Decizia penală nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.102/2011

Ședința publică din 26 ianuarie 2011

Instanța compusă din : PREȘEDINTE : ANA C. - judecător

JUDECĂTORI : M. R.

L. M. GREFIER : M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T.

- S. T. C. -. de P. : D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva încheierii penale nr.21 din 19 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. Borz B. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales al inculpatului av. Roman A. F., din cadrul Baroului București cu împuternicire la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul din oficiu al inculpatului solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și solicită a se acorda onorariul avocațial parțial, avansat din FMJ.

Instanța constată încetat mandatul apărătorului din oficiu al inculpatului, prin prezentarea apărătorului ales al acestuia.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii în libertate a inculpatului R. A.

În susținerea recursului arată în primul rând că, există contradicții în încheierea atacată cu privire la reținerea de către instanță a existenței sau inexistenței unor indicii sau probe, în sensul că inculpatul, odată pus în libertate, ar putea prejudicia mersul procesului penal. În partea de început a încheierii, instanța verifică admisibilitatea în principiu a cererii și constată îndeplinirea condiției privind limitele de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și care, permit liberarea acestuia și, respectiv, inexistența unor indicii cu privire la prejudicierea procesului penal de către inculpat, dacă s-ar afla în stare de libertate.

Arată că instanța fondului a apreciat admisibilă cererea în principiu, însă, în final, se răzgândește și o respinge, apreciind că există indicii în sensul celor arătate mai sus, a doua condiție cerută de lege, nefiind îndeplinită parțial. Apreciază că această contradicție este gravă.

În ce privește motivarea instanței că inculpatul și-ar putea influența mama, care într-adevăr este învinuită în cauză, consideră că trebuie să se rețină împrejurarea că aceasta are o depoziție favorabilă față de inculpat, poziție procesuală care nu s-a schimbat pe parcursul celor 4 luni de detenție. Mai mult, nici în aceste momente nu este interzisă o legătură cu mama lui, fiind singura persoană cu care inculpatul are legături directe, săptămânal la A. IPJ C.

Când vorbim de posibilitatea ca inculpatul să influențeze alte persoane, nu trebuie să se uite care este obiectul acestui dosar, care constă în presupusa săvârșire de către inculpat a unor infracțiuni informatice, care nu se dovedesc prin depoziții de martori. Mai mult, pe lângă mama sa, și ceilalți învinuiți care au fost audiați în cauză, au depoziții favorabile și martorii, iar părțile vătămate în prezenta cauză continuă să fie neidentificate, așa încât nu pot fi influențate. Apreciază că această reținere nu este argumentată de către instanța de fond.

În motivarea instanței se mai reține că inculpatul, în stare de libertate fiind, ar putea să-și reia presupusa activitate infracțională. Această afirmație nu este însă susținută de probe, fiind doar o prezumție în acest sens, care intră în contradicție flagrantă cu prezumția de nevinovăție, ce trebuie să primeze. Acest raționament este unul nesusținut de probe, dar și periculos și, în plus, sunt prea multe presupuneri în considerentele instanței.

Susține de asemenea că inculpatul este arestat de 4 luni, perioadă în care s-au așteptat răspunsurile unor comisii rogatorii cu Statele Unite și au fost audiați 15 martori, iar acum se așteaptă traducerea comisiilor rogatorii.

În stadiul urmăririi penale, până la acest moment, au fost ridicate acele suporturi informatice, deci urmele faptelor nu mai pot fi șterse , martorii au fost audiați și au dat declarații favorabile inculpatului. P. vătămate nu pot fi identificate, deci nu pot fi influențate.

Prin urmare, procesul penal nu ar putea fi influențat cu inculpatul în libertate. considerând astfel ca fiind admisibilă cererea inculpatului. În plus, în sarcina inculpatului pot fi impuse obligații, care să garanteze buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului formulat deinculpat și menținerea încheierii atacate, ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că este de acord că cererea este admisibilă de principiu, deoarece infracțiunile ce fac obiectul dosarului sunt sancționate cu pedeapsa închisorii sub 18 ani.

În ce privește temeinicia cererii însă, arată că își însușește motivarea instanței de fond.

Susține că în jurisprudența CEDO, s-au statuat 4 situații care permit refuzul liberării unui acuzat : riscul neprezentării inculpatului la proces, riscul de a comite noi infracțiuni, riscul de a împiedica buna desfășurare a procesului și riscul tulburării ordinii publice.

Apreciază că în cauză există riscul pentru inculpat de a comite noi infracțiuni odată lăsat în libertate și de a influența martorii, cu argumentele prezentate de instanța de fond.

Mai mult, trebuie avute în vedere și valoarea foarte mare a prejudiciului, activitatea infracțională a inculpatului și a celorlalți învinuiți cercetați în cauză, cu repercursiuni nu numai pe plan național, ci și pe planinternațional, modalitatea de comitere a faptelor - tehnică și elaborată, cu scopul de a obține beneficii importante.

În aceste circumstanțe, cu cercetarea în libertate a inculpatului există și riscul de a se tulbura ordinea publică, existând acel sentiment de insecuritate a cetățeanului că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva autorilor unor asemenea fapte.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului inculpatului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.

Apărătorul inculpatului, în replică, arată că în cauză încă nu se știecine sunt persoanele vătămate, se vorbește doar de cetățeni americani, iar prejudiciul, așa cum a fost vehiculat, s-a calculat prin adiționarea tuturor transferurilor realizate în perioada anilor 2006-2010, ori, activitatea inculpatului este plasată dincolo de această perioadă.

Sunt probleme și cu faptele reținute în sarcina inculpatului. Se vorbește de fraudarea unor conturi de W. U. ale unor cetățeni americani, ori aceasta nu este o bancă, care să aibă conturi, ci este un sistem de poștă, astfel că inculpatul nu avea cum să fraudeze banii unor cetățeni americani la acest serviciu.

Inculpatul R. A. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului,arătând că se va supune obligațiilor impuse în sarcina sa.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr. 21/C/2011 din data de 19 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 160^{8a alin. 6 Cod Procedură Penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul R. A., zis „Bombonel"; ( fiul lui A. și Ema, născut la data de (...) în municipiul Z., jud. Sălaj, CNP 1., aflat în A. IPJ C.).}

În baza art. 192 al.2 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. A., înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...), în baza dispozițiilor art. 160^{2 și următoarele din C.pr.pen., s-a solicitat ca după constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și de admisibilitate în principiu a acesteia, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii și dispunerea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului.}

În motivarea cererii inculpatul arată că a fost arestat preventiv începând cu (...) pentru săvârșirea infracțiunilor informatice prev. de art. 44 al. 2, art. 46 al. 2 și art. 49 din Legea nr. 161/2003, după expirarea celor 29 de zile de arest preventiv, măsura a fost prelungită de mai multe ori, ultima prelungire urmând să expire la data de (...). Inculpatul a arătat că îndeplinește toate condițiile necesare pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, atât limitele de pedeapsă cât și condiția negativă impusă de textul de lege cât și cele legate de persoana sa.

Din actele dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr. 111/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. A. pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de (...). Ulterior măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv prin încheierile penale nr. 129/C/(...), 145/C/(...) și

2/C/(...) pronunțate de Tribunalul Cluj. A. inculpatului s-a dispus în temeiul art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de transfer neautorizat de date dintr-unsistem informatic prev. și ped. de art. 44 alin.2 din Legea nr. 161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole, cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și fraudă informatică prev. și ped. de art. 49 din Legea nr. l61/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2006 - 2009, inculpatul a transferat neautorizat date informatice, respectiv date de identificare ale unor carduri și a deținut parole, coduri de acces (respectiv coduri PIN) și alte date de identificare ale cardurilor, obținute anterior prin metoda phishing, în vederea transmiterii neautorizate către alte persoane, și a obținut în acest fel ilicit sume importante de bani, prin intermediul inculpatei H. A. A., cercetată și ea în cauză, și a celorlalți învinuiți care sunt

și ei urmăriți penal, introducând date nereale în sistemul W. U. și fiind validate în acest fel transferuri de bani pe numele său, al inculpatei H., ori al celorlalți învinuiți din cauză, printre care și mama sa R. Emma.

Potrivit art. 160^{2 al. 1 și 2 Cod Procedură Penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.}

Instanța de fond a constatat că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru fapte pedepsite cu închisoare de la 1 la 12 ani, nesuscitând nici un fel de discuții.

De asemenea și cea de a doua condiție s-a constatat a fi îndeplinită, parțial, având în vedere că la dosar nu există date concrete în sensul încercării zădărnicirii aflării adevărului, de către inculpat

S-a apreciat însă, din faptul că inculpatul nu are alte preocupări, ocupații sau activități, decât cele de natură informatică, acesta ar putea cădea foarte ușor pradă tentației de a relua același gen de activități, în contextul în care acest fel de muncă este ușoară, nu implică eforturi fizice, și este aducătoare de câștiguri însemnate, fără cheltuieli aferente mari.

A învederat tribunalul că la analizarea condițiilor necesare pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar se iau în calcul și aspecte referitoare la oportunitatea unei astfel de perspective, prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, așa cum a stabilit Curtea de A. C. într- o practică relativ recentă. Astfel, inculpatul este un tânăr de 29 de ani, care nu are antecedente penale. Nu are un loc de muncă stabil, și cu caracter de permanență și are domiciliul stabil în orașul Z., unde locuiește împreună cu mama sa, care este și ea învinuită în cauză, ori având în vedere că cei doi nu sunt cercetați pentru infracțiuni legate de viața de familie, instanța nu le poate interzice acestora să ia legătura unul cu altul, cu atât mai mult, cu cât locuiesc și împreună. Prin urmare, există posibilitatea influențării reciproce, în detrimentul anchetei penale și al aflării adevărului.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 160^{8a al.6 Cod Procedură}

Penală, instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către Inculpatul R. A.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul R. A., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea sa în libertate.

În motivarea recursului, s-a arătat în primul rând că, există contradicții în încheierea atacată cu privire la reținerea de către instanță a existenței sau inexistenței unor indicii sau probe, în sensul că inculpatul, odată pus în libertate, ar putea prejudicia mersul procesului penal. În partea de început a încheierii, instanța verificând admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat îndeplinirea condiției privind limitele de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și care, permit liberarea acestuia și, respectiv, inexistența unor indicii cu privire la prejudicierea procesului penal de către inculpat, dacă s-ar afla în stare de libertate. A. însă, s-a răzgândit și a respins cererea, apreciind că există indicii în sensul celor arătate mai sus, a doua condiție cerută de lege, nefiind îndeplinită parțial. Apreciază că această contradicție este gravă.

Nu există riscul împiedicării desfășurării normale a procesului penal de către inculpat, deoarece: mama sa, care este și ea învinuită în cauză, a dat declarații favorabile inculpatului; ceilalți învinuiți și martorii din cauză, de asemenea, au depoziții favorabile; părțile vătămate în prezenta cauză continuă să fie neidentificate, așa încât nu pot fi influențate; au fost ridicate suporturile informatice, deci urmele faptelor nu mai pot fi șterse.

Nu s-a dovedit în cauză că inculpatul, în stare de libertate fiind, arputea să-și reia presupusa activitate infracțională, fiind simple susțineri aleinstanței, fără nici un suport în realitate.

Nu se știe cine sunt persoanele vătămate, se vorbește doar de cetățeni americani, iar prejudiciul, așa cum a fost vehiculat, s-a calculat prin adiționarea tuturor transferurilor realizate în perioada anilor 2006-2010, ori, activitatea inculpatului este plasată dincolo de această perioadă.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată , în baza lucrărilor și materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor legale privind liberarea provizorie sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 C.pr.pen. - aceasta se poate acorda dacă suntîndeplinite două condiții, una pozitivă - să fie vorba de infracțiuni săvârșite din culpă sau intenționat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și, respectiv, una negativă - să nu existe date, din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

Din redactarea textului legal rezultă așadar, cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie, însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poateacorda liberarea provizorie, precum și lipsa condiției negative, anteriorarătate, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea, aceasta având sarcina de a analiza temeiniciaunei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte - stadiul procedurii, atitudinea inculpatului, perspective de reintegrare socială, ecoul faptelor în rândul comunității, etc.

În cauză, așa cum a constatat prima instanță, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1,2 C.pr.pen., dar în totalșitate - infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt infracțiuni intenționate pedepsite cu închisoarea ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte, contrar celor arătate de judecătorul fondului, actele dosarului de urmărire penală nu evidențiază, până la acest moment date, din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

Este adevărat că în dosar se efectuează cercetări și față de alte persoane, unele apropiate inculpatului (mama sa, foste prietene), dar, așa cum s-a susținut de către apărare, acestea oricum au dat declarații favorabile inculpatului, așa încât, chiar dacă ipotetic, există această posibilitate de influențare, care oricum, există la modul abstract în orice dosar, nu se poate susține că, lăsat în libertate, inculpatul va încerca influențarea acestor persoane, neexistând date sau oarecare indicii la dosar în acest sens.

Cu toate că formal sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii, la analizarea acesteia și adoptarea unei soluții temeinice, nu pot fi ignorate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, precum și scopul unor astfel de măsuri.

Este neîntemeiată critica apărării privind inexistența indiciilor temeinice ale comiterii faptelor ( în acest sens, invocându-se lipsa unor date certe cu privire la persoanele vătămate, la însăși existența faptelor, la modul de calcul al prejudiciilor care, iarăși, ridică semne de întrebare că s-ar fi produs) de care este acuzat inculpatul, această chestiune fiind statuată la momentul luării măsurii arestării preventive, nefiind acum momentul reanalizării ei, întrucât în cadrul unei astfel de proceduri, se subânțelege că temeiurile arestării subzistă, privarea de libertate însăși fiind premisa formulării unei cereri de liberare provizorie, altfel, în lipsa temeiurilor arestării, fiind incidente alte instituții.

Este necesar a fi avute în vedere și aceste temeiuri, pentru că subzistența lor, completată de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și insuficiența controlului judiciar asupra inculpatului - conduc la concluzia inoportunității liberării provizorii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea : riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.

În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces, în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul liberării provizorii sub control judiciar, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia.

Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comitealte infracțiuni, am arătat anterior că nu există date la dosar, pentru motivele, mai sus expuse.

Instanța apreciază că în cauză se regăsește riscul de tulburarea ordinii publice, prin lăsarea în libertate a inculpatului, dacă se au în vedere considerentele pe care și-a întemeiat instanța motivarea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, la momentul arestării.

Astfel, s-a reținut la data respectivă: pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul - transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date și fraudă informatică; posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme din partea autorităților față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte; modul în care inculpatul a conceput planul infracțional; starea de insecuritate indusă la nivelul populației relativ la operațiunile pe care le efectuează pe cale informatică; rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale, în contextul creșterii fenomenului infracționalității informatice.

Acest pericol, prin prisma factorilor anterior menționați,Curtea apreciază că subzistă încă în cauză , ancheta nefiind încă finalizată, procedurile sunt în desfășurare, inculpatul fiind arestat de aproape patru luni, așa încât nu s-ar putea susține că acest pericol s-ar fi diluat sau că ar fi dispărut, elementele ce- l caracterizează fiind de actualitate.

Așadar, în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene, unul dintre motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate - protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu un puternic impact în rândul comunității, cum sunt cele din speță ( apreciem în acest fel impactul, deoarece, pe de o parte, populația își pierde încrederea în sistemele informatice cu care operează diferite instituții publice și la ale căror servicii apelează, iar pe de altă parte, se poate cădea pradă ușor unor astfel de activități frauduloase, de obținere facilă a unor venituri, din partea altor potențiali făptuitori, în condițiile în care se constată lipsa reacțiilor ferme ale autorităților față de acest fenomen) - este incident și în cazul de față, motiv care, referindu-se la un interes public real, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, apreciem noi, că are o pondere mai mare față de regula generală a judecării în stare de liberate, cel puțin o perioadă de timp, a cărei durată rezonabilă nu a fost depășită încă.

Așa fiind, o atare tulburare a ordinii publice, prin prisma celor mai sus expuse, apreciem că este de natură a tulbura ea însăși, buna desfășurare a anchetei, chiar dacă nu în sensul împrejurărilor circumscrise art.160/2 alin.2 C.pr.pen. ( zădărnicirea aflării adevărului, neexistând, așa cum am arătat, indicii în acest sens), astfel că măsura arestării luată tocmai în perspectiva asigurării acestui scop - al bunei desfășurări a procesului penal

- se impune a fi menținută, liberarea provizorie, chiar condiționată de un anumit control judiciar, nefiind oportună și suficientă la acest moment.

Este adevărat că potrivit art.136 C.pr.pen. scopul măsurilor preventive se poate realiza, fie prin măsuri preventive, fie prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, va opta pentru una din aceste măsuri.

Curtea apreciază însă, că - raportat la necesitatea protejării ordinii publice și în scopul asigurării continuării anchetei în bune condiții - controlul judiciar ar fi insuficient și, că deci, nu se justifică încă, punerea inculpatului în libertate, cu atât mai mult cu cât, acesta nu are un loc demuncă stabil, o sursă certă de venituri, ( nu a făcut nicio dovadă în acest sens) existând așadar (având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman) riscul reluării unor activități, posibil ilicite, nu neapărat în accepțiunea legii de „. de noi infracțiuni";.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar recursul fiind nefondat va fi respins în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A., zis

„Bombonel"; ( fiul lui A. si Ema, născut la (...), aflat în A. I.P.J. C.), împotriva încheierii penale nr. 21 din 13 ianuarie 2011 a T.ui C.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (pentru av. Borz B.).

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. M. R. L. M.

GREFIER B. M.

Red.A.C./Dact.H.C.

3 ex./(...)

Jud. fond: L.A.C..

← Decizia penală nr. 1366/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1960/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj