției care să fi avut loc cu ocazia acordării primului ajutor lui A. V., decedat la data de 0(...) la S. local Maggiore. De asemenea, nu a fost înregistrat niciun proces pe numele persoanei decedate, la procuratura locală a republicii. Dacă organele italiene ar fi avut indicii că victima a decedat în urma unor lovituri, ar fi deschis o anchetă în vederea cercetării cauzei.
Cu privire la reaudierea numitului L. T., organul de urmărire penală nu a putut proceda la efectuarea acestui act procedural, întrucât acesta este plecat în străinătate și nu a fost găsit la domiciliu.
În cursul urmăririi penale au fost citați și martorii propuși de A. N., respectiv numiții P. C. și B. M., însă aceștia nu s-au prezentat. Cu această ocazie s-a constatat că, martora B. M. a fost plecată din țară de aproximativ 7 ani.
Niciun mijloc de probă administrat în cauză nu a relevat prezența vreunui mobil care să-1 anime pe făptuitor în suprimarea vieții victimei, mai ales că, în momentul producerii incidentului, victima și cu A. I. se aflau în căutarea unei locuințe, motivat de faptul că A. V. dormea pe o bancă dintr-un parc, deși starea sănătății sale era foarte gravă. Totodată, s-a reținut că nu există niciun argument care să prezume prezența făptuitorului L. T. în fața agenției imobiliare unde, victima a suferit criza de epilepsie.
Soția victimei, deși nu poseda acte legale pentru a locui în această țară și nu avea un domiciliu sau reședință, locuind la persoanele cărora le presta diferite munci, după decesul victimei, a depus toate diligențele și a suportattoate cheltuielile, care se ridicau la câteva mii de euro (împrumutând bani de la persoane pe care le cunoștea și unde lucra) pentru a reuși repatrierea cadavrului, deoarece, în caz contrar, autoritățile italiene ar fi procedat la incinerarea acestuia. Totodată, s-a reținut faptul că, A. I. a depus toate diligențele pentru a obține copie xerox după toate documentele medicale ale victimei A. V. (peste 1600 de pagini), iar pe parcursul cercetărilor, a colaborat cu organele de urmărire penală, a dat toate explicațiile cerute și chiar a solicitat organelor de anchetă să stabilească adevărul, fiind dispusă din proprie inițiativă să ofere sprijin în acest sens, în, măsura în care poate fi de ajutor.
Ca urmare, instanța a apreciat că, în situația în care L. T. (fratele soției victimei ) ar fi fost implicat în vreun mod în uciderea victimei, A. I. nu ar fi avut niciun interes să depună diligențele anterior menționate pentru a repatria cadavrul victimei, ci ar fi preferat incinerarea, nu ar fi anunțat rudele victimei din România despre deces (mai ales că era singura persoană care știa situația victimei) și ar fi evitat contactul cu organele de anchetă, în condițiile în care nu avea cel puțin o reședință pe teritoriul I. unde să poată fi găsită. Dimpotrivă, prin intermediul părinților săi care locuiesc în România, a oferit organelor de urmărire penală, numărul de telefon la care putea fi găsită, iar când s-a ivit oportunitatea efectuării unei cercetări la fața locului în B., a fost de acord să ofere toate detaliile în legătură cu indicarea locului unde victima a avut criza de epilepsie în urma căreia a căzut la pământ, lovindu-se la cap.
Din actele medicale aflate la dosar, reiese că A. V. a suferit o criză de epilepsie înainte de a cădea la pământ, împrejurare demonstrată de către medicii care i-au acordat primul ajutor, aceștia constatând existența unor mușcături la nivelul limbii (mușcături specifice crizei de epilepsie), ceea ce ar putea fi cauza căderii victimei și implicit a decesului acesteia ca urmare a căderii.
În aceeași ordine de idei, martora L. N. care l-a însoțit pe fratele victimei, numitul A. N. în I., în vederea repatrierii decedatului, a declarat faptul că, a fost de față la discuția avută de sus-numit cu o asistentă medicală de la spitalul „. M." și care i-a comunicat cauza decesului, în speță bolile de care suferea victima și nicidecum din alte cauze, aducându-le totodată la cunoștință că, deține un dosar cu toate actele medicale.
Totodată, coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv cu concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză de IML I., în mod just procurorul a concluzionat faptul că, din cele două ipoteze reținute de medicii legiști, pledează în sprijinul celei conform căreia, producerea leziunilor s-a produs prin cădere pe un plan dur, având în vedere, atât existența unor focare de contuzie cerebrală pe fețele bazale ale lobilor frontali, leziune caracteristică mecanismului de decelerație sangitală, cum ar fi căderile pe spate, cu impact occipital, cât și constatarea la examenele computer-tomografice a unui focar de contuzie cerebeloasă dreaptă, dar și aspectul că, traumatismul a acționat pe un fond patologic preexistent, reprezentat de ciroza hepatică avansată cu varice esofagiene și tulburări de coagulare, afecțiuni diagnosticate înaintea episodului traumatic incriminat și care au agravat evoluția letală a leziunilor traumatice inițiale; în caz contrar, respectiv în situația în care victima ar fi fost agresată, inclusiv medicii spitalului Bellaria Maggiore ar fi sesizat și ar fi informat de urgență organele locale de poliție, cu atât mai mult cu cât, chiar formularul utilizat de medicul de gardă prevedea acest lucru, respectiv înștiințarea Chesturii din B.
Cu privire la faptul că, organele de urmărire penală nu au depus toate diligențele pentru aflarea noii reședințe a învinuitului din I. și citarea acestuiaîn vederea reaudierii, raportat la materialul probator administrat în cauză, din care reseie așa cum am arătat mai sus, că nu există niciun indiciu în sensul că, moartea victimei s-a datorat acțiunii vreunei persoane, respectiv al săvârșirii unei fapte de natură penală, instanța apreciază ca inutilă reaudierea sus-numitului, acesta bucurându-se de prezumția de nevinovăție, potrivit art.6
C. și art.6 din CEDO, nefiind obligat să o dovedească, sarcina probei în stabilirea și dovedirea unei eventuale vinovății aparținând organelor judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat reducurs petentul A. N. solicitând admiterea recursului și admiterea plângerii împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. N., domiciliat în
Tg. F. str. P. R., nr. 22, et.4, ap.16, jud. I., împotriva sentintei penale nr.
254/D din 23 iunie 2011 a T.ui C.
Obligă petentul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...)
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI I. C. M. M. R. V. V. A.
GREFIER T. G.
| ← Decizia penală nr. 308/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 156/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
