Decizia penală nr. 1366/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1366/R/2011
Ședința publică din 12 septembrie 2011
I. compusă din: PREȘEDINTE : L. M., JUDECĂTOR JUDECĂTORI : ANA C.
: D. P. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror A. C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de către inculpatul I. D. I. și partea civilă S. ROMÂN prin A. N. DE A. F.-D. G. A F. P. C. împotriva sentinței penale nr. 494 din 21 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpatului I.
D. I., părții civile A.-D. G. a F. P. C., și a părții responsabile civilmente S. MC C. S. prin lichidator R. A. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 5 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.494 din data de 21 aprilie 2011 a Judecătoriei C.- N. în baza art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul I. D. I., cetățean român, fiul lui Ion si V., născut la data de 20 decembrie 1972 în C.-N., jud. C., CNP 1., recidivist, domiciliat in F., str. C., nr. 29B, jud. C., cu studii superioare, necăsătorit la pedeapsa de 3 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de
2 ani închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 C. pen. prin sentința penală nr.
629/5 iunie 2007 de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 655/2007 pronunțată de Curtea de A. C.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei
2 ani închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 C. pen. prin sentința penală nr.
629/5 iunie 2007 de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 655/2007 pronunțată de Curtea de A. C. care va fi executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art.71 al.2 din C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 al.1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al.2 din C.pen.
În baza art.14 rap. la art. 346 din C.p.p., cu aplicarea art. 998-999 și 1000 al. 3 din C.civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. MC C. S. prin lichidator R. A. la plata sumei de 345.227 lei către bugetul statului, reprezentând valoarea TVA neachitată, la suma de 164.992 lei reprezentând penalități calculate până la data de 27 octombrie 2009, la care se adaugă penalități de întârziere conform legii calculate de la data de 28 octombrie
2009 și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art.64 al.1 lit.c C.pen. rap. la art.53 pct.2 lit.a din C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen.
În temeiul art.13 al. 1 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, copie a dispozitivului hotărârii urmează a se comunica O. N. al R. C.
În baza art.191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial avocatului din oficiu, d-nul CAPĂTĂ ANTONIU DOMIȚIAN M. de 100 lei urmează fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. a fost trimis în judecată inculpatul I. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a din C.pen.
S-a reținut că inculpatul, în calitate de asociat și administrator la S. MC C.
S. din C.-N., în perioada 1 aprilie 2007 - 31 decembrie 2008, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale prin omisiunea înregistrării operațiunilor de comercializare a mai multor autoturisme în valoare de 497.330 euro achiziționate din alte țări ale UE și vândute pe teritoriul R. s-a sustras de la plata TVA în sumă de 345.227 lei,
I. a audiat inculpatul și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile din dosar instanța reține următoarele:
Urmărirea penală a început prin rezoluția din data de 10 noiembrie 2009, fiind confirmată de către procuror la la data de 10 noiembrie 2009.
Programul VIES este are caracter informativ și conține informații privind operațiunile de tranzacționare a bunurilor intracomunitare. D. sunt prelucrate de administrațiile fiscale ale fiecărui stat membru și transmise periodic tuturor celorlalte state. Verificând site-ul instanța a reținut că informațiile prelucrate de acest program nu prezintă valoare absolută de exactitate.
În urma prelucrării datelor dintr-un raport VIES, la data de 23 septembrie
2009, s-a reținut că mai multe societăți comerciale din Germania au livrat, începând cu trimestrul al doilea al anului 2007 până în trimestrul al patrulea al anului 2008, bunuri supuse taxei TVA către S. MC C. S. având CUI 14451035. Acest cod unic de înregistrare corespunde societății mai sus amintite, care, în perioada relevantă a fost administrată de către inculpat (filele 24-25 și declarațiile constante ale inculpatului).
În urma acestor informații a fost efectuat un control la S. MC C. S., constatându-se că începând cu anul 2006 nu au mai fost întocmite acte contabile. După mai multe solicitări, inculpatul a pus la dispoziția organelor de control documentele justificative ale activității societății, pe care le deținea. S-a constatat existența a două facturi, respectiv seria MCCCJ 0000103/29 noiembrie
2008 prin care S. MC C. S., prin administrator I. D. a vândut către Fabicu A. unautovehicul marca BMW 320 D achiziționat cu suma de 10.600 euro de la FA A. din Germania, pentru prețul de 39500 lei, din care TVA 7505 lei și factura seria MCCCJ 105/6 decembrie 2008 prin care S. MC C. S., prin administrator I. D. a vândut către Petru Cristian un autovehicul marca BMW 730 D achiziționat cu suma de 17.200 euro de la V. A. din Germania, pentru prețul de 52.360 lei, din care TVA 9.948,4 lei. De asemenea s-a constatat că cele două facturi nu au fost evidențiate în contabilitatea societății, iar taxa pe valoare adăugată nu a fost declarată și virată la bugetul de stat (filele 17-18 și 23-27 dos. UP). Cele două livrări de autovehicule apar și în raportul VIES detaliat (filele 67-70 dos. inst.) la pozițiile 25 (trimestrul al treilea 2008, raport trimis de P. V. persoana care a semnat contractul de vânzare cumpărare - fila 27 dos. UP), respectiv la poziția 33 (trimestrul al patrulea 2008, raport trimis de F. A. reprezentantul FA A. - fila 24 colț stânga jos - dos. UP). Sub aceste aspecte aserțiunile apărătorului inculpatului privind inexactitatea raportului VIES care nu ar conține mențiuni cu privire la cele două tranzacții, vor fi înlăturate.
Din nota explicativă de la filele 21-22 dos. UP reținem că inculpatul a arătat că nu au fost întocmite actele contabile ale societății de la momentul preluării acesteia, că a achiziționat aproximativ 15 autovehicule, pe care le-a vândut în general în profit.
Din declarațiile date de către inculpat în faza de urmărire penală atât înainte cât și după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea și drepturile procesuale
(filele 41-45) reținem că în perioada 2007-2008 a fost asociat unic și administrator al societății și că în calitate de administrator al societății a achiziționat mai multe autoturisme din UE pentru care nu a achitat TVA-ul intracomunitar la cumpărare și nici nu a declarat TVA-ul la D. autovehiculele au fost vândute către persoane fizice cu un adaos de 400-500 lei. Totodată a declarat că întreaga contabilitate a societății a fost ținută de o persoană de sex feminin de aproximativ 50 de ani, de statură 1,60 m. I. va privi cu reticență această din urmă împrejurare, fiind neverosimil ca inculpatul să nu știe numele persoanei care se semnează documentele contabile ale societății alături de administrator și căreia ar fi trebuit să îi achite contravaloarea serviciului prestat. De aceea singura explicație rezonabilă este cea dată în nota explicativă de la fila 21 dos. UP, respectiv că nu au fost întocmite documentele contabile ale societății.
În fața instanței de judecată inculpatul a prezentat o altă variantă, respectiv că a achitat TVA-ul la momentul la care a achiziționat autovehiculele în nume propriu din Germania, iar contabilitatea societății a fost efectuată de numita Nan Ana despre care nu a putut prezenta alte date de identificare și nici unde locuiește sau își desfășoară activitatea. Faptul că denumirea societății S. MC C. S. apare în raportul VIES l-a explicat prin aceea că rezervarea autovehiculelor a fost făcută în numele societății, dar vânzarea s-a făcut direct inculpatului. În sensul celor declarate a arătat că nu deține documente din care să rezulte cumpărarea autovehiculelor și nici documente din care să rezulte vânzarea lor, altele decât cele două facturi prezentate organelor de control. A prezentat în schimb trei contracte de asigurare a trei autovehicule, încheiate în nume propriu, care desigur nu prezintă relevanță în cauză. Aproape inexplicabil cum inculpatul a păstrat trei contracte de asigurare obligatorie a trei autovehicule, contracte a căror valabilitate a expirat, dar nu a păstrat nici un înscris cu privire la cumpărarea sau vânzarea a 15 autovehicule.
În mod cert declarația dată de inculpat în fața instanței nu se coroborează cu nicio altă probă. În schimb declarațiile date în faza de urmărire penală se coroborează cu raportul VIES care atestă inclusiv cele două achiziții de automobile pentru care inculpatul a prezentat facturi de cumpărare și vânzare, cu împrejurarea că majoritatea persoanelor care au raportat tranzacții de bunuripurtătoare de TVA către S. MC C. S. au în componența denumirii cuvântulautomobile, iar inculpatul a recunoscut că a achiziționat automobile, cuîmprejurarea că nu a fost întocmită niciodată evidența contabilă a societății și cu modul de operare evidențiat de neînregistrarea în contabilitate a celor două facturi arătate mai sus și consecutiv, cu împrejurarea că nu a fost virat TVA-ul la bugetul de stat. D. în condițiile art. 65 al. 1 din C.p.p. sarcina administrării probelor revine organelor de urmărire penală și instanței de judecată, dar la fel de adevărat este faptul că niciodată nu se poate proba direct un fapt negativ absolut, respectiv că inculpatul nu a evidențiat în contabilitate operațiunile comerciale ale societății pe care o administra, această împrejurare putând fi dovedită numai prin faptul pozitiv contrariu. Din probele administrate rezultă modul de operare stabilit în mod cert prin cele două facturi arătate mai sus, vânzările efective de bunuri supuse TVA rezultate din raportul VIES și din împrejurarea că inculpatul nu a putut prezenta nici un document contabil și nici identitatea persoanei care se ocupa cu operațiunile de înregistrare în contabilitate.
S-a reținut că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C.pen. prin sentința penală nr. 629/5 iunie
2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.
655/2007 pronunțată de Curtea de A. C.
I. a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpatului care, aflat în termenul de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 81, 82 din C.pen. și în urma aplicării pedepsei de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 629/5 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 655/2007 pronunțată de Curtea de A. C., în calitate de asociat și administrator la S. MC C. S. din C.-N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 1 aprilie 2007 - 31 decembrie 2008 o omis în mod voit înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de comercializare, respectiv de cumpărare și apoi vânzare, a mai multor autovehicule în valoare totală de 497.330 euro achiziționate din spațiul unional și apoi revândute în România sustrăgându-se astfel de la plata TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a din C.pen.
La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare disp. art. 72 din
C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, la gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la prejudiciul mare, la modul elaborat de concepere a planului infracțional, dar și la faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la normele legale penale. Totodată vom reține conduita procesuală a inculpatului care a folosit modalități speculative de apărare, negând în mod constant evidența rezultată din probele administrate. În același context remarcăm modul de săvârșire a faptelor, inculpatul efectuând operațiuni comerciale fără nicio evidență care să poată fi găsită sau pusă la dispoziția autorităților statului, considerând că o astfel de clandestinitate îl va proteja de orice fel de răspundere juridică. Ulterior, în spațiul teatrului procesual a folosit activitatea sa clandestină ca mijloc de apărare, știind că niciodată nu se va putea proba direct neîndeplinirea obligațiilor legale ale sale, respectiv de a întocmi o evidență contabilă precisă a tuturor operațiunilor pentru stabilirea obligațiilor fiscale. Așa fiind în baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a din C.pen. vom condamna pe inculpatul I. D. I. la pedeapsa de 3 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală șijuridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 83 din C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei
2 ani închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 C. pen. prin sentința penală nr.
629/5 iunie 2007 de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 655/2007 pronunțată de Curtea de A. C. care va fi executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 64 al. 1 lit. c din C.pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a din C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen., ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, care îl fac pe inculpat incompatibil juridic cu funcțiile și calitățile mai sus arătate.
I. a reținut că faptele ilicite săvârșite de către inculpat cu intenție directă au produs un prejudiciu nemijlocit bugetului de stat, contând în taxa pe valoare adăugată, în procent de 19%. La evaluarea prejudiciului instanța reține că taxa pe valoarea adăugată se extrage după ecuația (X*19)/119, unde X reprezintă valoarea bunului la care se calculează valoarea T. Având ca și reper suficient valoarea totală a bunurilor achiziționate de către inculpat, respectiv de 497.330 euro în baza art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p., cu aplicarea art. 998-999 și 1000 al. 3 din C.civ. obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. MC C. S. prin lichidator R. A. la plata sumei de 345.227 lei către bugetul statului, reprezentând valoarea TVA neachitată, la suma de 164.992 lei reprezentând penalități calculate până la data de 27 octombrie 2009, la care se adaugă penalități de întârziere conform legii calculate de la data de 28 octombrie
2009 și până la achitarea integrală a debitului.
Din adresele de la dosar rezultă că inculpatul nu are în proprietate bunuri imobile sau mobile, nefiind posibilă luarea măsurilor asiguratorii.
În temeiul art. 13 al. 1 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, copie a dispozitivului hotărârii urmează a se comunica O. N. al R. C.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obliga inculpata la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat urmează a fi suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal inculpatul I. D. I. și partea civilă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. C.
Inculpatul, prin apărător ales, a arătat că recursul se întemeiază pe temeiurile prev. de art.385 pct.9, 10, 12 17/2, 14 Cod pr.pen. și a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că sistemul VIES prezintă posibilitatea de eroare și este util doar pentru verificarea codului de TVA internațional, că prejudiciul reținut în sarcina inculpatului este aproximativ, estimat și nu cert și exigibil așa cum trebuie să fie un prejudiciu potrivit art. 998, 999 Cod civil.
Apreciază că singura dovadă a săvârșirii infracțiunii este raportul VIES, dar primul raport VIES aflat la dosarul cauzei conține un număr de coduri fiscale, fără nicio identificare de denumire, sediu al unui comerciant, cu niște sume. Aceste date nu îndeplinesc cerințele OUG 92/2003 actualizat și anume C. fiscal care pretinde clar că dovezile fiscale înregistrate sau neînregistrate sunt facturi, chitanțe, contracte, ordine de plată și nu o înscriere într-o înscriere unică, într-o bază de date europeană care este făcută în scopul identificării și validării unui cod unic de înregistrare a unui plătitor de T.
Inculpatul a arătat că nu mai estre administratorul societății SC C., a pus la dispoziția organelor actele pe care le deținea și a dat explicații în sensul că a cumpărat și vândut autoturisme în calitate de persoană fizică și nu în numele societății.
Ca persoană fizică inculpatul la momentul achiziției unor bunuri din țările europene achită TVA-ul în momentul achiziției în țara de origine și doar societățile comerciale au posibilitatea alegerii regimului de taxare invers, adică posibilitatea de a achita TVA-ul în țara de destinație a bunurilor.
La prima instanță inculpatul nu a putut indica adresa de domiciliu a fostei contabile a SC C. S. pentru a fi citată și audiată în cauză, iar instanța a interpretat această imposibilitate ca pe o rea credință a inculpatului, însă în intervalul pronunțării hotărârii de către prima instanță și înregistrarea recursului a aflat că respectiva contabila a decedat, acesta fiind motivul pentru care nu a putut fi identificată.
Apreciază că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere că i-au fost respinse ca neconcludente cererile de efectuare a unei expertize contabile pentru a se stabili cine a înmatriculat mașinile în România, cine datora TVA și de efectuare a unei adrese către S. înmatriculări pentru a se stabili pe numele cui au fost înmatriculate autoturismele cumpărate de inculpat în calitate de persoană fizică din Germania.
Inculpatul nu putea să săvârșească infracțiunea de evaziune fiscală, având în vedere că nu avea calitatea de administrator al SC C. S., a făcut doar rezervare pe SC C. S., însă această manoperă nu s-a finalizat.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 38515 pct. 9 Cod pr.pen., arată că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată în cauză, probele administrate la solicitarea inculpatului nu au fost luate în seamă. Inculpatul nu a găsit contractele de achiziție dar a depus în original polițele de asigurare pe numele inculpatului și nu a societății care sunt relevante având în vedere că RCA-ul nu se face decât pe numele proprietarului și încheiat pe baza actelor originale. Valoarea RCA este proporțională cu valoarea de achiziție a autoturismelor. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.38515 10 Cod pr.pen. arată că este incident în cauză, având în vedere că instanța de fond a respins cererile în probațiune formulate de inculpat, respectiv proba testimonială, expertiza contabilă și efectuarea unei adrese către S. Înmatriculări. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 38515 pct.12 Cod pr.pen. apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală arată că prejudiciu trebuie să fie cert, determinat și probat, iar sarcina probei revine acuzatorului conform art. 6 Cod pr.pen. și nu inculpatului. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385 pct.172 Cod pr.pen., hotărârea este contrară legii raportat la C. de procedură penală și C. fiscal. În subsidiar, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea achitării inculpatului în temeiul art.10 lit.a sau c Cod pr.pen., întrucât fapta nu există și nu a fost comisă de inculpat, iar în subsidiar solicită reindividualizarea pedepsei conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. S. Român, A. de A. F., D. G. a F. P. C. a arătat că nu este legală obligareainculpatului doar la plata penalităților pentru perioada (...) până la achitarea integrală a debitului, întrucât penalitățile reprezintă doar una dintre categoriilede accesorii stabilite de lege pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, conform art.119 din OG 92/2003. Prin obligarea doar la plata penalităților de întârziere sunt omise majorările de întârziere, respectiv dobânzile. Partea civilă a maia precizat că în cuprinsul constituirii de parte civilă a folosit termenul de accesorii și nu pe cel de penalități. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea costată că recursul inculpatului nu este fondat și va fi astfel respins, iar recursul părții civile este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate. A rezultat din ansamblul probator că în perioada (...)-(...) inculpatul recurent I. D. I., în calitate de asociat și administrator al SC MC C. S. C.-N., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a omis să înregistreze operațiuni de comercializare a mai multor autoturisme în valoarea de 497.330 euro, autoturisme achiziționate din alte țări membre UE și vândute pe teritoriul R., sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 345.227 lei. În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat în data de (...) (f.41-42) că în perioada 2007-2008, în calitate de administrator al societății SC MC C. S. C.- N., a achiziționat autoturisme din UE, fără să achite TVA-ul intracomunitar și fără să-l declare la D., că autovehiculele au fost comercializate către persoane fizice cu un adaos de 400-500 lei și că întreaga contabilitate a societății a fost ținută de Nan Ana, domiciliată în C.-N., strada F., fără să cunoască ce declarații a depus la D. C. A mai arătat că numitul H. C. nu s-a ocupat de achiziționarea intracomunitară de vehicule. Aceeași poziție procesuală de recunoaștere a fost menținută de inculpat și în declarația dată în 15 ianuarie 2010, însă a precizat că în perioada menționată contabilitatea firmei a fost ținută de o persoană juridică cu sediul firmei în localitatea F., fără a putea indica cum se numește firma. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a revenit asupra declarațiilor, arătând că nu știe cine a importat în România autoturismele pentru care se susține că nu a plătit TVA, fără a justifica în vreun fel revenirea supra declarațiilor de recunoaștere a comiteri faptei. În fața instanței de fond inculpatul a declarat că în perioada 2007-2008 a achiziționat doar 2 autovehicule în numele societății pe care o administra și aproximativ 10-12 autovehicule în numele său personal, plătind TVA în Germania, unde le achiziționa, că pentru cele 2 autovehicule cumpărate în numele societății TVA a fost deductibilă din diferite servicii de transport și de restaurant cu care se ocupa societatea. A mai arătat inculpatul că obișnuia să facă rezervări prin fax, în numele societății, deoarece numai o societate comercială putea face acest lucru, dar achiziția auto o făcea în nume propriu. Nici în fața instanței inculpatul nu oferit vreo explicație pentru faptul că a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale în care a arătat că a achiziționat autoturisme în calitate de administrator al SC MC C. S., iar în fața instanței a susținut că a făcut majoritatea achizițiilor în nume propriu. În mod corect a reținut instanța de fond că declarația dată de inculpat în fața instanței nu se coroborează cu nicio altă probă, dar că declarațiile date în faza de urmărire penală se coroborează cu raportul VIES care atestă inclusiv cele două achiziții de automobile pentru care inculpatul a prezentat facturi de cumpărare și vânzare, cu împrejurarea că majoritatea persoanelor care au raportat tranzacții de bunuri purtătoare de TVA către S. MC C. S. au în componența denumirii cuvântul automobile, iar inculpatul a recunoscut că aachiziționat automobile, cu împrejurarea că nu a fost întocmită niciodată evidența contabilă a societății și cu modul de operare evidențiat de neînregistrarea în contabilitate a celor două facturi arătate mai sus și consecutiv, cu împrejurarea că nu a fost virat TVA-ul la bugetul de stat. Potrivit art.65 al.1 Cod procedură penală sarcina administrării probelor revine organelor de urmărire penală și instanței de judecată, iar în prezenta cauză au fost administrate probe concludente ce dovedesc achiziția de autoturisme de către SC MC C. S. C.-N. și neînregistrarea acestor operațiuni în contabilitatea firmei, cu consecința neplății TVA către bugetul de stat. Susținerile inculpatului în sensul că a achiziționat autoturisme în nume propriu trebuiau dovedite de acesta prin depunerea copiei contractului încheiat cu firma din străinătate și a copiei contractului de vânzare-cumpărare încheiat în România, prin care a revândut respectivele autovehicule. I. de fond a acordat mai multe termene pentru ca inculpatul să depună actele invocate, însă acesta nu s-a conformat și nu a făcut nici un demers la instituțiile abilitate pentru obținerea unei copii, în cazul în care nu se afla în posesia documentelor. Fiind parte în contractele de vânzare-cumpărare la care a făcut trimitere, nu exista nici un impediment pentru inculpat de a obține copii ale acelor contracte de la instituțiile la care au fost depuse, solicitarea sa ca instanța să facă aceste demersuri reprezentând în acest caz doar o manifestare abuzivă a drepturilor procesuale. Inculpatul a depus doar două chitanțe de plată a primei de asigurare (f.90- 97) încheiate la AIG pentru două autoturisme, unul marca Ford și unul marca Audi, o dovadă de plată de vignete (f.98) un deviz (f.100) și un contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism marca BMW (f.101), acte care nu dovedesc că este vorba despre aceleași autoturisme care apar în raportul D. C., Compartimentul de S. I. de I. Mai mult decât atât, deși inculpatul susține că a încheiat contratele ca și persoană fizică, susținere pe care a încercat să o dovedească cu contractul în limba germană de la f.101, se observă că autoturismul BMW ce face obiectul acestui contract are seria șasiu și nr. WBAGM21090DR55155, aceeași serie și nr. șasiu ce apare și pe factura fiscală seria MCCCJ nr.0000105 din (...), unde figurează ca vânzător firma SC MC C. S. - f.26 dosar urmărire penală. Fără a exclude posibilitatea ca în perioada menționată inculpatul să fi făcut achiziții de autoturisme din Germania și în nume propriu, curtea reține că nu s-a demonstrat fără echivoc că este vorba despre aceleași autoturisme care sunt în Raportul mai sus menționat, sarcina probei revenind în acest caz inculpatului. Ori, inculpatul prin actele depuse a încercat doar să inducă în eroare instanța de judecată. În ce privește susținerea inculpatului că nu a săvârșit infracțiunea deoarece nu a avut calitatea de administrator al firmei SC MC C. S., susținere în sprijinul căreia invocă Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de (...), curtea reține că atât timp cât această modificare nu a fost înregistrată la O. R. C., nu este în măsură a produce efecte juridice și nici de a-l exonera pe inculpat de răspunderea penală. Totodată curtea reține că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a fost administrator al firmei sus menționate, neinvocând Hotărârea din (...), hotărâre despre care trebuia să aibă cunoștință în anul 2009 și în anul 2010, când a fost audiat, aspect de natură a sublinia încă o dată atitudinea procesuală caracterizată de rea-credință a inculpatului. În consecință curtea reține că instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului recurent în comiterea infracțiunii de evaziune fiscalăpentru care a fost trimis în judecată, aplicând acestuia o pedeapsă corect individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la prejudiciul mare, de modul elaborat de concepere a planului infracțional, de faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la normele legale penale, de conduita procesuală a inculpatului care a folosit modalități speculative de apărare. Prejudiciul a fost în mod corect stabilit prin estimare, legea prevăzând acest mod de stabilire pentru situațiile în care nu se efectuează înregistrări corecte în contabilitate. Estimarea a avut în vedere prețul de achiziție al autoturismelor, cu toate că însuși inculpatul a declarat că a vândut autoturismele în profit, practicând adaos la prețul de achiziție. În ceea ce privește recursul declarat de A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. C., curtea constată că acesta este fondat. Astfel, recurenta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 510.219 lei, plus accesoriile datorate în continuare de la data de (...) până la data plății efective -f.22 dosar fond. Potrivit prevederilor art.119 din OG nr.92/2003 penalitățile reprezintă doar una dintre categoriile de accesorii stabilite de lege pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale. Anterior modificări OG 92/2003 prin OUG 3. era reglementată și categoria majorărilor de întârziere. Având în vedere că instanța de fond l-a obligat pe inculpat doar la plata de penalități, pe lângă suma reprezentând TVA, curtea urmează a admite recursul părții civile și a-l obliga pe inculpat la plata tuturor accesoriilor prevăzute de lege, conform constituirii de parte civilă. Ca urmare, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de partea civilă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. C. împotriva sentinței penale nr.494 din (...) Judecătoriei C.-N., pe care o va casa doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei. Rejudecând în aceste limite, în temeiul art.14 rap. la art.346 C., art.998, 1000 alin.3 C.civ. va obliga pe inculpatul I. D. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. MC C. S. prin lichidator R. A. să plătească către partea civilă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. C., despăgubiri civile astfel: 345.227 lei reprezentând TVA, 164.992 lei reprezentând accesorii stabilite de lege pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale calculate până la (...), la care se adaugă accesorii conform legii, de la (...) și până la achitarea integrală a debitului. În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. D. I., domic. în comuna F., sat F., strada C. nr.29 B, jud. C., împotriva aceleiași sentințe penale. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de partea civilă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. C. împotriva sentinței penale nr.494 din (...) Judecătoriei C.-N., pe care o casează doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei. Rejudecând în aceste limite, în temeiul art.14 rap. la art.346 C., art.998, 1000 alin.3 C.civ. obligă inculpatul I. D. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. MC C. S. prin lichidator R. A. să plătească către partea civilă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. C., despăgubiri civile astfel: 345.227 lei reprezentând TVA, 164.992 lei reprezentând accesorii stabilite de lege pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale calculate până la (...), la care se adaugă accesorii conform legii, de la (...) și până la achitarea integrală a debitului. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. D. I., domic. în comuna F., sat F., strada C. nr.29 B, jud. C., împotriva aceleași sentințe penale. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. M. ANA C. D. P. M. V.-G. Red.L.M./C.A.N. (...)/4 ex. Jud.fond:L.M.M.
| ← Decizia penală nr. 1798/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
